Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Romanitatea românilor a fost un subiect de interes constant în

istoriografia românească, fiind abordată și dezbatută de-a lungul decadelor.
Primul istoric notabil pe care doresc să-l menționez este Nicolae Iorga. În
secolul al XX-lea, Iorga a susținut vehement ideea romanității românilor în
lucrări precum "Studii istorice asupra românilor" și "Byzance après Byzance". El
a argumentat că românii sunt continuatorii direcți ai romanității, păstrând
limba, cultura și tradițiile latine. Nicolae Iorga a fost un susținător înfocat al
ideii că românii fac parte din lumea latină și că această continuitate este
esențială pentru identitatea lor națională.
Un alt istoric de renume care a abordat subiectul romanității românilor
este Constantin C. Giurescu. În lucrarea sa "Istoria românilor din cele mai vechi
timpuri până în zilele noastre", Giurescu a evidențiat legăturile strânse dintre
români și civilizația romană. El a susținut că limba română, cu rădăcini în latina
vulgară, dovedește continuitatea culturală și lingvistică, contribuind astfel la
argumentarea romanității românilor.
Unul dintre motivele majore pentru preocuparea istoricilor în studierea
romanității românilor este legat de identitatea națională. Românii au fost sub
influența puterilor vecine, cum ar fi Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic,
ceea ce a dus la o fragmentare și o identitate confuză. Prin cercetarea și
susținerea continuității romanității, istoricii au contribuit la consolidarea unei
identități naționale puternice pentru români. Acest lucru a avut un impact
pozitiv asupra coeziunii sociale și politice a comunității românești.
Consecința principală a abordării temei romanității românilor de către
istorici a fost recunoașterea lor ca parte integrantă a lumii latine și a
comunității europene. Acest lucru a deschis ușile pentru colaborări culturale și
politice mai strânse cu țările latine și europene, consolidând statutul României
pe scena internațională.
În încheiere, studierea și susținerea romanității românilor de către
istorici au avut o semnificație profundă. Aceasta a contribuit la consolidarea
identității naționale române, la recunoașterea lor ca parte a lumii latine și
europene, și a întărit relațiile culturale și politice cu alte țări latine. Prin
aceasta, istoricii au avut un rol esențial în formarea și definirea României
moderne.