Bazele contabilității

Seriile de curs AI; ECTS; MN; MK

Conf univ dr CARMEN SCORTE

ALLPPT.com _ Free PowerPoint Templates, Diagrams and Charts

Evaluarea elementelor din situațiile financiare

1. Noţiunea şi principiile evaluării în contabilitate

A evalua în contabilitate = a determina sau a stabili preţul, valoarea unui element
patrimonial.

Componentele evaluării:

1. Obiectul evaluării: structurile patrimoniale si valoarea la care aceste elemente vor fi

recunoscute în contabilitate și apoi raportate în situațiile financiare

2. Etalonul bănesc : unitatea de calcul cu ajutorul căreia se măsoară și se compară

valorile economice

3. Compararea obiectului evaluat cu banul în calitatea sa de unitate de valoare

Evaluarea elementelor din situațiile financiare

Principiile evaluării
Principiul
costului istoric

Principiul Principiul
cuantificării prudenței
monetare
Principiile
evaluării

Principiul Principiul
permanenței continuității
metodelor activității
Evaluarea elementelor din situațiile financiare

Principii care stau la baza evaluării în contabilitate:

• principiul costului istoric - evaluarea elementelor patrimoniale la costul de intrare

• principiul cuantificării monetare - presupune exprimarea monetară a activelor, datoriilor,

capitalurilor proprii , cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor financiare

• principiul prudenţei - aprecierea rezonabilă a faptelor, evenimentelor şi tranzacțiilor pentru

a evita riscul de trasfer în viitor a incertitudinilor prezentului

• principiul permanenţei metodelor – impune continuitate în aplicarea normelor și regulilor

de evaluare, pentru a asigura comparabilitatea in timp a informatiilor

• principiul continuităţii activităţii – pornește de la prezumția că entitatea economică îsi

desfășoară activitatea în mod normal într-un viitor previzibil
 Evaluarea elementelor din situațiile financiare
2. Parametrii evaluării în contabilitate

Valoarea
Valoarea de intrare Valoarea
contabilă curentă
netă

Valoarea
Valoarea
actualizată
realizabilă
Parametrii
evaluării
Valoarea
Valoarea de realizabilă
utilizare netă

Valoarea Valoarea
recuperabilă reziduală

Valoarea
reziduală
 Evaluarea elementelor din situațiile financiare
Valoarea de utilitate: prețul presupus a fi acceptat de un potențial cumpărător în funcție de preț
ul pieței, valoarea de întrebuințare și starea sau amplasamentul bunului.

Valoarea justă sau valoarea reală: este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată
o datorie de bună voie între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care
prețul este determinat obiectiv.

Valoarea de intrare (costul istoric): expresia monetară a activelor și pasivelor la data intrării în
entitate. Valoarea de intrare pentru active exprimă numerarul sau echivalente de numerar ce au
fost decontate furnizorilor în momentul achiziției, sau costul de producție pentru cele obținute
din producție proprie. Valoarea de intrare pentru datorii reprezintă valoarea echivalentelor
obținute în schimbul obligației sau valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau
echivalente de numerar pentru stingerea datoriilor.

Valoarea contabilă netă: reprezintă suma la care este recunoscut un activ în bilanț după
deducerea tuturor deprecierilor (amortizări, ajustări pentru depreciere de valoare sau diferențe de
pret).
Valoarea actualizată: o estimare prezenta a fluxurilor viitoare de intrări de numerar pentru active
și a fluxurilor nete viitoare de numerar pentru stingerea datoriilor.

Valoarea realizabilă netă: Pretul de vânzare al unui activ, mai putin costurile care pot apărea
până la finalizarea sa și a costurilor necesare vânzării.

Valoarea reziduală: valoarea netă estimată a fi obținută prin cedarea unui activ la încheierea dura
tei de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării.
 Evaluarea elementelor din situațiile financiare
3. Tratamente contabile privind evaluarea

În funcţie de momentul când se efectuează evaluarea se disting două forme:

• evaluarea curentă – la înregistrarea în conturi a operațiilor economico-financiare

• evaluarea periodică – la încheierea exerciţiului financiar, odată cu inventarierea și

întocmirea situațiilor financiare.

Tratamentele contabile = reguli de evaluare recunoscute şi acceptate de teoria şi practica

contabilă în cadrul formelor de evaluare.

Momentele evaluării în contabilitate:

 Evaluarea la intrarea în patrimoniu

 Evaluarea la inventariere

 Evaluarea la închiderea exercițiului

 Evaluarea la ieșirea din patrimoniu

Evaluarea elementelor din situațiile financiare

A. Evaluarea la intrarea în patrimoniu:

a. Bunurile aduse aport – la valoarea de aport

Prețul pieței Utilitatea bunului Starea și amplasamentul

bunului
b. Bunurile primite cu titlu gratuit sau cosntatate plus la inventariere – la valoarea justă sau de utilitate
c. Bunurile procurate cu titlu oneros – la costul de achiziție

Pretul Taxe nerecuperabile Cheltuieli Alte cheltuieli accesorii Reduceri

de cumpărare (taxe vamale, comision vamal) de transport (manipulare, punere in funcțiune) comerciale

d. Bunurile obținute din producție proprie – la costul de producție

Cost de achiziție al Manopera și alte Cota parte din cheltuielile indirecte

materialelor consumate cheltuieli directe repartizate raționale.

e. Bunurile dobândite prin schimb de active – la valoarea justă

f. Creanțele și datoriile – la valoarea nominală (cea înscrisă în documentele justificative)

g. Cheltuielile și veniturile - la valoarea corespondentă stabilită prin asociere cu activele și pasivele

transformate în cheltuieli/venituri
Evaluarea elementelor din situațiile financiare

B. Evaluarea la inventariere
Entitățile economice sunt obligate să inventarieze patrimoniul cel puțin o dată pe an, de regulă la sfarsitul exercițiului
Inventarierea urmărește două aspecte:
 Cantitative – constatarea integrității faptice pentru elementele corporale și disponibilitățile bănești
 Calitative – se analizează din punct de vedere valoric toate elementele patrimoniale

La data inventarierii, elementele deținute de o entitate sunt evaluate la valoarea actuală a fiecărui element
denumită și valoare de inventar, stabilită în fucție de prețul pieței, utilitatea bunului, starea și amplasamentul
bunului.
Creanțele – la valoarea probabilă de încasat
Datoriile - la valoarea probabilă de plată
Evaluarea faptică a elementelor inventariate – prin consemnarea lor în listele de inventariere și procesul
verbal de inventariere, iar la sfarsitul anului în registrul inventar

Din compararea valorii de inventar cu valoarea de intrare a elementelor inventariate – 3 situații:

a) valoarea de inventar > valoarea de intrare plus de valoare

b) valoarea de inventor < valoarea de intrare minus de valoare

c) valoarea de inventor = valoarea de intrare nu există modificări de valoare

Evaluarea elementelor din situațiile financiare

C. Evaluarea la închiderea exercițiului

Elementele de activ și de pasiv de natura datoriilor se evaluează și se reflectă în situațiile financiare ale
entității la valoarea de intrare pusă de acord cu rezultatele inventarierii

a) pentru elementele de ACTIV

Dacă:
• valoarea de inventar > valoarea de intrare plus de valoare – NU se înregistrează în
contabilitate (principiul prudenţei)

• valoarea de inventar < valoarea de intrare minus de valoare

Depreciere ireversibilă Depreciere reversibilă

Amortizare Ajustare pentru depreciere

b) pentru elementele de PASIV de natura datoriilor

• minusul de valoare NU se înregistrează în contabilitate;

• plusul de valoare se înregistrează în contabilitate sub formă de ajustare pentru depreciere

Evaluarea elementelor din situațiile financiare

C. Evaluarea la închiderea exercițiului

a) elementele monetare exprimate în valută trebuie raportate utilizând cursul de
schimb de la data închiderii exerciţiului.
b) elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric
(imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării
tranzacţiei.
c) elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea
justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent în momentul determinării
valorilor respective.

Concluzie (evaluarea bilanţieră):

1. tratament de bază = cost istoric ajustat cu amortizări şi orice pierdere din depreciere

2. tratament alternativ = valoarea reevaluată ajustată cu amortizări şi orice pierdere din

depreciere
Evaluarea elementelor din situațiile financiare

D. Evaluarea la data ieşirii din patrimoniu

Imobilizări – valoarea de intrare

Stocuri şi alte active fungibile– metode:

a) metoda primul intrat – primul ieşit FIFO

b) metoda costului mediu ponderat CMP

c) metoda ultimul intrat – primul ieşitLIFO

d) metoda costurilor standard

Evaluarea elementelor din situațiile financiare

4. Preţuri şi tarife utilizate în evaluarea contabilă

Categorii de preţuri:

a) Preţul de vânzare al producătorului = Cost complet de producţie + Profit + Accize

(după caz)
b) Pretul importatorului = Valoarea în vamă + Taxă vamală + Accize + Alte taxe + Comision
SCE
c) Pretul comerciantului
Preţul de vânzare cu ridicata = Preţul cu ridicata al producătorului +Adaosul comercial al
angrosistului
Pretul de vânzare cu amănuntul = preţul de vânzare cu ridicata +Adaosul comercial cu
amănuntul sau de alimentaţie publică (după caz) + TVA neexigibil)