Mario Sorin Vasilescu: Exercitiu de Iarna

Nici in timpurile cand iarna era normala, la locul ei, nu ne bucuram chiar toti de rigorile ei...
dar mai ales acum, cand, derutata de nebuniile oamenilor pare a deveni tot mai mult o
iarna nebuna intr-o lume nebuna.
Fizic si psihic ii resimtim tot mai acut asprimea si capriciile. Iarna afara, iarna in noi.
Dar cum nimic nu e inutil si, de ce nu, tot raul spre bine, hai sa vedem cum putem folosi
dificultatile, chiar agresivitatea si versatilitatea anotimpului hibernal in favoarea noastra.
Cum?
Plecand de la esential. De la Atitudine.
Mai intai de toate, Iarna exista. Noi existam. Deci coexistam, ca ne place sau nu. Pana o sa
coexistam cu vremuri mai blande, hai sa profitam de ce avem.
Cum? Scotand din minte etichetele: e rau, e frig, e viscol, e asa si pe dincolo (raman
facturile, e drept )... Sigur, gerul ramane ger, dar... Ca in aproape toate celelalte
situatii de viata, perceptia subiectiva este sclava etichetei. Mai simplu, cum simti gerul
gandindu-te "ger, e ger, asta-i ger" si cum il simti daca renunti la orice nume care
trage dupa sine toate amintirile si experientele neplacute ale contactului cu
frigul?! Simtind pur si simplu. Ei bine, aplicand aceiasi tehnica pe oricare din componentele
iernii, pe iarna in sine, putem trai mai linistiti anotimpul, eliberati macar de propriile
exagerari.
Observand iarna, nu criticand-o. Constatand iarna.
Observandu-ne pe noi in iarna, fara judecati si victimizari.
Constatandu(-ne) ca iarna suntem… in iarna. Vorba cuiva "Iarna nu-i ca vara"

Apoi, sa ne reamintim de Respiratie si de Circulatie.

Pentru ca atitudinea e suverana, e greu de inchipuit ca o atitudine "infrigurata", abuzand de
eticheta "e iarna, deci e frig, deci e rau…" ne va ne va lasa sa respiram profund si calm sau
va permite sangelui sa zburde in voie in capilare!
Iar a pretinde ca nu e iarna, e aberant.
Pe de alta parte, respirand constient si accentuand deliberat expirul, nu numai ca stimulam
caldura corpului, dar putem deschide si pozitiva gradat insasi atitudinea.
Ce e in fond atitudinea? Relatia subiectiva cu tot ce ne este dat sa traim. Modul in care
ne percepem si ne traim viata. Cu cat e mai restransa, mai rigida, cu atat traim mai palid si
mai diluat. Mai sufocati. Cu atat suportam in loc sa traim.
De predicat e usor, dar cum punem in practica, mai ales cand ne mana timpul din urma?
Sunt exercitii care ne ajuta sa reunim factorii utili intr-o sinergie binefacatoare, cu conditia
sa nu uitam ca exercitiul permanent ramane atitudinea si iar atitudinea.

Iata unul dintre ele:

• In picioare, la nevoie pe un scaun, dar cu coloana verticala

• Observam greutatea corpului pe zona de sprijin (1-2 minute)
• Observam respirul fara a interveni asupra sa (2-3 minute)
• Ridicam in fata, pana la inaltimea umerilor, mainile intinse din coate si paralele
• Cu palmele privind spre pamant, incepe sa strangem si sa deschidem pumnii, in ritm
de un ciclu pe secunda ajungand treptat la excursia maxima. Respiratia este
absolut libera
• Pe masura ce lucram, simtim ca si cum aerul ar deveni tot mai dens, ca apa,
apoi ca lutul, franand miscarea
 • Cand simtim o usoara oboseala, continuam jocul rasucind bine palmele in sus, ceea
ce mareste dificultatea si implicit oboseala, mai ales ca nu glumim cu intensitatea si
amplitudinea miscarilor degete & pumn!
• Cand oboseala devine marcata, continuam dar revenim cu palmele in jos, ceea ce va
da o senzatie de usurare, de care profitam pentru a efectua ultimele flexii/extensii
posibile ale pumnului si degetelor
• Nu uitam ca respiratia e libera
• Nu uitam rezistenta aerului la trecerea degetelor
• Ajunsi la limita, lasam bratele sa cada pe langa corp, atarnand din umeri ca lampa
din tavan sau ca niste fructe coapte, coapte, gata sa cada din pom
• Ascultam cateva secunde descoperind cum vibreaza, clocotesc si poate chiar ard
mainile si antebratele
• Apoi:
A. Inspiram din toata zona "incinsa" si expiram in tot corpul
B. Inspiram din tot corpul si expiram in tot corpul (!)

A + B = 1 ciclu; executam 7 cicluri

• In final, intinsi la orizontala, mentinem degetele mainilor in mudra respiratiei:

o La mana dreapta: reunim varful degetelor 1,2,3 (police, index, major),

inelarul (4) si auricularul (5) ramanand intinse si semirelaxate
o La mana stanga: reunim varfurile policelui (1), majorului (3) si
inelarului (4), lasand libere si semirelaxate indexul (2) si auricularul (5)

Pastram mudra 5 minute, asigurand astfel o trezire a respiratiei profunde, de

la nivelul alveolelor pulmonare pana in adancul celulelor (extrem de
important in profilaxia oncologica)!

Exercitiul se poate relua de 2-3 ori pe zi. Mai ales ca de pe 14 februarie intram in
perioada descrisa de medicina chineza drept a lemnului/ ficatului/ muschiului, ceea ce
inseamna ca efectele oricarui efort intreprins acum ramane un bun castigat definitiv de
organism.

Mudra se poate executa si de sine statator de 4 ori pe zi cate 5 minute cu pauze de

minimum 15 minute intre ele.

Si pentru ca iarna mai tine, ba va mai incepe si sa se metamorfozeze in primavara,

pregatiti-va data viitoare pentru o alta varianta a exercitiului de azi.