PROTECȚIA

INTERNAȚIONALĂ A
DREPTURILOR OMULUI
Cursul nr. 5

Curtea Europeană a
Drepturilor Omului
Laura SPĂTARU-NEGURĂ

Martie 2022
 Cuprins

1. Scurt istoric al Curţii Europene a Drepturilor

Omului (CEDO)
2. CEDO astazi?
3. Competenţa Curţii
4. Organizarea CEDO - formaţiuni de lucru
5. Condiţii de admisibilitate ale cererii
individuale
6. Principii directoare şi metode de interpretare
Scurt istoric
Scurt istoric
• După al II-lea RZB, O.N.U. şi-a stabilit ca obiectiv „realizarea cooperării internaţionale
pentru a rezolva problemele internaţionale cu caracter economic, social, cultural sau
umanitar, dezvoltând şi încurajând respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale pentru toţi fără distincţie în funcţie de rasă, sex, limbaj sau religie” [art. 1
(3) din Carta O.N.U.)
• Comisia drepturilor omului + DUDO fara instrumente constrângătoare şi mecanisme de
control eficace => încercarea realizarii unui sistem regional eficient, în loc să se aştepte
aplicarea la nivel global a DUDO
• La 5 mai 1949, 10 state europene, visând la o Europă unită, au fondat o nouă organizaţie
internaţională, Consiliul Europei (CoE)
• CoE era menită să asigure reconstrucţia politică a Europei şi să făurească un spaţiu
democratic şi juridic comun
• Impunea SM un sistem de valori care, în centrul său, plasa OMUL, căruia îi erau ataşate
în mod inalienabil mai multe drepturi şi libertăţi
• Întregul sistem era construit în jurul unui instrument convenţional international: CEDO -
instrument care se bazeaza pe democraţie, stat de drept, respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului
CEDO, astazi?
CEDO – cifre?
• Curtea este victima propriului succes: în 2021 aprox. 45.000 de noi
cereri alocate formațiunilor judiciare din cadrul CEDO
• 47 de state membre ale CoE care au ratificat Conventia
• 47 de judecatori
• Aproximativ 650 de oameni = personalul Grefei
• Asigura respectarea drepturilor a 820 de milioane de europeni
• Human Rights Building - arhitectul britanic, Lord Richard Rogers,
inaugurată în 1995
Competenţa Curţii

- Ratione materiae
- Ratione personae
- Ratione temporis
- Ratione loci
Competenta CEDO
Articolul 32 - Competenta Curtii
1. Competenţa Curţii acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea Convenţiei şi a
Protocoalelor sale, care îi sunt supuse în condiţiile prevăzute de articolele 33, 34, 46 şi 47.
2. În caz de contestare a competenţei sale, Curtea hotărăşte.
Ratione materiae: competenta a solutiona litigiile care ii sunt supuse privind fapte concrete prin care
se pretinde violarea unuia dintre drepturile prevazute in ConvEDO + competenta consultativa +
competenta potrivit art. 46 de a examina sesizarile din partea Comitetului Ministrilor privind
neexecutarea hotararilor definitive Curtii de catre un stat parte, hotarari pronuntate in cauzele in care
acel stat a fost parte.
Ratione personae: pentru cauzele interstatale, litigiile in care ambele parti sunt state contractante, iar
pentru cauzele individuale, acele litigii in care ca reclamant figureaza o “persoana aflata sub
jurisdictia unui stat parte”, iar ca parat, statul parte respectiv.
Ratione temporis: doar acele litigii impotriva unor state care au ratificat ConvEDO pana la data
introducerii cererii, pentru fapte ce au avut loc dupa data acestei ratificari de catre statul parat.
Ratione loci: competenta a controla sub aspectul conformitatii cu ConvEDO doar acele fapte
petrecute pe teritoriile statelor parti, adica “sub jurisdictia” acestora (art. 1 al ConvEDO)
Competența materială contencioasă
1. Litigii interstatale: Art. 33
Orice Înaltă Parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a prevederilor Convenţiei
şi ale Protocoalelor sale de către o altă Înaltă Parte Contractantă.
2. Cereri individuale - Art. 34
Curtea poate fi sesizată, printr-o cerere, de orice persoană fizică, organizaţie neguvernamentală sau grup de
particulari care se pretind victime ale unei încălcări de către una dintre Înaltele Părţi Contractante a
drepturilor recunoscute în Convenţie sau în Protocoalele sale. Înaltă Parte Contractantă se angajează să nu
împiedice prin nicio măsură exerciţiul eficace al acestui drept.
3. Avize consultative - Art. 47
1. La cererea Comitetului de Miniştri, Curtea poate să dea avize consultative asupra problemelor juridice
privind interpretarea Convenţiei şi a Protocoalelor sale.
2. Aceste avize nu se pot referi la probleme privind conţinutul sau întinderea drepturilor şi a libertăţilor definite
în titlul I al Convenţiei şi în Protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul de
Miniştri ar putea să ia cunoştinţă ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în Convenţie.
3. Decizia Comitetului de Miniştri de a cere un aviz Curţii este luată prin votul majorităţii reprezentanţilor cu
drept de a participa la lucrările Comitetului de Miniştri.
Judecătorii CEDO
ARTICOLUL 20 Numărul judecătorilor
Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al Înaltelor Părţi Contractante.
ARTICOLUL 21 Condiţiile exercitării funcţiilor
1. Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morală şi să întrunească cerinţele
exercitării unor înalte funcţii judiciare sau să fie jurisconsulţi cu o competenţă recunoscută.
2. Judecătorii îşi exercită mandatul cu titlu individual. 3. Pe durata mandatului lor, judecătorii nu
pot exercita nicio activitate incompatibilă cu cerinţele de independenţă, imparţialitate sau
disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent; orice problemă ridicată în aplicarea
acestui paragraf este soluţionată de către Curte.
ARTICOLUL 22 Alegerea judecătorilor
Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară în numele fiecărei Înalte Părţi Contractante, cu
majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de trei candidaţi prezentaţi de Înalta Parte
Contractantă.
ARTICOLUL 23 Durata mandatului şi revocarea
1. Judecătorii sunt aleşi pentru o perioadă de nouă ani. Ei nu pot fi realeşi.
2. Mandatul judecătorilor se încheie atunci împlinesc vârsta de 70 de ani.
3. Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor. Ei continuă totuşi să se ocupe de cauzele cu
care au fost deja sesizaţi.
4. Un judecător nu poate fi revocat din funcţie decât dacă ceilalţi judecători decid, cu o majoritate
de două treimi, că el nu mai corespunde condiţiilor cerute.
Organizarea CEDO - formaţiuni de lucru
Organizarea CEDO
1. Formatiuni administrative: Adunarea Plenara a Curtii, presedintele , vicepresedintii, sectiunile
2. Formatiuni jurisdictionale:
• Judecatorul unic: emite decizii de inadmisibilitate sau de radiere de pe rol in privinta cererilor
care nu impun o examinare suplimentara
• Comitete de 3 judecatori: decizii de inadmisibilitate sau de radiere de pe rol + pot declara ca
admisibila o cerere individuala si a o solutiona pe fond daca problema “face obiectul unei
jurisprudente bine stabilite a Curtii”
• Camere din 7 judecatori: activitatea de baza a Curtii: admisibilitate + fond
• Marea Camera alcatuita din 17 judecatori si 3 supleanti: presedintele Curtii, vicepresedintii,
presedintii Camerelor, alti judecatori + membru de drept, judecatorul ales in numele statului-
parte interesat; colegiul de 5 judecatori: admisibilitate cerere de retrimitere a unei cauze aici
• Judecatori ad-hoc: daca judecatorul national este impiedicat sa isi exercite functia, se abtine sau
este dispensat de exercitarea functiei
Procedura judecării cererilor interstatale
• Art. 33: un stat-parte poate sesiza Curtea asupra oricarei pretinse incalcari de catre alt stat parte => trebuie
justificat totusi un interes
• Nu doar pentru cetateni, ci pentru orice persoana din jurisdictia statului parat
• Conditii de admisibilitate (fara referiri exprese in Conventie):
➢ Sunt aplicabile conditiile generale de competenta ratione materiae si temporis
➢ Ambele state sa fi ratificat ConvEDO
➢ Conditiile clasice:
✓ Epuizarea cailor de recurs interne (nu trebuie indeplinita in cauzele in care se contesta existenta
unei legislatii a statului parat contrare Conventiei sau atunci cand se invoca existenta unei “practici
administrative” tolerate de autoritatile statului parat, mai ales in cazul torturii si relelor tratamente
✓ Introducerea cererii in cadrul termenului de 4 luni nu se aplica daca statul reclamant invoca
incalcari ale ConvEDO care au un caracter continuu
Procedura judecării cererilor individuale
1. Subiectele cu drept de sesizare: orice persoana fizica, ONG sau grup de
particulari, care se pretinde victima a unei violari provenind de la un stat
parte

Reclamant: un particular
Parat: un stat parte la ConvEDO
Intervenient voluntar: statul al carui cetatean este reclamantul, daca
doreste
Intervenient la invitatie: la invitatia presedintelui Curtii, orice stat
parte la ConvEDO sau orice persoana interesata, alta decat reclamantul, in
interesul bunei administrari a justitiei
Parcursul unei
cereri individuale
Schema simplificata a traseului unei cereri individuale
Condiţii de admisibilitate
ale cererii individuale
 Temei conventional admisibilitate – art. 35
Conv.E.D.O.
1. 1. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum se înţelege din
principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de patru luni începând cu
data deciziei interne definitive.
2. Curtea nu reţine nicio cerere individuală introdusă în virtutea articolului 34, în cazul în care :
a. ea este anonimă ; sau
b. ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei
alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă nu conţine fapte noi.
3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în virtutea articolului 34, atunci când ea
consideră că:
a. ea este incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei sau ale Protocoalelor sale, în mod vădit nefondată
sau abuzivă; sau
b. reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepţia cazului în care respectarea
drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale impune o examinare a fondului
cererii, şi cu condiţia de a nu respinge din acest motiv nicio cauză care nu a fost examinată
corespunzător de o instanţă naţională.
4. Curtea respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă în aplicarea prezentului articol. Ea poate
proceda astfel în orice stadiu al procedurii.
 Epuizarea căilor de recurs interne (I)
• Confirmă caracterul subsidiar al C.E.D.O. în raport de sistemele juridice ale statelor
contractante
• Reclamantul trebuie să respecte normele şi procedurile aplicabile în legislaţia internă =>
evaluată în raport cu stadiul procedurii la data de introducere a cererii în faţa Curţii
• Doar pentru recursurile accesibile, adecvate şi efective (atât în teorie, cât şi în practică la
momentul faptelor), care nu sunt iluzorii => prin urmarea căii respective de recurs,
reclamantul trebuie să aibă asigurată repararea pretenţiilor sale şi şanse rezonabile de
succes
• Nu este necesară epuizarea căilor de recurs discreţionare sau extraordinare, de exemplu
solicitând revizuirea deciziei unei instanţe sau cerând redeschiderea procedurilor
• Dacă reclamantul dispune eventual de mai multe căi de recurs potenţial efective, acesta
are obligaţia de a utiliza doar una dintre ele
• In cazul în care reclamantul nu a invocat prevederile ConvEDO, este necesar ca acesta să
fi invocat capete de cerere cu efect echivalent sau similare, fundamentate pe prevederile
dreptului intern, pentru a da ocazia instanţelor naţionale să remedieze încălcarea pretinsă
 Epuizarea căilor de recurs interne (II)
• Recursul înaintea Curţii Constituţionale nu este o cale de atac decât atunci când reclamantul contestă o
prevedere legislativă sau act normativ, ca fiind contrară Convenţiei
• Sarcina probei revine reclamantului prin cererea adresată C.E.D.O., Guvernul putând invoca excepţia
neepuizării căilor de recurs intern => Guvernul trebuie să ofere exemple de jurisprudenţă internă relevantă
pentru a demonstra efectivitatea unei căi de atac nefolosite de reclamant
• Odată ce guvernul s-a achitat de obligaţia sa privind sarcina probei, arătând că exista o cale de recurs adecvată
şi efectivă, accesibilă reclamantului, este sarcina acestuia din urmă să demonstreze că:
o această cale de recurs a fost, de fapt, epuizată
o această cale de atac era pentru un motiv sau altul, neadecvată şi lipsită de caracter efectiv în speţă
o circumstanţe specifice îl scuteau de această obligaţie (e.g. inactivitatea totală a autorităţilor naţionale faţă
de acuzaţiile serioase, potrivit cărora reprezentanţii statului au comis infracţiuni sau au cauzat un
prejudiciu, de exemplu în situaţia în care nu au deschis o anchetă sau nu au oferit niciun sprijin. În aceste
condiţii, putem susţine că sarcina probei este, din nou, transferată şi îi revine statului pârât sarcina de a
arăta care au fost măsurile luate faţă de amploarea şi gravitatea faptelor denunţate; atunci când, de fapt, o
cale de recurs propusă nu oferă perspective rezonabile de reuşită, din cauza, de exemplu, jurisprudenţei
interne consacrate, faptul că reclamantul nu a declarat apel nu reprezintă un obstacol în calea
admisibilităţii)
 Epuizarea căilor de recurs interne (III)
• Excepţia de neepuizare este de multe ori unită cu fondul, în special în
cauzele referitoare la obligaţii sau garanţii procedurale, de exemplu cererile
privind aspectul procedural al art. 2 sau art. 3
• Reclamanţii care locuiesc în afara jurisdicţiei unui stat contractant nu sunt
exoneraţi de la regula epuizării căilor de recurs interne în acel stat,
indiferent de inconvenientele practice sau de o reticenţă personală de înţeles
• Anul 2017 a reprezentat un an în care importanţa acestei condiţii de
admisibilitate a fost subliniată în cauzele împotriva Turciei, ca urmare a
măsurilor subsecvente tentativei de lovitură impuse în special jurnaliştilor şi
judecătorilor => aproximativ 27.000 de cereri introduse în faţa Curţii au fost
considerate inadmisibile pentru că nu au fost epuizate căile de recurs interne
 In termen de 4 luni începând cu data
deciziei interne definitive (I)
• Scop: susţinerea securităţii juridice şi asigurarea că acele cauze care ridică probleme privitoare la
ConvEDO sunt examinate într-un termen rezonabil => SE EVITA INCERTITUDINEA
• Acordă potenţialului reclamant o perioadă de reflecţie pentru a aprecia oportunitatea de a introduce
o cerere şi, după caz, de a stabili capetele de cerere şi argumentele precise care trebuie prezentate
• Termen de decădere, care nu poate fi suspendat sau întrerupt => normă de ordine publică, pe care
Curtea poate să o aplice din oficiu
• Termenul începe să curgă de la data la care reclamantul sau reprezentantul său a luat la cunoştinţă
efectiv de decizia internă definitivă prin care au fost epuizate căile de recurs interne (data
comunicării copiei deciziei, data redactării acesteia) => calculul termenului se face din ziua
pronunţării/comunicării hotărârii, ţinând cont de data expedierii cererii către C.E.D.O., prin
observarea ştampilei poştei de expediere, şi nu de data redactării sau primirii cererii
• În caz de violare continuă a dispoziţiilor Convenţiei, termenul începe să curgă de la data încetării
violării
• E.g. în cazul contestării nerespectării unei hotărâri judecătoreşti, cererea poate fi introdusă la Curte oricând,
nefiind aplicabilă regula de 4 luni; in cazul detenţiilor consecutive, termenul curge de la sfârşitul ultimei
perioade de detenţie
 In termen de 4 luni începând cu data
deciziei interne definitive (II)
• Intră şi zilele nelucrătoare, iar dacă ultima zi cade într-o zi
nelucrătoare, termenul nu se prelungeşte până în prima zi lucrătoare
următoare
• Nu este suficientă transmiterea prin fax a cererii => doar expedierea
formularului de cerere complet va întrerupe termenul de şase luni
• Cu titlu de exemplu: dacă data deciziei interne definitive este 5
ianuarie 2019, trebuie să expediaţi formularul de cerere cel târziu pe
data de 5 iulie 2019 la miezul nopţii
• Atenţie că prin Protocolul adiţional nr. 15 s-a redus termenul de
introducere de la 6 luni la 4 luni, însă acest protocol nu a intrat
încă în vigoare
 Cererea să nu fie anonimă
• Pentru a fi anonimă, dosarul nu trebuie să conţină niciun element de identificare a
reclamantului de către Curte
• Necesară pentru a se putea verifica de către Guvern şi Curte circumstanţele cauzei
respective
• Nu presupune dezvăluirea identităţii reclamantului faţă de public, putând fi ales un
pseudonim
• Cererea nesemnată, dar care conţine date personale suficiente pentru a stabili
identitatea reclamantului, urmată de o corespondenţă semnată de reprezentantul
reclamantului, nu poate fi considerată ca fiind anonimă
• Nu pot fi considerate ca fiind anonime cererile care conţin nume fictive pentru a fi
protejate persoanele dintr-un motiv întemeiat (e.g. în cazul unui conflict armat),
dacă poate Curtea să stabilească legătura reclamanţilor cu respectivele evenimente
(decizia din 19.01.2006 - Kuznetsova c. Rusiei, cererea nr. 67579/01)
Să nu fie în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată
anterior de către Curte sau aceeaşi cu o cerere supusă
unei alte instanţe internaţionale de anchetă
• Cererile nu trebuie să fie redundante (să nu existe identitate de părţi, de obiect, de
fapte cu o cerere precedentă): autoritatea de lucru judecat (non bis in idem)
• Cererile să nu fi fost supuse jurisdicţiei unei alte instanţe internaţionale, ea
nepresupunând alte fapte noi (să nu existe identitate de părţi, obiect şi cauză):
situaţia litispendenţei internaţionale
• Conform art. 35 alin. (2) lit. b) a doua teză din Conv.E.D.O., cererea trebuie să nu
fie în mod esenţial aceeaşi cu o cerere supusă unei alte instanţe internaţionale de
anchetă
• Identitatea de obiect presupune să existe identitate de capete de cerere
• Pentru ca o cerere să nu fie inadmisibilă în caz de identitate de capete de cerere,
trebuie ca reclamantul să prezinte fapte noi
Să nu fie incompatibilă cu dispoziţiile Conv.E.D.O. sau ale
protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă (I)
• Pentru a fi incompatibilă cu Conv.E.D.O., ar trebui să nu fie respectate condiţiile:
• ratione materiae (i.e. dreptul invocat să fie protejat de textul Convenţiei sau de protocoalele adiţionale)
• ratione personae (i.e. pretinsa încălcare să fie imputabilă unui stat contractant)
• ratione loci (i.e. pretinsa încălcare să fi avut loc în jurisdicţia respectivului stat contractant sau într-un
teritoriu controlat efectiv de statul respectiv)
• ratione temporis (i.e. pentru acte sau fapte care au avut loc după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru
statul respectiv).
• Pentru a fi vădit nefondată, ar trebui să se observe din analiza fondului că s-a dorit inducerea în
eroare a Curţii => in doctrină se consideră că există patru tipuri de asemenea cauze:
• cauze tip instanţă de gradul patru de jurisdicţie: C.E.D.O. nu este o instanţă de control judiciar pentru instanţele
naţionale, ea controlând respectarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Convenţie şi de protocoalele
adiţionale
• cereri cu privire la care există o lipsă aparentă sau evidentă de încălcare: în cazul unor cereri compatibile cu
Convenţia care nu indică o încălcare a drepturilor garantate de Convenţie sau de protocoalele adiţionale
• cereri nesusţinute: nu prezintă probe în sprijn pentru a demonstra capetele de cerere sau nu furnizează
informaţiile pe care le solicită Curtea, neputând justifica încălcările pretinse de reclamant
• cereri confuze şi fanteziste: imposibilitatea dovedirii faptelor şi a temeiurilor juridice, vizând obiective
imposibile, contrare raţiunii logice
Să nu fie incompatibilă cu dispoziţiile Conv.E.D.O. sau ale
protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă (II)

• Pentru a fi vădit abuzivă, ar trebui să se constate că:

• se urmăreşte un scop contrar Conv.E.D.O.
• se foloseşte, în mod şicanatoriu, dreptul la recurs la C.E.D.O. (e.g. C.E.D.O.
este dezinformată prin falsuri, prezentarea de fapte inventate pentru a induce în
eroare judecătorii Curţii)
 Reclamantul trebuie să fi suferit un prejudiciu
important (I)
• Reclamantul trebuie să fi suferit un prejudiciu important exceptând situațiile în
care se impune o examinare a fondului cauzei – conform Protocolului 14
• O cerere poate fi declarată inadmisibilă dacă victima nu a suferit un prejudiciu
important, deci dacă nu există un impact financiar semnificati (e.g., dacă plângerea
se referă la neexecutarea unei decizii prin care s-a acordat o sumă de 30 de euro
sau la restanţe salariale de 200 de euro)
• Prima cauză în care Curtea a analizat acest criteriu de admisibilitate a fost în
decizia din 01.06.2010 - Adrian Mihai Ionescu c. României, para. 30 şi urm.;
Curtea a considerat că prejudiciul final suferit de reclamant (90 de euro) nu
produce efecte importante asupra vieţii sale personale
• Nu se admit aşa-numitele actio popularis, în care reclamanţii nu au suferit direct
sau indirect vătămări prin acte ale statului (e.g. sunt inadmisibile cererile prin care
sunt criticate in abstracto acte normative ale unui stat)
 Reclamantul trebuie să fi suferit un prejudiciu
important (II)
• Elemente de identificare a pragului aplicării acestui principiu sunt:
o natura dreptului care se pretinde a fi încălcat;
o gravitatea pretinsei încălcări;
o consecinţele pretinsei încălcări;
o situaţia personală a reclamantului.
• Există două clauze de salvgardare pentru acest criteriu:
I. cazul în care respectarea drepturilor omului impune examinarea cauzei pe fond (e.g. într-o
cerere în care suma în cauză era de doar 17 euro, Curtea a considerat că o decizie de
principiu era necesară, fiind vorba de o primă cerere după modificarea legislaţiei naţionale)
II. respectiva cerere să fi fost examinată în mod corespunzător de o instanţă internă (e.g. Curtea
a declarat admisibilă o cerere în care suma în litigiu era de 70 de euro, deoarece legislaţia
naţională nu prevedea un recurs efectiv în acest sens) => odată cu intrarea în vigoare a
Protocolului nr. 15, a doua clauză de salvgardare va fi eliminată
 Principii
directoare şi
metode de
interpretare
 Principii directoare şi metode de interpretare (I)
• Aplicarea directă a Convenţiei este determinată de două criterii:
1. Încorporarea normelor ConvEDO în ordinea juridică internă:
(i) în mod direct prin efectul dispoziţiilor autorităţilor naţionale (Belgia, Bulgaria,
Portugalia, România)
(ii) în mod indirect prin transpunerea normelor Convenţiei în dreptul intern,
printr-o lege specială (Finlanda, Islanda, Malta)
2. Calitatea specifică a normelor ConvEDO de a conferi în mod direct pentru
persoanele aflate sub jurisdicţia statelor contractante drepturile consacrate de
Convenţie si de Protocoale
=> norma trebuie să fie precisă pentru a putea fi direct aplicabilă în ordinea juridică internă
=> dreptul justitiabilului de a invoca ConvEDO direct în faţa judecătorului naţional prin
intermediul excepţiei de neconvenţionalitate, în măsura în care dreptul intern contravine
dispoziţiilor sale
• Standardul impus de ConvEDO şi de protocoalele sale este un standard minim, statele
putând asigura un nivel superior de protecţie a drepturilor şi libertăţilor omului
 Principii directoare şi metode de interpretare (II)
• Principiul subsidiarităţii:
• Mecanismul ConvEDO intervine atunci când SM eşuează în aplicarea textului ei
• Marja naţională de apreciere
• SM, evaluând situaţia sistemului lor juridic, au dreptul în mod discreţionar de a lua măsuri
legislative, administrative şi judiciare cu privire la drepturile şi libertăţile garantate de
ConvEDO şi de protocoalele adiţionale, putând să le şi limiteze în anumite cazuri
• Marja naţională de apreciere nu este nelimitată, deoarece ea este supusă controlului Curţii,
care verifică dacă respectivele măsuri au fost proporţionale
• Însoţită de garanţii procedurale corespunzătoare
• Interpretarea autonomă a ConvEDO
• Dreptul intern al SM este diferit => nevoia unei interpretari autonome
• “Notiuni autonome” mai generoase: e.g., „magistrat”, „sancţiuni penale”
• Interpretarea dinamică şi evolutivă a prevederilor ConvEDO
• Textul ConvEDO trebuie să fie interpretat în mod dinamic, evoluând odată cu societatea
• Un instrument viu ce trebuie interpretat în lumina condiţiilor actuale
Mahatma Gandhi
• n. 2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar - d. 30
ianuarie 1948, New Delhi
• părintele independenței Indiei și inițiatorul
mișcărilor de revoltă nonviolente
• Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă
„marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian
Rabindranath Tagore
• Gandhi provenea dintr-o familie indiană din pătura
superioară a societății, aparținând castei
neguțătorilor, Vaishya
• Gandhi luptă pentru recunoașterea drepturilor
compatrioților săi și, începând din anul 1906,
lansează la nivel de masă metoda de revoltă bazată
pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o
formă de refuz radical al oricărei colaborări cu
autoritățile britanice
 MULTUMESC
PENTRU ATENTIE!