Constituția României din 1866

Constituția din 1866 este actul juridic și politic fundamental al României adoptat după Unirea
Principatelor Române.

Premisele adoptării Constituției din 1866

După abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii, cât și conservatorii
înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui prinț dintr-o dinastie străină pe tronul României, fapt
ce ar fi garantat siguranța stabilității politice și sociale.
Astfel, s-a perfectat aducerea în țară a lui Carol, care era văr din partea mamei cu Napoleon al
III-lea și înrudit și cu regele Prusiei. Carol a acceptat propunerea la 25 aprilie 1866, obține
acordul tatălui său, al regelui Prusiei și al cancelarului Bismarck pentru plecarea către România.
Prințul a călătorit până la Turnu Severin folosind un pașaport fals, din cauza conflictului dintre
Austria și Prusia. El a fost însoțit pe parcursul călătoriei sale de Ion C. Brătianu. La 10 mai 1866,
Carol I a intrat în București, fiind proclamat domn de către Adunarea Legislativă, în clădirea
Mitropoliei. Cu o lună înaintea venirii lui Carol I, fusese aleasă Adunarea Legislativă, care s-a
transformat după venirea acestuia în Adunare Constituantă. Această Adunare Constituantă avea
rolul de a discuta și a vota proiectul unei Constituții. Prima lege fundamentală a fost promulgată
de domn la 1 iulie 1866.
Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul
Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai
longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.
Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și
legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat. prin
ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor - Art. 82) și
prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială,
drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe
baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în
majoritate conservatori).
A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de
manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a
celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și
democratice.
Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din 1923.

Caracteristicile Constituției din 1866

 este prima constituție internă românească

 a fost promulgată fără a se cere acordul Marilor Puteri
 a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831
 este un act de factură liberală
 proclama suveranitatea națională
 guvernarea era reprezentativă și responsabilă
 se instituia principiul separării puterilor în stat
 monarhia reprezenta forma de guvernământ în stat și era ereditară
 stabilea libertăți și drepturi cetățenești
 includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar
 este prima realizare a lui Carol I
 a fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa
 cuprinde 8 titluri și mai multe articole
 instituțiile centrale ale statului erau:
o Monarhia era ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii
tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxă
o Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul ministru;
împarte puterea executivă cu monarhul. Avea ca sarcini prezentarea
proiectelor legii Parlamentului și punerea în practică a legilor votate de
Parlament
o Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și
Camera Deputaților structura bicamerala ce fusese introdusa pentru
prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul dezvoltator al Conventiei de
la Paris"