Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

INDEPENDENŢA ROMÂNIEI
După formarea statului modem, obţinerea independenţei devine un obiectiv major. Oamenii politici
susţineau ideea, însă existau diferenţe în ceea ce priveşte căile de realizare.
Liberalii optau pentru o alianţă cu ţarul şi pentru calea radicală (inclusiv acţiuni armate), iar conservatorii
considerau că pericolul expansiunii ruse era iminent şi optau pentru relaţii bune cu Austro- Ungaria şi pentru
neutralitate în cazul unui război ruso-turc (cale diplomatică).

Contextul internaţional:
Ocazia favorabilă obţinerii independenţei s-a ivit odată cu redeschiderea „Problemei Orientale”.
Sub pretextul sprijinirii „fraţilor ortodocşi”, Rusia, adeptă a politicii panslaviste, a încurajat lupta popoarelor
aflate sub stăpânire otomană (în realitate, avea propriile interese strategice - controlul strâmtorilor,
expansiunea în Balcani, revanşa faţă de înfrângerea suferită în 1856). De asemenea a început pregătirile de
război contra Turciei, asigurându-se de neutralitatea Austro-Ungariei- care primea unele avantaje (Bosnia şi
Herţegovina).
În anul 1875 s-a redeschis „problema orientală” prin răscoala Bosniei şi Herţegovinei, urmate în 1876 de
Bulgaria, Serbia şi Muntenegru.
România şi-a declarat neuiralitatea faţă de evenimentele din Balcani, dar şi-a intensificat eforturile
diplomatice) pentru obţinerea independenţei. Noua constituţie otomană (decembrie 1876), declara România
„provincie privilegiată”, ceea ce a provocat protestul guverniilui român. Prin nota diplomatică din 4/16
ianuarie 1876, adresată de primul ministru Lascăr Catargiu, se sublinia faptul că România nu face „în niciun
fel parte integrantă din Imperiul Otoman”.
Eşecul demersurilor diplomatice l-au determinat pe noul prim-ministm, I.C. Brătianu, să se orienteze spre
tratative cu Rusia. Acesta a negociat la Livadia (în Crimeea) cu ţarul Alexandru II şi cu cancelarul Rusiei
(Gorceakov), discuţiile fiind concretizate prin convenţia din 4/16 aprilie 1877:
 armata rusă avea dreptul de liberă trecere prin teritoriul românesc în drum spre frontul din Balcani;
 Rusia avea obligaţia de a respecta integritatea teritorială a României.

Desfăşurarea războiului:
La12/24 aprilie 1877, Rusia începe războiul cu Turcia, refuzând o colaborare militară cu România. Artileria
otomană bombardează localităţile româneşti de pe linia Dunării. în replică românii bombardează Vidinul, iar
ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, în Camera Deputaţilor, proclamă independenţa României la 9 mai
l877.
Pe frontul din Balcani ruşii au suferit înfrângeri grele, înaintarea lor fiind oprită în faţa , fortificaţiilor de la
Plevna, apărată de armata turcă condusă de Osman Paşa. Marele duce Nicolae, comandantul trupelor ruseşti,
solicită în iulie sprijinul armatei române. În 30 august 1877 începea colaborarea româno-rusă, frontul de la
Plevna fiind condus de Carol I. Cu mari pierderi a fost cucerită ; reduta Griviţa. Au murit în luptă maiorul
George Şonţu şi căpitanul Valter Mărăcineanu. La 9 noiembrie 1877 a fost cucerită şi reduta Rahova. Plevna
a capitulat la 28 noiembrie 1877. Armata rusă a înaintat, ameninţând Constantinopolul, iar trupele române au
continuat luptele la Rahova,Smârdan şi Vidin.Guvernul otoman a acceptat condiţiile Rusiei pentru încheierea
armistiţiului, în ianuarie 1878, dar reprezentăriţii României nu au fost invitaţi la negocieri.

Tratatele de pace:
Pacea de la San Stefano (feb. 1878) dintre Rusia şi Turcia, la care diplomaţii români nu au fost primiţi,
prevedea creşterea influenţei Rusiei în Balcani. Rusia ceda României Dobrogea în schimbul sudului Basarabiei
(cele trei judeţe: Cahul, Bolgrad şi Ismail).Tratatul recunoştea independenţa României şi Serbiei şi
autonomia Bosniei şi Herţegovinei.

Clasa a Xll-a Pagina 1

 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor
La presiunea marilor puteri, problemele din Balcani au fost discutate într-un nou Congres la Berlin(iunie-
iulie 1878).
Reprezentanţii românilor (I.C.Brătianu şi Mihail Kogălniceanu au fost „auziţi” nu şi „ascultaţi”.
Congresul a restabilit echilibrul european.
În ceea ce priveşte România, i-a fost recunoscută independenţa în schimbul unor condiţii:
 cedarea către Rusia a celor trei judeţe din sudul Basarabiei (în schimb primea Dobrogea, Delta Dunării
şi Insula Şerpilor),
 modificarea art. 7 din Constituţiei din 1866, trebuind acordate drepturi politice şi civile fără restricţii
religioase,
 răscumpărarea acţiunilor societăţii Strousberg.
Rusia încălca astfel Convenţia din 4 aprilie 1877, iar relaţiile româno-ruse s-au încordat.
Urmări:
Participând la războiul din 1877-1878, România şi-a consfinţit independenţa pe câmpul de luptă.
În anul 1881 devine regat, iar din punct de vedere economic trece la încurajarea propriei industrii.
Unirea cu Dobrogea a constituit o nouă etapă în procesul de realizare a unităţii statale româneşti. O deosebită
importanţă a avut-o promovarea unei politici externe proprii. România devine treptat un stat european modern.

Clasa a Xll-a Pagina 2

 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

PROIECTUL FĂURIRII ROMÂNIEI MARI (PRIMUL RĂZBOI MONDIAL)

(1914-1918)

Ideea unirii politice a Transilvaniei cu Principatele române a apărut încă de la începutul sec al XIX- lea la
munteanul de origine ardeleană Naum Râmniceanu (1802) şi la transilvăneanul Ion Budai-Deleanu (1804). În
1852, Dimitrie Brătianu utiliza pentru prima dată sintagma „România Mare”.
Odată cu obţinerea independenţei, România devenea o ţară suverană, cu drepturi depline în relaţiile
internaţionale. Alianţa cu Rusia nu mai era posibilă datorită tendinţelor sale de expansiune în Balcani.
În 1883 Carol I şi guvernul I.C. Brătianu încheiaseră o alianţă defensivă cu Puterile Centrale; România
ieşea astfel din izolarea politică. Implicarea în războiul balcanic din 1913 încheiat cu pacea de la Bucureşti,a dus
la obţinerea Cadrilaterului ( sudul Dobrogei), judeţele Durostor şi Caliacra.
Politica dusă de Austro-Ungaria faţă de românii din Transilvania şi Bucovina a determinat îndepărtarea
treptată a României de alianţa cu Puterile Centrale şi apropierea de Antanta.

Începutul Primului Război Mondial; Neutralitatea României (1914- 1916)

Cauza Primului Război Mondial a reprezentat-o dorinţa marilor puteri de reîmpărţire a lumii. Pretextul
l-a reprezentat asasinarea moştenitorului tronului Austro-Ungariei, Frantz Ferdinand şi a soţiei sale la Sarajevo,
pe 28 iunie 1914, de către un student naţionalist sârb (Gavrilo Princip). Ca urmare, peste o lună, la 28 iulie 1914,
Austro-Ungaria declară război Serbiei.
În România existau opinii diferite faţă de poziţia ţării noastre în acest conflict:
 regele susţinea intrarea de partea Germaniei, consimţind însă la hotărârea curentului ce era pentru
neutralitate
 partidele politice: la conservatori erau patru grupări cu păreri diferite - cei care susţineau intrarea de partea
Puterilor Centrale fiind grupaţi în jurul lui Petre P. Carp.
 opinia publică - intrarea de partea Anantei.
Membră a Puterilor Centrale din 1883, România trebuia să-şi precizeze poziţia. Astfel, în Consiliul de
Coroană de la Sinaia din 21 iulie/3 august 1914 s-a decis neutralitatea.
În septembrie 1914, Carol I moare şi locul îi este luat de nepotul, său Ferdinand. Neutralitatea s-a
menţinut doi ani (1914- 1916), timp în care germanofilii (în cea mai mare parte conservatori) susţineau intrarea
în război de partea Puterilor Centrale,iar antantofilii (mai ales liberali) de partea Antantei.
Guvernul liberal condus de Ionel I.C. Brătianu a fost supus presiunilor din partea ambelor tabere.
Interesul naţional cerea intrarea în război împotriva Austro-Ungariei, care deţinea Transilvania, Banat şi
Bucovina. Astfel, la 4 august 1916, I.I.C.Brătianu şi reprezentanţii Antantei la Bucureşti au semnat convenţiile
politice şi militare care stabileau condiţiile intrării României în război:
 se recunoştea dreptul de a se uni, la sfârşitul războiului, cu teritoriile româneşti stăpânite de
Austro-Ungaria, în cazul în care Antanta obţinea victoria;
 se garanta participarea la Conferinţa de pace în condiţii de egalitate cu aliaţii;
 Antanta se, obliga să livreze armament şi muniţie şi să desfăşoare acţiuni militare la Salonic în
(Grecia) şi în Galiţia, pentru a susţine România.
Țara noastră trebuia să declare război Austro-Ungariei nu mai târziu de 15 august 1916.
Consiliul de Coroană de la Cotroceni din august 1916 a aprobat oficial cele două documente şi intrarea României
în război împotriva Austro-Ungariei.
Campania din 1916:
La 14/27 august 1916 România a intrat în război împotriva Austro-Ungariei cu aproximativ 800 000
soldaţi dispuşi în patru corpuri:
 trei pe linia Carpaţilor pentru a apăra Transilvania,
 unul în Dobrogea, în cazul unui atac bulgaro-turc.

Clasa a Xll-a Pagina 3

 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor
Conform planului de operaţiuni „Ipoteza Z”, trei din cele patru corpuri au început ofensiva în noaptea de
14/15 august 1916 pe toată lungimea graniţei cu Austro-Ungaria. După o scurtă înaintare victorioasă în (au
eliberate oraşe precum Braşov, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc etc.), situaţia s-a complicat din cauza ofensivei
rivale din Dobrogea şi a înfrângerilor de la Turtucaia, Silistra, Constanţa (trupele germano-bulgare erau conduse
de feldmareşalul Mackensen). Nici Antanta nu şi-a respectat angajamentele, dar nici planul de acţiune al armatei
române nu a fost cel mai potrivit.
Sub deviza „Pe aici nu se trece!”, generalul Eremia Grigorescu a câştigat „bătălia trecătorilor” Carpaţilor
Orientali. Invadate pe Valea Oltului şi Valea Jiului (s-a remarcat Ecaterina Teodoroiu), trupele comandate de Ion
Dragalina şi David Praporgescu nu au putut rezista ofensivei inamice. În urma înfrângerii de pe Argeş-Neajlov
( noiembrie/decembrie 1916) este ocupată şi capitala Bucureşti. Două treimi din teritoriul ţării a fost ocupat de
inamic: Oltenia, Muntenia şi Dobrogea.
Astfel, regele, Guvernul şi Parlamentul se retrag Ia Iaşi care devine noua capitală. Frontul s-a stabilizat
în sudul Moldovei (de la curbura Carpaţilor la Dunăre) în iarna anului 1916/1917. La Iaşi s-a constituit un guvern
de uniune naţională, din liberali şi conservatorii democraţi, condus de I.I.C. Brătianu. Tezaurul României era
trimis în Rusia pentru a fi pus în siguranţă.
Cu ajutorul misiunii militare franceze conduse de generalul Berthelot, în 1917 armata română se reface.
Un rol important l-a avut şi Crucea Roşie organizată sub patronajul reginei Maria.
La 23 martie 1917, regele a emis o proclamaţie către trupele sale, promiţându-le pământ şi dreptul la vot
imediat după încheierea războiului.
Campania din 1917
În vara anului 1917, încercarea Puterilor Centrale de a ocupa Moldova este oprită în urma bătăliilor de
la Mărăşti (ofensiva pornită de generalul Averescu), Mărăşești, Oituz. S-au remarcat generalii: Alexandru
Averescu şi Eremia Grigorescu. În aceste bătălii, soldaţii români au făcut din deviza „pe aici nu se trece” un crez
suprem.
Pacea de la Buftea-Bucureşti ( 7 mai 1918)- „pacea punică”
Pe fondul revoluţiei bolşevice din Rusia (1917), aceasta încheie pacea de la Brest-Litovsk (februarie
1918). România rămâne singură pe frontul de est şi încheie pacea de la Bucureşti (7 mai 1918), prin guvernul
condus de conservatorul progerman Alexandru Marghiloman. Prin această pace România:
 ceda crestele Carpaţilor Austro-Ungariei, Dobrogea-Bulgariei,
 resursele economice îi erau exploatate de Germania timp de 90 de ani;
 armata română era demobilizată.
Tratatul nu a fost pus în aplicare deoarece nu a fost ratificat de Parlament şi nici regele nu l-a semnat.
Victoriile Antantei, căreia i se alăturase din 1917 şi SUA, au dus la sfârşitul războiului. Guvernul
Marghiloman cedase locul unui. guvern condus de generalul Constantin Coandă, care a decretat mobilizarea
generală. Sfârşitul războiului ( 29 octombrie/1 l noviembrie 1918) găsea România în tabăra învingătoare. Capitala
eliberată îşi primea suveranii şi instituţiile centrale la 18 noiembrie/1 decembrie 1918.
La 11 noiembrie 1918, ca urmare a armistiţiului dintre Antanta şi Germania, Primul Război Mondial lua
sfârşit prin înfrângerea Puterilor Centrale.
România a continuat războiul şi după încheierea sa. În Ungaria s-a instaurat un regim comunist condus
de Bela Kun, care urmărea să păstreze graniţele statului maghiar. În condiţiile nerecunoaşterii alipirii
Transilvaniei, armata română a pornit la ofensivă, ocupând Budapesta la 4 august 1919 şi lichidând regimul
comunist din Ungaria.
Urmări:
Harta politică s-a modificat. Imperiile rus, otoman şi austro-ungar se destramă, formându-se noi state
naţionale. La Congresul de Pace de la Paris (1919-1920), s-a recunoscut întregirea teritoriului României.
Participarea României la Primul Război Mondial, între anii 1916-1918, a urmărit permanent idealul Unirii
şi a pus din nou Europa în faţa faptului împlinit.

Clasa a Xll-a Pagina 4

 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

STATUL NAŢIONAL UNITAR ROMÂN (MAREA UNIRE DE LA 1918)

Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, s-a
înfăptuit într-un context favorabil, la sfârşitul Primului Război Mondial:
 afirmarea principiului autodeterminării (afirmat de preşedintele american Woodrow Wilson în „Cele 14
puncte” la începutul anului 1918).
 dispariţia de pe harta Europei a Imperiului Ţarist şi dezmembrarea monarhiei bicefale austro-ungare.

Unirea teritoriilor româneşti a urmat trei etape: autonomia, independenţa şi unirea.

Unirea Basarabiei:
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România, pe fondul prăbuşirii ţarismului şi al afirmării
ideii de autodeterminare. Era anexată de Rusia în urma Pacii de la București, din 1812.
În martie/aprilie 1917 s-a constituit Partidul Naţional Moldovenesc (preşedintele Vasile Stroescu), al
cărui program milita pentru autonomia Basarabiei. La 8 octombrie 1917 a avut loc Congresul ostaşilor
moldoveni care a proclamat autonomia Basarabiei şi a hotărât alegerea unui parlament numit Sfatul Ţării,
condus de Ion Inculeţ. Avea ca organ executiv Consiliul Director (Consiliul Directorilor Generali) condus de
Petre Erhan. La 2 decembrie 1917 acesta a adoptat o declaraţie prin care se proclama Republica Democratică
Moldovenească, în componenţa republicii Federale Ruse.
Dezordinea provocată de soldaţii ruşi a determinat autorităţile de la Chişinău să ceară sprijinul guvernului
de la Iaşi, care a trimis două divizii de infanterie pentru restabilirea ordinii.
La 24 ianuarie 1918, într-un cadru plebiscitar, parlamentul a proclamat independenţa Republicii
Democratice Moldoveneşti faţă de Rusia.
La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a adoptat Declaraţia de unire a Basarabiei cu România.

Unirea Bucovinei
Era anexată de Imperiul Habsburgic după pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774 ( prin Convenţia de la
Constantinopol din 1775). Din 1867 a făcut parte din monarhia bicefală.
În octombrie 1918, deputaţii români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Naţional Român
din Bucovina condus de Constantin losipescu Grecul şi George Grigorovici. Consiliul Naţional Român a cerut,
în numele naţiunii, dreptul la autodeterminare și a exprimat dorinţa de secesiune. S-a constituit apoi Adunarea
Constituantă a Bucovinei, din care făceau parte reprezentanţi ai locuitorilor în majoritate români. Preşedinte al
acestui organism a fost ales Iancu Flondor.
Sextil Puşcariu a editat ziarul Glasul Bucovinei, în care a publicat articolul „ Ce vrem?”.
S-a înfiinţat un Consiliu Naţional, ca organ reprezentativ, în frunte cu Ion Nistor, care urma să
coordoneze acţiunea pentru unire.
Ultranaţionaliştii ucrainieni care urmăreau să realizeze Ucraina Mare (care să înglobeze şi Bucovina) au
recurs la numeroase acte de violenţă împotriva românilor. Consiliul Naţional Român a cerut astfel sprijinul militar
al guvernului român, care a trimis o divizie.
La 15/28 noiembrie 1918 s-au desfăşurat lucrările Congresului General al Bucovinei, care a votat în
unanimitate şi pentru vecie unirea necondiţionată a Bucovinei cu România, în vechile ei hotare până la Ceremuş,
Colacin şi Nistru.

Clasa a Xlî-a Pagina 5

 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului:

În Transilvania, mişcarea pentru autodeterminare şi unire a avut un caracter de masă. În 29 septembrie/12
octombrie 1918 s-a adoptat „ Declaraţia de la Oradea”, de către Partidul Național Român prin care se afirma
principiul autodeterminării dar şi suveranităţii naţionale, libertatea naţiunii, separarea de Ungaria şi plebiscit.
Declaraţia a fost prezentată în parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida -Voievod şi cel de la Viena de
Iuliu Maniu, căpătând valoarea unei declaraţii de independenţă.
Împăratul Austro-Ungariei Carol I de Habsburg a lansat manifestul „Către popoarele mele
credincioase”, încercându-se în zadar salvarea integrităţii imperiului ( propunea federalizarea statului în şase
regate autonome).
La 30 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român Central ( din 6 reprezentanţi ai Partidul
Național Român şi 6 ai Partidului Social Democrat) cu sediul la Arad.
La 5 noiembrie 1918 era lansat manifestul „Către popoarele lumii”, care arăta altor popoare voinţa
românilor din Transilvania de a se uni. CNRC a adresat guvernului maghiar o notă ultimativă prin care se cerea
întraga putere de guvernare. În cadrul tratativelor de la Arad cu CNRC, delegaţia maghiară oferea Transilvaniei
doar autonomie. Propunerea a fost respinsă, Iuliu Maniu declarând că dorinţa românilor era separarea totală de
Ungaria.
Lupta naţională a fost susţinută de organe de presă precum: „ Drapelul”. „Glasul Ardealului”, „Gazeta
poporului”, “Românul”, “Adevărul”, “Unirea”etc.
CNRC lansase, la 7 noiembrie 1918, manifestul “Istoria ne cheamă la fapte”, care anunţa convocarea
Adunării Naţionale a românilor la Alba Iulia. '
La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a avut loc la Alba Iulia, o manifestare cu caracter plebiscitar şi
democratic - Marea Adunare Naţională. Locul era încărcat de amintiri -istorice, prima unire a lui Mi hai Viteazul
şi martiriul lui Horea şi Cloşca.
 au participat 100 000 de oameni, 1228 de delegaţi care au votat „Rezoluţia privind unirea
Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România”;
 adunarea a fost prezidată de Gh. Pop de Băseşti;
 declaraţia de unire a fost citită de Vasile Goldiş şi într-un entuziasm general s-a adoptat Rezoluţia
de unire: în primul articol se proclama “ unirea acelor români şi'a teritoriilor locuite de dânşii cu
România
 s-au ales organele de conducere ale Transilvaniei: Consiliul Dirigent ( rol executiv) – condus Iuliu
Maniu și Marele Sfat Naţionl cu rol legislativ).
Consințirea Unirii
 în decembrie 1919, Parlamentul României Mari a votat legile prin care era ratificată unirea Basarbiei,
Bucovinei şi Transilvaniei.
 La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Feerdinand şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani ai tuturor
românilor.
 în plan internaţional urnirea a fost recunoscută prin Tratatele de Pace de la Paris, din 1919-1920:
 dec. 1919 la Saint Germain - tratatul cu Austria- se recunoaște unirea Bucovinei cu România.
 4 noiembrie 1919 la Neuilly sur Seine- tratatul cu Bulgaria- se recunoaște graniţa era cea din
1913, Cadrilaterul rămâne la România,
 4 iulie 1920 la Trianon- tratatul cu Ungaria- se recunoaște unirea Transilvaniei cu România.
 tratatul de la Paris (Versailles) cu Anglia, Franţa, Italia, Japonia - recunoştea apartenenţa
Basarabiei la România ( 28 octombrie 1920). Primle trei au ratificat tratatul cu întârziere, iar
Japonia nu l-a ratificat din cauza unor înţelegeri de natură economică cu Uniunea Sovietică.
In ciuda faptului că terminarea războiului a găsit România de partea învingătorilor, tratativele de pace au
fost foarte dificile. Primul-ministru Ion I.C.Brătianu nu a dorit să semneze „tratatul minorităţilor” şi tratatul de
pace cu Austria de la Saint-Germain pentru că aceste tratate aduceau atingere suveranităţii României, sub
pretextul asigurării protecţiei minorităţilor de pe teritoriul statelor succesoare Austro-Ungariei, marile puteri
(Anglia, Franţa, SUA, Italia) doreau să supravegheze regimul la care erau supuse aceste minorităţi. Succesorul
lui Brătianu, Alexandru Vaida-Voevod, a fost silit să semneze tratatele respective la 10 decembrie 1919.
Clasa aXII-a Pagina 6
 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor
Consecinţe ale unirii:

s-au pus bazele statului naţional unitar român

creştea din punct de vedere teritorial şi demografic (alături de români (71,9%,) exista un procent
însemnat de alte naţionalităţi)
s-au creat condiţiile necesare modernizării: votul universal, reforma agrară.

Clasa aXII-a Pagina 7

 Sinteze Bacalaureat Istoria Românilor

Clasa aXII-a Pagina 8