|. Eseu despre particularitatile unui basm cult studiat Context »Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangs este un basm cult, publicat in revista ,,Convorbiri literare”, in anul 1877, G. Calinescu afirma despre mesa- jul operei: ,Povestea Ini Harap-Alb e un chip de a dovedi cit omul de soi bun se viideste sub orice strai gi la orice varsti”. Autorul porneste de la modelul basmului folcloric, caracterizat de ste- Teotipie, si reactualizeaz& teme de circulatie universal, dar le organizeazi conform propriei viziuni (fuziunea dintre real si fabulos), intr-un text narativ complex, diferit de cel al basmelor populare, prin supralicitarea procedeului triplic&rii, 1, Evidenfierea a doua trasaturi ale basmutui cult, prezente in textul dat Basmul cult este o specie narativa pluriepisodica ce implicd fabulosul, cu numeroase personaje purtitoare ale unor valori simbolice, ce intruchipeaz& binele si raul in diversele lor ipostaze. Actiunea basmului infitiseaz par- curgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine gi rau se incheie prin victoria fortelor binelui. O prima trasttura este (potrivit teoreticianului V. I. Propp) aceea ca per- sonajele implicate in conflict indeplinesc, prin raportare la protagonist, 0 serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii). Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta Dumi- nica), animale fabuloase (calul nazdravan, crdiasa furnicilor gi a albinelor), fapturi himerice (cei cinci tovarigi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicelele de mar, apa vie, apa moarta) si se confrunta cu antagonistul (Spa- nul), care are gi functie de trimifitor. Personajul ciutat este fata de imparat. O alta trasatura a basmului este prezenta unor elemente de compozitie tipice: cligee compozitionale/formule specifice, procedeul triplicirii, cifre si obiecte magice. Cligeele compozitionale/formule tipice sunt conventii care marcheazi intrarea $i iesirea din fabulos. Fuziunea dintre real gi fabulos se realizeaz presenta de la inceput, deoarece naratorul inoveazi formula initiald si pune povestea pe seama spuselor altcuiva: ,, Amu cicd era odatit”, adic& se spune, fara insd a nega ca in basmul popular (,,A fost odata ca niciodata”). Formula final& inclu- de o comparatie intre cele doud lumi — a fabulosului gi a realului. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Creanga utilizeaza triplicarea (triplarea situatiilor), dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa specific basmului popular, astfel c& eroul nu are de trecut doar trei, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: ,,si te feresti de omul ros, iar mai ales de omul spéin, {...] ci sunt foarte sugubeti”. In basm, sunt prezente numerele magice, simbolice: 3, 12, 24, $i 74obiectele miraculoase, unele fiind grupate cate trei (,trei smicele de mir dulce si apd vie si apa moarti”). 2. Prezentarea subiectului, prin raportare la tema Titlul sugereaza tema basmului: cilitoria de maturizare a mezinului cra- iului. Numele personajului fi reflect conditia dual: rob, slug& (Harap) de tema, origine nobila (Alb). _ Subiectul basmului urmareste modul in care personajul principal, Harap-Alb, parcurge un drum al inifierii, la finalul cdruia devine imparat, adicd trece intr-un plan superior de existent, care inseamna modificarea statutului siu social si spiritual (caracterul de Bildungsroman al basmului). Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa inifiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului - ,fiul craiului”, ,mezinul” (naivul); parcur- gerea drumului inifiatic - Harap-Alb (novicele/cel supus initierii); rasplata = imparatul (initiatul). Precizate in incipit, reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate: Amu cici era odata intr-o tart un crai, care avea trei feciori”. Actiunea incepe la 0 margine a péméntului” si continua la cealalta margine. Actiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative/a episoadelor si respect modelul structural stereotip gi ciclic al basmului: o situatie initial de echilibru (expozitiunea), tulburarea echili- brului/ prejudiciul (intriga), parcurgerea unui drum cu trecerea probelor (desfaigurarea actiunii), actiunea reparatorie (punctul culminant), refacerea echilibrului si résplatirea eroului (deznodaméntul). Motive narative specifice, prezente $i in ,,Povestea Ini Harap-Alb”, sunt: superioritatea mezinului, cil toria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul), pedeapsa, cdsatoria. Situafia initiala (expozitiunea) prezinta o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar in alt capat de lume, un frate mai mare al su, Verde-Imparat, avea doar fete. Tulburarea echilibrului (intriga) are drept cauza o lipsa relevat& de seri- soarea lui Verde-Imparat: absenta mostenitorului pe linie masculina (motivul imparatului fara urmagi). Craiul este rugat de fratele su s& i-l trimit& ,,pe cel mai vrednic dintre nepofi’, ca s4-i urmeze la tron. Vrednicia trebuie ins& dovedita prin trecerea mai multor seri de probe. ~ Actiunea de recuperare a echilibrului (desfasurarea actiunii) cuprinde mai multe episoade, in succesiunea motivelor narative ale basmului. _ CAutarea eroului se concretizeaza prin incercarea la care igi supune craiul baietii: confruntarea cu ursul, la pod. Conform structurii formale a basmului, fiul cel mic reuseste s4 treac& aceasta proba a curajului (motivul superioritatii mezinului), dupa o etapa pregatitoare, in care este ajutat de Sfanta Duminica, drept rasplata pentru ca a miluit-o cu un ban. Intrucat a depasit proba de la pod, simbol al trecerii spre alta etapa vietii, tatal continua inifierea fiului mezin: il sfatuieste sa se fereascd de omul span $1 de omul ros (motivul interdictiei) si fi daruieste pielea de urs. 75 ETT, $s le subiec- oe8 Pe drum, pentru ca se rataceste in padurea-labirint gi crede c& se aflé in tara spénilor”, fiul cel mic al craiului isiia drept sluga si célauz’ un span (incalcarea interdictiei). Coboratea fiului de crai in fantana reprezinté o secventa narativé impor- tanta, intrucat inselitoria declanseaza conflictul. Naivitatea este sanctionata prin pierderea insemnelor originii gi a dreptului de a deveni imparat: , Spfinul pune mana pe cartea, pe bani si pe armele fiului de crai’. Spanul il transforma in rob, fi di numele de Harap-Alb i ji traseaz proiectul existential, spunandu-i c& va trebui si moara gi sa invie ca si-gi recapete identitatea (jurémantul din fantana). /Rautatea” Spanului (initiatorul) il va supune la probe dificile, in care va demonstra calitatile morale necesare unui viitor imparat: intelepciune, curaj, bunatate. Spanul fi cere s& aducd_, sili” din Gradina Ursului, pielea cu pietrele prefioase din Padurea Cerbului si pe fata imparatului Ros. Primele doua probe le trece cu ajutorul unor obiecte magice de la Sfanta Duminica. A treia proba cuprinde mai multe seri de probe (supralicitand triplica- Tea), este o alt etapa a initierii, complex’, $i necesita mai multe ajutoare. Pe drumul spre imparatul Ros, craiasa furnicilor si crSiasa albinelor ii daruiesc cate o aripa drept risplata pentru cA le-a ajutat poporul de gaze, iar cei cinci tovarasi cu puteri supranaturale il insotesc deoarece a fost prietenos: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochil& si Pas&ri-Lati-Lungila. Datoritd acestor personaje ,himerice” (donatori si ajutoare), protagonistul probeaza dobandirea calitafilor solicitate de probele prin care Imparatul Ros tinde sa indeparteze ceata de petitori (casa inrosit& in foc, ospaful, alegerea macului de nisip), ca $i acelea care o vizeaza direct pe fata (fuga nocturna a fetei transformata in pasire, ghicitul/motivul dublului si proba impusi de fata: aducerea a ,,trei smicele de miir dulce si apd vie $i apa moartié de unde se bat muntii in capete”). Lichidarea inselatoriei si actiunea reparatorie, corespunzatoare punctului culminant, se petrec la curtea lui Verde-imparat, unde Harap-Alb se intoarce cu fata impratului Ros, care dezvaluie adevarata lui identitate. Incercarea Spnului de a-l ucide pe Harap-Alb (0 forma a momentului violentei) este ratata, Lichidarea violentei nu-i apartine eroului, ca in basmul popular, ci calului nazdravan. Episodul care cuprinde scena taierii capului personajului principal si a reinvierii lui de cdtre fata imparatului, cu ajutorul obiectelor magice, are semnificatia mortii initiatice. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului, El rein- tra in posesia palosului gi primegte recompensa: pe fata Imparatului Ros si imp&ratia, ceea ce confirma maturizarea. 3. Componente de structura si de limbaj ale textului narativ Conflictul, lupta dintre bine si rau, se incheie prin victoria fortelor binelui. Eroul se confrunta cu doi antagonisti, dupa avertismentul tatalui: ,,sf te feresti de omul ros, iar mai ales de cel spin, cat i putea’. Mai intai spanul, om viclean, ti rapeste identitatea flécdului, il supune la trei probe, iar la curtea imparatului 76Ros, eroul va avea de trecut mai multe serii de probe, fiind sprijinit de fapturi imaginare cu puteri supranaturale. Astfel ci personajele (oameni, dar gi ,,fiinfe himerice” cu comportament omenesc) sunt purtitoare ale unor valori simbolice, reprezentand binele si rdul in diversele lor ipostaze. Harap-Alb este ,,cel mai vrednic” dintre fiii craiului, deoarece dovedeste prin trecerea probelor o serie de calitati umane necesare unui viitor imparat, in viziunea scriitorului (mila, bunatatea, prietenia, respectarea juramantu- lui, curajul), ins& nu are puteri supranaturale, este construit mai degrab& pe o schema realista. Trecerea protagonistului prin incercari dificile, ca gi experienta conditiei umilitoare de rob la dispozitia unui stapan nedrept, con- tureaz sensul didactic al basmului, care este exprimat de Sfanta Duminica: »Cind vei ajunge gi tu odatd mare gi tare, fi cituta si judeci lucrurile de-a fir-a-pir si vei crede celor asupriti si necijifi, pentru off stii acum ce e necazul”. Spanul nu este doar o intruchipare a rdului, ci are si rolul inifiatorului, este un rdw necesar. De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca inifierea eroului sa se fi incheiat. Modalitatile de caracterizare sunt directe (de citre narator, de citre alte personaje, prin autocaracterizare) si indirecte (prin fapte, ganduri, relatii cu alte personaje, nume). De exemplu, naratorul surprinde lipsa de experien{a a tanarului, prin caracterizare directa, in scena supunerii prin viclesug: ,,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste spanului gi se baga in ‘fantini’. Specific basmului cult este modul in care se individualizeaz& personajele, in primul rand prin limbaj (caracterizare indirecta). Spanul este prefacut: Cit despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zise Spanul oftind...”, viclean: Ja vitra-te i d-ta oleaci, sit vezi cum ai sit te ritcoresti”, rautacios: ,,Alelei! Fecior de om viclean ce te gdsesti; tocmai de ceea ce te-ai piizit n-ai sciipat.” intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care intervine adesea prin comentarii sau reflectii caracterizate prin umor sau oralitate. Naratiunea la persoana a I[J-a alterneaz cu dialogul. Limbajul naratorului si al personajelor se caracterizeazi prin umor (diminutive cu valoare augmentativa — ,buzisoare”, ,bduturici”, caracterizari pitoresti — portretul lui Geril&, al lui Ochila etc.) si oralitate (frecventa pro- verbelor, a zicatorilor introduse i text prin expresia ,,vorba cea’: ,, Vorba cea: «Frica pizeste bostiniria»“, versuri populare: ,,De-ar sti omul ce-ar piiti,/Dinainte s-ar pizil’) Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului artistic, prin integrarea unor termeni si expresii populare, regio- nalisme fonetice sau lexicale. Concluzie Basmul este ,,0 oglindire... a vietii in moduri fabuloase” (G. Calinescu). ,, Poves- tea lui Harap-Alb” este un basm cult ce are ca particularit&ti umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor prin limbaj, umorul gi oralitatea. 77 de carac- tiués nara- tiv,Basmul cult,,Povestea lui Harap-Alb” de lon Creanga IL. Particularitati de constructie a personajului principal ee Iui Harap-Alb" de lon Creanga este un basm cult, publicat in revista ,Con- 7 vorbiri literare", in aru 1877. 2 Harap-Alb este protagonistul ‘basen, Intruckipare # Binelis, dar lipsit de insusiri supranaturale. Este construit realist, invata din gregeli si progreseaza; este un personaj ntotund”. ‘ @ Statutul initial al eroului: neinigiat/naiv; caracterizat prin bunatate. ™ Numele Harap-Alb semnifici rob de origine nobila, dar si condifia de invatacel. Cele trei nume ale protagonistului corespund celor trei etape ale initierii: , fiul craiului” — mezinul (naivul) pas Alb invitfiicelul, Deported — initiatul. @ Eroul este vazut in evoluti ie, de la maivitate la intelepciune, ™ Naivitatea — in cadrul intalnirii cu Spanul, in episodul coborarii in fantand, naivitatea tanrului face posibil& supunerea prin viclesug. ™ Bunatatea este calitatea innascuti a protagonistului, dovedita in scena milosteniei si pe parcursul cilatoriei. ™ Probele ii dovedesc curajul si destoinicia: Spanul ii cere s4 aduca ,sildfi” din Gradina Ursului, pielea cu pietre pretioase din Padurea Cerbului gi pe fata imparatului Ros. ® in aducerea fetei imparatului Ros, este sprijinit de adjuvanti si donatori, trecand mai multe serii de probe. ™ Pentru vrednicia lui, primeste rasplata: nunta si imparatia. ven ru imbaj ale bast @ Actiunea respect& modelu! structural al basmului; prezenta fabulosului. ™ Conflictul dintre bine si riu se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele sunt oameni, dar si ,fiinte himerice” ce au comportament omenesc; exis t& erou, antagonist, ajutoare, donatori, ca in basmul popular, dar toti acestia sunt individualizafi, mai ales prin limbaj. Modalitati de caracterizare a eroului (exempli- ficare). & Titlul sugereaz’ tema basmului: maturizarea mezinului craiului. Limbajul naratorului si al personajelor se caracterizeaz& prin umor gi oralitate; apar registrele stilistice popular, oral si regional. = ‘nu reprezintA doar tipul voinicului, ca in basmele populare, ci este $i un om ,de soi bun” (G. Calinescu), eroul ,vrednic”, care devine imparat. Planul eseuluirrr re a RSLS Il. Eseu despre particularitatile de constructie a Personajului principal dintr-un basm cult studiat Context »Povestea Iui Harap-Alb” de lon Creangi este un basm cult, publicat in revista ,, Convorbiri literare”, in anul 1877. G. Calinescu a afirmat cu privire la aceasta opera: ,,Povestea Ini Harap-Alb e un chip de a dovedi cit omul de soi oe bun se vitdeste sub orice strai gi la orice varsta”. 1, Precizarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales * Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar este un erou atipic de basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale; el este construit realist, ca o fiinté complexa, care invata din greseli gi progreseaz’. Jese din stereotipia superioritatii mezinului gi este personaj ,,rotund” (EM. crow Forster). Poate fi considerat personaj tridimensional” (termenul {i apartine atipic teoreticianului W.C. Booth), pentru cd nu respect tiparul si surprinde, ca, de exemplu, atunci cand ii da calului cu fraul in cap sau rade impreuna cu ceilalti de Gerila, in casa de arama. 4 Statutul initial al eroului este cel de neinitiat. Mezinul craiului este naiv, nu stie sa distinga adevarul de minciuné, si vada caracterul unui om dincolo de aparente. Are nevoie de experienta vietii spre a dobandi infelepciune. Se deosebeste de fratii si inci de la inceput prin bunatate, calitate rasplitité de sfaturile Sfintei Duminici, dupa ce o miluieste cu un ban. Desi are calititile necesare unui viitor impérat, in viziunea autorului (,cel mai vrednic dintre nepofi”, cum spune {mparatul Verde), acestea nu sunt evidentiate de la ince- put, ci sunt descoperite prin intermediul probelor la care este supus, cand dovedeste generozitate, prietenie, respectarea jurémantului, curaj, respon- sabilitate. ‘Numele Harap-Alb semnifica sclav alb, rob de origine nobild, dar si conditia de invatacel, faptul de a fi supus initierii, transformarii. Cele trei nume ale lui corespund etapelor drumului inifiatic: la inceput - , fiul craiului”, mezinul (naivul); pe parcursul calatoriei — Harap-Alb (invafiicelul); la sfargit - imparatul (inifiatul). 2. Evidentierea a doua trasaturi ale personajului ales, prin cate o scena/secventa comentata Eroul este vazut in evolutie, de la naivitate la intelepciune, pe cand cele- lalte personaje au o trasatur dominant (bunatate sau viclenie). Potrivit de la conceptiei scriitorului, calit&tile necesare unui imparat ,,mare gi tare” sunt ieee infelepciunea, bunatatea gi cinstea, calitifi dovedite de ,omul de soi bun" pe (a.mgelm parcursul unor probe dificile, ca si prin experienfa conditiei umilitoare de rob la dispozitia unui stépan nedrept. 79 eR Pt SS SS ETnda cu Spanul ’ Primele intalniri cu initiatorii s8i, Sfanta Duminicd, apoi calul nizdrivan si Spnul, pun in lumina naivitatea, incapacitatea de a distinge adevarul de aparente. Dar intamplarea care declangeaz conflictul este intalnirea cu Spanul. Dupa ce iese din imparatia tatilui siu, crdigorul se rataceste in padurea- labirint, Incalc& sfatul dat de tata (s& se fereasci de omul span si de omul 10s) si isi ia drept calauzd un span viclean. in episodul coborarii in fantana, naratorul surprinde lipsa de experient& a tnarului prin caracterizare directa: ,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste spanului gi se bagi in fantind”’, Naivitatea tanarului face posibila supunerea prin viclesug. Antagonistul (rSufacdtorul) il inchide pe tnar in fAntana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa facd schimb de identitate, s& devina robul lui si s jure npe ascutisul palosului” (sugestie a unui cod al conduitei cavaleresti) si-i dea ascultare intru toate, , pind cind va muri $i iar va invia”, conditionare parado- xala, dar care arati si calea de eliberare. De asemenea, Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb. Daca naivitatea de la inceput este o conditie necesara inifierii fiului de crai, bunatatea este calitatea innascuta care , provoaca” transformarea persona- jului. Primul gest de bunatate este proba milosteniei, cand ii da batranei un ban, spunandu-i cu smerenie: ,, Tine, matusi, de Ia mine pufin si de la Dumnezeu mult’. Pe parcursul calatoriei isi va dovedi bunatatea fata de furnici si albine, pe care le ajut& neconditionat. Spanul personifica raul, dar este si inifiatorul pretentios: cu cat incercari- le la care il supune pe t4nar sunt mai grele, cu atat eroul dovedeste calitati morale care contureaza portretul viitorului imparat, cum ,,n-a mai stat altul pe fata paméntului, asa de iubit, de slavit si de puternic’. > Spanul ii cere si aduca ,sildfi” din Gradina Ursului, pielea cu pietrele pretioase din Padurea Cerbului si pe fata imparatului Ros. Harap-Alb isi demonstreaza curajul si destoinicia in trecerea primelor doua probe cu aju- torul obiectelor magice date de Sfanta Duminica. Pentru aducerea fetei imparatului Ros este sprijinit de adjuvanti si dona- tori. Ca si in cazul milosteniei fat de batrana cersetoare, aceste personaje il ajuta pentru c& mai intai el si-a dovedit generozitatea si indemanarea (fata de roiul de albine), bunatatea si curajul (la intalnirea cu nunta de furnici), prietenia sau spiritul de tovarasie (fata de Geril&, Fl&mAnzilé, Setil&, Ochila si Pasari-Lati-Lungila). é Pentru erou, aducerea fetei imparatului Rog la Span este cea mai dificila incercare, pentru ca pe drum se indragosteste de ea, dar, onest, isi respect& jurémantul facut si nu-i marturiseste adevarata sa identitate. La intoarcerea la curtea lui Verde-imparat are loc recunoasterea si trans- figurarea eroului, dar si demascarea $i pedepsirea riufacdtorului. Spanul este demascat de fat, o , farmazoana” (are puteri supranaturale). El ii taie capul lui Harap-Alb si il dezleaga astfel pe erou de juramantul supu- nerii, semn ca initierea este incheiata, iar calul il omoara pe raufacator. Eroul este inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice. invierea este o trecere la 0 alt& identitate: aceea de imparat , iubit, slavit si puternic’. Pentru vrednicia lui, primeste rasplata cuvenit&: nunta gi impai 803. Analiza, la alegere, a doud componente de structura si de limbaj ale basmului, semnificative pentru constructia personajului ales 4 Actiunea se desfaigoara liniar, prin inlinfuirea secventelor narative, respec- t& modelul structural al basmului si implic& prezenta fabulosului. Motivele acfiune narative specifice sunt: superioritatea mezinului, clétoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufac&torului (Spanul), pedeapsa, casatoria. 2 Conflictul, lupta dintre bine gi rau, se incheie in basm prin victoria fortelor binelui. Eroul se confrunta cu doi antagonisti, dupa avertismentul tatalui: ,,s te feresti de omul ros, iar mai ales de cel spéin, cit fi putea”. Mai intai spanul, om viclean, fi répeste identitatea flAcSului, iar motivele narative supunerea prin viclesug gi demascarea ritufticttorului delimiteaza inceputul gi sfarsitul initierii feciorului de crai. El il supune la trei incercari, iar la curtea Imparatului Ros, eroul va avea de trecut mai multe seri de probe. Faté de basmul popular, procedeul compozitional al triplicarii este amplificat. 3 Personajele (oameni, dar si , fiinfe himerice” cu comportament omenesc) indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonist, ajutoare, donatori), ca in basmul popular, dar sunt individualizate mai ales prin limbaj. 4 Protagonistul este construit prin modalititi de caracterizare directa (de citre narator, de citre alte personaje si prin autocaracterizare) si de caracterizare indi- madafitati rect (prin fapte, limbaj, ganduri, relatii cu alte personaje, nume). Caracterizarea de earac- directa de catre narator surprinde naivitatea tanarului: ,,Fiul craiului, boboc in Gare ‘felul situ la trebi de aieste”. Celelalte personaje il caracterizeaz& prin aprecierea bundtatii sale: ,,puterea milosteniei gi inima ta cea bunii te ajuti”, ii spune Sfanta Duminica. in discutia cu imparatul Verde, care zice: , la, sit am eu o slugé asa de vrednicit $i de credincioasi ca Harap-Alb, as pune-o la masié cu mine”, chiar Spanul i recunoaste ,,vrednicia”. Faptele dovedesc ci mezinul este ,,cel mai vrednic” dintre nepoti, asa cum ceruse Verde imparat in scrisoarea trimis’ craiului. % Limbajul naratorului gi al personajelor se caracterizeaz prin umor (dimi- nutive cu valoare augmentativa — ,,buzisoare”, , bauturici”; caracterizari pitoresti — portretul lui Geril&, al lui Ochili etc.) si oralitate (frecventa proverbelor, a zic&torilor introduse in text prin expresia ,vorba ceea'’: , Vorba ceen: «Frica pitzeste bostiindria»”), Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului artistic, prin integrarea unor termeni gi expresii populare, a unor regionalisme fonetice sau lexicale. G Titlul sugereaz maturizarea mezinului craiului. Eroul parcurge o aventura temeifi- imaginar’, un drum al maturizarii, in care dobandeste valori morale si etice. “#4 Concluzie In concluzie, desi este un personaj de basm, eroul nu reprezinti doar tipul voinicului, ca Fat-Frumos din basmele populare, ci este gi un ,,om de soi bun” (G. Calinescu), eroul ,,vrednic’ (cum spune Verde-impirat) care traverseazi 0 serie de probe, se maturizeaza si devine imparat. Basmul poate fi, astfel, considerat un Bildungsroman, al cdrui sens didactic este exprimat de Sfanta Duminica: ,,Cénd vei ajunge si tu odatii mare gi tare, i cituta sa judeci lucrurile de-a fir-a-pitr $i vei crede celor asuprifi si necajifi, pentru ca tii acum ce e necazul”. 81Basmul cult ,,Povestea Jui Harap-Alb” de lon Creanga 4 lll. Relatia dintre doua personaje »Povestca lui Harap-Alb” de lon Creangi este un basm cult, publicat in revista ,,Co> vorbiri literare”, in anul 1877. @ Paradigma mentor — invatacel este reprezentats simbolic prin tema initierii. € a binelui, dar lipsit de insusiz: supranaturale, construit realist, ca o fiint complexa, care inva din greseli $i pro- greseaza. ® Nici antagonistul (Spanul) nu are atribute miraculoase; el reflect conceptia populara despre omul riu care este ,insemnat’ personaj caracterizat prin ticilosie, Spanul are rolul unui ,pedagog ru” in scenarjul initierii lui Harap-Alb. ® Statutul initial al eroului: neinitiat, naiv; trasdtura esentiala: bunatatea. . ™ Numele Harap-Alb semnificd rob de origine nobild, dar si conditia de invafacel. Cele trei ipostaze ale sale din basm sunt sugerate de numele lui: ,fiul craiului”, mezinul Inirea cu Spanul, episodul coborari ; Caracterizare directa: ,,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste spanului si se baga in fiintana”’; supunerea prin viclesug. © b. probele de la curtea lui Verde-impirat; aducerea fetei Impratului Ros la Span este cea mai dificila incercare, pentru ci pe drum eroul se indragosteste de ea, dar, onest, isi raspecth juramantul facut. lata eroului. 1 Acfiunea respect’ modelul structural al basmulu ™ Contflictul dintre bine $i rau se incheie prin victoria fortelor binelui. ™ Personajele sunt oameni, dar gi ,,fiinfe himerice” cu comportament omenesc; exis- t& erou, antagonist, ajutoare, donatori, ca in basmul popular, dar toti acestia sunt individualizati, mai ales prin limbaj. Modalitati de caracterizare a protagonistului. ™ Limbajul naratorului si al personajelor se caracterizeazi prin umor si oralitate. Regis- trele stilistice: popular, oral si regional. § Titlul sugereaz tema basmului: maturizarea mezinului craiului. onic - protagonist, specificd basmului, se concretizeaza in ,,povestea” lui Ion Creanga in opozitia de ordin moral viclenie - naivitate, dar si de ordin social om de rand/sluga mincinoasa ~ fiu de crai/print, iar la nivelul simbolic al calatoriei initiatice in raportul mentor — invafacel. 3: = a a uv 2 3 = Ss QaIl. Eseu privitor la relatia dintre doud personaje dintr-un basm cult studiat Context 5 1 ,,.Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult, publicat in ‘ revista ,,Convorbiri literare“, in anul 1877. 2 Paradigma mentor ~ invaticel fundamenteaza intreaga istorie a devenirii umane si este reprezentata simbolic prin tema initierii, Initierea este gene- rata de nevoia unui parcurs spiritual, in urma céruia cel inifiat capat& acces la cunoasterea lumii sila descoperirea sinelui. Mentorul este deschiz&torul drumului cStre sine al discipolului. 1. Prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecdruia dintre personajele alese * Protagonistul Harap-Alb intruchipeaz binele, dar este un erou atipic de basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale. El este construit realist, cao fiinté complexa, care invata din greseli si progreseaza (personaj , rotund”). Cpu 2. Nici antagonistul (Spanul) nu este unul tipic, intrucat nici el nu are atribute (7? miraculoase;nu este un zmeu sau un animal fabulos. Dimpotriva, constructia /nedagag realist a personajului reflect conceptia populara despre omul rau care este 4! vinsemnat”, ceea ce poate motiva psihologic ticdlogia acestuia. in plus, deoa- rece ,,rdutatea” lui il pune pe tanar in situatia de a-gi dovedi calitatile, Spanul are rolul unui , pedagog rau” in scenariul initierii lui Harap-Alb, un ru necesar“, dupa spusele calului: ,,si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateo- daté, pentru cil fac pe oameni sit prindit la minte”. £ Statutul initial al eroului este cel de neinitiat. Mezinul craiului este naiv, nu stie s& isting’ adevrul de minciun’, s& vada caracterul unui om dinco- lo de aparente. Are nevoie de experienta vietii spre a dobandi intelepciune. Se deosebeste de frafii sai inci de la inceput prin bunatate, calitate raspli- tit de sfaturile Sfintei Duminici, dupa ce o miluieste cu un ban. Desi are le necesare unui viitor imparat, in viziunea autorului, acestea nu sunt evidentiate de la inceput, ci si le descopera prin intermediul probelor la care este supus, cand dovedeste generozitate, prietenie, respectare a juramantului, curaj, responsabilitate. \Numele Harap-Alb semnifica sclav alb, rob de origine nobila, dar $i condifia de invatacel, faptul de a fi supus inifierii, transformarii. Cele trei ipostaze, sugerate de numele lui, corespund, in plan compozitional, celor trei etape ale drumului inifiatic: la inceput — ,,fiul craiului”, mezinul (naivul), pe parcursul calitoriei - Harap-Alb (invafitcelul), la sfarsit - impiratul (initiatul). 83| 2. Evidentierea prin doua episoade/ secvente comentate a modului a in care evolueaza relatia dintre cele doua personaje « Eroul basmului parcurge un drum al inifierii, la finalul céruia trebuie s& treac& intr-un plan superior de existenta. 2 Dupa ce se desparte de tatil situ, care ii spune sa se fereasci de omul span side omul ros, craigorul se ritaceste in padurea-labirint. Incalca sfatul dat de tata (interdictia) si isi ia drept caldtuzd un span, care da dovada de viclenie sii se arat& de trei ori sub diferite infatisari, iar acest fapt il conduce pe erou la naiva concluzie c& ,,aiasta-i fara spéinilor’”. - 2, in episodul coborarii in fantnd, naratorul surprinde lipsa de experienta intifninea)a tandrului, prin caracterizare directa: ,,Fiul craiului, boboc in felul situ la trebi cu Ppirul! de aieste, se potriveste spinului gi se bagi in fantdni’. Naivitatea tanarului face posibili supunerea prin viclesug. . t» Antagonistul (riufacatorul) il inchide pe tanar in fantana gi fi cere, pentru a-] lasa in viat&, s8 faci schimb de identitate, s4 devind robul lui si sa jure ,,pe ascufisul palogului” (sugestie a unui cod al conduitei cavaleresti) s4-i dea ascul- tare intru toate, ,pand cind va muri gi iar va invia", conditionare paradoxala, dar care arat& si modul de eliberare. De asemenea, Spanul ii da fiului de crai : numele de Harap-Alb. . Prin urmare, protagonistul gi antagonistul se construiesc pe baza unei serii s de opozitii dintre bine si riu: om de onoare - ticalos, om de origine nobilé — ‘s sluga, cinstit — necinstit. ¢ Ajungi la curtea lui Verde-imparat, Spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe: aducerea ,sflifilor” din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, ,,cu cap cu tot, asa bittute cu pietre scumpe, cum se gisesc” si a fetei imparatului Ros pentru casStoria Spanului. Mijloacele prin care eroul trece probele tin de miraculos, pentru c ajutoarele sale au puteri supranaturale. % Pentru erou, aducerea fetei imparatului Rog la Span este cea mai dificilé incercare, pentru ci pe drum se indragosteste de ea, dar, onest, isi respect juraméntul facut si nu-i marturiseste adevarata sa identitate. {La intoarcerea la Verde-impirat, fata, ,,o farmazoand (cu puteri suprana- turale), il demasc& pe Span, care crede ci Harap-Alb a divulgat secretul si ii taie capul. De fapt, ,rautatea” Spanului il dezleaga pe erou de jurimant, semn ca initierea este incheiatd, iar rolul ,pedagogului rau” ia sfarsit. Calul 4] omoara pe Span, aruncandu-I din inaltul cerului. . 4 Eroul este inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice (frei smicele de mar : diiice, apa vie $i apit monrtit de unde se bat munfii in capete”); el reintra in posesia palosului si primeste rasplata: pe fata imparatului Rog i impai lacfiueie) 3. Analiza, la alegere, a doud componente de structura si de limbaj : ale basmului, semnificative pentru analiza relatiei dintre cele doua ” personaje © Actiunea se desfagoara linear, prin inlinfuirea secventelor narative, res- i@) pect modelul structural al basmului si implica prezenta elementelor supra- ‘Alatoria, ae naturale. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, 84supunerea prin viclesug, muncile, demascarea rauficdtorului (Spanul), pedeapsa, casatoria. 2 Conflictul, lupta dintre bine gi ru, se incheie in basm prin victoria forfelor binelui, Eroul se confrunta cu doi antagonisti, dup’ avertismentul tat&lui: ,sit te feresti de omul ros, iar mai ales de cel span, cat fi putea”. Spanul, om viclean, il supune la trei probe dificile, iar la curtea Imparatului Ros eroul va avea de trecut mai multe serii de probe, procedeul compozitional al triplicarii fiind amplificat, fat de basmul popular. a» 3 Personajele (oameni, dar si ,,fiinfe himerice” ce au comportament omenesc) matali indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonist, ajutoare, ,“4# de donatori), ca in basmul popular. Eroul este vazut in evolutie, de la naivitate la intelepciune, pe cAnd celelalte personaje au o traséturi dominanta. ‘: Modalitatile de caracterizare sunt directe (de citre narator, de citre alte personaje, prin autocaracterizare) si indirecte (prin fapte, ganduri, relatii cu alte personaje, nume). De exemplu, naratorul surprinde lipsa de experient a tanarului, prin caracterizare direct, in scena supunerii prin viclesug: ,,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste spanului gi se baga in fantint”. = Specific’ basmului cult este individualizarea personajelor prin limbaj (modalitate de caracterizare indirect&). Spanul este prefacut: ,, Cat despre ini- ‘ma mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zise Spinul oftind...”, viclean: ,,la vard-te gi d-ta oleacit, sa vezi cum ai sit te riécoresti“, rautacios: ,,Alelei! Fecior de om viclean ce te gasesti; tocmai de ceea ce te-ai piizit n-ai scdpat.” GLimbajul naratorului si al personajelor se caracterizeaz& prin umor (apar diminutive cu valoare augmentativa — ,,buzisoare’, ,,biuturici”; sunt incluse caracterizari pitoresti — portretul lui Gerila, al lui Ochila etc.) si oralitate - ifica (frecventa proverbelor, a zic&torilor introduse in text prin expresia ,,vorba ya cea": ,,Vorba ceea: «Frica piizeste bostinaria»“). Registrele stilistice popular, tidului oral si regional confer originalitate limbajului artistic, prin integrarea unor termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale. =Titlul sugereaza tema basmului: maturizarea mezinului craiului, care par- curge o aventura eroicé imaginara, pentru dobandirea unor valori morale si etice, pentru ca Ia final s devin& impérat (basmul are, asadar, valoare de Bil- dungsroman). Concluzie Prin urmare, perechea antagonist ~ protagonist, specificd basmului, se concretizeaza in ,,povestea” lui Ion Creanga in opozitia de ordin moral vicle- nie — naivitate, dar gi de ordin social om de rand/sluga mincinoasa - fiu de crai/print, iar la nivelul simbolic al cAlatoriei initiatice in raportul mentor — invatacel. 85 “