1.

2 Date primitive
Orice program lucrează cu date, iar pentru a lucra cu date,acestea trebuie stocate. Deoarece
memoria unui sistem în care putem stoca informație este limitată, pentru a plasa o informație
în memorie este necesar mai întâi să rezervam o zonă în memorie în funcție de tipul
informației care va fi stocată.

O informație poate fi stocată sub formă de număr întreg, număr real, caracter, valoare
booleană (adevărat sau fals) sau instanță(tip referință). În afară de ultimul tip enumerat, toate
celelalte informații reprezintă tipuri de date primitive. În funcție de cantitatea de informație
(care depinde atât de tip cat și de valoarea pe care dorim să o stocăm) se rezervă o zonă de
memorie mai mare sau mai mică în memoria internă a sistemului.

În Java, alocarea memoriei se face în mod static (există limbaje în care alocarea se poate face
dinamic – PHP – nu declarăm tipul de dată, doar identificatorul). O zonă de memorie
declarată într-un anumit fel nu poate fi folosită cu alt scop în cadrul aceluiași program.

Mai jos am enumerat tipurile primitive pe care le putem folosi in programarea cu Java.

1. short
2. byte
3. int
4. long
5. float
6. double
7. boolean
8. char

Aceste zone de memorie reprezintă parți ale memoriei interne. Memoria interna se împarte în
doua zone: stack și heap. Datele primitive sunt stocate in zone rezervate din stack.

Primitivele int, long, byte, short: reprezintă zone de memorie destinate stocării valorilor
numerice întregi. Cel mai des, dintre acestea este folosit tipul int.

Primitivele float și double: reprezintă zone de memorie folosite pentru stocarea valorilor
numerice reale. Diferența dintre cele doua tipuri de primitive este precizia zecimalelor
valorilor stocate. Chiar daca float și double sunt folosite pentru același tip de date nu putem
transporta informația dintr-un double într-un float în mod direct, deoarece este posibilă
pierderea de precizie a valorii cu care se face aceasta operațiune.

Primitiva char: poate fi folosită pentru a stoca caractere in format Unicode.

Primitiva boolean: este folosită pentru a stoca una dintre valorile true sau false. Spre
deosebire de alte limbaje de programare nu mai există posibilitatea de a folosi valorile 1 si 0
pentru adevărat sau fals. Pentru a reprezenta valorile adevărat sau fals (tip boolean) singura
modalitate este folosirea cuvintelor true și false. true și false se scriu numai cu litere mici și
reprezintă cuvinte cheie rezervate în Java.
Orice zonă de memorie se definește specificând tipul de dată folosit și un nume (identificator).
Identificatorul are rolul de a referi zona din memorie rezervată. Numele se poate alege
respectând următoarele reguli.

 Nu poate începe cu o cifră.

 Nu poate conține caractere speciale.
 Nu poate fi cuvânt rezervat al limbajului(keyword) – acestea sunt cuvinte ale
limbajului care au primit deja un scop, iar acest scop nu poate fi redefinit. Câteva
cuvinte cheie întâlnite până acum: class, public, System, main etc.

Fără aceste reguli respectate, aplicația nu compilează și nu va putea fi rulată. Pe lângă

acestea, adăugăm și câteva standarde folosite în programare – daca acestea nu sunt aplicate,
aplicația va putea compila și rula în continuare, dar va scădea timpul de mentenabilitate.

 Clase – numele va începe cu literă mare, iar dacă avem mai multe cuvinte, fiecare
cuvânt va începe cu literă mare.
 Metode/zone de memorie variabile – încep cu literă mică, dar dacă avem mai multe
cuvinte, fiecare cuvânt care urmează va începe cu literă mare. "spreExemplu"
 Zone de memorie constante – scrise doar cu majuscule. Dacă vom avea mai multe
cuvinte, le vom separa prin underscore ”_”.

Sintaxa folosită pentru rezervarea unei zone de memorie este de forma .

Zonele de memorie se numesc variabile deoarece putem modifica valoarea lor ori de câte ori
ne dorim pe parcursul programului.
După cum au fost declarate zonele de memorie la începutul acestui program, putem spune că
acestea au fost doar rezervate în memorie. Dacă am fi atribut o valoare acestora încă de la
început, atunci am fi putut spune că este vorba de rezervare și inițializare.

Exemplu: int i1 = 10;

Prezentăm în continuare câteva cazuri particulare de atribuire a valorilor în Java, pentru valori
din tabela Unicode, valori hexazecimale, binare sau în bază 8.
1.3 Operatori
Operatorii se clasifică în:

1. operatori matematici: + - * / %
2. operatori logici: && || !
3. operatori de comparare <, >, <=, >=, ==, !=
4. operatorul de instanțiere: new
5. operatorul de atribuire: =

Alți operatori vor fi folosiți pe parcursul lecțiilor următoare. Să înțelegem operatorii

enumerați mai sus. Unul dintre cei mai importanți operatori este operatorul de atribuire. Cu
ajutorul operatorului de atribuire poate fi pusă o valoare într-o zonă de memorie rezervată. În
imaginea de mai jos am exemplificat folosirea operatorului de atribuire.
Operatorul de atribuire este executat de la dreapta la stânga. Asta înseamnă ca în cazul în care
în partea dreapta este o expresie, aceasta va fi executată înainte de a face atribuirea. De
exemplu in cazul folosirii operatorilor matematici:
Similar folosirii operatorului + poate fi folosit oricare dintre operatorii matematici ținând cont
de funcția lor. Ordinea efectuării operațiilor din matematica se păstrează și în cazul
programării:

1. + este folosit pentru adunare

2. - este folosit pentru scădere
3. * este folosit pentru înmulțire
4. / este folosit pentru obținerea catului
5. % este folosit pentru obținerea restului
În cazul în care vreau ca o operație de scădere să fie efectuată înaintea unei operații de
înmulțire pot folosi paranteze similar cu matematica. Atenție numai la următorul aspect: în
programare nu exista pentru operații decât posibilitatea de a folosi paranteze rotunde. Aveți
exemplu in imaginea de mai jos:

Operatorii de comparare pot fi folosiți pentru scrierea expresiilor de tip boolean (care au ca
rezultat true sau false).
ATENTIE! Nu confundați operatorul == (de testare a egalității) cu operatorul = (de
atribuire). Cei doi nu pot fi înlocuiți unul cu celălalt. În cazul folosirii incorecte
rezultatul va fi o eroare.

Operatori de comparare:

1. == testare a egalității
 2. != testare a inegalității
3. < mai mic
4. > mai mare
5. <= mai mic sau egal
6. >= mai mare sau egal

Operatorii logici

1. || sau
2. && si
3. ! not

Într-o expresie in care doua condiții sunt reunite folosind OR (sau) este suficient ca măcar
una sa fie adevărata pentru ca întreaga expresie să devină adevărata.

Într-o expresie în care doua condiții sunt reunite folosind AND (și) este suficient ca măcar una
dintre ele sa fie falsa pentru ca întreaga expresie să fie falsă.Astfel este necesar că amblele
condiții să fie adevărate pentru că întreagă expresie să fie adevărată

Operatorii de comparare împreună cu operatorii logici sunt folosiți,așa cum vom vedea în
următoarea lecție,în definirea condițiilor structurilor de control.

Un operator foarte important este de asemenea și ; (punct si virgula). Acesta marchează

întotdeauna sfârșitul unei instrucțiuni.

Operatorul supraîncărcat +:

Operatorul + este considerat un operator supraîncărcat. Acesta poate fi folosit pentru a

concatena (alipi) doua șiruri de caractere. Iată câteva exemple:
1.4 Comentarii în codul sursă
Comentariile reprezintă parți ale fișierului .java care nu sunt interpretate la compilare. Acestea
pot fi de exemplu explicații ale liniilor de cod. Programatorul poate simți nevoia comentarii
propriilor linii de cod. Comentarea poate fi foarte utilă atunci când aplicația are foarte multe
linii, instrucțiuni și variabile sau atunci când se lucrează în echipa la un program. Este mult
mai ușor să iți dai seama ce reprezintă un cod scris de un coleg daca acesta este comentat.

Comentariile sunt de trei feluri. In aceasta lectie vom discuta despre doua dintre acestea:

1. pe o singura linie
2. pe mai multe linii
3. de documentație

Comentariile pe o singură linie se pun după simbolurile //. Tot ceea ce se afla după // nu este
interpretat de către compilator pe linia respectiva.
Comentariile pe mai multe linii sunt scrise intre simbolurile /* si */ . Tot ceea ce se afla in
fișierul cu extensia . java intre acești doi operatori nu este interpretat la compilare. Aceste
două tipuri de comentarii de numesc white-box.

Comentariile de documentație sunt de obicei plasate la începutul fișierului de cod sursă și se

numesc comentarii black-box.