Studii de caz

Studiul de caz nr. 1

1. Prezentarea de ansamblu a protocolului:

Subiect de studiu: C.C., 8 ani si 5 luni, sex masculin

Obiective: - conceptualizarea cazului

- realizarea psihodiagnozei

conceperea si implementarea programului de interventie

- evaluarea eficientei programului terapeutic

2. Surse generale de informare:

Observatia directa

Observatia participativa

Interviul

Documente medicale

Teste psihologice

3. Intrebarile de studiu:

Care sint factorii distali si proximali care au contribuit la dezvoltarea

afectiunii psihice a subiectului?

Prin ce modalitati specific-adaptative se poate ameliora starea psihic-

comportamentala a subiectului?

4. Ghid pentru raportul studiului de caz:

Prezentarea subiectului

Evaluarea psihologica

Psihodiagnoza
 Conceptualizarea cazului

Conceperea planului de interventie

Evaluarea planului de interventie

1. Prezentarea subiectului si conceptualizarea cazului.

C. C. in virsta de 8 ani si 5 luni , de sex masculin, este elev in clasa I la SO8 "Dimitrie
Cantemir" din Oradea. Este unic copil al unei familii cu un statut socio-economic
mediu. Atit mama cit si tatal au studii medii, mama fiind de profesie muncitor la o
fabrica de incaltaminte, tatal fiind sofer de taxi. Familia locuieste in mediul urban. In
interviul cu mama aceasta a subliniat ca lucreaza foarte mult, motiv pentru care nu
poate sa-l tina acasa, in familia de baza, pe copil.

Sub aspectul conditiilor medicale, copilul a fost nascut normal si nu a avut boli
contagioase. La interviul cu tatal, acesta a subliniat frecventele probleme medicale
ale copilului in zona gitului, a amigdaleleor. Din aceasta cauza, desi psihologul nu a
sugerat o terapie medicamentoasa, tatal a spus ca refuza si va reuza orice tratament
medical, pentru ca C. a luat prea multe medicamente.

Sesizarea problemei de competenta psihologica s-a intimplat cu ocazia evaluarii

preliminare a copiilor intrati in clasa I. Pe linga problemele de natura logopedica, au
fost observate si cele specifice tulburarii ADHD. Acestea au fost dublate de accese de
heteroagresivitate fata de colegii e scoala. La interviul cu invatatoarea copilului
simptomele au fost confirmate si de catre aceasta: impulsivitate, lipsa concentrarii
atentiei, hipermotricitate, ceea ce evident au ingreunat progresele scolare. Totodata,
copilul aveaun slab autocontrol, deranjind verbal si comportamental orele la clasa:
vorbea tare, neintrebat, se ridica frecvent din banca si circula prin clasa.

In educatia si ingrijirea subiectului sint implicati matusa copilului (sora tatalui) si

bunicii din partea tatalului, care locuiesc impreuna. Relatiile acestora cu parintii sint
deficitare, tensionante, iar comunicarea este precara. Subiectul locuieste in timpul
saptaminii cu bunicii si matusa lui, motiv pentru care a dezvoltat cu acestia o relatie
paternala, matusa devenindu-i mama de substitut. Desi parintii au precizat in timpul
interviului ca la sfirsit de saptamina copilul sta cu ei, totusi, din spusele copilului si al
matusii sale, acesta merge la parinti o data la citeva saptamini, ceea ce a dus la
instaurarea unei anxietati de abandon. Aceasta afectiune emotionala a aparut si pe
ondul sepaarii premature a copilului de parinti, inca din primele luni de viata. La
solicitarea psihologului scolar de a lua legatura cu parintii in scopul stabilirii unei
relatii de colaborare cu acestia, la scoala s-a prezentat matusa, pe motiv ca copilul
sta la ea si fiind necesar sa fie adus la scoala. Interviul cu tatal a putut fi luat cind
acesta a adus copilul intr-una din zile la scoala, iar atitudinea acestuia a fost una
rezistenta si ostila. Pe parcursul derularii interviului tatal a manifestat note de
agresivitate verbala si fizica fata de copil, impunindu-i sa ocupe loc pe scaun
folosindu-se de forta fizica. Cu mama, interviul a fost posibil la citeva luni dupa
solicitarea psihologului, dupa repetatele apeluri de a fi consultat si un medic
psihiatru. Mama s-a prezentat la cabinet insotita de matusa copilului. Principalul
aspect evidentiat pe parcursul derularii interviului cu acestea doua a fost disculparea
mamei, asigurarea ca are circumstante atenuante pentru faptul ca baiatul locuieste in
alta parte decit cu ea. De asemenea, prin observatie directa au fost reliefate anumite
note ale unei personalitati nevrotice a mamei, precum si determinante histrionice.
Desi matusa declara relatii tensionante cu parintii copilului, in cabinetul psihologic
acestea au dat dovada de o relativa colaborare, desi mama a dominat discutia si a
intrerupt frecvent consilierul.

Odata suspectata tulburarea ADHD, parintilor li s-a cerut sa consulte un medic

psihiatru in privinta copilului pentru a se confirma diagnosticul si pentru ca acesta sa
benefiecieze de o eventuala terapie medicamentoasa. Dupa citeva luni de la prima
solicitare, in cabinet au revenit mama si matusa copilului cu adeverinta care a
confirmat diagnosticul si cu reteta prescrisa. Desi un pas inainte a fost consultarea
psihiatrului, acestea au manifestat deopotriva opunere fata de administarea
tratamentului, cerind, totusi sfatul psihologului daca este bine sa-l dea copilului sau
nu.

In privinta rezultatelor scolare monitorizate pe parcursul primului an de scoala,

acestea au fost slabe, principalele bariere fiind constituite de slabul control motric si
deficitul de atentie. Odata cu inceperea invatarii scrisului, copilul a manifestat si
disgrafie, diagnosticul logopedic conturindu-se in aceasta privinta in sindrom
dislexico-disgrafic. Aceasta tulburarea fost intarita de o slaba coordnare ocilo-motorie
a copilului.

2. Evaluarea psihologica si psihodiagnoza.

Pentru conceptualizarea cazului si stabilirea psihodiagnosticului s-a procedat la

administrarea testelor e inteligenta Raven Color si WISC pentru copii - scalele
verbale, pentru a fi exclusa deficienta mintala si dublindu-se astfel diagnosticul de
ADHD; s-au administrat probe proiective (testul omuletului, testul arborelui, testul
familiei, CAT) in vederea conturarii sferei emotional-afective, comportamentale si
familiale a subiectului, precum si dinamica pulsionala acestuia.

► Scorul la testul Raven Color a fost de 16 reusite, subiectul incadrindu-se in centilul

25, corespunzator inteligentei liminare. Interpretarea calitativa a acestui scor releva o
slaba capacitate e continuare a matricelor prin intelegerea deosebirilor, asemanarilor
si identitatii. De asemenea subiectul a intimpinat dificultati in completarea matricilor
discontinue, care vizau deosebiri, simetrii inchise, deschise si orientarea partii lipsa.
La seria B a matricilor subiectul a inregistrat scor scazut mai ales neatentiei si
perceperii superficiale a modelului. Randamentul intelectual a fost influentat negativ
de instabilitatea psihica concretizata in dificultati de concentrare.

► Scorul total la sclalele verbale ale testului WISC pentru copii a fost 29,
corespunzindu-I un I.Q. de 74, incadrindu-se in inteligenta de limita. La proba de
informatii generale cantitatea de informatie generale ce ar fi trebuit fi insusita de
catre copil a fost relativ mica. Apoi, la scala "Similitudini" s-a evidentiat slaba
capacitate a copilului de a generaliza pertinent relativ la un aspect important al celor
doua elemente din perechea de stimuli. De asemenea, tot aici, acesta a intimpinat
dificultati in stabilirea unei proprietati sau functii specifice comune celor doua
elemente si care sa constituie o asemanare pertinenta. Scala "aritmetica", care
masoara abilitatea de a realiza operatii numerice simple si abilitatea de a utiliza
conceptul abstract de "numar" necesita o accentuata focalizare a atentiei si
extragerea relatiilor implicate. Scorurile obtinute au fost medii spre slabe. La scala
"Vocabular" subiectul nu a putut obtine nota maxima la un item, ceea ce denota
cunoasterea vaga a semnificatiei cuvintelor, fiind incapabil sa dea un bun sinonim si
mai multe caracteristici primordiale ale obiectului. La scala "comprehensiune
generala" subiectul a pierdut la scor in privinta preciziei si gradului de abstractizare,
in schimb a cistigat la precizarea a cel putin doua idei diferite despre itemul
respectiv. La testul verbal suplimentar "Memoria imdeiata a cifrelor" scorul obtinut a
fost mic, de 4, ceea ce semnifica o memorie de scurta durata deficitara.

► Aplicarea probei proiective "testul omuletului"/"desenul persoanei" a scos in

evidenta caracterul dependent al copilului, acesta depasind instructiunileinitiale ale
psihologului si desenind si alte persoane, precum si accesorii naturale. Din
prezentarea generala a desenului, trasarea liniilor intr-un mod accenmtuat releva
agresivitatea si cantitatea mare de energie de care dispune subiectul. Asezarea in
pagina a propriei persoane spre partea stinga semnifica orientarea spre trecut a
copilului, putind fi semnul unei posibile traume care domina prezentul. Lipsa
accesoriilor vestimentare si a unor elemete specifice desenului categoriei de virsta
corespunzatoare este semnul usoarei eficiente intelectuale a subiectului, dar si
emotionale. Dimensionarea redusa a "omuletului" semnifica o slaba incredere in sine
si o distorsionare a propriei imagini.

Aplicarea "desenului familiei" s-a dovedit a fi foarte importanta si concludenta pentru

situatia copilului. Desenul a inclus mai multe persoane decit cele din familia nucleara:
mama, tatal si doi copii, insa interesant a fost faptul ca nici unul dintre copiii desenati
nu era subiectul insusi, ci, dupa cum a precizat copilul, erau "fratii lui". Deasupra
fiecarui copil era desenata o cruce neagra (de altfel aceasta era un leit-motiv al
desenelor sale), iar la cererea unor informatii suplimentare, subiectul a spus ca
acestia au murit intr-un accident de masina. Este important de precizat ca in istoricul
familial nu a existat asa ceva, explicatia posibila putind fi contaminarea din surse
mass-media. Faptul ca subiectul si-a anulat existenta prin nedesenarea propriei
persoane semnifica anularea rolului sau de copil in familie, asumarea ca persoana
deloc importanta si neglijata de catre membrii familei sale; este rezultatul ignorarii
nevoilor sale si a insatisfacerii acestora de catre parintii sai.

La incercari ulterioare de exprimare libera a proiectiilor copilului, acesta nu a avut

preferinta spre o tema anume, preferind sa mizgaleasca puternic colile de hirtie,
simtind o mare satisfactie prin actul comportamental, care, bineinteles, a avut rol de
catharsis.

Rezultatele la "Testul arborelui" au confirmat observatiile din testele proiective

anterioare. Calcularea indicelui Wittgenstein a aproximat o trauma in jurul virstei de
2 ani, identificata cu separarea de parinti. De asemenea au fost relevate note de
agresivitate si nevoie de descarcare emotionala. Copilul resimte o oarecare anxietate
in relatiile sociale si are un nivel scazut al stimei de sine. Orientarea sa spre viitor
implica teama. Aparitia anumitor stereotipii in desenare semnifica rigiditatea si slaba
capacitate intelectuala.

Aplicarea CAT a scos in evidenta anxietatea de separare si de abandon a

copilului. Proiectiile pe care le-a facut referitoare la figura paterna releva un tata
autoritar, dominator, fata de care copilul simte frica si pe care totusi, il cauta.
Subiectul are mare nevoie de stabilirea si urmarea unor reguli, regului care ii sint
oferite de catre tata. Apare suspiciunea pe care copilul o manifesta nu numai fata de
persoanele familiare si semnificative din viata lui, ci si fata de persoanele straine.

► In privinta stabilirii diagnosticului de sindrom dislexico-disgrafic s-au administrat

teste specifice, concluzionindu-se un nivel moderat. De asemenea, subiectul sufera
de dislalie polimorfa si balbism.
Multiplele afectiuni emotionale si de reglaj comportamental ale copilului impiedica
duc la aparitia unor importante bariere in obtinerea unor performante superioare la
invatatura.

Comportamentul in timpul evaluarii psihologice:

1- motricitatea: hiperactiv, greu de controlat;

2- distractibilitate si concentrare: extrem de distractibil, poate fi atent doar citeva

secunde, este independent fata de indrumarile care i se ofera;

3- toleranta la frustrare: reactie exagerata la frustrare, se opreste pentru putin timp

si are o scurta criza de furie;

4- cooperare: nesatisfacatoare, urmeaza indrumarile doar dupa o interventie decisiva

a evaluatorului;

5- interesul manifestat fata de sarcini: este doar ocazional interesat, uneori deloc;

6- comportamente de atragere a atentiei adultului: ascunsul obiectelor, laude,

bufonerii;

7- controlul impulsurilor: este extrem de impulsiv. Se opreste rar sau deloc pentru a
se gindi la consecintele comportamentului sau;

8- nesiguranta/anxietate: la unele sarcini devine nesigur, pune intrebari, are nevoie

de confirmari;

9- intelegerea instructiunilor: nu intelege instructiunea complet decit dupa o

demonstratie;

10- viteza e lucru: ritm de lucru mediu;

11- frecventa interventiilor din partea evaluatorului: frecvente, la intervale scurte de

timp.

3. Conceperea si implementarea planului terapeutic de interventie.

Interventia terapeutica s-a desfasurat pe trei planuri:

 a) individual-subiectiv

b) familial

c) scolar

La nivel familial a fost nevoie de mai multe intilniri cu familia, la inceput cu

copilul de fata, mai apoi fara copil, din necesitatea ca membrii familiei, in special
parintii sa inteleaga importanta demersului terapeutic si impactul pe care actiunile lor
il are asupra copilului. Ca atare, era necesara interventia la nivel de cuplu marital, iar
solutia potrivita in acest caz a fost recomandarea consultarii unui alt psiholog
specializat in aceasta privinta. De asemenea, prin discutii, disputari cognitive si
tehnici imagistice s-a realizat o interventie primara la nivel familial, pentru ca
membrii familiei extinse sa inteleaga constelatia de relatii si actiuni care constituie
factori vulnerabili si precipitatori pentru conditia copilului. Pe parcursul derularii
terapiei copilului, familiei i s-a solicitat colaborarea cu terapeutul si monitorizarea
starii copilului; de asemenea aceasta a fost ajutata in dobindirea unor tehnici
comportamentale de extinctie a comportamentelor nedorite (a se vedea ulterior
tehnicile prezentate).

La nivelul colectivului scolar, in special al cadrului didactic, a fost necesara

explicarea conditiilor emotionale si comportamentale, adica antecendentele si
consecintele actelor copilului, intelegerea acestora precum si masuri de diminuare a
actelor dezadaptative. Cadrul didactic a fost incurajat sa foloseasca intaririle
immediate si lauda/recompensa comportamentelor pozitive, penalizarea celor
negative folosind sistemul de puncte; de asemenea, cadrului didactic i s-a solicitat
acordarea catre copil a unor sarcini si responsabilitati lanivel de clasa si la nivel de
grup, ceea ce a condus la facilitarea socializarii. La nivel de colectiv, copilul a fost
integrat in diferite activitati care au presupus colaborarea si munca in echipa, de
fiecare data comportamentele adaptative fiind intarite.

Interventia la nivel individual a urmat 3 directii: interventie logopedica in

scopul ameliorarii/disparitiei dislaliei polimorfe si a sindromului dislexico-disgrafic de
nivel mediu; a doua interventie s-a focalizat pe deficitul atentional, comportamentul
impulsiv si actele de agresivitate; a treia directie a constituit-o terapia
medicamentoasa data de catre medicul psihiatru.

Scopurile interventiei au fost:

diminuarea actelor comportamentale agresive, dezadaptative

 cresterea tolerantei la frustrare

intelegerea perspectivei altuia

managementul furiei

dobindirea unor tehnici de autoreglare si control

educarea atentiei concentrate

dobindirea abilitatii de a urma instructiunile unei sarcini

dezvoltarea capacitatii de interrelationare

dobindirea unui comportament asertiv

recunoasterea adecvata a expresiileor emotionale si identificarea acestora.

Urmatoarele tehnici au fost folosite:

v Desenul cu tema libera - in scopul descarcarii emotionale si a furiei, apoi o parte

dintre cele mai reusite si in urma negocierii cu pacientiul, au fost expuse la panoul
din cabinet;

v "Copacul bucuriei si al necazurilor" - tehnica experientialista care, prin

intermediul desenului a permis dezvaluirea temelor afective dominante ale
subiectului, aducerea acestora in planul constiintei;

v Imageria dirijata dublata in prealabil de tehnici de relaxare adaptate virstei.

Copilul, dupa ce a intrat (cu dificultate) intr-o stare de relativa relaxare, a fost dirijat,
treptat, urmindu-se anumiti pasi si instructiuni verbale de ghidare, sa isi inchipuie ca
este un element al unei gradini. Elementul ales (un copac mic), precum si proiectiile
reiesite din viziunea de ansamble a copilului au scos la iveala temerile si nevoile sale;

v Jocul de rol - tehnica prin intermediul careia copilul a fost dirijat in insusirea
limbajului responsabilitatii si dobindirea asertivitatii;

v Tehnici comportamentale de descarcare a furiei si agresivitatii: copilul a fost

incurajat (prin modelare dublata de declaratii instructionale) sa loveasca cu piciorul o
cutie de carton goala, in alta sedinta un flacon de plastic sau sa stringa cu mainile
flaconul de plastic pina il distorsioneaza.
v Jocuri specifice insusirii lateralitatii si dimensiunii spatio-temporale;

v Discutarea pe marginea imaginilor a unor comportamente diferite si a

consecintelor acestora;

v Continuarea unei povesti/situatii plecind de la o imagine data, in scopul

intelegerii perspectivei altei persoane;

v Utilizarea unor jetoane speciale cu expresii emotionale, recunoasterea acestora

de catre copil si identificarea pentru fiecare expresie a unei situatii proprii in care a
trait acea emotie si cum a depasit-o, precum si cum ar putea face pe viitor;

v Sistemul de puncte - cea mai eficienta tehnica comportamentala, pentru ca

subiectul a fost recompensat pentru fiecare comportament pozitiv cu o bulina rosie,
asezata la vedere pe panou, la sfirsitul acumularii a 5 buline acestea putind fi
preschimbate intr-o favoare: copilul avea voie sa cinte la instrumentele muzicale din
cabinet sau avea voie mai mult timp pe calculator. Pentru comportamentele negative
primea cite o bulina neagra, iar la cumularea de 5 astfel de buline pedeapsa era
chemarea mamei/matusii la scoala si solicitarii ca acestea sa nu-i mai cumpere ceva
ce copilul isi dorea. Acelasi sistem de puncte a fost folosit si la clasa.

v Soft-uri educationale - dezvoltind abilitatea lingvistica si matematica a copilului;

v Intarirea pozitiva a fiecarui comportament dezirabil;

v Intarirea negativa

v Penalizarea comportamentului negativ prin retaagerea unui favor sau a unui

privilegiu (jocul pe calculator, diferite jocuri cu mingea, preferate de copil)

v Tehnica "time-out" (pentru aproximativ 5 minute nu avea voie sa se ridice de pe

scaun si terapeutul nu mai comunica cu el)

v Citirea unor povesti terapeutice si analiza rationala a acestoar impreuna cu

copilul

v Tehnici imagistice situationale, pornind de la o baza concreta, de la o faza

initiala bine definita (de ex. desenul vaporului si trecerea acestuia printr-un moment
dificil - furtuna) si introducind provocarea.

4. Evaluarea eficientei planului terapeutic.

Interventia terapeutica s-a desfasurat pe parcursul a 7 luni si este inca in derulare.
Dupa un interval de 4 luni copilului i s-au reaplicat testele proiective, care au
evidentiat imbunatatiri ale propriei imagini, a dobindirii unui mod de gindire
adaptativ; pe marginea acestora s-a discutat cu subiectul, acesta manifestind fata de
starea anterioara interventiei o mai mare deschidere spre comunicare si o buna
cunoastere a propriilor dorinte. Periodic, insa, copilului i s-au monitorizat
comportamentele in cabinet, in colectiv si acasa, observindu-se o scadere in
frecventa a acestora si o diminuare a agresivitatii. Subiectul a fost capabil sa
inteleaga consecintele comportamentelor sale asupra altor copii si si-a ameliorat
abilitatile de relationare si comunicare a ceea ce simte.

In privinta tulburarii ADHD, datorita faptului ca psihoterapia a fost dublata de terapia

medicamentoasa, s-au observat o scadere a frecventei actelor de hiperactivitate, un
mai bun control motric, scaderea in frecventa si intensitate a actelor impulsive.
Copilul si-a imbunatatit performantele scolare, invatind sa se concentreze mai mult
asupra unei sarcini. Desi toate aceste aspecte comportamentale au cunoscut
ameliorari, ele se manifesta inca, copilul avind nevoie sa fie monitorizat indeaproape.
Studiul de caz nr. 2

a. Date de identificare:

Numele si prenumele( initialele): B.S.

Sexul: masculin

Varsta: 11,4 ani

Adresa: Loc. Zalau, jud. Salaj, (mediul urban)

Ocupatia: elev (in clasa a IV-a)

b. Obiectivele studiului de caz:

-conceptualizarea cazului

-realizarea psihodiagnozei

-conceperea unui plan de interventie

-implementarea planului de interventie

-evaluarea rezultatelor interventiei (eficienta)

Tinand cont de obiectivele stabilite pentru acest studiu de caz, intrebarile la

care acesta trebuie sa ofere un raspuns se refera la identificarea factorilor care au
avut o contributie la dezvoltarea tulburarii si la identificarea de modalitati specifice
care sa amelioreze starea subiectului.

Sursele si metodele de obtinere a informatiilor au constat in:

Observatii

Interviuri cu: -asistentul maternal profesionist al copilului, invatatoarea si cu

copilul
 Documente si acte medicale

Chestionare

Teste psihologice

c. Istoricul bolii actuale:

In luna septembrie(2006), inainte de inceperea anului scolar, la insistentele

copilului de a vedea unde locuieste adevarata sa familie, asistentul maternal
impreuna cu responsabillul de caz organizeaza o vizita in localitatea natala a copilului,
mai precis acasa la familia sa. Acesta sufera un adevarat soc vazand conditiile in care
traia mama sa cu concubinul, impreuna cu alti 3 copiii- fratii lui mai mici. Casa in care
acestia locuies este compusa dintr-o singura camera, fara alte dependinte, camera in
care locuiesc toti cei 5 membrii ai familiei. Totusi, desi este constient de saracia in
care familia locuieste, copilul nu reuseste sa inteleaga de ce fratii sai au ramas cu
familia iar "el a fost dat". In urma vizitei, copilul devine din ce in ce mai agitat, fapt
accentuat si de schimbarea invatatoarei si a colegilor de clasa (vechea lui clasa s-a
desfiintat). In consecinta, in mod treptat i-a fost marita doza de tratament admisa
(pentru ADHD) pana la nivelul maxim admis si apoi peste nivel pentru a putea fi
linistit cat de cat. Intre timp s-au accentuat comportamentele de tip opozant,
mergand pana la acte de agresivitate, care se manifestau acasa, in fata blocului cu
partenerii de joaca, la scoala si aproape in orice mediu.

In luna noiembrie a inceput sa frecventeze sedintele de consiliere, adus de asistentul

maternal profesionist.

d. Anamneza:

Nu se cunosc foarte multe amanunte despre momentul nasterii copilului si nici despre
perioada imediat urmatoare nasterii. Acesta a locuit impreuna cu mama sa si cu
concubinul acesteia, care nu este tatal copilului (totusi acesta si-a asumat
responasbilitatea de a-l creste pe copil). Copilul era mai tot timpul bolnav iar parintii
nu prea aveau resurse financiare pentru

a-l ingriji in mod adecvat. Apreciind situatia precara a familiei, medicul la care acestia
erau inscrisi le-a recomandat parintilor sa-l institutionalizeze pe copil, pentru ca altfel
starea lui de sanatate s-ar fi agravat mai mult si problemele n-ar fi incetat sa apara.
Gandindu-se la binele copilului mama decide sa renunte la el. Acesta este preluat de
reprezentanti ai Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Salaj si
este internat intr-un centru de plasament unde sta pana la varsta de 2,9 ani. Pentru
ca copilul prezenta intarzieri multiple in dezvoltare se decide mutarea acestuia intr-o
familie, astfel ca este luat din centru si dat in grija unui asistent maternal
profesionist, unde sta de la varsta de 2,9 ani, pana la 5,4 ani. In aceasta perioada
invata sa vorbesca, fiind un copil foarte ambitios obtine rezultate bune destul de
repede. Din insemnarile asistentului maternal reiese ca baiatul face progrese atat in
ce priveste limbajul cat si in e priveste unele deprinderi precum spalatul pe maini,
imbracatul sau mancatul; suspiciunea de hiperactivitate apare inca din jurul varstei
de 4 ani, dar copilul nu este dus la un specialist. In ciuda progreselor facute este inca
intarziat din punct de vedere psiho-motric. Totusi copilul este remarcat ca fiind o fire
foarte afectuoasa cu cei din jur si care la randul sau are nevoie de foarte multa
afectiune. Este constient ca familia la care locuieste si care il ingrijesete nu este
adevarata sa familie. Stie ca are alti parinti, dar nu-i cunoaste.

La varsta de 5,4 ani copilul este nevoit sa plece de la familia care il avea in grija,
asistentul maternal intrand in concediu de maternitate. Ruperea de familia la care a
locuit copilul a fost dificila dar o data cu sosirea in noua familie acesta da uitarii
vechea familie, ca si cum nici nu ar fi locuit acolo niciodata. Nu intreaba de ea
niciodata si nici nu vorbeste despre aceasta.

Copilul inca prezinta intarzieri mari in dezvoltare, atat de ordin psihic, cat si
motric. Este incadrat in grad de handicap. Este inscris la kinetoterapeut si logoped,
iar in paralel asistentul maternal munceste cu el acasa pentru a recupera din
intarzierile psihice si de limbaj gasind tot felul de jocuri si stimulente pentru a-l
determina sa pronunte corect cuvintele. Baiatul este in continuare un copil foarte
ambitios si atunci cand isi doreste foarte tare ceva face tot posibilul pentru a obtine.
Astfel reuseste sa pronunte in mod corect cuvintele pentru ca isi doreste foarte tare
sa aiba masinute, se corecteaza in alte domenii din dorinta de a obtine cat mai multe
masinute -pe care le colectioneaza inca de la o varsta foarte frageda, nu-si mai suge
degetul la adormire din dorinta de a avea si el bicicleta cu care sa se dea in fata
blocului. Problemele persista dar rezultatele apar treptat si dupa multe eforturi, dar
toul depinzand in principal de vointa si determinarea copilului, care persevera doar
atunci cand el considera ca este necesar. Principala dorinta a copilului este de a "fi
om"-acesta devine un lait motiv pentru copil care face totul din dorinta de a fi si el o
persoana respectata de cei din jur.

In jurul varstei de 6 ani baiatul se intalneste pentru prima data cu mama sa

naturala; tot atunci il cunoaste si pe concubinul acesteia si pe sora sa mai mica.
Mama este foarte impresionata si emotionata la intalnirea cu copilul. Acesta
constientizeaza ca apartine etniei rrome si este foarte suparat si oarecum dezamagit.
In urma intalnirii, mama il viziteaza foarte rar pentru ca nu are suficienti bani sa
ajunga la el. Se imprumuta de la cunoscuti pentru a putea veni sa-l viziteze o data -
de doua ori pe an.

In anul 2003 este inscris in clasa I-a. In primele luni se descurca foarte foarte
greu datorita deficitului de auz fonematic si problemelor de pronuntie a sunetelor.
Treptat reuseste sa-si insuseasca cititul si scriul-pe litere, iar pana la finalul clasei a I-
a a ajuns aproape de nivelul celorlalti colegi de clasa; progreseaza foarte brusc de la
stadiul de citire pe litere la cel de pronuntie a intregului cuvant spre uimirea tuturor
celor care il cunosc. Invatatoarea in clasa careia este inscris copilul, a lucrat o
perioada cu copii cu probleme educative speciale asa ca, acordandu-i o atentie
deosebita, gaseste metode potrivite pentru a-l stimula pe copil sa se implice in
activitatile scolare chiar daca acesta opune rezistenta, totul parandui-se foarte dificil:
la inceput, in primele luni de scoala, baiatul reusete sa fie tinut in banca cel mult 20-
30 de minute, in rest sta si priveste pe geam, dar fara sa-i deranjeze pe ceilalti
colegi. Foarte greu se obisnuieste sa stea toata ora in banca ca si restul colegilor sai.

Asistentul maternal se foloseste si el in continuare de metode de stimulare si

recompensare imediata pentru a-l determina pe baiat sa munceasca mai mult si
acasa si pentru a-l aduce la nivelul celorlalti colegi de clasa. Baiatul se adapteaza in
cele din urma destul de bine la sarcinile scolare, la mediul scolar, fiind acceptat si de
colegi si relationandu-se destul de bine cu acestia. Totusi, este un copil mai zvapaiat
decat majoritatea copiilor, face mai multe boacane si atrage de multe ori atentia prin
comportamente neadecvate, sta in continuare singur in prima banca, care este
batuta in cuie langa catedra doamnei invatatoare pentru a putea fi tinut sub control
si supravegheat mai atent. Sunt prezente unele acte de agresivitate, dar acestea sunt
considerate a fi incidente si nu obisnuinte.

Anul 2005 -la una dintre vizite mama ii promite copilului ca va veni sa-l
viziteze de Mos Nicolae dar nu reuseste sa ajunga din motive financiare, iar copilul
este mai mult decat dezamagit. Se simte parasit pentru a doua oara. Singurele
metode de rabunare le gaseste in actele de nesupuenere si de agresivitate indreptate
impotriva membrilor familiei la care locuieste. Nu poate accepta ideea ca el nu a fost
tinut de familie, iar ceilalti frati cresc alaturi de familie.

Nu sunt semnalate probleme majore pana in anul 2006. Copilul este mult mai
agitat decat ceilalti copii, atat de la scoala cat si fata de alti copii cunoscuti; adopta
tot mai des comportamente nepotrivite provocand pagube materiale si devenind din
ce in ce mai agresiv. Face fata din ce in ce mai greu sarcinilor scolare, pe masura ce
apar materii si cerinte noi. Are multe lacune in diferite domenii, se orienteaza foarte
greu in timp si spatiu -invata greu zilele saptamanii si inca nu cunoaste lunile anului,
nu cunoaste ceasul. In urma unor investigatii mai amanuntite este diagnosticat cu
ADHD de catre un specialist in psihiatrie pediatrica, care ii stabileste si nivelul de
inteligenta ca fiind incadrat in categoria intelectului de limita. I se stabileste
tratament adecvat pentru diagnostic, pornindu-se de la doza minima recomandata
pentru varsta si greutatea sa, dar efectele intarzie sa apara. Astfel ca dupa o anumita
perioada, medicul decide sa-i modifice doza de medicament administrata. Treptat se
ajunge la administrarea dozei maxime.

e. Antecedente heredo-colaterale:

Nu sunt cunoscute informatiile despre starea de sanatate a parintilor copilului. In

schimb, din datele furnizate de mama, si ceilalti frati ai copilului sunt mai sensibili si
bolnaviciosi. Una dintre surori a fost diagnosticata cu bronsita astmatiforma, fratele
mai mic a avut enurezis nocturn. Familia a facut mari sacrificii pentru ca copiii sa
beneficieze de tratament adecvat. Atunci cand a considerat ca medicii din localitatea
invecinata nu-i acorda suficienta atentia mama s-a internat 2 saptamani cu fetita in
spitalul din Cluj -Napoca pentru a se asigura ca primeste tratament potrivit. A reusit
sa elimine si enurezisul prelungind tratamentul mai mult decat i-a fost recomandat.
Mama este in continuare foarte preocupata de starea de sanatate a copiilor chiar
daca are mari dificultati financiare. Si-ar dori sa poata sa-l ia si pe B.S. acasa dar
crede ca e spre binele lui sa ramana in asistenta maternala pentru a avea mai multe
sanse la o viata mai buna in viitor.

f. Teste aplicate-evaluare diagnostica

 Testul omuletului
 Desenul familiei
 Coloreaza pagina!
 Jocul cu familia de papusi
 Chestionar de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozitional
 Chestionar de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate.

*testele au fost alese pentru a putea contura un profil de personalitate al copilului,

pentru a identifica modul sau de a se vedea pe sine si relatiile cu cei din jur; dar in
principal s-a urmarit identificarea problemelor care ar sta la baza comportamentului
opozant si a celui agresiv, posibilitatea unui dezechilibru emotional fiind luata in
considerare, tinand cont de factorul declansator. Prin utilizarea testelor se urmareste
si stabilirea gradului de maturitate afectiva, a nivelului de adaptare emotionala si
sociala. Cele doua chestionare sunt utilizate pentru a evalua mai exact atat
manifestarile comportamentale de tip opozitional cat si de hiperactivitate.
*testele sunt completate de informatii obtinute din dosarul copilului, precum si din
interviuri cu asistentul maternal profesionist si cu invatatoarea copilului.

Observatii din timpul examinarilor:

Testul omuletului: Copilul a acceptat sarcina cu usurinta pentru ca ii place mult sa

deseneze si sa coloreze. Pentru inceput deseneaza omuletul dezbracat motivand ca
se pregateste pentru baie, apoi se razgandeste si ii coloreaza si haine. Timpul de
lucru este foarte scurt, nu pune defel accentul pe detalii si coloreaza totul (hainele si
parul) intr-o singura culoare (portocaliu).

Desenul familiei: trecem de la desenul omuletului la cel al familie cu usurinta, Sergiu

fiind bucuros ca poate desena in continuare. Intelege si acum indicatiile de munca
foarte repede. Nu verbalizezaa in timp ce lucreaza. Sta foarte concentrat la foaia de
hirtie, tinand cate doua creioane colorate o data in mana pentru a o avea pe
urmatoarea la indemana. Deseneaza o familie compusa din cinci membri- acestia se
tin de maini " ca sa se iubeasca". La terminarea desenului refuza sa alcatuiasca si o
scurta povestioara despre familie pentru ca lui ii place sa deseneze si sa coloreze.

Coloreaza pagina! -tot un test proiectiv prin care se are in vedere identificare
emotiilor si sentimentelor copilului din ultima perioada. Dupa ce i se explica ce emotii
reprezinta diferite culori, subiectul va trebui sa coloreze o pagina intreaga utilizand
culorile corespunzatoare starilor emotionale pe care le- a experimentat intr-o
perioada bine determinata de timp (utilizarea culorilor se va face proportional cu
emotiile resimtite- ca durata).

Jocul cu familia de papusi -reprezinta o modalitate prin care sunt puse in scena relatiile
dintre copil si ceilalti membri ai familiei, sentimentele acestuia fata de fiecare membru in
parte. Este utila in munca cu copiii pentru ca acestia de multe ori sunt adusi in consiliere de
adulti si in consecinta nu considera ca ar avea o problema. Prin joc se pot obtine o multime
de informatii utile despre modul in care copilul vede si apreciaza lucrurile.

Chestionarul de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozitional si

chestionarul de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate- acestea au fost
completate dupa ce au avut loc cateva intalniri cu copilul si tinand cont de cele
relatate de asistentul maternal profesionist in grija caruia este copilul la momentul
actual.

g. Rezultatele testelor si interpretarea lor:

Testul omuletului: din interpretarea acestui test, cele mai importante aspecte si
caracteristici remarcate au fost:

v Control deficitar exercitat asupra instinctelor primare

v Dificultati de comunicare

v Introversia

v Agresivitatea

v Infantilismul

v Dependenta si pasivitatea

v Materialismul

v Imposibilitatea realizarii ambitiilor, anxietate

v Egocentrism, respingerea conventiilor si normelor sociale

v Tulburari afective, afectivitate intensa

v Deficienta mentala

Desenul familiei: principala observatie in ce priveste acest test este aceea ca desi stie
care este adevarata sa familie, copilul alege sa deseneze familia asistentului maternal
profesionist in grija caruia se afla in prezent. Ansamblul desenului este unul infantil,
primitv, cu mult sub varsta cronologica a subiectului. Caracteristicile identificate
analizand acest desen sunt: opozitia si impulsivitatea, deficienta mentala, introversia,
infantilismul si fixatia pe un stadiu primitiv, imagine de sine alterata, deficitara; de
asemenea si aici se remarca furia si agresivitatea puternica, comportamentul
opozant, tendinta spre delincventa si sentimentul de insatisfactie, afecte crescute si
nu in ultimul rand conflicte de ordin sexual; in functie de culorile utilizate in
efectuarea desenului remarcam sentimentele de tristete, doliu, tendinte depresive
dar si anxietate si manie; valorizarea/ devalorizarea diferitilor membri ai familiei:
sotul asistentului maternal profesionist este vazut ca o persoana importanta in cadrul
familiei, dar sotia este totusi cea care are influenta mai mare; in ce le priveste pe
cele doua fiice, copilul este mai atasat de una dintre ele cu care se si relationeaza
mai bine in viata de zi cu zi.
Coloreaza pagina! -analizand culorile utilizate in proportia cea mai mare de catre
copil se poate constata ca cel mai mult acesta s-a simtit trist si nehotarat, dar si
vesel si bucuros, furia avand o pondere destul de mica. Totusi, privind atent pagina
se poate observa ca furia este centrala fata de celelalte emotii si sentimente, aceasta
ocupa un spatiu restrans dar este intens colorat (este apasat mai tare cu creionul,
care aproape ca trece prin pagina) care reprezinta nucleul desenului. Asadar, chiar
daca celelalte sentimente sunt mai des resimtite, iar furia mai rar, totusi aceasta este
mult mai intensa, instinctiva si impulsiva, ceea ce explica aparitia actelor agresive
prin care aceasta tensiune este eliberata.

Jocul cu familia de papusi: copilul alege familia asistntului maternal profesionist in

grija caruia se afla. In jocul sau ii reprezinta pe toti cei patru membri, precum si
propria persoana. Poate fi observat faptul ca S. se simte bine in cadrul familiei, este
implicat in tot felul de sarcini si are responsabilitati, unele mai placute altele mai
putin placute. Si aici este prezenta figura "mamei" ca dominanta, cea care ia deciziile
in ce-l priveste si fata de care are de multe ori sentimente ambivalente. Este o buna
metoda de a se opune prin joc tuturor cerintelor pe care el le considera inutile si
incomode ( este pus in evidenta comportamentul opozant). Totusi S. este constient
cat de tare o supara pe mama actele sale de agresivitate si in consecinta, la fel de
impulsiv ii promite ca va fi cuminte si ca nu va mai face asa ceva niciodata.dar tot la
fel de repede isi uita promisiunile facute si reactioneaza urat pentru ca cineva il
supara foarte tare de fiecare data. Din manipularea papusilor reiese si anxietatea
copilului legata de posibilitatea mutarii la familia sa naturala. Totusi acolo ii vor lipsi
compoturile si calculatorul.

Chestionarul de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozitional si

chestionarul de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate: punctajul obtinut la cele
doua scale a fost apropiat de scorul maxim posibil: 41 de puncte din maxim 45
posibile pentru comportamentele de tip opozitional si 54 din 60 de puncte maxim.,
ceea ce indica faptul ca nivelul de hiperactivitate este in cotinuare foarte ridicat, dar
si ca frecventa comportamentelor de tip opozant este foarte mare.

h. Planul de interventie

In urma datelor obtinute din aplicarea si interpretarea testelor, se va stabili un plan

de interventie care sa aiba in vedere atat stabilirea unui echilibru in ce priveste
partea emotionala, cat si diminuarea comportamentelor de tip opozant si agresive.
Astfel, planul de interventie va fi impartit in etape. Intr-o prima etapa vom stabili
urmatoarele obiective:

1. Interventie primara pentru echilibrare din punct de vedere emotional -prin

intermediul activitatilor de dezvoltare a inteligentei emotionale, educatie
rational-emotiv-comportamentala ( activitati potrivite varstei prin care sa se
evidentieze legatura stransa dintre gandire-emotii-comportamente)
2. Atenuarea comportamentului de tip opozant si a agresivitatii -prin formularea
unui set de reguli atat pentru copil cat si pentru asistentul maternal
profesionist si familie; identificarea emotiilor negative si identificarea de
modalitati potrivite de exprimare a acestor emotii etc.
3. Dezvoltarea unei atitudini pozitive fata de sine, dezvoltarea stimei de sine-
prin identificarea de cat mai multe puncte tari si discutarea de puncte slabe;
interventie primara la nivelul acceptarii neconditionate de sine, discutii despre
apartenenta la diferite rase sau etnii, consolidarea sentimentului identitatii de
sine.
4. Dezvoltarea de abilitati de interactiune sociala pozitiva- prin invatarea de
comportamente care sa faciliteze colaborarea cu ceilalti, atat in cadrul
activitatilor cat si la jocuri, inlocuirea unor comportamente negative cu
alternativele lor pozitive.

In partea a doua a planului de interventie ne vom stabili obiective care sa ajute la

mentinerea rezultatelor bune anterior obtinute. Cateva din obiectivele propuse ar fi:

1. Mentinerea comportamentului opozant si a agresivitatii la un nivel cat mai

scazut
2. Recunoasterea, identificare si exprimarea in mod adecvat a emotiilor
3. Cresterea tolerantei la frustrare
4. Managementul furiei
5. Tehnici de autoreglare si control
6. Ameliorarea capacitatii de interrelationare cu ceilalti
7. Dobandirea de abilitati de comunicare asertiva

i. Implementarea planului de interventie

Metodele de lucru folosite in realizarea obiectivelor propuse sunt foarte variate:

Planul cu puncte

Contractul
 Povestile rationale

Imageria dirijata

Jocul de rol

Modelajul

Realizarea de desene

Activitati ludice

Activitati ale educatiei rational-emotive

Conversatia

Explicatia

Identifica emotia!

Copacul bucuriei si necazurilor

Propozitiile neterminate

Pentru a fi cat mai eficienta interventia va fi aplicata la nivel individual, familial,

precum si la nivel de scoala.

La nivel individual sedintele de consiliere desfasurate cu copilul vor avea ca scop

utilizarea cat mai multor tehnici care sa faciliteze schimbarea. Prin intermediul
activitatilor de educatie rational-emotiva copilul va invata ca exista o stransa legatura
intre modul in care vedem lucrurile (gandim), emotiile resimtite si actiunile care au
loc in final. Prin intermediul activitatilor precum "Gandesc, simt", "Optiuni", "Pur si
simplu diferit", "Infrunta-ti emotiile" sunt identificate moduri diferite de a gandi si
simti, precum si optiuni diverse de a reactiona in anumite situatii- este astfel
discutata posibiliatea de a alege un raspuns mai mult sau mai putin potrivit.
Activitatea "Pur si simplu diferit" vizeaza acceptarea de sine, explicatiile sunt
adaptate situatiei in care se afla copilul- aceea de a apartine etniei rrome si
insemnatatea acestui fapt pentru copil. Tot in acest cadru sunt utilizate si povestile
rationale. Educatia rational-emotiva este completata de utilizarea tehnicilor "Copacul
bucuriei si necazurilor", "Identifica emotia!"- pentru a identifica temele afective
dominante, constientizarea si discutarea lor. Propozitiile neterminate sunt utilizate in
acest caz cu scopul de a identifica si inetelege propriile emotii si sentimente, in
principal sentimentul de frustrare fata de faptul ca nu este alaturi de familia sa
naturala.

Jocul de rol, imageria dirijata sunt tehnici utilizate pentru a identifica comportamente
potrivite ca mod de reactie la situatii provocatoare.

Realizarea de desene, modelajul - ca si metoda de catharsis: copilul reuseste sa se

elibereze de emotii puternice si sa-si descarce energia.

Pentru descarcarea furiei si agresivitatii intr-un mediu controlat sunt utilizate

activitatile ludice ( jocul de fotbal lui S. ii face o deosebita placere sa loveasca
mingea cu cat mai multa putere; de asemenea lovirea scaunului etc.)

In ce priveste interventia la nivel familial, pentru inceput au loc intalniri doar cu

asistentul maternal la cabinetul de consiliere, apoi si cu restul membrilor familiei,
acasa. Impreuna cu familia si copilul se stabileste un set de reguli care vor trebui sa
fie respectate atat de catre copil cat si de catre restul familiei. Se stabileste un plan
cu puncte pentru S. Acesta va primi cate o masinuta ( decupata din hartie) pentru
fiecare fapta buna si pentru fiecare regula respectata; i se va lua cate o masinuta de
fiecare data cand loveste pe cineva, injura, sau nu vrea sa respecte regula. Daca la
sfarsitul saptamanii a adunat numarul de masinute prestabilit are dreptul sa le
preschimbe intr-o masinuta adevarata pentru a-si intregi colectia. Daca punctajul
este in favoarea familiei, acestia au dreptul sa ia una dintre masinutele din colectie.

Tot impreuna cu copilul si familia se stabileste mai apoi un contract prin care S. se
ahangajeaza sa nu mai fie agresiv ( in partea a doua a planului de interventie care
vizeaza mentinerea comportamentului agresiv la un nivel cat mia scazut). Obiectivele
contractului sunt stabilite pentru perioade scurte de timp, deoarece copilul nu este
motivat pentru atingerea obiectivelor pe termen lung, chiar daca recompensa
obtinuta ar fi mai substantiala. Impulsivitatea specifica ADHD si nerabdarea isi spun
cuvantul inca o data.

Tot acasa, asistentul maternal este de acord sa ii confectioneze copilului un mini sac
de box pe care sa poata sa-si descarce furia; aceasta in speranta ca sacul va fi mai
eficient decat ruperea hartiilor sau constrictionarea flacoanelor. Familia primeste
indicatii despre cand si cum ar trebui sa fie utilizat sacul de box pentru ca tehnica sa
aduca rezultatele sperate.
La scoala: colaborarea cu scoala este una fericita pentru ca ajunsa in pragul
disperarii invatatoarea copilului este dispusa sa faca orice numai sa nu mai vina la
scoala cu groaza, gandindu-se ce va mai face S. in ziua respectiva. Doamna
invatatoare este incurajata sa utilizeze si ea intaririle pozitive si recompensele
imediate pentru comportamentele pozitive, precum si pedepsele pentru
comportamentele negative. Tehnica excluderii s-a dovedit a fi ineficienta in acest caz
pentru ca o data exclus copilul isi gasea foarte repede ceva de facut.

Pentru ca S nu era acceptat aproape de nici unul dintre colegi, s-a incercat stabilirea
de activitatia caror rezultat sa depinda de munca si colaborarea intre membrii
echipelor. Sarcinile primite au vizat activitati in care si S putea obtine rezultate bune-
acest lucru a ajutat atat la cresterea stimei de sine si a increderii in propriile forte,
precum si la cresterea gradului de acceptare de catre colegi. Acestia au putut sa
vada astfel si o alta fata a colegului lor, care le era mia putin cunoscuta.

i. Evaluarea planului de interventie

Rezultatele obtinute in urma planului de interventie sunt in mare parte

satisfacatoare. Desi in plan intelectual progresele apar greu si foarte greu, in plan
comportamental si emotional acestea sunt mai mari, demonstrand eficacitatea
planului. Astfel ca pe parcursul celor 8 luni de interventie, in care au avut loc intalniri
saptamanale, copilul a progresat mult in ce priveste actele agresive, acestea
reducandu-si in cele din urma mult frecventa- este reaplicat chestionarul. Rezultatele
sunt de altfel vizibile si prin intermediul celorlate teste care au fost aplicate si la
inceputul interventiei. Totusi s-a observat o crestere a nivelului agresivitatii in
perioadele in care copilului se dezechilibra din nou din punct de vedere emotional, de
exemplu cand era vizitat de mama sa.

In urma ultimelor discutii avute si cu mama sa naturala, copilul s-a hotarat ca

si-ar dori sa mearga sa locuiasca alaturi de familia naturala desi iubeste foarte mult si
familia asistentului maternal. Mama i-a spus ca totusi i-ar fi mai bine daca ar ramane
in continuare cu asistentul maternal profesionist, iar copilul s-a simtit din nou tradat.
Din acel moment a revenit la vechile comportamente agresive, dar de aceasta data
de o intensitate si mai mare, indreptata in special inspre persoanele de sex feminin,
atat la scoala cat si acasa. Dupa inca o perioada de interventie baiatul reuseste sa se
stabilizeze din nou, totusi, este nehotarat daca ar fi mai bine sa ramana sau si-ar dori
sa plece acasa.

*Au loc in paralel cateva sedinte in care se discuta situatia copilului cu familia
naturala a acestuia. Este efectuata si o vizita la domiciliul parintilor biologici pentru a
fi facuta o evaluare si apoi o ancheta psiho-sociala; parintii hotarasc in final ca cel
mai bine ar fi totusi sa-l ia acasa pe copil. Este comunicata aceasta hotarare si
copilului. La auzirea acestei decizii de catre copil, asistentul maternal
remarca: "niciodata in viata nu l-am vazut mai linistit, mai fericit si mai bucuros pe
B.S.!"

Asadar, chiar daca in planul de interventie propus nu s-a avut in vedere rezolvarea
problemelor copilului prin luarea in calcul a posibilitatii de reintegrare (datorita
conditiilor materiale foarte proaste) se pare ca totusi solutia cea mai potrivita in acest
caz pentru a solutiona actele de agresivitate, ar fi reintegrarea copilului in familia sa
naturala.

OBSERVATII SI APRECIERI FINALE:

Din momentul in care familia a decis reintoarcerea copilului in familie, acesta s-a
schimbat foarte mult in bine, in sfarsit se simtea dorit de ai sai

In prezent baiatul mai frecventeaza sedintele de consiliere pentru a fi ajutat sa

treca mai usor peste o schimbare atat de importanta in viata. Este mult mai putin
agitat si foarte rar agresiv, totusi este in continuare sub tratament medicamentos;
numara zilele cat mai are de stat in familie. Sentimentele au primat asupra ratiunii,
dar materialist din fire fiind, copilul se gandeste inca si la ce va pierde plecand din
familie: calculatorul, camera proprie, compotul si gemurile etc., dar este bucuros ca
va avea mai mult spatiu sa se joace afara, impreuna cu fratii sai, care il vor accepta
asa cum este - dupa cum el insusi declara la una dintre sedinte.

Se pregateste de plecare, apreciind ce o sa poata lua cu el si ce daruri va duce

pentru fratii sai mai mici. Regreta si despartirea de familia cu care a impartit bune si
rele timp de aproape 6 ani.

Cazul va fi monitorizat pe o perioada de 3 luni dupa reintegrarea copilului in

familie.