Preluarea puterii de către comunişti (1944-1947)

Premise. Externe:
- Al Doilea Război Mondial;
- 13 septembrie 1944: Convenţia de armistiţiu – URSS capătă libertate de acţiune în România;
Prevederi:
Militare – participarea la război cu minimum 12 divizii;
Politice – acuzarea şi pedepsirea criminalilor de război; anularea Dictatului de la Viena;
Economice – plata a 300 milioane dolari drept despăgubiri de război sub formă de produse;
- 9 octombrie 1944: Acordul de procentaj –Înțelegerea dintre dintre Churchill şi Stalin, cunoscută sub
forma ,,Acordului de procentaj”, plasa România în proporţie de 90% în sfera de influenţă sovietică.
- 1945 Conferinţele de la Ialta şi Potsdam;
Premise. Interne:
23 august 1944: lovitura de stat şi insurecţia armată – prezenţa Armatei Roşii;
- revenirea în legalitate a Partidului Comunist Român (sub 1000 membri)
- instabilitate guvernamentală – guvernele Sănătescu şi Rădescu;
Mijloace:
prezenţa armatei sovietice;
- folosirea Partidului Comunist Român ca instrument al politicii sovietice – practica coaliţiilor politice
şi de guvernare – Frontul Naţional Democrat (P.C.R. şi P.S.D.), Blocul Naţional Democrat;
- manipularea opiniei publice;
- înlăturarea opoziţiei şi a instituţiilor democratice.
Etape
1944-1945: precomunizarea ţării
- participarea la guvernare a Partidului Comunist Român - al doilea guvern Sănătescu şi guvernul
Rădescu.
- epurări antifasciste.
1945-1947: comunizarea ţării – preluarea întregii puteri;
- 6 martie 1945 – guvernul Petru Groza
- acţiuni de preluare a puterii în plan local – prefecturi, justiţie, poliţie;
- anihilarea opoziţiei – colaborarea cu disidenţele din partidele istorice, compromiterea liderilor,
dizolvarea partidelor;(Înscenarea de la Tămădău).
Obs.: Încercări de opoziţie:
- august 1945-ianuarie 1946: ,,greva regală” – eşec;
- 19 noiembrie 1946: câştigarea alegerilor parlamentare (Blocul Partidelor Democratice) – falsificarea
rezultatelor;
- 30 decembrie 1947: înlăturarea monarhiei – proclamarea ilegitimă a ,,Republicii Populare Române.”
REGIMUL LUI GH. GH. DEJ (1948-1965) STALINISMUL
Stalinizarea în plan politic:
Monopulul puterii aparţinea partidului unic P.M.R. format prin unirea P.C.R. cu P.S.D. în 1948. Este
adoptată o nouă lege electorală în 1948 care stabilea vârsta alegătorilor la 20 de ani, iar prin
Constituţia din 1948 adoptată după model sovietic se înlătura principiul separării puterilor în stat iar
organul suprem de conducere devenea Marea Adunare Naţională. S-au format principalele
instrumente de represiune precum Securitatea (1948) numită şi Direcţia Generală a Securităţii
Poporului, Miliţia (1949). Opozanţii regimului au fost fie exterminaţi, fie inchişi sau deportaţi în lagăre
de muncă. Sistemul torţionar comunist era format din închisori (Piteşti, Sighet, Gherla, Aiud).
Etapele regimului politic comunist în timpul lui Gh. Gh. Dej.
a). Prima etapă (1948-1960) Trăsături:
- subordonarea totală faţă de linia moscovită;
- condamnarea regimului din Iugoslavia condus de Tito (1948-1949);
- România devine în 1955 membră a Tratatului de la Varşovia;
- în 1956 România a susţinut intervenţia sovietică în Ungaria;
- în 1958 trupele sovietice se retrag din România;
b). A doua etapă (1960-1965) Trăsături:
- distanţarea de Moscova;liberalizarea învăţământului şi a culturi; eliberarea deţinuţilor politici
(1962-1964); pe plan extern reluarea relaţiilor cu Occidentul şi cu Iugoslavia;respingerea Planului
Valev; Declaraţia din aprilie 1964 a P.M.R. prin care România îşi propune consolidarea naţional
socialismului românesc.
Stalinizarea în plan economic
Principalele măsuri au fost:
În 1948 Legea Naţionalizări Întreprinderilor de Stat, industriale, miniere, bancare, asigurări,
transporturi. În 1950 Naţionalizarea locuinţelor.
Adopatarea planurilor cincinale. În 1949 adoptat primul plan cincinal. Iar al doilea plan cincinal în
1951-1955.
Industrializarea forţată. S-a pus accent pe industria grea. Principalele direcţii de industrializare:
electrificare, mecanizare, chimizare şi construcţii de maşini. Organizarea de şantiere naţionale.
Trăsături ale industrializării:-Calitate slaba. Exploatarea resurselor prin formarea unor companii mixte
româno-ruse numite sovromuri (1945). În 1949 România devine membră C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc).
Colectivizarea. În 1949 s- hotărât transformarea agriculturii după model sovietic. Trăsături ale
colectivizării (1949-1962): S-a făcut după model sovietic, modelul colhozurilor prin formarea de
gospodării agricole de stat (G.A.S.) şi gospodării agricole de producţie (G.A.P.).
Etapele colectivizării:
a.). prima etapă (1949-1953)S-a caracterizat prin distrugerea ţărănimii înstărite şi organizarea de
C.A.P – uri. Acest lucru s-a făcut prin arestări, deportări, campanii de presă, abuzuri.
b). a doua etapă (1953-1958). Etapa transformării graduale a agriculturii după model sovietic.
Obietivul principal a fost creşterea producţiei agricole. Mijloacele folosite: propaganda, forţa.
c). a treia etapă (1958-1962). În 1962 cooperativizarea este încheiată. Ţărănimea a manifestat
rezistenţa faţa de colectivizare. Generat răscoale, revole, refuzul de a preda cotele.
Urmările colectivizării: Distrugerea satului românesc şi exodul populaţiei de la sat la oraş. Criza
producţiei agricole.

Stalinizarea în plan cultural

Modelul stalinist a fost introdus şi în cultură, unde s-a impus ideologia marxist-leninistă. Academia
Română a fost desfiinţată în 1948 şi înlocuită cu Academia Republicii Populare Române. Învăţământul
a fost sovietizat prin Legea Învăţământului din 1948. Limba rusă devine obligatorie în şcoli. Biserica a
fost supusă unei campani ateiste.
Legea Cultelor din 1948 desfiinţa Biserica Greco-Catolică prin unirea cu Biserica Ortodoxă.
În 1948 apare Publicaţii Interzise unde o serie de publicaţii şi cărţi erau interzise.

REGIMUL NAŢIONAL COMUNIST AL LUI NICOLAE CEAUŞESCU (1965-1989)

Principala trasatura a regimului lui Nicolae Ceausescu a fost national comunismul. Acesta a continuat
politica de independenta fata de Moscova. In 1965 a adoptat o noua Constitutie prin care Romania
devine Republica Socialista Romania. Totodata in 1965 P.M.R. devine P.C.R. Puterea in stat apartine
Presedintelui Consiliulul de Stat, iar Marea Adunare Nationala devine organul suprem al puterii. In
1967 Ceausescu devine presedinte al Consiliului de Stat.

Regimul lui Nicolae Ceausescu a cunoscut două etape în evoluția sa:

Prima etapă (1965-1971): Pe plan intern, regimul s-a definit prin urmatoarele trasaturi:
Destalinizarea impunanad linia nationala a comunismului. Imbunatatirea conditiilor de viata ale
populatiei. Modernizarea intreprinderilor industriale. Dezvoltarea comertului si agriculturii.
Dezvoltarea unui amplu program de constructii de locuinte.
Măsuri economice: A fost permisă existenţa unor magazine în regim de semiproprietate. S-a investit
în dezvoltarea industriei: energetică, metalurgică, chimică
Măsuri politice: Au fost reabilitaţi unii lideri nedreptăţiţi de Ghe. Ghe. Dej. S-a revenit la denumirea
de PCR. Titulatura ţării a fost schimbată din R.P. R. În Republica Socialistă România
Măsuri juridice: Este adoptată o nouă Constituţie în 1965 care menţionează noua denumire a
statului- RSR şi rolul conducător al PCR ( vezi Constituţia)
Măsuri culturale:Deschiderea spre o nouă cultură cu accente româneşti.Creşte ponderea disciplinelor
exacte. Se pune mai puţin accent pe marxism. Limba rusă este treptat redusă din şcoli.
Pe plan extern: Se continuă distanţarea faţă de Moscova.
1964- România respinge Planul Valev propus de URSS, plan ce viza formarea unui complex agrar din
România, Bulgaria şi o parte a URSS-ului
1967- reluarea relaţiilor cu Republica Federală Germană.
1968- este criticată invazia din Cehoslovacia
1969- România este vizitată pentru prima dată de un preşedinta SUA, Richard Nixon
A doua etapă (1871-1989):
Pe plan intern, regimul intra pe o panta descendenta cauzata de industrializarea fortata, marfurile
sunt de slaba calitate iar agricultura este lipsita de forta de munca. Realizarea unor proiecte
grandioase (Casa Poporului, Canalul Dunare Marea Neagra), dezastrele naturale ( calamitatii,
inundatii 1970-1971, cutremurul din 1977) au contribuit la degradarea situatiei economice si la
triplarea datoriei externe in valoare de 10,2 miliarde de dolari.
Se revine la practicile dictatoriale, printr-un regim personal. Din 1971, după vizita în China şi Coreea
de Nord se pune capăt liberalizării. Se impune tot mai strict controlul partidului în viaţa economică,
politică, culturală.

Se impune tot mai strict controlul partidului în viaţa economică, politică, culturală:
a. în economie: se lansează proiecte ambiţioase în siderurgie, petrochimie, domeniul nuclear. În
paralel, condiţiile de viaţă ale populaţiei se degradează, iar bunurile de primă necesitate sunt
raţionalizate.
b. în plan politic: Are loc o concentare totală a funcţiilor în stat şi partid în mâna lui Nicolae
Ceauşescu, care în 1974 va primi şi funcţia de preşedinte de republică. Rudele şi membrii familiei
sunt promovaţi în funcţii politice ( soţia sa, Elena Ceauşescu va deveni vice-primministru)
c. în plan cultural: Este declanşată o acţiune de întărire a ideologiei comuniste prin revoluţia
culturală. Ea era axată pe dezvoltarea valorilor naţionale în mod exagerat. În paralel, se practică
cultul personalităţii conducătorului.
În plan extern:
În 1975, România a participat la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare Europeană de la Helsinki,
unde Nicolae Ceauşescu a semnat Actul Final, care prevedea respectarea drepturilor omului.
După 1980 izolarea externă a ţării este tot mai evidentă, iar după 1985, când Mihail Gorbaciov, noul
lider al URSS, introduce o politică de reforme, Nicolae Ceauşescu se va izola şi mai mult, prin
respingerea reformelor.
Acţiune de critică la adresa regimului- aceasta se va manifesta prin revolta unor categorii sociale cum
ar fi: minerii din Valea Jiului în 1977 şi, în 1987 muncitorii de la uzinele Steagul Roşu din Braşov.
Au loc şi disidenţe individuale, cum ar fi, în 1977, grupul din jurul scriitorului Paul Goma, ce se
exprimă pentru alegeri libere sau criticile aduse lui N. Ceauşescu de poeţii Ana Blandiana, Doina
Cornea, Mircea Dinescu.
În 1989, mişcarea anticeauşistă a cuprins chiar şi pe foştii activişti comunişti, care au elaborat o
scrisoare în care N. Ceauşescu era criticat că nu respectă drepturile omului, că exportă alimente, că a
instaurat un regim personal.
În decembrie 1989, în contextul falimentului regimului comunist, Nicolae Ceauşescu a fost nevoit să
abandoneze puterea în urma unor mişcări populare şi România a revenit la democraţie.