Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Orto Complet
Orto Complet
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
Privite mult timp ca simple “curiozități”, anomaliile dento-maxilare au fost analizate și tratate
știintific abia spre șfârsitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, odată cu dezvoltarea unei
civilizații industriale, ce a dus la mari aglomerări de populație la orașe și la o intensă activitate
ținformațională și de comunicații, aspectul și buna funcționare a aparatului dento maxilar devenind astfel
esențiale pentru îndeplinirea activității sociale.
Deși sunt foarte numeroase preocupările pentru gruparea anomaliilor dento-maxilare nu există o
clasificare atotcuprinzătoare care să includă și să definească sintetic întreaga varietate a tablourilor clinice.
Ea folosește drept criteriu raportul dentar static, pozițional, al molarilor de 6 ani, considerat „cheia
ocluziei”, clasificare cunoscută în literatura de specialitate drept „clasificarea ocluzionistă a lui Angle”.
În această clasificare intră trei clase de malocluzii:
Clasa I
Se caracterizează prin rapoarte normale la nivelul molarilor de 6 ani, astfel cuspidul mezio-vestibular
al molarului suprior de 6 ani articulează cu primul șant mezial intercuspidian al molarului de 6 ani inferior
(cheia de ocluzie a lui Angle). În această clasă se încadrează toate anomaliile situate mezial de molarul de 6
ani.
Clasa a II-a
CURS 1 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
Presupune rapoarte distalizate la nivelul molarilor de 6 ani (reperul inferior este deplasat posterior
față de cel superior). În această clasă sunt descrise două forme clinice, cunoscute sub numele de
subdiviziuni:
Subdiviziunea 1 – este caracterizată prin rapoarte distalizate asociate cu prodenție frontală superioară
(ocluzia adâncă în acoperiș).
Consecințele extracției premature – se referă la tulburările care apar, determinate de extracția precoce a
dinților temporari, cu precădere a celor care formează zona de sprijin a ocluziei, respectiv caninul și molarii
temporari.
Anomaliile monocauzale
În această categorie se încadrează de fapt anomaliile dentare izolate (de număr, de poziție, de erupție,
de dimensiune etc)
Incluzia dentară
Ectopia dentară
Anodonții
Supranumerari
1. Dizarmoniile de bază
În această grupă intră anomaliile în care sunt tulburate rapoartele între bazele maxilarelor și între acestea
și baza craniului. Aceste dizarmonii sau decalaje de bază se datorează în special factorilor ereditari, iar
CURS 1 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
respirația bucală sau tulburările masticatorii agravează această anomalie; prognațiile, retrognațiile,
endognațiile fac parte din această grupă.
2. Dizarmoniile dento-alveolare
În care intră anomaliile rezultate prin modificarea raportului dintre dimensiunea arcadelor și a dinților.
Instrumentar şi materiale
Sunt necesare linguri (portamprente) standard universale, material de amprentă şi o tăviţă renală.
Portamprentele universale – se aleg în funcţie de perimetrul arcadei după o prealabilă probă în cavitatea
orală. Portamprentele cu găuri oferă cele mai bune retenţii căci zonele retentive sunt întinse şi repartizate pe
toată suprafaţa lingurii; portamprentele metalice pot fi retentivizate prin aplicarea de benzi adezive pânzate pe
marginile lingurii sau aplicarea neregulată de Stents în jgheabul port amprentei.
Se alege portamprenta care:
➢ se adaptează corect anteroposterior astfel încât să cuprindă zonele retromolare, tuberozităţile şi arcul
dentar frontal; se permit ajustări minore care constă în suplimentarea jgheabului cu Stents.
➢ se adaptează corect transversal astfel încât jgheabul să depăşească cu 4-5 mm lăţimea crestei
dentoalveolare asigurând o grosime optimă şi uniformă a materialului refulat în amprentare şi o
presiune moderată; în absenţa basculării pe bolta palatină sunt posibile ajustări cu cramponul ale
marginilor.
➢ în sens vertical portamprenta trebuie să se deplaseze cu 4 mm de bolta palatină şi să depăşească prin
înfundare cu 2 mm linia de reflexie a mucoasei pasiv mobile.
Se prepară în amestec cu apă şi conduce prin precipitare la formarea alginatului de calciu care
formează un gel ce conţine în ochiurile de reţea material de umplutură în 3-7 min. La sfârşitul prizei gelul se
contractă. Spatularea se realizează în bol de cauciuc cu o spatulă metalică, respectând indicaţia producătorului.
Produse comerciale : Ypeen, Elastic, Cromatic, Algodex, Zelgar, Zelex, Tissutex etc.
Tăviţa renală menţinută de copil sub bărbie oferă o preocupare şi o modalitate de a preîntâmpină neplăceri
legate de reflexul de vomă.
Tehnica de amprentă
➢ medicul explică copilului conţinutul şi tehnica amprentării cu un limbaj adecvat în funcţie de vârstă, se
execută exerciţii de respiraţie şi se probează lingurile în cavitatea orală.
➢ dintre portamprentele probate se selectează cea care are nevoie de minimum de ajustări, se execută
eventual retenţiile, se usucă
➢ materialul de amprentă se spatulează în bolul de cauciuc încorporând apă după indicaţiile
producătorului. Portamprenta se umple în exces cu material alginic; prin mişcări uşoare de vibraţie se
elimină bulele de aer şi cu mâna udă se modelează mijlocul crestei.
➢ se începe cu amprenta inferioară mai uşor de suportat. Lingura încărcată cu material se introduce în
gură printr-o mişcare rotatorie uşoară, îndepărtând comisurile, se cerntrează lingura până la
corespondenţa frenului lingual cu mânerul şi nasul şi se aşează lingura pe câmp în distal pe zonele
retromolare apoi spre anterior. Excesul de material care refluează este modelat de mişcarea limbii,
presiunile jugale şi tracţiunile comisurale care vor evidenţia vestibulul bucal inferior şi zonele linguale.
Frenul lingual se amprentează pentru precizarea liniei mediene mandibulare.
➢ lingura superioară încărcată cu material se introduce în gură printr-o mişcare rotatorie efectuată
simultan cu îndepărtarea comisurii opuse. Se centrează lingura şi se aşează pe câmp în distal la nivelul
tuberozităţii. Apoi medicul trece în spatele scaunului şi cuprinde uşor toţi dinţii frontali ridicând buza
superioară şi împingând materialul refulat în vestibulul superior. Aplicarea uşoară a capului în faţă
comenzile clare ale inspirului nazal alternând cu expirul oral, manevra Valsalva vor îndepărta reflexul
de vomă. Se pot folosi însă şi anestezii locale, aplicate topic prin badijonări sau sprayere a zonei AH.
Presiunea bidigitală bilaterală se menţine pe durata prizei.
CURS 2 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
➢ după priza materialului verificată intraoral şi pe probele asistentei se trece la dezinserţia portamprentei
de pe câmp. Presiunile se execută pe mâner, superoinferior astfel încât portamprenta să se desprindă
întâi distal în proalveolie, respectiv întâi frontal în retroalveolie
➢ amprentele se spală bine şi se controlează . Spălarea se face cu apă rece, în jet cu presiune mică pentru
a evita desprinderea alginatului de pe lingură până la îndepărtarea resturilor de sânge, salivă şi
alimente. Saliva se poate îndepărta prin pudrarea amprentei cu ghips urmată de spălare cu o perie
moale. Se recomandă clătirea cu soluţie de sulfat de potasiu 23% pentru îmbunătăţirea suprafeţei
modelului şi imersia în soluţie de cloramină pentru dezinfecţie. Se verifică corectitudinea amprentării
dentare, procesele alveolare, margini (lungime, grosime), diversele imperfecţiuni pe FV sau FO dentare
şi la nivelul vestibulului bucal, plusurile şi golurile, rămânând la latitudinea medicului să hotărască
reluarea amprentei. Tehnicianul are obligaţia să analizeze sub aspect tehnic realizarea corectă a
construcţiei ortodontice viitoare şi eventual să o refuze dacă acceptarea ei pune în pericol corectitudinea
tehnică a aparatului, realizarea de căptuşiri, modificarea traseului elementelor de sârmă, şlefuiri etc.
3. MODELUL ÎN ORTODONȚIE
• MODELUL DE LUCRU
• MODELUL DE STUDIU
GHIPSURILE UZUALE – sunt betahemihidraţi cu sferocite fusiforme cu spaţii de clivaj între ele
porozitatea şi aviditatea pentru H2O se obţin prin calcinarea hidratului de CaSO4 la 100-1300C într-o reacţie
exotermă.
Proprietăţi
✓ duritate şi tezistenţă mecanică mari datorită granulaţiei fine
✓ dilatare redusă
Proprietăţi
✓ rezistenţă mecanică şi duritate foarte mari
✓ dilatare mică 0,05%
CURS 3 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
Tehnica de lucru
✓ Într-un bol de cauciuc se amestecă pulbere de ghips (3 părţi) şi apă distilată (1 parte).
✓ Amestecarea se face manual 30 sec. sau la vacuum malaxor 15-30 sec.
✓ Reacţia de priză este un fenomen complex multi-etapizat:
• faza de solvire în care granulele de ghips trec în faza de sol
• faza de hidratare în care ghipsul absoarbe apa
• faza coloidală în care se formează un gel alcătuit dintr-o reţea de lanţuri moleculare care are în ochiuri
apă şi masa de umplere.
• cristalizarea – reacţie exotermă de pierdere a apei cu dilatare.
✓ Se aşează amprenta pe măsuţa vibratorie şi se introduce pasta de ghips în amprenta deretentivizată (prin
eventuala adăugare de ghips, ciment sau ceară la nivel paralingual, în spaţiile interdentare, carii etc.), în
cantităţi mici începând cu bolta palatină şi versantele alveolare inferioare.
✓ Amprenta se înclină pentru a permite scurgerea pastei de ghips în toate direcţiile şi în toate detaliile
amprentei, fără a îngloba bule de aer.
✓ După ce s-a umplut zona dentoalveolară se începe suplimentarea rapidă a pastei de ghips până la umplerea
amprentei. Când începe încălzirea se umezeşte cu H2O sau soluţie saturată de CaSO4.
✓ O nouă cantitate de ghips se aplică pe o suprafaţă de sticlă sau în conformator şi se răstoarnă amprenta
peste ghipsul viitorului soclu; cu spatula se împinge ghips în amprentă.
✓ După priză demularea se face imediat altfel alginatul absoarbe apa din ghipsul modelului reducându-i
rezistenţa.
✓ Demularea presupune tracţiuni uşoare după îndepărtarea excesului de ghips marginal.
Soclarea manuală
Metoda cea mai simplă, practicabilă în orice laborator a fost standardizată de Schwartz:
a. se fixează planul de ocluzie aşezând modelele pe o suprafaţă plană şi se taie baza modelului inferior şi
suprafaţa modelului superior paralel cu el astfel încât grosimea să reprezinte 1/4 din înălţimea totală a
modelului.
b. se taie apoi feţele laterale, perpendicular astfel:
• 2 suprafeţe incisive care se întâlnesc la nivelul inserţiei frenulare reprezentând linia mediană:
mandib frontal apare o suprafaţă C – C
• 2 suprafeţe premolare care fac unghiuri de 300 anterior şi 700 posterior
• 2 suprafeţe molare înguste care fac unghi de 700 anterior şi 1150 posterior
• suprafaţa marginală posterioară
Marginile posterioare ale modelelor maxilare şi mandibulare trebuie să fie în acelaşi plan permiţând astfel
aşezarea modelelor în ocluzie
Pentru tăierea soclului se foloseşte cuţitul de ghips cu tăiş drept, raportorul şi eventual rindeaua Grinberg .
Soclarea prin fasonare la Trimmer
Ajustarea soclului dintr-un volum mai mare de ghips cu ajutorul unui motor special.
Modalităţile de soclare sunt diferite - 2 sunt acceptate:
✓ soclarea după criteriul Tweed
✓ soclarea după criteriile Colegiului European de Ortodonţie.
CURS 3 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
Aparatul conţine:
✓ un motor de fasonat platforma
✓ accesorii - simetroscop
▪ 3 echere care ghidează ajustarea marginală
▪ placa de ajustare
▪ cauciuc în T
✓ inscriptor de marcare a înălţimii soclului
În comerţ există ocluzoare prefabricate din plastic prevăzute cu o balama care asigură o prezentare
standardizată a modelelor de unică folosinţă, facile, distruse în momentul examinării.
Suprafeţele soclului pot fi polizate cu o piatră de carborundum cu granulaţie fină şi şlefuite cu material abraziv
fin. Ele se acoperă cu un lac special. Se pensulează cu un amestec de ipsos pentru anularea bulelor de aer şi se
fierb în săpun bazic timp de un minut.
CURS 3 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
O pregătire deosebită se face pentru modelul de lucru destinat realizării de aparate fixe care necesită
suduri efectuate direct pe model; pe pereţii inelului se aplică ceara, se toarnă modelul, se finisează, iar în zona
sudurii de îndepărtează din masa de ghips şi se tapetează pe 1-1,5 mm cu masă de ambalat.
Tipuri de modele
Modelul de lucru
• executat tehnic impecabil în prima amprentă
• orice eroare atrage şi multiplică erorile în construcţia apratului ortodontic şi impune căptuşiri,
şlefuiri, reorientări
Modelul de studiu - reproduce fidel cavitatea orală şi permite studiul tridimensional al disgnaţiei şi evaluarea
comparativă a rezultatelor tratamentului ortodontic
Modelul set-up
✓ modelul de reconstrucţie plastică în care toţi dinţii sunt separaţi de soclul aparatului, folosit pentru
confecţionarea positionerului de contenţie.
✓ Necesită duplicarea modelului.
✓ După amprentare cu hidrocoloizi se toarnă din ghips arcada dentară (cor, 1 cm radicular). Apoi se
secţionează dinţii modelând suprafeţele apicale tronconice.
✓ Se repun în poziţia iniţială în amprentă, se toarnă ceară şi se realizează retenţie pentru materialul
soclului.
✓ După demulare se măsoară cu şublerul distanţa ocluzal - soclu şi se notează cu creionul pe fiecare
unitate dentară; apoi se practică două secţiuni verticale cu fierăstrăul, distal de ultimii doi dinţi care se
unesc cu o secţiune orizontală plasată la 10 mm de festonul gingival.
✓ Se desprinde cu grijă potcoava secţionată şi se trece la secţionarea dinţilor la nivelul punctelor de
contact, delicat, fără a afecta dimensiunea lor mandibulară, începând dinspre vestibular, ocluzal şi apoi
oral cu fracturarea punctului de contact rămas nesecţionat.
✓ Partea apicală a blocului dentar separat se prelucrează tronconic, asemănător cu monoradicularii (baza
mare la colet, baza mică situată apical) astfel încât dinţii să poată fi poziţionaţi prin: rotire / înclinare.
✓ Construirea acestui model corectat permite confecţionarea poziţionerului.
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
Aparatele ortodontice sunt acele dispozitive care se aplică pe dinți și pe suportul lor structural și sunt
utilizate pentru efectuarea mișcărilor dentare și pentru schimbarea cresșterii și dezvoltării complexului dento-
maxilo-facial.
a. aparate mecanice – dezvoltă forțe ortodontice datorită calității materialelor componente (aparate
active);
b. aparate funcționale – transformă forțele musculare din timpul funcțiilor aparatului dento-maxilar în
forțe ortodontice (aparate funcționale);
c. aparate mixte – dezvoltă pe o zonă forțe ortodontice datorită calității materialelor componente, iar
pe altă zonă dezvoltă forțe ortodontice prin utilizarea forțelor naturale musculare
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
aparate mixte – dezvoltă forțe ortodontice datorită calității materialelor și prin transformarea forțelor
naturale musculare.
După modul de agregare:
aparate ancorate cu crosete;
aparate ancorate cu gutiere.
După zona de aplicare:
aparate maxilare (superioare);
aparate mandibulare (inferioare).
Elemente componente
Principalele elementele componente ale aparatelor biomecanice mobilizabile sunt reprezentate de baza
aparatului, care încorporează elementele de ancoraj si elementele active. La acestea se pot adăuga elemente
funcționale sau de menținere a spațiului pe arcade, în funcție de cerințele
terapeutice.
în unele situații clinice, placa se răscroiește mai mult, reducându-se la două pelote palatine;
în alte cazuri, placa poate fi prelungită până la ultimul dinte erupt pe arcada dentară;
zona frontală se întinde până la coletul dinților sau până la cingulum dinților;
zona laterală se întinde până la ecuatorul dinților sau până la suprafața ocluzală a dinților;
grosimea plăcii este de aproximativ 2 mm.
În conceperea plăcii de va stabili în ce sens trebuie exercitată acţiunea ortodontică şi asupra cărui sector de
arcadă. Zona de secţionare a plăcii poate fi:
1. mediană – asigură lărgirea simetrică a arcadei dentare prin expansiune coronară (după principiile
apoziţiei pe procesul osos palatinal şi resorbţiei pe vestibular şi recidivă apicală dar şi prin stimulare a
suturii mediopalatine şi mentoniere.
2. radiară în “Y” – asigură lărgirea simetrică distalizarea sectorului lateral şi avansarea grupului incisiv
cu 1 şurub triactiv
2 şuruburi
3. paramediană în “L” – asigură distalizarea grupului lateral când şurubul pe braţul scurt şi
vestibularizarea lui când şurubul este pe braţul lung.
în trapez sau
atipic sectorial.
Dacă baza plăcii este secţionată pe linia mediană, prin îndepărtarea celor două jumătăţi ale arcadei
dentare sub acţiunea elementului activ (şurubul), efectul ortodontic va fi de dilatare simetrică a arcadei.
Dacă placa este secţionată în „Y”, cele trei fragmente sunt unite prin două elemente active (şuruburi,
arcuri Coffin). Prin activarea acestora, se va produce o mărire radiară a arcadei.
Dacă placa este secţionată în „L” şi deplasarea fragmentului mic al bazei plăcii se face pe latura mare a
„L”-ului, se produce o dilatare asimetrică a arcadei: fragmentul mare al bazei rămâne aproape pe loc, iar
fragmentul mic suferă maximum de acţiune ortodontică.
Dacă deplasarea fragmentului mic al bazei plăcii se face pe latura mică a „L”-ului, se produce o deplasare
a acestuia spre distal, în timp ce fragmentul mare al bazei se va mezializa uşor şi se va rota anterior.
Dacă placa superioară este secţionată în trapez, fragmentul mic se deplasează spre vestibular, efectul
ortodontic fiind de alungire a arcadei.
Dacă baza plăcii este secţionată atipic sectorial, efectul ortodontic va fi concentrat pe fragmentul mai mic
care se va deplasa în sensul de acţiune al elementului activ.
Regulă: Elementul activ se montează astfel încât forţa declanşată să fie perpendiculară pe dinţii cuprinşi
în fragmentul mai mic al bazei plăcii.
b. La mandibulă, baza plăcii poate fi secţionată pe linia mediană, paramedian unilateral sau bilateral.
Dacă placa inferioară este secţionată pe linia mediană, cele două fragmente ale bazei se deplasează
simetric în sens transversal, efectul fiind de lărgire simetrică a arcadei inferioare.
Dacă baza plăcii inferioare este secţionată asimetric unilateral, fragmentul mai mic se va deplasa
spre distal, iar fragmentul mare va suferi o deplasare redusă spre vestibular cu uşoară rotaţie.
Dacă baza inferioară este secţionată paramedian simetric, acţiunea va fi de expansiune sau lărgire
radiară a arcadei inferioare
Croșetele
utilizează pentru inserția lor retentivitățile naturale ale fețelor vestibulare sau orale, meziale sau distale
ale dinților.
Pot fi confecționate în laboratorul de tehnică ortodontică sau pot fi prefabricate.
Croșetele se confecționează din sârmă de viplă elastică, cu secțiune rotundă și diametrul de 0,6 mm
pentru dinșții temporari și de 0,7 mm pentru dinții permanenți, pe modelele de ghips, cu ajutorul
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
cleștilor crampon, cu fălci plate, cu fălci rotunde, cu o falcă rotundă și una convexă, cu cleștele
Schwarz sau Adams.
Un croșet este alcătuit din trei porțiuni distincte:
ansa este porțiunea croșetului care vine în contact cu zona retentivă a dintelui,
bucla este porțiunea elastică a croșetului care permite posibilitatea ansei de a depăși zona retentivă, cu
scopul de a insera sau îndepărta aparatul de pe dinți și
zona de retenție care este porțiunea croșetului prin care se fixează în baza plăcii, prezentând 2 - 3
cuduri în cel puțin două planuri și nu trebuie să depășească linia mediană amodelului.
- foarte strâns adaptat pe dinte are efect de pană, desfăcând punctul de contact interdentar,
- poate leza papila interdentară, când este prea lung sau incorect poziționat,
- poate să producă contacte premature și mișcări excentrice ale mandibulei, când înalță ocluzia dentară,
prin porțiunea care trece prin nișa masticatorie.
Adaptarea croșetului Stahl se realizează prin coborârea ansei într-o zonă mai retentivă, mai aproape de baza
spațiul interdentar.
Adaptarea crosetului triunghiular se realizează prin coborârea ansei într-o zonă mai retentivă, mai aproape
de baza spațiul interdentar.
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
Croșetul simplu sau direct este crosetul cervico-alveolar deschis dental din protetica dentară.
Este indicat în arcade întrerupte prin edentații, spațieri sau treme, în prevenirea migrării dinților în
breșele edentate și se aplică mezial sau distal de un dinte sau un sector de arcadă dentară, pe care se
exercită forțe de mezializare sau distalizare.
Se confecționează cu ajutorul cramponului.
Este alcătuit din:
ansa subecuatorială – porțiune rectilinie paralelă cu mucoasa gingivală, înconjoară ⅔ din fața
vestibulară a dintelui, situată în ⅓ vestibulară dinspre colet, prelungită anterior cu o gheruță,
utilizând zona de retenție dentară vestibulară și se îndreaptă spre placa acrilică;
zona de retenție – întră în placa acrilică.
Adaptarea croșetului Schwarz se realizează cu mâna, prin coborârea și înfundarea anselor în spațiul
interdentar, mai aproape de papila gingivală.
Croșetul Adams sau "în săniuță" sau croșetul universal sau Liverpool
este indicat pe dinți izolați, în zona laterală (premolari, molari)
o croșet unidentar sau pe arcade integre
o croșet pluridentar,
o pe dinți parțial sau total erupți,
o pe dinți frontali (incisivi) și pe dinși permanenși sau temporari.
Se confecționează cu ajutorul cramponului, cleștelui cu fălci late și subțiri, cleștelui cu fălci înguste
sau clește special (Adams).
Este alcătuit din:
două anse – ovale, meziale și distale sau în buclă, cârlig, helix, J-hook, tubușor, în contact cu fețele
proximale ale dintelui, utilizând ca zonă de retenție dentară divergența fețelor proximale ale
dintelui, unite vestibular cu o porțiune rectilinie, la distanță de fața vestibulară a dintelui;
două bucle – mezială și distală, cu o porțiune verticală și o porțiune deschisă spre placă, care
încalecă arcada dentară prin nișele masticatorii;
două zone de retenție – mezială și distală, care întră în placa acrilică.
se deformează greu,
forma porțiunii rectilinie poate fi modificată în funcție de cerințele clinice și terapeutice,
este rigid și precis,
este rezistent, dar dificil de realizat,
blochează egresia dintelui și
ocupă un minim de spațiu pe arcada dentară.
poate produce înclinarea orală a dintelui pe care se aplică, reducându-i-se retentivitatea și nu se poate
aplica pe dinții parțiali erupți.
Adaptarea croșetului Jackson se realizează prin coborârea ansei spre coletul dentar, într-o zonă mezio-distală
mai îngustă a dintelui.
Gutiera ca mijloc de ancoraj este un element acrilic care iese din placă în regiunile laterale ale arcadelor
dentare.
Este indicată pe dinți neslefuiți, când nu se pot utiliza croșetele și când este necesară o înălțarea a
ocluziei dentare, o dezangrenare a arcadelor dentare, efectuarea saltului articular, utilizarea forțelor
ortodontice medii (șurub ortodontic), în laterodeviație mandibulară, în decondiționarea ticului de
propulsie a mandibulei, în bruxismul nocturn și în sindromul algo-disfuncțional a articulației temporo-
mandibulare.
Gutiera ca mijloc de ancoraj face corp comun cu placa acrilică, îmbracă fața orală, ocluzală și
vestibulară a grupului de dinți laterali, dar rămâne la distanță de 2 - 3 mm de festonul gingival
vestibular, pentru a nu provoca iritații periodontale și pentru a asigura igiena orală și vine în contact
intim cu suprafața dentară.
Suprafața ocluzală a gutierei poate fi plană (dezangrenare interarcadică, relaxare musculară) sau
cuspidată în formă de microplanuri înclinate (conducere mandibulară), în funcție de cerințele clinice și
terapeutice.
Pereții gutierei trebuie să aibă o grosime uniformă, pentru a evita fracturarea și pentru a conferi
elasticitatea adecvată.
În sens vertical, gutiera trebuie să fie suficient de înaltă pentru a dezangrena arcadele dentare, dar să nu
depăsească spațiul de inocluzie fiziologică de 2 - 4 mm.
poate produce abrazia smalțului dinților cuprinși în gutieră, datorită frecării dinte - acrilat, prin
introducerea și scoaterea aparatului din cavitatea orală,
se poate fractura la presiunile masticatorii, prin purtare, contactul adaptării intime a dinților se pierde
și gutiera necesită o căptușire, înclinarea vestibulară sau linguală a dinților determină o pierdere a
contactul cu gutiera, sunt solicitați atât dinții cuprinși în gutieră, cât și ceilalți dinți, producând o
ingresie dentară și o rotație anterioară a mandibulei,
are rezistență scăzută la abrazie, necesitând adăugare de acrilat pe suprafața ei ocluzală și blochează
erupția dinților care-i acoperă.
Adaptarea gutierei ca mijloc de ancoraj se realizează prin adăugarea sau șlefuirea suprafeței ocluzale, până la
obținerea spațiului de inocluzie fiziologică dintre fețele incizale ale dinților frontali.
1. Elementele active principale ale aparatelor biomecanice mobilizabile dezvoltă forțe ortodontice medii.
Activarea arcului Coffin se realizează prin prinderea buclei circulare libere și turtirea acesteia, perpendicular
pe planul curburii, cu ajutorul cleștelui cu fălci late, pe o distanță de 1 mm, la 10 - 14 zile.
Șurubul ortodontic
este un element activ mecanic prefabricat, care transformă forța de rotație prin activarea sa, într-o
mișcare de translație și produce forțe ortodontice medii și intermitente, care sunt transmise prin
intermediul plăcii acrilice țesuturilor subiacente sau sunt transmise dinților.
Este indicat în expansiunea maxilară simetrică sau asimetrică, în deplasarea unui grup de dinți
vestibular sau distal și în deplasarea unui singur dinte vestibular sau distal.
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
Șurubul ortodontic se înglobează în placa acrilică, care apoi este secționată în funcție de poziția
șurubului.
Plasarea șurubului ortodontic în placa acrilică se face în funcție de obiectivele terapeutice
șurubul biactiv median – se plasează pe linia mediană, în dreptul premolarilor sau molarilor
temporari, placa se secționează pe linia mediană și produce un efect de expansiune simetrică
maxilară;
șurubul în "V" median – se plasează pe linia mediană, în dreptul premolarilor sau molarilor
temporari, placa se secționează pe linia mediană și produce un efect de expansiune radiară
maxilară;
șurubul unisens – se plasează pe linia mediană, în dreptul dinților anteriori, placa se secționează în
trapez și produce un efect de alungire anterioară a arcadei maxilare;
șurubul unisens – se plasează paramedian, paralel cu linia mediană, în dreptul sectorului de arcadă
pe care va acționa, placa se secționează paramedian, în "L" și produce un efect de distalizare a
arcadei dentare;
șurubul uni-sens – se plasează paramedian, perpendicular pe linia mediană, în dreptul sectorului de
arcadă pe care va acționa, placa se secționează paramedian în "L" și produce un efect de
expansiune asimetrică maxilară;
șurubul unisens – se plasează paramedian, în dreptul unui dinte pe care va acționa, placa se
secționează în "U" și produce un efect de vestibularizare a dintelui;
două șuruburi biactive – se plasează paramedian și oblic, pe sutura incisivocanină, șuruburile
trebuie să fie perpendiculare unul pe celălalt și să aibă ca bisectoare linia mediană, placa se
secționează în "Y" și produce un efect de expansiune radiară maxilară.
Arcul vestibular
este plasat pe fața vestibulară a dinților frontali.
Este indicat în:
o inocluzia sagitală pozitivă redusă, realizând retrudarea grupului frontal prin palato-versie, când
arcul este poziționat la ½ feței vestibulare incisive;
o înghesuirea dentară frontală cu spațiul pe arcadă, realizând alinierea dinților prin cuplu de forțe,
împreună cu un arc oral (buclă dublă, seceră, etc.);
o stimularea erupției dinților, realizând egresia dentară, când arcul este poziționat în ⅓ cervicală a
fețelor vestibulare incisive;
o supraocluzia frontală ușoară, realizând ingresia dinților, când arcul este poziționat în ⅓ incizală a
fețelor vestibulare incisive;
o presiuni anormale ale buzei asupra incisivilor, realizând menținerea buzei la distanță, când arcul se
află la distanță de dinții frontali și în contact cu buza, eventual prin intermediul unei pelote acrilice;
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
Activarea arcului vestibular se realizează prin strângerea buclele de activare și șlefuirea plăcii acrilice
aproximativ 1 mm în dreptul incisivilor și caninilor, la 10 - 14 zile.
porțiune care încalecă arcada dentară prin nișa masticatorie – între molarii prim și secund
permanenți;
zona de retenție – intră în placa acrilică.
Activarea arcului de distalizare canină se realizează prin scurtarea ansei cu aproximativ 1 mm, la 10 - 14 zile.
Arcul în ciupercă
este plasat pe fața orală a incisivilor și are mai multe variante de design.
Este indicat în palato-versia incisivilor și alinierea curburii incisive, în rotația incisivilor prin cuplu de
forțe cu arcul vestibular.
Se confecționează cu ajutorul cramponului.
Este alcătuit din:
Porțiunea activă – zona centrală în contact cu ⅓ medie a fețelor orale ale incisivilor;
zona de activare – două bucle situate de o parte și alta a porțiunii elastice, în formă de "S";
zona de retenție – intră în placa acrilică.
planul înclinat,
platoul retroincizal,
scutul lingual și
gutiera ocluzală.
1. Planul înclinat
este un element acrilic sau metalic care iese din placa acrilică în regiunea anterioară sau laterală.
Planul înclinat se plasează la placa palatină sau linguală, în funcție de obiectivele terapeutice
ghidarea erupției dentare, când frontalii superiori sunt parțial erupți sau frontalii inferiori sunt
malpoziționați.
Planul înclinat face corp comun cu placa linguală, în sens transversal se întinde de la canin la canin, în
sens vertical, pornește de la marginea incizală a incisivilor inferiori și are o direcție oblică, în sus și
înapoi și o înclinație de 45 - 65º.
Înălțimea planului înclinat nu trebuie să depăsească spațiul de inocluzie fiziologică de 2 - 4 mm.
Numai dinții superiori angrenați invers trebuie să realizeze contacte cu planul înclinat, în timp ce dinții
laterali nu trebuie să realizeze contacte dentare, ci să rămână la distanță de 2 – 4 mm.
Planul înclinat la placa inferioară corectează angrenajul invers frontal prin următorul mecanism de
acțiune:
o Forțele verticale din timpul masticației se descompun pe planul înclinat, după principiul
paralelogramului forțelor, într-o forță verticală și una orizontală, care are ca rezultat
vestibularizarea dinților angrenați invers.
Planul înclinat la placa inferioară nu se poartă mai mult de două săptămâni, chiar dacă nu s-a realizat
corectarea, pentru că există pericolul egresiei dinților laterali, cu apariția ocluziei deschise frontale.
2. Platoul retroincizal
este un element acrilic care iese din placa acrilică superioară,
în regiunea anterioară simutilizează forța mușchilor ridicători ai mandibulei.
Este indicat în corectarea ocluziei adânci, produsă prin supra-alveolo-poziția frontalilor inferiori sau
prin infra-alveolopoziŃia dinților laterali.
Platoul retroincizal este ca o modelare particulară (îngroșare) a plăcii în zona retroincizală, care face
corp comun cu placa palatină, în sens transversal se întinde de la canin la canin și în sens vertical
trebuie să fie suficient de înalt, dar nu trebuie să depăsească spațiul de inocluzie fiziologică de 2 - 4
mm.
Trecerea de la platou la restul plăcii se face treptat, astfel încât numai frontalii inferiori să realizeze
contacte cu platoul retroincizal, în timp ce dinții laterali nu trebuie să facă contacte dentare, ci să
rămână la distanță de 2 - 4 mm.
Platoul retroincizal corectează ocluzia adâncă prin următorul mecanism de acțiune:
se produce intruzia incisivilor inferiori, pentru că toate forțele masticatorii sunt preluate de acești
dinți, prin stabilirea contactelor cu platoul retroincizal;
în zona laterală, se produce fenomenul de căutare a antagonișstilor, care determină egresia dinților
laterali.
Pentru eficiența platoului retroincizal, pacientul trebuie să poarte aparatul în timpul masticației și să
facă exerciții de strângerea dinților.
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
3. Scutul lingual
este un element metalic care iese din placa acrilică superioară în regiunea anterioară (figura 56).
Este indicat în deglutiția atipică de tip protruziv anterior complet, împiedicând pătrunderea limbii
printre dinți în timpul deglutiției și fonației (în dentiția temporară și dentiția mixtă), în obiceiurile
vicioase de sugere a degetului, împiedicând practicarea obiceiului și în ocluzia deschisă frontală
funcțională.
Scutul lingual este un grilaj din sârmă, cu ondulații verticale, care iese vertical din placa acrilică în
zona retroincizală, având o înclinație usor oblică către posterior. În sens transversal se întinde de la
canin la canin, urmărind curbura arcadei dento-alveolare inferioare. În sens vertical, trebuie să fie
suficient de înalt, pentru a împiedica pătrunderea limbii sau a degetului pe sub scut, dar să nu
depăsească ½ feței linguale a incisivilor inferiori.
Se confecțŃionează din sârmă de viplă elastică, rotundă pe secțiune, cu diametru între 0,6 - 0,8 mm, cu
ajutorul cramponului.
Scutul lingual este un obstacol pentru pătrunderea limbii sau a degetului printre dinți și nu corectează
disfuncția linguală.
Algoritmul clinico-tehnologic
Confecționarea unui aparat mobilizabil biomecanic sau mixt se realizează prin parcurgerea mai multor
etape clinice și de laborator, abordând metoda clasică sau modernă.
A. Metoda clasică de confecționare a aparatelor ortodontice acrilice prezintă mai multe faze clinice și de
laborator:
1. Faza clinică are ca scop examinarea clinică și paraclinică a pacientului, stabilirea diagnosticului
ortodontic și a planului de tratament.
2. Faza clinică are ca scop amprentarea bimaxilară a cavității orale și înregistrarea ocluziei dentare
habituale.
3. Faza de laborator are ca scop realizarea modelului din ghips (de studiu și de lucru).
4. Faza clinică are ca scop efectuarea studiului de model, în urma căruia se elaborează schița aparatului
ortodontic, care se trimite la laboratorul de tehnică ortodontică. În cazul terapiei ortodontice cu un
aparat funcțional sau mixt, modelele de lucru sunt trimise în laborator în ocluzie construită, în vederea
montării modelelor în ocluzor.
5. Faza de laborator are ca scop realizarea machetei în ceară a aparatului, ambalarea machetei și
realizarea tiparului.
6. Apoi, urmează prepararea acrilatului, îndesarea pastei de acrilat în tipar și termopolimerizarea
acrilatului. Apoi, urmează dezambalarea și prelucrarea mecanică a aparatului finit (netezire, finisare și
lustruire).
7. Faza clinică are ca scop aplicarea, adaptarea în cavitatea orală și activarea aparatului ortodontic și
indicațiile pentru pacient privind purtarea și igienizarea aparatului ortodontic.
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
B. Metoda modernă de confecționare a aparatelor ortodontice acrilice prin polimerizare acrilică în căldură
umedă, uscată sau sub presiune, nu mai necesită toate fazele intermediare ale metodei clasice (confecționarea
machetei și a tiparului), reducându-se timpul de realizarea a aparatului finit. Metoda modernă de laborator
constă confecționarea elementelor din sârmă și poziționarea șurubului ortodontic, iar apoi inserarea și
polimerizarea acrilatului.
Reparația gutierelor.
Fracturarea gutierelor necesită refacerea acestora direct în cavitatea orală cu acrilat autopolimerizabil
sau amprentare și repararea gutierei pe modelul de lucru cu acrilat autopolimerizabil sau
termopolimerizabil, în laboratorul de tehnică ortodontică sau se face un aparat ortodontic nou.
APARATELE FUNCȚIONALE
Aparatele funcționale (miofuncționale) sunt dispozitive intraorale monomaxilare sau bimaxilare, cu
acțiune ortopedică și/sau ortodontică, care dezvoltă forțe ortodontice prin ghidarea forțelor naturale
musculare din timpul funcțiilor aparatului dento-maxilar, pentru modificarea creșterii cranio-faciale, a
rapoartelor scheletale maxilare sau a poziției dinților.
Obiectivul tratamentului cu aparatele funcționale este de a îndepărta cauza funcțională a anomaliei
dentomaxilare și de a restabili un nou echilibru muscular, capabil să remodeleze structurile
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
După sediu:
- aparate funcționale orale – ocupă spațiul oral;
- aparate funcționale vestibulare – ocupă vestibulul cavității orale.
A. Aparatele funcționale fixe sunt dispozitivele ortodontice active, momomaxilare, care utilizează principiul
planului înclinat și sunt cimentate pe dinți.
Planul înclinat poate fi situat anterior sau posterior și acționează pe un singur dinte sau pe mai mulți dinți.
Astfel de aparate funcționale fixe sunt
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
B. Aparatele funcționale mobile sunt dispozitivele ortodontice active sau pasive, bimaxilare, care stau libere
în cavitatea orală, datorită contracției musculare. Pot ocupa
spațiul oral sau
vestibular și
sunt alcătuite din elemente acrilice și metalice.
Aparatele funcționale mobile orale prezintă numeroase avantaje, dar au și unele dezavantaje:
sunt voluminoase și rigide,
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
ocupând din spațiul limbii, jenează funcțiile aparatului dento-maxilar, posibilă fiind numai deglutiția,
iar din aceste motive pacienții nu le agreează.
Aparate funcționale mobile vestibulare prezintă avantajul că spațiul oral este liber și se pot desfășura funcțiile
aparatului dento-maxilar (fonație, deglutiție) și din acest motiv sunt acceptate de către pacienți. Dezavantajele
acestor aparate funcționale constă în
elasticitatea excesivă și a
deformării rapide, ceea ce determină pacienții să nu le mai poarte, ele neputând fi reparate.
Scutul vestibular (scutul labial, plăcuța vestibulară a lui Hotz sau fluturașul)
este un aparat funcțional mobil, rigid, de decondiționare a obiceiurilor vicioase și a disfuncțŃiilor și de
stimulare musculară, situat în vestibulul oral.
Principiul de acțiune al acestui aparat se bazează pe utilizarea forțelor musculaturii periorale care
contracarează forța de acțiune a limbii și corectează poziția dinților anteriori.
Este indicat în intercepția obiceiurilor vicioase (sugerea degetelor) și a disfuncților (respirație orală),
care au provocat o malocluzie clasa a II-a Angle, în dentiția temporară și prima etapă a dentiŃției
mixte. De asemenea, este utilizat ca adjuvant în miogimnastica funcțională orală, fiind indicat în
hipotonicitatea mușchiului orbicularis oris și a mușchiului mentalis pentru executarea exercițiilor de
tonifiere.
Este contraindicat în dentiția permanentă, în blocajul nazal prin vegetații adenoide și nu se utilizează
pentru corectarea malocluziei clasei a II-a Angle.
Scutul vestibular este o construcție acrilică care se întinde de la nivelul fundului de sac vestibular
superior la cel inferior și se extinde până la fața mezială a molarilor primi temporari. Aparatul vine în
contact cu arcada dento-alveolară superioară și este la distanță de arcada dento-alveolară inferioară.
În timpul confecționării, modelul inferior se foliază la nivelul arcadei alveolare și a fețelor vestibulare
ale incisivilor inferiori, până la fețele distale ale caninilor, iar modelele din ghips sunt montate în
ocluzor după ceara de ocluzie construită. Pe linia mediană, la nivelul stomion-ului prezintă un inel din
sârmă, pentru exercițiile de miogimnastică a mușchiului orbicularis oris.
Mecanismul de acțiune al scutul vestibular este multiplu:
decondiționează obiceiurile vicioase (sugere a degetului, mușcarea buzelor, interpoziția sau roaderea
de obiecte), pentru că aparatul este ca un ecran și nu permite practicarea acestora;
decondiționează respirația orală, prin închiderea treptată a orificiilor care se fac la nivelul scutului
vestibular (pentru a nu apare senzația de sufocare) și prin contactul bilabial care anulează disfuncția;
stimulează creșterea sagitală a mandibulei, pentru că pacientul este obligat să propulseze mandibula
pentru a realiza contactul dintre arcada dentoalveolară inferioară și scutul vestibular;
propulsia mandibulei, produce creșterea tonicității mușchilor pterigoidieni externi, creând un nou
echilibru între mușchii propulsori și retropulsori;
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
stimulează contracția mușchiului orbicularis oris, pentru că altfel aparatul nu se menține în cavitatea
orală;
retrudează grupul incisiv superior prin forța de contracție a mușchiului orbicularis oris, care este
transmisă
direct incisivilor;
este un adjuvant pentru exercițiile de miogimnastică a mușchiului orbicularis oris, datorită inelului de
care se atașează un elastic dublu, lung de 25 cm, cu care se fac exerciții de întindere și revenire a
elasticului;
corectează deglutiția protruzivă când se asociază cu scutul lingual.
Scutul vestibular este purtat de către pacient în perioada de somn.
Scutul vestibular prezintă mai multe variante de design, în funcție de obiectivele și indicațiile terapeutice.
Scutul vestibular perforat, indicat în intercepția.
Scutul vestibular extins, indicat în corectarea endoalveoliei maxilare de cauze funcționale, este extins
până la nivelul fețelor meziale ale molarilor primi permanenți, cu rol de îndepărtare a obrajilor și de
inhibare a presiunilor mușchilor buccinatori asupra arcadelor dento-alveolare laterale.
Scutul vestibular parțial, indicat în intercepția obiceiului vicios de mușcare a buzei inferioare, are o formă
triunghiulară pe secțiune, cu vârful situat în șanțul vestibular inferior și baza la nivelul marginilor incizale
ale dinților frontali superiori, cu rol în menținerea la distanță a buzei inferioare și anulare a obiceiul vicios
de mușcare.
Scutul vestibular asociat cu scutul lingual, indicat în intercepția deglutiției protruzive, este format din
scutul vestibular care retenționează scutul lingual poziționat în regiunea retroincisivă.
activatoare rigide
o bionatorul Balters,
o activatorul închis Andresen,
activatoare elastice – derivate din activatorul Bimler:
o reglatorul funcțional Fränkel.
activatoare propulsoare – derivate din aparatul Herbst:
o placa dublă Schwartz,
o Twin block Clark,
o
După modul de acțiune:
activatoare cu determinant scheletal;
activatoare cu determinant muscular – pe grupe musculare (pterigoidieni, maseteri);
activatoare cu determinant articular – ocluzal, sau temporo-mandibulare sau a mucoasei orale.
DISJUNCȚIA INTERMAXILARĂ
Disjuncția intermaxilară este un procedeu prin care se realizează separarea celor două hemimaxilare,
prin deschiderea suturii medio-palatine.
Disjuncția intermaxilară rapidă este indicată în endoganție maxilară cu stenoză nazală și respirație
orală, cu ocluzie inversă bilaterală și în despicăturile palatine operate.
Disjuncția ortopedică este posibilă până la 16 - 20 ani, după această vârstă se face disjuncție
chirurgicală, pentru că sutura este sinostozată.
Disjuncția intermaxilară este contraindicată în ocluzie deschisă frontală și în sinostoza prematură a
suturii mediopalatine.
Clasificarea disjuncției intermaxilare
După viteza cu care se desface sutura medio-palatină, disjuncția intermaxilară poate fi
lentă,
rapidă,
ultrarapidă și
ultrarapidă fracționată.
1. Disjuncția intermaxilară lentă
se realizează în 6 luni,
iar ritmul de activare este de 0,5 - 1 mm pe zi,
șurubul se desface cu 2 - 4 ¼ de tură pe zi, timp de 10 - 12 săptămâni.
Contenția durează 3 - 4 luni, pentru formarea calus-ului la nivelul suturii mediopalatine.
Disjuncția lentă se realizează cu gutiere acrilice de la canin la molarii primi permanenți și șurub
ortodontic sau arctranspalatinal.
CURS 4 TD III
DR DĂMĂȘARU ELENA
ANUL UNIVERSITAR 2023/2024
o disjunctor Hyrax.