VITAMINE

Vitaminele se deosebesc intre ele prin structura lor chimica uneori destul de complicata, facand
parte din diferite clase de substante organice. Denumirea de vitamine le-a fost atribuita de chimistul
polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenta lor indispensabila pentru viata, dar in acelasi timp si
presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste substante bazice de tipul aminelor.

Vitaminele sint catalizatori biochimici (biocatalizatori) care in cantitati extrem de mici sunt absolut
indispensabili organismului animal pentru reglarea si stimularea metabolismului.

Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrana provoaca tulburari, care, se agraveaza cu timpul, dand o
serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.).

Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentatie se numeste avitaminoza, iar a mai
multor vitamine concomitent poliavitaminoza.

Sinteza naturala a vitaminelor apartine numai organismului vegetal. Organismul animal primeste
aceste substante indispensabile o data cu alimentatia, fie sub forma de vitamine, fie sub o forma
premergatoare, de provitamine, care dupa aceea se transforma in vitaminele corespunzatoare.

Dupa stabilirea structurii chimice a vitaminelor si a enzimelor, s-a constatat ca cele mai multe dintre
vitamine intra in compozitia enzimelor. Vitaminele cunoscute pana in prezent au fost notate prin
majusculele alfabetului latin: A, B, C, D, E etc. insotite uneori de cifre scrise jos in dreapta acestor
litere (B1, B2, D1, D2 etc.).

In afara deosebirilor structurale si a rolului diferit pe care-1 au in organism, vitaminele pot fi

diferentiate tinind seama de solubilitatea lor in diferiti solventi.

In functie de felul solventilor, vitaminele se pot clasifica in doua grupe:

- vitamine liposolubile adica solubile numai in grasimi sau solventi, ai acestora

- vitamine hidrosolubile, adica solubile in apa.

Vitaminele liposolubile. Din aceasta grupa fac parte vitaminele: A, D, E si K.

Vitaminele D (antirahitice) regleaza. continutul in saruri minerale ale organismului si conditioneaza in

special depozitarea normala a calciului in tesutul osos. Se gaseste in 'untura de peste', grasimea
obtinuta din ficatul unor pesti marini, si in ficatul mamiferelor si a pasarilor sub forma denumita
vitamina D2 sau calciferol.

Daca alimentele sunt sarace in aceasta vitamina, organismul este predispus la rahitism, datorita
decalcifierii organismului. La copii rahitici oasele raman moi si astfel se deformeaza usor, iar la adulti
oasele devin fiabile, rupandu-se la unele eforturi mai mari (osteomalacie).

Continutul in vitamina D din organism se mareste daca acesta este supus actiunii radiatiilor
ultraviolete, datorita faptului ca provitamina D (7 dihidro-colesterolul) din piele este transformat in
vitamina D. Asa se explica actiunea terapeutica a razelor solare asupra copiilor bolnavi de rahitism.

In stare pura cristalizata s-a mai obtinut vitamina D3, iar sintetic vitamina D4, care formeaza
impreuna cu vitamina D2, respectiv calciferol, grupa vitaminelor D.

Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor vitamine din hrana provoaca sangerarea
celulelor subcutanate si a traiectului stomacalintestinal. In organismul omului si al animalelor,
vitaminele K maresc cantitatea de protrombina in sange, si prin aceasta sangele se incheaga normal.
Vitamina Kl, care se gaseste in foile verzi de lucerna, spanac, castane, varza si de asemenea in ficat si
muschi.

Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac parte vitaminele complexului B, vitamina C si vitamina
PP.

Vitamina PP (vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din alimentatie produce boala numita pelagra.
Pelagra, care se manifesta prin eczeme, slabiciune, tulburari nervoase, apare mai ales in regiunile
unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare parte pe malai.

Cuvantul de pelagra provine din limba italiana pelle agra, care inseamna piele aspra. Cele mai bogate
alimente in vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de rosii (tomate), spanacul si drojdia de
bere.

Realizarile oamenilor de stiinta in domeniul studiului vitaminelor au contribuit la obtinerea lor pe

cale sintetica. Astazi, industria chimico-farmaceutica, din tara noastra, prin fabricile de la Bucuresti,
Cluj si Iasi, este in masura sa produca toate tipurile cunoscute de vitamine necesare prevenirii si
tratarii avitaminozelor si poliavitaminozelor.