A.

Curente filosofice

Empirimsul critic

- toate cunoștințele vin din experiență, toate informațiile fiind culese din propriile simțuri, care pot
fi influențate de iluziile perceptive, deci trebuie să avem o atitudine estetică față de cunoștințele
culese.
- empiriștii susțin că la naștere intelectul este o tabula rasa, o "foaie albă, fără nici un fel de
semne pe ea" și căruia doar experiența îi poate furniza idei.

Asociaționismul

- axat pe explorarea modului în care ideile sunt asociate una de alta, cum ideile existente activează
noi idei, cum apar noi idei și încearcă să explice fenomenele mentale prin descoperirea
legăturilor/asocierilor dintre elementele care le sompun.

Materialismul științific

- descrie organismele vii și procesele lor ca pe niște mașini la care se pot abserva fenomele chimice
și fizice, respingând perspectiva animistă (existența unui suflet/spirit)

B. Curente științifice

Fiziologia

- funcțiile mentale au structuri fiziologice specifice dedicate. Multiple descoperiri fizologice –

fiziologia: caracteristicile morale și intelectuale ale oamenilor au zone cerebrale clar definite.
Evoluționismul

- aplică ideea de evoluție a oamenilor, a minții umane și a societăților umane; evoluția –

diferențiere – sistemele nervoase evoluate sunt cele care sunt mai diferențiate; prin asocieri și
învățare, ulteriori transmise urmașilor pe cale ereditară

Darwin

- „survival of the fittest” – este firesc să prospere membrii speciei cei mai potriviți mediului actual;
să supraviețuiască doar cei ce au caracteristicile necesare.
- Expresii emoționale – necesare supraviețuirii universale, reinfluențate cultural

Atomismul

- orice obiect/fenomen este compus din alte elemente și pentru a cunoaște lumea înconjurătoare
și fenomenele din ea, trebuie să înțelegem elementele care o comun și elementele elementelor.

Cuantificarea

- Kant neagă posibilitatea studiului științific al psihologiei pentru că evenimentele mentale nu pot fi
cuantificate, dar primește imediat critici ce firmă posibilitatea cuantificării fenomenelor
psihologice
- numesc atribute evenimentelor mentale de intensități diferite, varierea sistematică a variabilelor,
etc.
- aceste dezbateri au dus la structurarea unei viziuni asupra abordării experimentale a
fenomenelor psihice.

C. Curente psihologice și școli

Voluntarismul – Wundt
 - definește voința ca element central al psihologiei de la care trebuie inițiată analiza tuturor
fenomenelor psihice și oferă comportamentului și atenției selective un scop – chestiune de voință
– oamenii putând astfel, prin orientarea atenției, să decidă ce este sau nu este în câmpul conștient.

Funcționalism

- Se opune descrierii elementelor conștiinței și își propune înțelegerea funcției pe care o au

fenomenele psihologice/psihice și consideră că funcția fenomenelor psihice este de a ajuta
organismul să se adapteze.
- Își propune ca psihologia să fie o știință cu implicații practice căutând aplicabilitatea studiilor
psihologiei
- Pune accentul pe motivația individuală care trebuie înțeleasă pentru a putea înțelege
comportamentul și se orientează spre identificarea și evaluarea diferențelor interpersonale

Structuralism (Tithcener)

- Caută elementele structurale ale conștienței – structura și consideră elementele fundamentale

ale conștiinței ca fiind reacții, sentimente și imagini, acestea putând fi evaluate din perspectiva
abilității, indecisivității, duratei și clarității lor.
- Element definitoriu – introspecția ca metodă de cercetare: se baza pe observatori antrenați să
descrie starea de conștiență cu stimulul experimentat, descriind experiența de bază FĂRĂ a-i da un
înțeles acesteia.

Psihanaliza

- Dorește tratarea afecțiunilor psihice prin studiul inconștientului.

- Când ideile patogene erau conștientizate (sub hipnoza), simptomele se reduceau – metoda
catharticp
- Metoda asocierii libere presupune amintirea contextului/momentului când a apărut pt prima
dată simtpomul – cauzaționarea evenimentului traumatic și analiza lui raționala.
- În timpul visului, defensele sunt diminuate, dar nu eliminate total, deci experiențele refulate apar
într=o formă deghizată.
- Complexul lui Oedip! El, Eu, Supraeu + libido

Neo-psihanaliza
 a. Psihologia individuală (Adler) – pune la baza dezvoltării umane denstimentul de
inferioritate și trebuința de putere.
b. Psihologia analitică (Jung) – adaugă un nou nivel al conștientului. Inconștientul colectiv
(un fel de bază sufletească comună tuturor oamenilor) si extinde libido-ul de la energie pur
sexuală, la energie utilă generală.

Behaviorism

- Psihologia trebuie să studieze doar relații de tip S – R, fără a fi preocupată de mecanismele

psihicului uman, iar interospecția este considerată neștiințifică

Neo-behaviorismul

- Consideră că psihologia trebuie să studieze comportamentull cu scop și adaugă un element în

plus la relația S – R, aceasta devenind S – interpus (ipoteze, motive, expectanțe) – R
- Întăriri – comportament (relație S-R =/= cauzală, ci este efectul apropierii lor în spațiu și timp.)
- Combinație între behaviorismul clasic și neo-behaviorism = pozitivismul logic.

Pozitivismul logic

- Teoria poate fi utilă doar dacă ajută la explicarea a ce se observă – știința – parte observabilă +
parte teoreticp – trebuie luate în calcul doar aspectele teoretice ce pot fi dovedite în explicarea
celor observabile.

Gestaltism

- Observă experiența mentală în ansamblul ei (abordare holistă) așa cum apare observatorului
naiv.
- Experiența conștientă = interacțiunea dintre datele senzoriale și câmpul de forțe din creier.
- Conform gestaltismului, intensitatea conștientizată a senzațiilor depinde de activitatea cerebrală,
nu de intensitatea stimulilor.
- Accent pe cogniție și comportamente, nu pe elementele lor constitutive.
- Fenomenul „phi” – experiența conștientă nu poate fi redusă la experiența senzorială.
Umanism

- Oamenii trebuie studiați în ansamblul lor și, pe lângă studiul problemelor psihologice, trebuie
studiați și oamenii care sunt în plin proces de dezvoltare a potențialului propriu, studiind
experiența subiectivă și punând nevoia de auto-actualizare în vârful piramidei trebuințelor.
- Oamenii sunt născuți buni și pot trăi în mod natural în armonie cu alți oameni.

Extenționalism

- lumea este o reflexie a exteriorului fizic în mintea umană, dependentă de aceasta, iar oamenii
sunt unici, își caută sensul vieții și trebuie studiată experiența subiectivă, aceltia fiind și obiectul și
subiecftul experienței. (Paradoxul uman).
- Oamenii nu se nasc buni sau răi, dar au liberul arbitru ce le permite să își aleagă propria existență.

Determinism

- Toate evenimentele, inclusiv acțiunile oamenilor, sunt determinate/cauzate de cauze externe, ce

nu au de-a face cu voința umană, negând existența liberului arbitru.
- Extenționalismul și umanismul se opun determinismului.

Cognitivism

- Respinde ideea că stimularea externp (exclusiv) cauzează comportamentele și pune accent pe

studiul cogniției, considerându-l esențial psihologiei.
- Explorează „cutia neagră” dintre apariția stimulului și elaborarea răspunsului (S – cogniție – R)