ANTICARIAT © Proprietar: Karl Konrad Koreander Inscriptia de mai sus se afla pe usa de sticli a unei pravilioare, dar fireste ca artita asa numai cind priveai din interiorul incaperii cam intunecoase prin geam afara spre strada. Era o dimineaté de noiembrie rece si cenusie si ploua cu galeata. Picdturile se prelingeau pe fereastré si peste literele intortocheate. Tot ce se putea zuéri prin geam era doar un zid pttat de ploaie pe partea opusé a stréazii. Dintr-o data usa fu deschisé atit de violent ci micuful ciorchine de clopotei de alama atirnat deasupra ei se porni si sune cu zgomot si nu se mai linisti multi vreme. Faptasul zarvei era un biietel gras de vreo zece sau. unsprezece ani. Purul castaniu inchis ii atirna ud peste fafa, haina ti era leoarcé de ploaie si picura, iar peste umar purta un ghiozdan prins de o curea. Era putin palid si gifiia, dar spre deosebire de graba de care da- duse dovadé pina atunci, réimase acum incremenit in pragul usii deschise. . In fata lui se afla o inctipere lunga si ingustai ce se pierdea spre fund in semiintuneric, De-a lungul peretilor pind sus la tavan erau rafturi intesate cu cirfi de toate mérimile si de toate formele, Pe podea se ingrimideau maldére de tomuri uriase, iar pe citeva mese se iniltau stive de cur}i mai mici legate in piele si cu cotorul aurit. Din spatele unui zid de cirfi inalt cit un stat de om din celalalt caput ‘al inctperii se ztirea lumina unei limpi. lar printre razéle ei se ridica din cind in cind cite un rotogol de fum, se dilata si apot se topea mai sus in in- tuneric. Seméina cu semnalele prin care indienii isi trans- 5— a mit vestile de pe un munte pe altul. Era limpede cq acolo sedea cineva, si intr-adevar bitiatul auzi acum un s spunindu-i destul de rastit de dupt zidul de carti: N-avefi decit si vai mirafi intiuntru sau afara, dar inchidefi usa. Trage. Baiatul asculta si inchise usa incetisor. Apoi se apro- pie de peretele de cirfi si privi cu biigare de seamé in spatele lui. Intr-wn_ fotoliu inalt din piele roast gedea un barbat indesat si greoi. Era imbricat in haine negre mototolite, uzate si parca prafuite. Avea o chelie mare si doar peste urechi i se zbirlea cite un smoc de peri albi. Fata ii era rosie si-fi amintea de un buldog rau. Pe nasul borcinat purta ochelari mici cu ramé de aur. Omul mai fuma si o lulea curbaté care-i atirna din colful gurii, astfel c&é toaté gura i se strimbase intr-o parte. Pe genunchi finea o carte pe care probabil tocmai o citea, cici inchizind-o isi lésase aritiétorul gros al miinii stingi intre paginile ei — oarecum in chip de semn de carte. Acum isi scoase ochelarii cu dreapta, il examina pe bdiefelul gras care stétea in fata lui si picura, si uitin- du-se la el isi miji ochii, ceea ce il faicea sti semene si mai tare cu un ciine ce vrea si muste. Apoi morméi — Ce mai flecustet ! Pe urma deschise din nou cartea si continua sd ci- teasca. Béiatul nu prea stia ce si fact, de aceea raimase pe loc si-l privi cu ochi mari pe bérbat. In sfirsit acesta inchise iar cartea — ca mai inainte, cu degetul intre pagini — si mirii: — Asculté, baiete, eu nu pot sti sufair copiii. E drept ca in ziua de azi toaté lumea face mare caz de voi — dar eu nu! Nu sint absolut deloc un prieten al copiilor. Pew tru mine copiii nu sint nimic altceva decit niste prosto vani giligiosi, niste nesuferiti care strict totul, murdi- | resc cdrfile cu dulceafa si le rup paginile, si nu se sin chisesc defel c&é cei mari ar putea st aibd si et grijile * necazurile lor. Ti-o spun numai ca si stii de la bun im | ceput la ce sa te-astepfi. Si si mai stii ci la mine a i existi cérfi pentru copii, iar alte cirfi nu-fi vind. AS e, si sper ci ne-am infeles ! gla!Spusese toate acestea fart sti scoaté luleaua din gura. Apoi deschise din nou cartea si continua si citeascd. Baiatul daidu din cap in ticere si se si pregiti s@ plece, dar pe undeva i se pirea cui nu putea accepta fara replici aceasti cuvintare, asa ci se mai intoarse o data $i spuse incet : — Dar nu sint chiar toti asa. Omul isi ridict incet privirile si igi scoase din now ochelarii. — Tot mai esti aici? Ce-ar trebui si fac.ca si scap de unul ca tine, n-ai putea sti-mi spui? Ce-ai mai avut de spus atit de important ? — Nimic important, réispunse bdiatul inca si mai incet. Voiam doar — nu toti copiii sint asa cum afi spus. — Va si zicté asa! Preficindu-se mirat. bdrbatul ist ridicé sprincenele: Probabil ca tu insufi esti marea ex- ceptie, nu? Baietelul gras nu mai stiu ce si raspundd. Ridica numai putin din umeri si se intoarse din nou. sa plece. — Si unde-i buna-cuviinfi, mai auzi in spatele stu vocea morocdnoast. N-ai nici un pic. de, bund-cuviinta cici altfel te-ai fi prezentat cel putin... — MG numesc Bastian, spuse bdiatul. Bastian Baltha- sar Bux. — Un nume cam curios, mirii bérbatul, cu acesti trei de B. In sfirsit, tu n-ai nici.o vind, nu. fi-ai dat tu numele. Eu ma numesc Karl Konrad Koreander. — Sint trei de K, spuse serios biiatul. — Hm, mormdai batrinul, e-adevdrat ! Pufai citiva norigori. : — In sfirsit, n-are nici o importanfi cum ne numim caci tot n-o sé ne mai revedem, As mai vrea inst sai stiu un singur lucru, anume de ce-ai piitruns adineauri cu atita larmé in praviilia mea. Parct fugeai de ceva. Asa e ? Bastian aproba din cap. Fafa lui rotundaé ptirea acum si mai palidd, iar ochii lui inca si mai mari. — Probabil cé ai jefuit casa de bani dintr-o priviilie, presupuse domnul Koreander, sau ai omorit vreo bii- trind, sau ai facut altceva ce facefi de-alde voi in ziua de azi. Te urmireste polifia, biiete ? ieeines Bastian facu din cap semn cé nu. 7 Feed e Pie da-i drumul, spuse domnul Koreander, de cine — De ceilalfi. — De care ceilalfi? — De copiii din clasa mea. — Dece? — Nu... nu ma lasa-n pace. — Dar ce-fi fac? — Ma pindesc in fata scolii. — Si pe urmd ? a Pe urma strigd tot soiul de lucruri. Ma inghion- tesc si isi bat joc de mine. — Si tu te lasi? Domnul Koreander il privi citva timp dezaprobator pe bdiat si apoi il intrebi : — De ce nu le arzi cite un pumn zdraviin? Bastian il privi cu ochi mari. — Nu — nu-mi place asa ceva. Si pe urmaé — nici nu $tiu si boxez bine. — Si cum stai cu trinta? se interesé domnul Ko- reander. Alergarea, inotul, fotbalul, gimnastica? Nu te pricepi la nimic din toate astea? Baiatul facu din cap semn ca nu. — Cu alte cuvinte, spuse domnul Koreander, esti un mototol, nu? Bastian ridica din umeri. — Dar de vorbit stii si vorbesti, ist daidu cu parerea domnul Koreander. De ce nu le raspunzi cind isi bat joc de tine. — Am facut asta o dati... — Ei si? — M-au aruncat intr-o ladéi de gunoi si au legat ca- pacul pe deasupra. Doud ore a trebuit sti strig pind m-a auzit cineva. / — Hm, mormdi domnul Koreander, si acum nu mat indrdznesti. : Bastian dadu din cap. . mai estt — Prin urmare, constaté domnul Koreander, si fricos, dupa toate celelalte. Bastian isi lésdé capul in jos. 8— Probabil cé& esti un tocilar cumplit, asa-i? Cel mai bun din clast, numai cu note de zece, preferatul tuturor profesorilor, nu ? — Nu, spuse Bastian gi tot isi: mai tinea ochii in jos, anul trecut am raimas repetent, — Doamne dumnezeule, str asadar, nereusitd pe toatd linia | Bastian nu spunea nimic. Stétea doar locului, Bratele ii atirnau, hainele ti picurau. — Sicam ce strigai atunci cind isi bat joc de tine? voi si stie domnul Koreander, — Ah — tot soiul de lucruri. — De pildai? — Bastian! Rotogoalaé! Sta pe cali, oala se spargea, iar Bastian zicea : De vina-i greutatea mea ! — Nu-i prea hazos, spuse domnul Koreander, si alt- ceva? Bastian ezitt inainte de a enumera: — Aiurilé, mai Prostila — Balivernosu — Mincinosu... — Aiurila ? De ce? — Uneori vorbese singur. — Si cam ce vorbesti singur ? — Imi imaginez povesti, néiscocesc nume si cuvinte care incd nu existi, $i tot asa. — Si tile povestesti tie insuti ? De ce? — P&i dacéi nu-i nimeni pe care si-l intereseze asa ceva. Domnul Koreander ticu o vreme, dus pe ginduri. — Si ce spun piirinfii tii despre toate acestea ? Bastian nu rdspunse imediat. Abia dupa un timp sopti : — Tata nu spune nimic. Niciodaté nu spune nimic. Totul ii e indiferent. i mama ta? nu mai e. i tii au divortat ? — Nu, spuse Bastian, mama a murit. In acest moment sund telefonul. Domnul Koreander se ridicd cu oarecare sforfare din fotoliu si is’ tirsit pasii pind intr-un mic cabinet din spatele privaliet. Ridici re- ceptorul, si Bastian auzi nedeslusit cum domnul Korean- ga domnul Koreander, 9chise si nu ; : Se mai auzi nin; $Q cabinetul Bastian sta va decit cae fe in. se intimplase co joculii Si nu-si dad es Se cu el si si diide aces si de ce s wea del Ament Be Putea suferi Tee vi ary un ce indu-si dinty. Sad i se SCUSE toy ja antindurst dintr-o data ca PUNG atitea intren? ala al tr a Gata ca va aj tea intret, Haheoms TE trecurd céldurite ajunge mult prea tint, sca, trebuia st aler » da, sigur, 4 ea tirziu unde se afla, fara si alerge — dar rimas Tebuta sd se cului, dar nu sti St se poaté hotdri. Con, pe toe acolo Glasul indbus ce anume, * Leva il fintuia lo- . < usit tot se ; b . $ sem 5 inet. Era © conversafic ter at auzea de dincolo din Bastian isi daidu eke efonica foarte lungi ca- cartea pe car Ged tot timpul ita e€oav + ° pul se uitase fi. care acum se gia usese in mind domnul Ki aa care acum se gusea pe fotoliul de piele. fi eae ne fa sa-si ia ochii de la ea. Avea im resi eens . ~ " resi a di cae Soi de fortaé magneticé ce-l vtrtig Ean 'e apropie de fotoliu, intinse in PenaNeaere tea — si in aceeasi Lipa ceva sntiuntr ste fae ie _ emce . Tul sdu fac « ann oe pa fi inchis o capcani. Bastian ed tul nedeslusit cé odaté cu ati dirtit i : er eee atingerea carfit ince nea trevocabil ce-si va urma cursul de-aci fa in Ridicd volumul -1 privi pe toate partile. Era legat Gtase aramie § lucea cind era inclinat intr-o parte sau alta. Rasfoindu-l in grabaé vizu ca textul era tipdrit cu doud feluri de litere. Nu pirea sa contin poze, avea in schimb initiale mari si minunat ilustrate. Uitindu-se ri pe ele doi serpi, inca o daté mai bine la scoarte, descope' unul deschis si unul inchis la culoare, muscindu-si unul altuia coada si alcdtuind astfel un oval. Iar in oval era scris, cu litere ciudate, intortocheate, titlul : Povestea fard sfirsit E un lucru tare misterios cu pasiunile omenesti, i in cazul copiilor totul se petrece la fel ca sim Coe celor maturi. Cei coplesifi de o pasiune n-0 pot exp! ee iar cei ce nu au trait niciodaté ceva asemtiniitor nu i intelege. Exista oameni care isi pun in joe ae oe a cuceri un pisc. Nimeni, nici chiar ei insigi, m4 PI 10plica limpede de ce. Alfii se ruineazi pentru a cistiga inima wnei persoane care nici nu vrea sd stie de ei. lar alfii se distrug fiinded nu pot rezista placerilor mesei — sau ale biuturii, Unii isi cheltuiesc intreaga avere pentru a cistiga la jocurile de noroc, sau jertfesc totul unei idei five ce nu se poate realiza niciodata. Alfii cred ca nu pot fi fe i decit in altti parte de unde se afld, si cdldtoresc toatdé viata prin lume. lar cifiva nu-si ga- sesc linistea pind ce n-au devenit puterni Intr-un cu- ‘nt, exista tot atitea pasiuni, cit si oameni. In cazul lui Bastian Balthasar Bux pasiunea erau car- file. Cine n-a petrecut o dupii-amiazé intreagi cu urechile incinse si cu purul zbirlit aplecat deasupra unei cuirfi, citind si iar citind, si uitind de lumea din jurul sdu, st nebagind de seaméd cd-i e foame sau frig — Cine n-a citit niciodatté pe ascuns sub plapumé, la lumina unei lanterne de buzunar, fiindcé tata sau mama sau vreo alta persoand grijulie a stins lumina pe motivul bine intentionat ci acum trebuie si dormi, cici miine te scoli devreme — Cine n-a vdrsat niciodaté lacrimi amare, fie pe fata, fie in ascuns, fiindcéd o poveste minunata se sfirsea si urma despartirea de personajele alituri de care luasesi parte la atitea aventuri, fiinte iubite si admirate ce iti stirnisera ingrijorari si speranfe, jira a caror pre- zenta viata pdrea dintr-o dati goalé si lipsité de sens — Cine nu cunoaste nimic din toate acestea din proprie experienté nu va putea injelege ceea ce facu Bastian acum. Se uita finta la titlul carfii, si il lua ba cu frig, ba cu cald. Da, asta era, la asta visase de atitea ort si asta isi dorise de cind fusese cuprins de pasiunea sa: O poveste care sd nu se sfirseascé niciodata ! Cartea tuturor carti- lor! Trebuia sé aibié cartea, fie ce-o fi, cu orice pref! Cu orice pret? Era usor de spus! Chiar daca ar fi putut si ofere mai mult decit cele trei marci si cincispre- zece pfenigi din banii de buzunar ce-i avea la el — u ciosul domn Koreander ii daduse de inteles cit se poate de limpede c&é nu-i va vinde nici o singura carte. Iar de 11ici nu puted fi vorba. Chestiunea era lipsité de un dar” leca fara acea i oranta. 7 ate pleca Carte, artes east pastian sia ise fence decit anume Dee li era limpede ca a mod misterios pentru ca voia si tru ea, a chemase ca de fapt fusese dintotdeauna a lui! ajunga la el, pent rechea la murmurul ce se mai auzeq Bastian trase cu wu siacum dincabinet. i dea prea bine seama, ascunse "Dintr-o datd, Jard sie d-o cu amindoud bratel, toa sub paltonul sd, stringin| anien e carted ee i oi_o porni, mergind de-a indaratelea, spre la piept. Apo ond pare clipa cealalté us din ochi, usa ance Cu bagare de seamé apisd pe clanta, a febuia si se auda clinchet de clopotet, de aceea des- chise usa de sticlé doar atit cit sa se strecoare prin ea, Incetisor si cu bagare de seama inchise apoi usa pe din- afara. pa “Abia dupa aceea incepu si alerge. Caietele, manualele scolare si penarul din. ghiozdan sdltau si clampdneau in tactul pasilor sti. Avea junghiuri sub coaste, dar alerga mai departe. Ploaia ii curgea peste obraz si pe spate in jos pe sub guler. Umezeala si frigul puitrundeau prin haine, Bastian nu simtea insd nimic. li era foarte cald, dar nu numai din cauza alergatului. Constiinfa lui care mai inainte, in pravilioard, nici nu cricnise, se desteptase dintr-o data. Toate motivele, atit de convingdtoare mai inainte, i se padreau acum cu totul neplauzibile si se topeau ca oamenii de zaipada la rasuflarea unui balaur ce scuipa foc, Furase! Era un hot ! peed ee el era chiar mai grav dectt un furt Precis a fuser cu siguranta unica gi de ae Koreander. Era Cui Faeroe eas ae ist vioara sa fara eee altceva si furt unut Seat si iei bani dintrey e€ sau unui rege coroana sa, dé : | ‘asa, St pe cind alerga, stringea la piept pe sub palton car” a. Nu voia s-o pi, fda J€0 ; i B . Era to ce mai avea pe lone, , Oricit de mult l-ar costa. E' ’ s, 12C&ci acasd, fireste, nu se mai putea intoarce acum. Incerca sti gsi-l inchipuie pe tatil sin cum gedea si lucra in camera cea mare transformati in laborator. In jurul lui se aflau zeci de mulaje de ghips ale unor dan- turi, ctici tata era tehnician dentar, Bastian nu se intre- base de fapt niciodaté dact tata isi ficea munca cu pla- cere. Acum gi trecea pentru prima data prin minte, dar de aici inainte n-avea cum sd-l mai intrebe. Dacé s-ar duce acum acast, tata ar test din laborator in halatul siu alb, finind poate in mini o danturé din ghips, si l-ar intreba: ,,Te-ai si intors ?« — yDa*, ar spune Bastian. — ,,N-ai scoalé azi ?“ — Vedea in minte fata tristé si linistité a tatdlui stiu si stia cé-i va fi cu neputinti sd-l mintdé. Dar adevirul nu i-1 putea spune cu nici un chip. Nu, singurul lucru pe care il putea face era si plece, oriunde, departe. Tatdl nu trebuia si afle niciodatd ca fiul lui devenise un hot. Si poate cai nici nu va baga de seamé& c&é Bastian nu mai era acolo. Gindul acesta il consold parcd. Bastian se opri din alergat. Acum mergea incet. iar la capétul strdzii vedea clidirea scolii. Fart sa- dea seama, alergase pe drumul obisnuit ducind spre scoala. Strada i se ptirea de-a dreptul pustie, desi ici si colo treceau oameni. Dar in ochii celui care soseste mult prea tirziu, lumea din jurul scolii pare intotdeauna un desert. Iar Bastian simtea cum la fiecare pas creste teama in el. In orisice caz se temea de scoala, locul infringeri- lor sale zilnice, se temea de profesori, care il mustrau cu blindete sau isi varsau suptirarea pe el, se temea de cei- lalti copii care rideau de el si nu ldisau sti treacé nici un prilej fara si-i dovedeascti ce béiat nepriceput si lipsit de apirare era. Dintotdeauna scoala ti aptiruse ca o pe- deapsi cu inchisoarea, nesfirsit de lungi, ce va fine pind ce va fi om mare si pe care trebuia s-o rabde supus si in tlcere, Acum insa, trecind prin coridoarele risundtoare unde mirosea a ceara si a pultoane ude, simftind cum linistea ce pindea in clidire ii astupti brusc urechile ca niste do- puri de vata si ajungind in sfirgit in fata usii clasei sale, vopsitd in aceeasi culoare a spanacului bétrin ca gi peretii din jur, Bastian intelese limpede cé nici aici nu mai avea 13a ce ciuta de acum inainte. Tot trebuia si plece. Asa c& putea pleca chiar acum. ar incotro ? . . vgs in carfile sale Bastian citise povesti cu bidiefi care se angajau pe cite un vapor si plecaw in lumea larga Re sai-si caute norocul. Unii devencau pirafi sau eroi, alfit ‘se intorceau dupa ani si ani ca oameni bogafi in putrie fara ca cineva sa ghiceascé cine erau de fapt. Bastian nu se credea insi in stare de asa ceva. De asemenea nu isi inchipuia defel cai ar putea fi primit ca elev matelot. In afaraé de acestea nu avea nici cea mai vaga idee cum ar putea ajunge intr-un port unde sa existe vapoarele potrivite pentru asemenea planuri cute- zatoare. Deci incotro ? Si dintr-o data ii veni in minte locul potrivit, singurul loc unde nu va fi cdéiutat — cel putin pentru moment — si unde nu va fi gasit. Podul era mare gsi intunecos. Mirosea a praf si naf- talinad. Nu se auzea nici un sunet in afari de darabana indbusita a ploii pe tabla de aramé a uriasului acoperis. Grinzi groase, innegrite de vreme, se ridicau la distante egale din podeaua de scinduri, se uneau mai departe, sus, cu alte grinzi ale sarpantei acoperisului si se pierdeau undeva in intuneric. Ici si colo spinzurau pinze de pi- ianjen, mari cit un hamac, usor si fantomatic purtate, incolo si incoace, de curentul de aer. De sus de tot din- tr-o ferastruicd patrundea o lumina luptoasi. Singura vietate din acest loc unde timpul pirea sti se fi oprit era un soricel care fugea cu pasi marunti pe podeaua de scinduri lisind urme mititele in praf. Codita pe care o tragea dupé el se vedea ca o linie subtire intre urmele labutelor. Brusc se ridicti in doud labe gi asculta. Apoi dispiru — fusti! — intr-o gauré din dusumea. Se auzi zgomotul unei chei intr-o broascé mare. Usa podului se deschise incet si scirtiind, o raza lunga de lu- mind pitrunse o clipaé in inctipere. Bastian se strecurad imauntru, pe urma usa se inchise din nou Scirfiind si se trinti. Baiatul viri o cheie mare pe dintiuntru in broascai St résuci cheia. Pe urmé& mai trase gi un zdvor si raisufla 14opir de negisit. Aici nu-l va venea cineva aici — 0 stia destul de sigur — si chiar daca intimplarea ar face ca tocmai azi sau miine cineva si aibt treabi aici, persoana respectivd va gist usa incuiataé. Jar cheia se ratticise. Si dacté ar izbuti totusi si deschidd intr-un fel oarecare usa, lui Bastian ti mai raiminea inci destul timp sa se ascundd printre vechiturile din pod. Incetul cu incetul ochii lui se obignuirad cu lumina scazutd. Cunostea bine locul. Cu o jumdtate de an in urma administratorul scolii ii ceruse st-l ajute la un co3 de rufe mare si plin cu formulare si documente vechi care trebuiau duse in pod. Tot atunci vazuse si unde era locul cheii: intr-un dulapior de perete atirnat lingd pa- lierul de sus al scérii. De atunci nu se mai gindise nici- odata la asta. Acum insa isi amintise. Lui Bastian incepu si-i fie frig ctct paltonul lui era ud, iar aici sus era foarte rece. Mai intii trebuia sa-si caute un loc unde putea si se instaleze ceva mai con- fortabil. Caci avea si rémina multé vreme aici. Cit de multé — nici nu voia sui se gindeasci deocamdata, si nici la faptul cé foarte curind i se va face foame si sete. Se plimba putin prin pod. Tot soiul de vechituri raispindite pretutindeni, rafturi cu clasoare si acte nefolosite de mult, banci ingraimdadite unele peste altele cu pupitrele minjite de cerneala, un stativ de care atirnau o duzind de harfi depiisite, mai multe table de pe care se cojea vopseaua neagra sobe de fier ruginite, aparate de gimnastici ce nu mai erau bune de intrebuintat, ca, de pildi, o capri al ciirei invelis de piele era atit de rupt cai tofi cilfii ieseau afara, mingi de sport plesnite, un vraf de saltele de gimnastica vechi si patate, apoi citeva animale impiiate si pe jumatate roase de molii, printre ele o bufnifa mare, un vultur si o vulpe, tot soiul de retorte si eprubete craipate, o masina Wimshurst, un schelet omenesc atirnat pe un fel de cuier, si multe lazi i cutii pline cu caiete si manuale vechi. Pind la urma Bastian se hottri sa@ se instaleze pe maldérul de saltele vechi. Dac&é te intindeai pe ele te ee ee locul cel mai luminos. In apropiere usurat. Acum era intr-ade cduta nimeni. Foarte rar 15erau stivuite citeva pituri militare cenusii, fireste Joarte prifuite si rupte, dar tot ugi in stare de folosinga. Bastian gi le lua. Isi_ dezbract paltonul ud _gi-l atirna de cuier lingd schelet. Omul de oase se legind putin incoace si incolo, dar Bastian nw se temea de el. Poate pentru ca era obisnuit de acasi cu lucruri aseméinitoare, Isi scoase gsi cizmele patrunse de apa. Numai in ciorapi, se_asezd turceste pe saltelele de gimnasticé gi isi trase piturile cenusii pe umeri, ca un indian. Lingé el se afla ghioz- danul — si cartea artimie. Se gindi cai jos in clasté ceilalfi erau acum la ora de germand. Poate cad scriau tocmai o compunere pe .cine stie ce tema plicticoasi de moarte. Bastian privi cartea. — As vrea si stiu, spuse vorbindu-si singur, ce se petrece de fapt intr-o carte cit timp sté inchisi. Probabil ca nu existé decit literele tiparite pe hirtie, dar totusi — ceva tot trebuie si se petreacd, fiindcad atunci cind o deschid g&sesc acolo o intreagé poveste. Apar personaje pe care eu nu le cunosc, fel de fel de aventuri, si. is- pravi, si lupte — uneori au loc furtuni pe mare, sau ajungi in tari si orase straéine. Toate acestea se gtsesc intr-un anumit fel in carte. Trebuie s-o citesti ca sti le trdiesti pe toate, asta-i limpede. In carte se gdsesc insi toate acestea dinainte. As vrea sti stiu in ce fel? Dintr-o datéi se simti intr-o dispozitie aproape so- lemna. Se asezd mai bine, lua cartea, deschise prima pagina $i incepu sd citeasca Povestea fdrd sfirsit] Fantazia in primejdieNIMALELE toate din Codrul Huie- tului se pitulau prin vizuini, cuiburi si ascunzatori. Era miez de noapte, si prin crengile batrinilor copaci vuia furtuna. Trunchiurile groase cit turlele bisericii scirtiiau si gemeau. Deodata o luminit slab& lunecd in zigzag prin padure, se oprea tremurind ici si colo, zbura in sus, se aseza pe o ramura si pleca grabitaé mai departe. Era o bila stralucitoare cam de m&rimea unei mingi de copil, salta in sarituri mari, atingea din cind in cind pamintul si plutea apoi din nou in sus. Dar nu era o minge. Era o luminita ratacitoare. Si ratacise drumul. Prin urmare era o luminita ratacitoare ratacita, ceea ce pina si in Fantdzia era un lucru foarte rar. In mod normal, luminitele ratacitoare sint cele care fi fac pe ceilalti sa se rdtaceasca. In interiorul stralucirii luminoase se putea zari o figura micu{4 si extrem de vioaie care shrea si alerga cit o fineau puterile. Nu era un barbat mititel si nici o femeie micutd, cici asemenea deosebiri nu exista la lu- minitele ratacitoare. In mina dreapt& purta un steag alb mérunt fluturind in urma sa. Asadar, era vorba despre un sol sau un negociator. Nu era in primejdie s4 se ciocneascé in beznd de vreun trunchi de copac, caci luminitele ratacitoare sint nemaipomenit de indeminatice printene fiind in stare sa-si schimbe directia chiar si in timpul saltului. De aceea 18mergea in zigzag, cdci, privind in linii mari, luminita se deplasa totusi intr-o direetie anumita, ar Pina in clipa cind coti pe dupa un colt de stincd gi se opri inspaimintata. Gifiind ca un ca{clus, se ageza_intr-o scorbura de copat yi ramase citva timp pe ginduri inainte de a indrazni sA iasd din nou gi s& priveascé cu bagare de seama pe dupa col{ul de stinca. . Vazuse un luminis al padurii unde t personaje de marime si aspect foarte diferit sedeau la vapaia unui foc de vreascuri. Un urias ce parea alcatuit tot din piatra cenusie, intins pe burta, lung de aproape zece coti. Se sprijineau pe un brat si privea in foc. Din fafa de piatra roasa de vreme si neasteptat de mica dintii fi ieseau in afara ca un sir de dalti de ofel. Luminita ratacitoare isi dadu seama c& f&cea parte din stirpea mincatorilor de piatra. Acestea erau fiinte ce traiau in munti, neinchipuit de departe de Codrul Huietului — dar nu traiau numai in munti, ci traiau si din ei, caci ii mincau incetul cu incetul. Se hraneau cu stinci. Din fericire erau tare cum- patati si o singuraé imbucatura din hrana extrem de con- sistenta ii indestula timp de mai multe saptamini si chiar luni. Nici nu existau prea multi minc&tori de piatra, iar muntii erau foarte mari. Cum ins aceste fiinte traiau de foarte multé vreme acolo — atinseser& virste mult mai inaintate decit majoritatea celorlalte vietati din Fantazia — muntii capdtaseraé in decursul timpului o infatisare cam ciudaté. Semanau cu un uri svaiter plin de gauri si vagauni. Probabil de aceea se si numeau Muntii Gale- riilor. Dar mincatorii de piatr&é nu se hraneau numai cu stinci, ci-si faureau din ele tot ce le trebuia : mobile, pa- Jarii, incaltaminte, unelte, pind si ceasuri cu cuc. Asadar, nu era de mirare cA mincatorul de piatré de aici avea in spatele sdu_un fel de bicicleté aledtuita cu totul din materialul amintit si avind doud roti ca douad pietre de moara uriase. In general semana mai degrab’ cu un tavalug cu pedale. Cel de-al doilea personaj, sezind la dreapta focului, era un spiridus de noapte. Era cel mult de douad ori mai mare decit luminifa ratacitoare si semana cu o omida Paroasé $i neagra ca taciunele care se ridicase in sus. In 19geula violent cu doua minute mititele timp ce vorbe: gestict Spee zbirlifi, acolo unde pro. trandafirii, far sie ardeau doi ochi mari si rotunzi ca pabil se afla obrazul, arces na. ai dive orme § a- " Spiridusi de noapte de cele mal diver ae pad A ma ami se gascau pretutindeni in. Fantaz: a Pri rimi se gaseau P se putea ghici dac& cel de fata venise mul moment, a woeyarte. In orice caz pairea c& se afly Ge Snes Silatorie, en animalul de calarie obisnuit al Spiridusilor de noapte, anume un De ee ita de ° creanga in spatele lui, cu capul in jos si invelit in aripile sale ca o umbrela inchisa. . Luminita ratacitoare nu descoperi decit dupa o vreme cel de-al treilea personaj, asezat in partea sting a focu- lui, c&ci era atit de mic incit numai cu mare greutate pu- tea fi deslusit de la aceasta distanta. Facea parte din stir- pea piticutilor, un prichindel nespus de gingas, imbracat in haine pestrite si cu un joben rosu pe cap. Luminita ratacitoare nu stia aproape nimic despre pi- ticuti. O singuré data auzise zvonindu-se cA acest popor isi cladea pe crengile pomilor orase intregi unde cdsutele erau legate intre ele prin sc&rite de fringhie si tobogane. Piticutii locuiau ins& intr-o cu totul alt& regiune a ne- marginitului imperiu Fantazia, mult, mult mai departe decit minc&torii de piatra. Era cu atit mai surprinzator c4 animalul de c&larie ce-l avea cu sine piticutul de fata era tocmai un mele, Statea chiar in spatele lui. Pe cochi- lia lui trandafirie stralucea 0 mic& sa de argint, iar har- nasamentul si haturile prinse de coarnele melcului lu- ceau Ca firele de argint. _ Luminita ratacitoare se minuna c& tocmai trei vietati atit de diferite sedeau impreund in bund intelegere, cAci In mod normal, in Fantazia viata nu se desfasura_nici- cecum in asa fel incit toate stirpele si trdiasca in pace.” Adeseori aveau loc lupte si razboaie, existau si dusmAanii de asta, nu traiau acolo ce fineau de veacurj si, In afara d i i as a . oar vietati bune si cinstite, ci si uncle rdutacioase, haine facea parte dintr-o si hoate. Luminita ratacitoare insA puteau reproga unele lucruri in pri- familie careia i se vinta cinstei si increderii. 20~ naira i mix A stat si priveascé mai mult timp scena din jurul fo- cului, abia dupa aceca a observat cA Siccare din cele trei personaje de acolo avea fie un stegulet alb, fie o esarfa alba legata peste piept. Prin urmare erau gi 5 oli sau negociatori, ceca ce explica fireste faptul ca se purtauw atit de pasnic. Oare porn, iC) ratacitoare ? Din pricina vintului care vijiia prin crengi nu se putea auzi din departare ce vorbeau. Cum insa se respectau unii pe alti, in calitatea lor de soli, aveau s-o recunoascd si pe ea ca atare. Si in definitiv tot trebuia s& intrebe pe cineva care e drumul. Jar o altA ocazie, mai favora- pil&, n-avea cum s& se iveasca acum, in toiul noptii si in mijlocul padurii. Prin urmare, isi lud inima in dinti, iesi din ascunzis, flutura steguletul alb si, tremurind, ra- mase locului in aer. Mincatorul de pietre, care stdtea cu fata indreptata in acea directie, fu primul care observa luminita. — Foarte multé lume aici in noaptea asta, spuse cu o voce scrisnitoare. A mai sosit cineva. — Huhu, o luminita ratacitoare! susura spiridusul noptii, iar ochii sai ca luna lucira. Imi pare bine, imi pare bine! Piticutul se ridicd, facu citiva pasi marunti spre noul venit si chita — Daca vad bine, sinteti si dumneavoastra aici in ca- litate de sol ? — Da, spuse luminita ratacitoare. Piticutul isi scoase jobenul rosu, facu o mica pleca- ciune si ciripi : — O, va rog frumos, veniti mai aproape. Sintem si noi soli. Luati loc in cercul nostru. Si arét& cu palarioara spre locul liber de linga foc, poftind-o s& vind. ..-~ Multumesce frumos, spuse luminita r&tdcitoare apro- piindu-se sfioasi, daci-mi permiteti. Imi dati voie si ma Prezint : MA numese Blubb. — Imi pare bine, r4spunse piticutul. Numele meu e Juc-Iuc. Spiridusul noptii se inclind sezind : Ja drum in acelagi scop ca gi luminita 21— M&A numesc Wuswusul. aad Imi pare bine, scrigni mincatorul de pictre, eu sint Scrisnicront. Toti trei priveau la luminita ratacitoare care ge fis- ticise nu-si mai gasea locul. Luminitelor ratacitoare le e extrem de neplacut s& fie privite direct. — Nu vreti s& luati loc, draga Blubb ? intreb4 piti- cutul. — Adevarul e, rdspunse luminita ratacitoare, ca sint foarte grabita si doream doar si va intreb dac4 ati putea sd4-mi spuneti in, ce directie trebuie s-o iau ca sa ajung la Turnul de Fildes. — Huhu, facu spiridusul noptii, vreti sA mergeti la Craiasa Copila ? — Asa e, spuse luminita ratdcitoare, am s4-i transmit o veste importanta. — Ce veste? scrisni mincatorul de pietre. — Sa vedeti, luminita ratacitoare se muta de pe un picior pe altul, — e o veste secreta. — Noi trei avem aceeasi misiune ca si tine — huhu! raspunse spiridusul noptii Wuswusul. Sintem intre colegi. — S-ar putea sé avem de transmis aceeasi veste, spuse piticutul Iuc-Iuc. — Asaza-te si vorbeste! scirtii Scrisnicront. Luminita ratdcitoare se asez4 pe locul liber. — Tinutul meu de bastind, incepu dupa o scurta chibzuinta, se aflA destul de departe de aci — nu stiu daca cineva din cei prezenti il cunoaste. Se numeste Mlas- tina Miloasa. — Huuu! suspina incintat spiridusul noptii, e o re- giune minunata ! Luminita ratacitoare zimbi trist. — Da, nu-i ? ‘ | — Si asta-i tot? scrigni Scrignicront. De ce-ai pornit la drum, Blubb ? — La noi, in Mlastina Miloasd, continua luminita r- tacitoare sovdind, s-a intimplat ceva — ceva de neinte- les — vreau sA spun, se mai intimpld inc& si acum — e foarte greu de descris — a inceput prin aceea ca — va s& zicA in partea de rasarit a tdrii noastre exista un lac — sau, mai bine zis, exista un lac — se numea Colcote-n 22Clocote. Prin urmare totul a inceput prin aceea ca intr-o puna zi lacul Colcote-n Clocote n-a mai fost — pur gi simplu disparusc, intelegeti ? | 7 _- e Vreti si spuneti, se informa Juc-Iuc, ca a secat ? s-ar — Nu, spuse luimini{a ritacitoare, In acest ca: Dar nu este aga. Acolo unde afla acum acolo un lac secat. Acolo und’ era lacul, acum nu mai ¢ nimic — absolut nimic, inte- legeti ? Atorul de pictre. | — O gaura ? grohai mine: — Nu, nici gaura nu-l, ce in ce mai incureata, o gaura este ceva. luminita ratacitoare era din Dar acolo nu-! nimic. Ceilalti trei soli schimbe — Sicum arata acest — spiridusul noptii. ; — Pai tocmai asta e atit de greu de descris, le spuse luminita ratacitoare cu un aer nenorocit. Nu arata in nici un fel. Este — este ca — of, nu exista nici un cuvint potrivit ! — Eca si cum, lua cuvintul piticutul, ai fi orb cind privesti intr-acolo, nu-i aga ? Luminita ratacitoare se holba Ja el cu gura cAscata. — Iat& expresia potrivité ! exclama. Dar de unde — vreau sd spun, cum asa — sau cunoasteti si dumnea- voastra acest — ? » — O clipa, scrisni intrerupindu-i mincatorul de pie- tre. S-a limitat la un singur loc, ia spune ? — La inceput, da, povesti luminita ratdcitoare, dar locul se mdrea din ce in ce mai mult. Parca lipsea tot mai mult din regiune. Strabunica broascé Broac care locuia cu tot neamul ei in lacul Colcote-n Clocote disparu intr-o bund zi cu totul. Ceilalfi locuitori au inceput sa se refugieze. Incetul cu incetul s-a ivit insd si in alte locuri din Mlastina Miloasd. La inceput era doar ceva foarte mic, o nimica toat&, cit un ou de bibilicé. Dar ast- fel de locuri s-au tot lafit, si dacA cineva intra din gre- seala cu piciorul acolo, dispdrea piciorul — sau mina — sau orice intra acolo. De altfel nu doare, numai cA res- pectivului fi lipseste bruse o bucata din el. Unii s-au a chiar sa cada inauntru, cu buna stiinta, fiindcd s-au iat prea tare de acest nimic. Exercita o putere de: ard priviri intre ei. huhu — acest nimic ? intreba 23-¢ devine cu atit mai mare cu cit zistibila, car n i ane intins. Nimeni dintre noi n-a fost in stare fi acest lucru ingrozite de unde -enea $i 5 a face impotriva lui. Si cum n-a eat L i ae tot puna! am hotarit pina la rl a trimitem un sol la Craiasa Copilé cu rugamintea sane dea sfat si ajutor. Jar solul sint eu. Ceilalti trei stateau cufundati in tacere. | — Huhu, se auzi dupa o vreme glasul tinguitor al spiridusului noptii, acolo de unde vin eu e exact la fel. Si am plecat la drum in acelasi scop — huhu! Piticutul isi intoarse fata catre luminita ratacitoare. Fiecare din noi, chitai el, vine din alt tinut al Im- paratiei Fantazia. Ne-am intilnit aici d'‘» pura intimplare. Dar fiecare din noi duce Cr&iesei Copile aceeasi veste. -— Jar asta inseamnd, gemu mincdtorul de piatra, ca Fantazia toata e in primejdie. Speriaté de moarte, luminita ratacitoare privea de la unul la celalalt. — Dacé-i asa, strigd si sdri in picioare, nu trebuie sa mai zabovim nici o clipa ! — In orice caz noi avem de gind s-o pornim indata, Spuse piticutul, Facusem doar un popas din pricina bez- nei de nepatruns de-aici din Codrul Huietului. Acum insa, ae sinteti cu noi, Blubb, puteti sA ne luminati si noua alea. : atractie ire Jocul e ma p; si-si explice ce putea pone a poate, strigd luminita ratacitoare, nu pot sd s s-as pe cineva care vine c& A imi Seri eran e calare pe un melc, imi — Dar e un mele di iti jignit, e curse, spuse piticutul oarecum — Si apoi — huhu! icoti | ae aa e i spunem in ce directie s-o ee anne — Da’ cu cine stati id a ees Stafi voi de vorba ? mirii_ mincatorul Caci, luminita rataci Caci, itoare cuvinte ale celorlalti soli ect padure. , — In sfirsit, spus | » Spuse Tuc- jobenasul rosu epre conta ie 2 nici nu mai auzise ultimele Pornise in salturi lungi prin Tuc piticutul, impingi i b » impingindu-si oate cd o luminita rdtacitoare 24