… Căuta

Mitul creaţiei

… … …

Acest articol sau această secțiune are

bibliografia incompletă sau inexistentă.
Learn more
Puteți contribui prin adăugarea de
Mitul creației reprezintă setul de
credințe ce explică, într-o manieră
legendară, imaginară și filosofică,
apariția Universului, a Pământului, a
vieții și a ființei umane, ca rezultat al
săvârșirii actului creator. Mai este
asociat cu mitul cosmogonic.

Prezentare …

Mitologiile diverselor popoare

certifică faptul că actul creației este
realizat printr-o exercitare a puterii
divine, atât în credința monoteistă,
cât și în cea politeistă. De multe ori,
mitul creației cuprinde și ideea
sacrificiului sau a jertfei aduse de zei.
Profunzimea mitului originar este
relevantă în modelul actului
primordial, care susține respectiva
credință mitologică. Actul primordial
are calitatea de a fi, pe lângă unic și
original, un desăvârșit act sacru,
săvârșit de și prin sacralitate. Dintr-o
altă perspectivă, creația este
reprezentarea orânduirii haosului
inițial, prin construirea unei ordini, a
unei structuri. Conform cosmogoniilor
diverselor popoare, înaintea creației a
existat doar haos, iar puterea capabilă
de a transforma haosul în ordine este
de factura sacră, sacralitatea fiind
singura capabilă de o creație
continuă, printr-o energie creatoare.

Ex nihilo …

De remarcat că doctrina creării lumii

din nimic (creatio ex nihilo) nu este o
doctrină biblică,[1] ea apărând abia în
secolul al II-lea e.n.,[2] deși unii
cercetători susțin că acesta nu e un
motiv de a crede că nu este o doctrină
biblică.[3]

Teme comune …

Articol principal: Mitologie comparată.

Arhetipuri în mitul
genezei …

Zeul creator
…

Detaliu de pe tavanul Capelei

Sixtine, înfățișând crearea
stelelor și planetelor

Zeul creator sau demiurgul reprezintă

entitatea responsabilă pentru creația
întregii lumi materiale și spirituale, în
unele cazuri, sau doar a lumii
materiale. De obicei, zeul creator este
și cel care a dat viață primilor oameni.
Existența lui reflectă necesitatea
omului de a-și explica originea
universului printr-un proces fabulos.
Actul creației este sacru, pur, original,
unic și irevocabil, reprezintă o biruință
a ordinii asupra haosului primordial.
Din această cauză zeul creator și-a
câștigat în majoritatea religiilor o
reputație foarte mare. El este uneori
zeul suprem, ca în cazul lui Odin, din
mitologia nordică, a lui Atum din cea
egipteană sau a lui Marduk din cea
mesopotamică. Cu toate acestea
religiile gnostice disprețuiesc zeul
creator precum și materia creată de
acesta și îl consideră un demon sau o
divinitate inferioară care a încercat să
imite prin creație Paradisul.

Zeul Haosului
…
Înainte de săvârșirea actului creator și
de stabilire a ordinii în univers, lumea
era stăpânită de întuneric și
dezordine, sau pe scurt de haos
primordial. Acest termen abstract
definește un spațiu gol, infinit și
indefinit. În multe mitologii lumea a
fost creată din haos, adică din nimic,
ceea ce amplifică puterea zeului
demiurg. Există însă și mituri în care
geneza lumii se desăvârșește prin
sacrificarea unui monstru, unui gigant
sau a unui zeu care personifică haosul
primordial. Sacrificiul este obligatoriu
în acest caz, fără el neputându-se
clădi ceva semnificativ și durabil. De
exemplu, în mitologia nordică,
Universul a fost făcut din trupul
uriașului Ymir, iar în mitologia
mesopotamică, Marduk a sacrificat-o
pe zeița-dragon Tiamat, formând cu
trupul enorm cerul și pământul. În
religia maniheistă lumea oamenilor a
fost făurită din măruntaiele demonilor
arhonți. În plan simbolic, biruința
zeilor olimpieni asupra titanilor, în
mitologia greacă și a zeilor Tuatha de
Danann asupra fomorilor în credința
celtică, reprezintă victoria ordinii
asupra anarhiei și a creației asupra
haosului.

Zeița mamă
…
Zeița mamă este în mitologie un
simbol al fertilității, al bogăției și al
pământului. Ea este asociată adeseori
cu mitul genezei, și chiar dacă nu este
creatoarea lumii, are un rol decisiv în
acest proces. În mitologia greacă și
cea egipteană, zeița mamă are nevoie
de o jumătate, de o zeitate opusă,
masculină. Astfel în aceste mitologii,
geneza este văzută ca un ritual al
iubirii, ca o împreunare între cele două
elemente antagonice ale naturii:
pământ-cer și masculin-feminin. Dacă
în mitologia greacă, zeița Gaia este
pământul, iar zeul Uranus este cerul,
în religia vechilor egipteni, locurile
sunt inversate, zeița Nut fiind cerul,
iar zeul Geb pământul. În mitologia
celtică, zeița-mamă, Danu este una
din principalele zeițe din acest
panteon, deci are o importanță foarte
mare, mai ales că poporul de zei
celtici poartă numele „Tuatha de
Danann” adică „triburile zeiței-mamă
Danu”.

Zeul șarlatan
…
Zeul șarlatan este zeul care intervine
în creația demiurgului, de obicei cu
intenții malefice, din cauza invidiei,
urii, răutății lui înnăscute sau din
naivitate și lipsa conștiinței că ar
putea provoca rău. Fiindcă lumea la
începuturile ei se caracterizează prin
puritate primordială și perfecțiune,
acest zeu este responsabil pentru
aducerea relelor, suferințelor și a
morții. El degradează opera ideală a
zeului creator și provoacă procesul de
degradare progresivă a lumii.
Exemplu pentru acest tip de zeu este
Ahriman (mitologia persană) sau
Sulmus (mitologia mongolă). De
asemenea, rolul zeului șarlatan poate
fi preluat de demoni, duhuri rele sau
spiriduși.

Mitul creaţiei în
funcţie de diverse
credinţe

Note

Bibliografie

Ultima modificare efectuată …

PAGINI SIMILARE

Geneză (mitologie)

Listă de zei din mitologia

egipteană
articol-listă în cadrul unui pr…

Miturile creării Egiptului

Antic

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA

3.0 , exceptând cazurile în care se
specifică altfel.

Politica de confidențialitate • Desktop

Termeni de utilizare •