Concurența perfectă

Concurența perfectă este un model al teoriei economice. Acest

model descrie o formă ipotetică a pieței în care nici un
producător sau consumator nu are puterea de a
influența prețurile de pe piață.

Concurența perfectă trebuie să îndeplinească șase parametri:

 Atomicitate -- pe o piață oarecare, există un număr mare de mici

producători și consumatori, fiecare fiind însă atât de neînsemnat,
încât acțiunile unuia nu au impact asupra cantităților produse sau
prețurilor de vânzare ale celorlalti, firmele considerând prețul
dat.
 Omogenitate -- bunurile si serviciile sunt substitute perfecte.
 Informații perfecte și informații complete -- firmele și
consumatorii cunosc prețurile fixate de toate firmele.
 Acces egal la tehnologie -- toate firmele au acces la tehnologiile
de producție.
 Acces egal la tehnologie -- toate firmele au acces la tehnologiile
de producție.
 Intrare liberă -- orice firmă poate intra sau ieși de pe piață după
bunul plac.
În general există puține piețe perfect concurențiale, dacă oricare
dintre condițiile de mai sus se aplică piețelor reale. de exemplu,
firmele nu vor avea niciodată informații complete unele despre
celelalte și vor exista întotdeauna anumite costuri de tranzacție.
Într-o piață perfect concurențială va exista o eficiență alocativă
și o eficiență productivă.
Eficiența productivă apare atunci când firma produce în
punctul cel mai de jos de pe curba costurilor medii totale,
aceasta însemnând că bunurile nu se pot produce în nici un fel
mai ieftin.
Eficiența alocativă apare atunci când prețul este egal cu
costurile marginale, iar bunul este pus la dispoziția
consumatorului, la cel mai mic preț posibil. Acest lucru este
posibil numai atunci când există concurență perfectă.

Concurența perfectă este o teorie absolută, deoarece nu există

exemple de piață perfect competitivă.