Concurenţă - reprezintă confruntarea, rivalitatea economică între agenții economici pentru

cele mai bune condiții de activitate economică( producție, cumpărare-vînzare) și obținerea

unor rezultate performante.
Concurenţă din interiorul ramurii- reprezintă concurența între firme pentru cele mai bune
condiții de producție și comercializare a mărfurilor cu scopul de a obține supra-profit.
Concurenţă dintre ramuri- reprezintă concurența între firme pentru cea mai avantajoasă
utilizare a capitalului cu scopul de a obține profit maxim în baza redistribuirii lui.
Concurenţă prin preţ- situatie in care o firma cauta sa castige o cota de piata cat mai mare
prin practicarea unor prețuri inferioare celor ale concurenței, care reacționează asemanator,
creându-se un adevărat cerc vicios.
Concurenţă prin produs- prin aceasta actiune se evita comparația de preț cu produsele
competitive aparținând concurenței; producătorul poate face dificile comparațiile privind
prețul accentuând asupra unor inovații minore (variante multiple de produs, ambalaje diferite
s.a.), care perturbă perceperea prețului exact de consumatori.
Metode extraeconomice a luptei de concurenţă- include furtul de informaţii de la
concurenţi, răspândirea de informaţii false despre concurenţi, cumpărarea unor specialişti de
la concurenţi şi utilizarea lor în interesul propriu, atragerea pe căi ilegale a unor surse de
sponsorizare ş. a.
Atomicitatea pieţei- piaţa se compune dintr-un număr foarte mare de vânzători şi
cumpărători, ponderea fiecăruia pe piaţă fiind nesemnificativă, încât ei nu pot influenţa
preţurile.
Omogenitatea produselor- produsele diferitor firme sunt identice, substituibile, astfel încât
cumpărătorilor le este indiferent de la ce producător procură marfa.
Transparenţa pieţei- toţi agenţii economici dispun de informaţii perfecte în privinţa
preţurilor, tehnologiilor, resurselor, etc.,
Mobilitatea factorilor de producţie- presupune că factorii de producție vor fi orientaţi
întotdeauna spre activităţile unde vor fi utilizaţi cel mai eficient. Orice întreprinzător găseşte
pentru activitatea sa factorii de producţie necesari, în orice moment şi în orice cantitate
Echilibrul instantaneu- există atunci când cererea se modifică iar oferta este rigidă, fixă,
pentru că producătorii nu au nici o posibilitate de a o modifica
Echilibrul pe termen scurt- apare atunci când cererea se modifică dar oferta cunoaște
modificări reduse, sub incidenţa factorului muncă, a metodelor de marketing şi a indicilor de
utilizare a capitalului fix (capacităţii de producţie)
Echilibrul pe termen lung- atunci când se trece la o nouă stare de echilibru, când toţi
factorii de producţie sunt variabili, ca urmare a intrării (ieşirii) din industrie a unor firme,
ameliorării calitative şi creşterii cantitative a capitalului fix şi a altor imputuri.
Echilibrul stabil- dacă piața revine la echilibrul vechi (prin absorbirea sau eliminarea
factorului perturbator) sau își găsește altul nou,(dispune de forțe proprii de a se reechilibra).
Echilibrul instabil- dacă în urma unor șocuri echilibrul pieței se rupe, iar în timp se
accentueaza dezechilibrul,
Dezechilibrul auto întreținut- dezechilibrul se reproduce în condiţii relativ constante, starea
de dezechilibru apare ca normală