Concurenta perfecta.

Este o structura de piata in care nici un producator sau consummator n-are puterea
de a influenta preturile de pe piata.
Atomicitatea pietei (nr ft mare de producatori si cumparatori)
Omogenitatea produselor(sunt identice, substituibile, cump este indiferent unde sa cumpere)
Transparenta pietei(inf perfecte privind preturile, tehnologiile, resursele, posibilul profit)
Intrare libera(lipsa barierelor)
Mobilitatea absoluta a resurselor pe TL
P este o valoare data, firma poate stabili numai Q optim. Cererea este absolut elastica in raport cu P,
curba cererii reprezinta o linie dreapa paralel co axa ox. Comportamentul firmei nu depinde de reactia la
acest comp a concurentilor sai (sunt prea multi si n-au suficienta putere pentru a controla piata).
Obiectivul formei pe TS este maximizarea profitului, pentru aceasta ea trebuie sa determina volumul
de productie optim.Echilibrul poate fi realizat cu conditia egalitatii costului marginal si venitului
marginal. MC=MR Venitul marginal de la realizarea oricarei unitati este acelasi si este = cu pretul pietei
MC=MR=P=AR.
In dependenta de nivelul costurilor medii individuale firmele pot obtine profit daca AC<P, pot fi nonprofit
daca AC=P obtin doar profit normal, pot suporta pierderi daca AC>P.
Pe TL nr firmelor permanent se modifica, cele cu pierderi parasesc ramura, profitul economic
altora atrage in ramura firme noi. In aceste conditii echilibrul pe TL apare doar in cazul stabilirii pretului
de piata la nivelul minim al costurilor medii. P=LMC=LAC Profitul economic dispare, firmele obtin doar
profit normal. Nici o forma nu e in stare sa obtina pr ec pe TL
Stabilirea pe TL a P joase
Repartitia eficienta a resurselor (S=D sunt respectate interesele si prod si cons)
Lipsa varietatii bunurilor
Lipsa pr ec pe TL si deci a resurselor dezvoltarii ulterioare a firmei
Accesibilitate de imitare a inovatiilor firmei concurente
Monopolul Reprezinta piata dominata de un singur producator care produce si vinde un bun pentru care
nu exista substituenti, impunind cantitatea, calitatea si pretul.
Un singur vinzator si nr mare de cumparatori
Bun omogen fara substitute Accesul pe piata e dificil
Lipsa de transparenta a pietei Imobilitatea factorilor de productie
Monopolul natural o singura firma poate furniza un bun sau serviciu la costuri inferioare situatiei in
care ar exista mai multe intr pe piata. E specific sferelor de transport si telecomunicatii, asigurari cu
energie, gaz, apa, televiziune prin cablu etc.
Monopolul asupra resurselor o firma poseda resursele naturale la care alti producatori n-au acces.
Monopolul creat prin lege.
Firma monopolist poate controla piata in sensul determinarii cantitatii oferite si P de vinzare. Curba
cererii are panta negativa, adica pe masura maririi Q monopolistul va trebui sa reduca P, ceea ce inseamna
ca MR va fi inferior pretului.
Starea de echilibru a monopolului se realizeaza in conditia MC=MR. In dependenta de raportul P de
monopol si costului total mediu monopolistul poate obtine pr ec, sa-si acopere costurile si sa suporte
pierderi.
Pe TL daca monopolistul reuseste sa-si pastreze pozitia, echilibrul lui se asigura cu conditia egalitatii
costurilor marginale pe TL si a venitului marginal
LMRC=MR.
Puterea monopolului se masoara cu indicile Lerner L=(P-MC)/P, valori posibile 0-1.
Posibilitatea utilizarii maximale a efectului de scara Lipsa cheltuielilor pentru reclama
Monopolist produce mai putin decit volumul optimal la un pret mai mare.
Concurenta monopolistica Reprezinta o structura de piata in care oderta provine de la un nr mare de
firme ale caror produse sunt diferentiate.
Numerosi vinzatori care sunt in stare sa controleze piata monopolisti partiali
Produse similare dar diferentiate dupa forma, culoare, ambalaj. marca comerciala
Accesul relativ liber Firma nu poate fixa pretul dar are un anumit control asupra pretului la productia sa
Este o forma intermediara dintre concurenta perfecta si monopol. Se intilneste des in domeniul productiei
bunurilor de consum (industria textila, incaltaminte, cosmetica, sf.serviciilor). Comportamentul firmei
este independent. Fiecare producator este monopolist asupra variantei bunului sau.

Initial se determina Q adecvat egalitatii MC=MR, apoi luind in calcul cererea se fixeaza P. In stare de
echilibru, pornind de la raportul P la costul total mediu firma poate obtine profit pozitiv, zero sau negativ.
Profitul economic incurajeaza intrarea in ramura a firmelor, diminueaza profitul pentru firmele existente.
Firme care inregistrau pierderi pe TS parasesc piata. Acest proces de intrare-iesire continua pina cind
firmele existente pe piata inregistreaza profit economic nul, ele obtin doar profit normal. Conditia de
maximizare a profitului pe TL este aceeasi MC=MR.
Diferentierea bunurilor si serviciilor
Satisfacerea necesitatilor si gusturilor variate ale consumatorilor
Majorarea cheltuielilor pentru publicitate
Diminuarea volunului de productie Cresterea P bunurilor P>MC
Oligopolul Reprezinta o structura de piata ce apare in situatia in care citeva firme ce realizeaza un
produs omogen sau diferentiat, domina piata.
Existenta a citorva firme mari (2-10) cu o pondere semnificativa in volumul total de vinzari si
posibilitatea de a influenta P.
Produse omogene sau diferentiate Accesul dificil pe piata
Utilizarea pe larg a concurentei non-pret Interdependenta firmelor
citeva firme produc un bun omogen (otel, zinc)
fabrica produse difereniate (anvelope, automobile)
Cu cit mai putine firme impart piata intre ele, cu atit mai mare este gradul de putere monopolista in
ramura.
Sunt citeva modele de comportament :
1. comportament cooperant, impart piata in avantaj reciproc.
Firmele concurente deseori formeaza carteluri o forma de asociere in care producatorii isi pastreaza
individualitatea, dar se inteleg in ceea ce priveste P si Q. P se stabileste la nivelul care asigura profitul
maximal pentru toate companiile, iar profitul se imparte conform cotei-parti a fiecarei companii in
volumul total de productie. Astfel se formeaza monopolul de grup. Cel mai de succes cartel este
OPEC
2. comportament necooperant
(concurential), fiecare firma de sine statator ia decizia cu privire la P si Q. Are loc o lupta a firmelor
concurente, de ex in forma razboiului preturilor diminuarea treptata a preturilor pentru excluderea
concurentului de pe piata. Se considera ca daca o firma va reduce P, concurentii sai vor sustine
aceasta reducere. Daca va ridica P, atunci nici o firma nu-i va urma exemplu. Firma se va abtine de la
modificarea P initial.
3. Intelegerea secreta,
cea mai tipica forma este lider in domeniul P reprezinta un compromis intre comportamentul cooperant
si concurential. Liderul este fie cea mai mare companie, fie cea mai dotata tehnic, ea stabileste P care sa-i
maximizeze profitul, restul firmelor copiaza comportamentul liderului. Ca sa mentina echilibrul pe piata
firma lidet stabileste P care sa aranjeze restul producatorilor.
Efectul de scara crescatoare
Concurenta non-pret duce la ridicarea calitatii bunului
Carteluri sunt daunatoare pentru economia de ramura si mondiala in ansamblu
Firmele pot frina modernizarea pentru ca obtin profit stabil
Monopsonul desemneaz o structur a pieei cu concuren imperfect, n cadrul creia exist un singur
cumprtor pentru un anumit bun i muli vnztori pentru acel bun.
Multi vinzatori si un singur cumparator
Pozitia monopsonica este detinuta de: a) firme productive ce achizitioneaza ntreaga cantitate dintr-un
factor de productie pentru a produce anumite bunuri (tutun, bumbac, animale pentru carne etc.); b) firme
comerciale care cumpara pe o piata pentru a le revinde la alte preturi pe aceeasi piata sau alta piata.
ntr-o asemenea situatie, cumparatorul are putere de actiune asupra pretului la care se efectueaza
tranzactia. Situaiile n care un numr mare de ofertan i se confrunt cu un singur cumprtor este uzual
pentru productorii de echipamente militare, nave, avioane etc, pe piata factorilor de productie, de ex.
munca.
Curba ofertei are inclinatie pozitiva, ceea ce inseamna ca firma monopsonist cu cit mai mult doreste sa
procure, cu atit mai mare va fi pretul, in acest caz costurile totale se vor mari, iar MC vor fi tot timpul mai
mari ca P. Echilibru se obtine la egalitatea MC=MR.