Particularitatile pietei muncii

Piata muncii poate fi definita ca spatiul economic in care se intalnesc , se confrunta

si se negociaza in mod liber cererea de munca (detinatorii de capital , in calitate de
cumparatori ) si oferta ( reprezentata prin posesorii factorului munca ) .
In materie de terminologie , stiinta economica actuala utilizeaza atat formularea
de piata a muncii cat si pe cea de piata a fortei de munca .Exista argumente care
sustin fiecare dintre aceste formulari :
a) relatiile economico – sociale in cadrul carora se desfasoara munca salariata ,
ca fac necesara utilizarea formularii de ‘’ piata fortei de munca ‘’ .Prezentam in
acest sens argumentele aduse de unii specialisti :
- obiectul tranzactiilor pe aceasta piata il constituie , in conditiile contemporane,
forta de munca , adica insusirile fizice , intelectuale , competenta , experienta etc .
si nu munca – ce este doar utilizarea fortei de munca ;
- beneficiarul foloseste in interesul sau ,in calitate de cumparator , forta de
munca , iar intreprinderile angajeaza forta de munca si nu munca ;
- obiectul sistemului de protectie sociala , determinat pe baza relatiilor
economice din cadrul pietei contemporane vizeaza in mod direct forta de munca si
nu munca ;
- optiunea pentru piata fortei de munca implica si recunoasterea caracterului de
marfa al fortei de munca , inclusiv pentru tarile europene

b) formele concrete de manifestare a relatiilor economico – sociale implicate de

munca salariata , impun utilizarea formularii de piata a muncii , cu urmatoarele
argumente :
- piata fortei de munca are o sfera mai limitata , desemnand , dupa toate
aparentele numai oferta de forta de munca ;
- piata muncii include impactul dintre cerere si oferta , ca elemente principale
ale ei , precum si reglementarea raporturilor de munca sub toate aspectele lor :
durata muncii , concediile de odihna platite , recrutarea , conditiile de angajare si
licentiere , conditiile de munca , dreptul la greva , drepturile de salarizare , etc ;
- actiunea de vanzare cumparare nu se realizeaza numai la angajare –
licentiere , ci se afirma in fiecare zi in procesul muncii ;
- piata muncii reflecta un amplu proces de umanizare care s-a produs , in
primul rand , in sfera muncii.
 Segmentarea pietei muncii
Teza potrivit careia piata muncii nu are un caracter unic, ci se compune dintr-o
piata primara, care se formeaza si actioneaza in mod specific, fiind dominata de
marile firme care isi pastreaza salariatii timp indelungat si de o piata secundara, in
cadrul careia raporul cerere-oferta are caracter permanent, general si concurential.
Cele doua piete sunt considerate ca neavand legaturi intre ele pentru ca solicita
meserii si mai ales un nivel de pregatire foarte diferit, purtatorii cererii de munca
au situatii complet diferite si mecanismele de functionare nu sunt aceleasi.

Segmentarea pietei muncii se concretizeaza in:

a) stratificarea locurilor de munca dupa mai multe caracteristici importante,
cum ar fi : nivelul salariilor, masura in care este garantata cariera, nivelul mediu de
calificare, perspectivele de a promova conditiile de munca. Cand toate acestea sunt
favorabile se considera ca este vorba despre piata primara, iar cand sunt
nefavorabile, despre piata secundara a pietei muncii.
b) Stratificarea salariatilor dupa vechimea prezentei pe piata muncii, nivelul
mediu de pregatire, rata sindicalizarii, gradul de stabilitate a comportamentelor si
aspiratiilor. Cand acestea sunt avantajoase salariatiilor, este vorba de piata primara,
iar cand nu, de piata secundara. Se delimiteaza astfel doua moduri de utilizare a
muncii salariate si doua tipuri de salariati. Un segment de salariati cu vechime,
sindicalizati, bine integrati pe piata primara, cu perspective de promovare si cele
mai bune salarii ceea ce accentueaza stabilitatea aspiratiilor. De cealalta parte, forta
de munca din sectorul secundar, fara acces pe piata primara, stabil pregatita si
putin sindicalizata, fara perspectiva de promovare, cu comportamente putin stabile,
toate acestea formand un cerc vicios cu numeroase directive.
Piata muncii trebuie poate fi privita intr-o dubla ipostaza :
- de piata derivata – sub aspectul dimensiunii si structurii ocupationale ,
profesionale , teritoriale a cererii de munca si , prin intermediul acesteia , asupra
sistemului de invatamant , formare profesionala initiala si continua , pe intreaga
durata a vietii active a individului ;
- de piata principala din punctul de vedere al formarii ofertei de munca , sub
aspect cantitativ si structural – calitativ al potentialului de munca , al intrarilor –
iesirilor de pe piata muncii, a structurii demografice si ocupational – profesionale
si de calificare .
Piata muncii in desfasurarea sa pe meserii sau specialitati. Intrucat meseriile si
specializarile nu sunt substituitile intre ele decat in mica masura, se considera ca
piata muncii functioneaza pe segmentii fiecarei meserii sau specializare constituind
un segment.

2) FUNCTIILE SI PARTICULARITATILE PIETEI MUNCII

Piata muncii are particularitati naturale sau dobandite datorita carora se

diferentiaza net de celelalte piete , imprimandu-i practic atributul de piata
principala , fundamentala : este piata celui mai important factor de productie , cu
importante caracteristici demo – socio – psihosociale si educational-formative ;
piata negociata , contractuala si , ca atare , piata cea mai imperfecta , mai putin
concurentiala , in care mecanisme ale pietei libere conlucreaza cu reguli , conventii
, norme juridice , principii etice etc . ; o piata cu tendinte de rigidizare .

Mecanismul de functionare a pietei muncii reprezinta un ansamblu de legaturi

intre partenerii individuali autonomi , ca viitori salariati , si patronatele autonome
care solicita si utilizeaza munca salariata , precum si legaturile si negocierile dintre
reprezentantii acestor doua parti , adica organizatiile de sindicat si organizatiile
patronatelor , care se deruleaza dupa reguli predeterminate.
Asupra functionarii pietei muncii isi exercita influenta deopotriva factori
economici , cit si factori de natura social – institutionala.Factorii economici isi pun
amprenta in special asupra cererii de munca.
Fiind un factor de productie , cererea de munca apare ca o cerere derivata .
Aceasta inseamna ca volumul si structura de calificare a cererii de munca sunt
determinate de cererea finala de bunuri si servicii , nivelul costurilor salariale , dar
si de starea sistemului tehnologic exprimata prin nivelul productivitatii muncii si al
consumurilor intermediare.
Oferta de munca este modelata simultan de factori economici ( nivelul salariului ,
ca pret al muncii ) , dar si de factori sociali sau institutionali .In functie de
prioritatea acordata uneia sau alteia dintre grupele de factori , in literatura
economica exista o diversitate de pareri asupra naturii si modului de functionare a
pietei muncii.
In procesul de dezvoltare si functionare a economiei nationale, piata muncii
indeplineste functii importante, de ordin economic, social-economic si educativ:
a) alocarea eficienta a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, profesii, teritoriu
in concordanta cu volumul si structura cererii de munca;
b) unirea si combinarea fortei de munca cu mijloacele de productie
 c) influenta asupra formarii si repartizarii veniturilor
d) functie sociala- contribuie la formularea si orientarea climatului de munca si
de protectie sociala
e) functie culturala -furnizeaza informatii pentru procesul de orientare
profesionala, recalificarea si reintegrarea fortei de munca si actioneaza prin
mecanismele sale asupra acestui proces
Actiunile si schimburile care au loc pe piata muncii privesc o marfa de un fel
deosebit care, prin particularitatie sale – fiziologice, psihologice, sociale si morale
– se deosebeste de celelalte marfuri. Ca urmare, piata fortei de munca prezinta o
serie de particularitati, in raport cu celelalte piete, intre care cele mai importante
sunt astfel analizate in literatura economica :
1) In primul rand ea este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si de sensibilitate si
prin aceasta ea conditioneaza atat echilibrul economic cat si pe cel social politic.
Rigiditatea si sensibilitatea ei rezulta nu numai din particularitatile ofertei, din
particularitatile demo-economice, biofiziologice si psihosociale ale marfii care
circula pe aceasta piata, ci si din ponderea mare si intrepatrunderea ridicata a
laturilor economice si sociale. Literatura economica si sociala subliniaza tot mai
frecvent ideea ca in conditile actuale dreptul la munca, la alegerea libera a profesiei
si locului de munca este un drept fundamental al omului intr-o societate
demografica.

Asigurarea locului de munca, alegerea si exercitarea libera a profesiei reprezinta in

egala masura un act economic si unul de justitie sociala, de echilibru social.
Referindu-se la acest aspect cunoscutul economist francez Lionel Stoleru remarca :
*‘’Problema cheie a vietii economice este incercarea de a realiza fiecare moment
corespondenta intre nivelul de echilibru al bunurilor si serviciilor si nivelul
ocuparii depline, niveluri pe care nici un mecanism natural nu le face sa coincida.
Ori aici nici o greseala nu se poate tolera, deoarece nu se glumeste cu ocuparea
deplina ; nici o civilizatie nu ar suporta ca o parte a membrilor sai sa gaseasca o
munca regulata si un venit normal in timp ce alta este condamnata la mizerie
pentru ca nu i se ofera nici o posibilitate de a castiga un salariu; aceasta este nu
numai o problema de echilibru economic, ci si una de dreptate, de echilibru social
si politic. ``*

2) In al doilea rand, datorita complexitatii factorilor si proceselor mentionate, piata

muncii este mai complexa, mai organizata si mai reglementata in raport cu celelalte
piete. Tranzactiile care au loc pe aceasta piata nu sunt relatii numai de vanzare-
cumparare, iar agentii economici nu sunt numai cumparatori si vanzatori. Piata
muncii reprezinta un cadru in care se interactioneaza si se confrunta mai multi
agenti economici si parteneri sociali : salariatii si intreprinzatorii, organizatiile
patronale si sindicatele ca reprezentanti ai primelor categorii de agenti si statul,
fiecare dintre acestia cu roluri si functii bine determinate ;

3) Mecanisme de actiune ale pietei muncii.Aceste particularitati imprima anumite

trasaturi tranzactiilor cu factorul munca , spre deosebire de tranzactiile cu ceilalti
factori de productie :
- munca nu poate fi vanduta sau cumparata decat inchiriind capacitatea de munca a
proprietarului ;
- contractul de angajare a factorului munca este strict determinat de anumite
reglementari legislative cu caracter de interdictie , cumparatorul nu dispune in
totalitate de ,, marfa ‘’ sa ; el nu o poate utiliza pentru prestarea activitatilor
specificate in contract si in limita timpului de munca convenit ;
- detinatorii fortei de munca au mai putine posibilitati de utilizare alternativa a
acesteia ( munca in propria gospodarie , recreere ) , dar ei se pot sustrage pietei cu
o parte din acest potential pentru anumite perioade de timp ;
- tranzactiile cu forta de munca sunt legate de criteriile de preferentialitate ale
posesorilor acestei ,, marfi ‘’ inzestrarea nativa , educatia , orientarea profesionala ,
stilul de viata , modelul cultural , motivatiile valorice etc. ;
- munca este singurul factor de productie cu autoorganizare : posesorii fortei de
munca se constituie in sindicate , cu scopul de a influenta conditiile tranzactiilor pe
piata muncii ;
- sindicatele , reprezentand factorul munca organizat , negociaza direct continutul
normativ al institutiilor pietei muncii : conditiile de munca , nivelul salarizarii ,
durata timpului de lucru , criteriile de promovare si participare , clauzele
disponibilizarii , garantarea protectiei sociale , dreptul legal la greva etc ;
- sindicatele pot utiliza o strategie de monopol , monopson sau oligopol , ori pot
recurge , prin forta lor sociala , la tactica de intimidare a partenerilor ;

- sindicatele pot determina numeroase abateri de la regulile pietei , ceea ce

deformeaza modelul rational de comportament pe piata muncii .
 3) IMPERFECTIUNILE PIETEI MUNCII

Datorita mecanismelor de actiune ale acestei piete, care ii ofera un grad mai
ridicat de imperfectiune pe aceste niveluri in raport cu alte forme de piata apar
anumite imperfectiuni.
Pe de o parte salariul, ca pret al muncii, libera concurenta, productivitatea
marginala actioneaza intr-un cadru reglementat dinainte acceptat de toti
participantii (agentii economici).
Pe de alta parte salariul nu mai reprezinta unica parghie de reglare a volumului
ocuparii si utilizarii eficiente a fortei de munca, iar marimea salariului nu mai
rezulta doar din actiunea mecanismelor pietei, ci si din reglementari economico-
juridice importante adoptate in fiecare etapa. Se releva, nu fara temei, ca piata
contemporana a muncii este o piata contractuala si participativa in care negocierea
si contractul de munca joaca un rol esential in determinarea cererii si ofertei de
munca.

Procesele de ocupare si utilizare a fortei de munca sunt ajustate nu numai prin

dinamica raportului oferta-cerere, ci si cu ajutorul altor mecanisme aflate la
indemana firmelor, colectivitatilor locale sau ale statului. In acest sens au
functionat mai multi factori :
a) extinderea, mai ales dupa aparitia Organizatiei Internationale a Muncii, a
unor sisteme de reglementari pe plan national si international, a unor institutii si
legi care reglementeaza raporturile de munca si problemele ocuparii ;
b) cresterea gradului de organizare a agentilor economici, a intreprinzatorilor si
salariatilor, activitatea sindicatelor, negocierile dintre sindicate, patronat si stat
exercita o mare influenta asupra ocuparii, marimii si miscarii salariului, asupra
duratei muncii, asupra protectiei sociale;
c) politicile de ocupare a fortei de munca.
Formarea si functionarea pietei de munca reprezinta o componenta importanta a
procesului de tranzitie la economia de piata. Acesta este un proces complex si
dificil, la care trebuie sa participe toate categoriile de agenti.

Concluzii
In Republica Moldova exista un puternic dezechilibru intre cerere si oferta, piata
muncii neputind fi tratata separat de mediul economic general, fiind in fapt la
randul sau un instrument functional pentru economia de piata. Este o piata cu
oferta scazuta si nu foarte diversificata si respectiv cu o cerere mare, concentrata si
ea pe citeva segmente. Din cauza decalajului evident intre cerere si oferta(decalaj
de altfel vizibil si in situatia statistica ), presiunea care apasa asupra celor implicati
in sistem este foarte mare, mecanismul sanatos al concurentei inceteaza sa mai
functioneze. In fapt, pe „piata” apar doar anumite posturi, altele fiind
tranzactionate in afara pietei, adica pe o piata neagra paralela. Acest fapt creaza pe
termen mediu si lung puternice frustrari si dezechilibre, pentru ca se transmite
implicit mesajul ca nu valoarea conteaza, ci accesul preferential la informatii si
oportunitati de munca. Deoarece se tranzactioneaza liber in principal posturi mai
putin dezirabile, oamenii de valoare invata ca nu este loc pentru ei .Piata muncii se
caractearizeaza in principal prin natura „produsului” vindut, care este munca, o
combinatie rara intre timp dedicat activitatii, vointa, inteligenta, educatie si
experienta, calitati personale, imaginatie si curaj, sacrificii si neimpliniri, efort si
oboseala.Piata muncii depinde foarte mult de mediul economic prin genererea de
locuri de munca, regmenentari legale, fiscalitate. Daca acestea sunt mai greu de
imbunatatit in timp, macar mentalitatea angajatorilor ar putea suferi transformari
pozitive, prin apelul la profesionistii in resurse umane, la agentii specializate si la
cursuri de perfectionare. Destul de putini angajatori inteleg exact schimbarea de
paradigma pe care o presupune tranzactia de competente, dar nici sistemul oficial
nu-i ajuta. Pentru a tranzactiona competente, pe scurt abilitati si capacitati, ar trebui
construit un sistem de certificare a acestora, sistem cu ciclu foarte scurt.Exista mari
deosebiri intre ocupatie, functie, meserie si profesie. Calificarile „tehnice”,
profesionale, formate de sistemul de invatamint nu mai sunt suitatea, asumarea
responsabilitatilor, intelegerea interactiunilor complexe, a sistemelor relationale,
utilizarea in activitatea cotidiana in special a calculatorului.