Eşecurile pieţei

Optimum paretian si concurenta perfecta

 Exista piete in care cantitatile de bunuri si servicii cerute de

consumatori sunt mai mari decat cele oferite pe piata –
principiul de eficienta nefiind aplicabil=> risipa de resurse
economice rare=>,,esec al pietei’’=> necesitatea interventiei
publice

 Optim paretian: date fiind seturi alternative de alocari de

bunuri sau venituri pentru un anumit numar de indivizi,
imbunatatirea situatiei alocative a unuia nu se poate face
decat in conditiile in care situatia alocativa a altuia se
inrautateste.
Optimum paretian si concurenta perfecta
 Optimum paretian si concurenta perfecta

 O situatie de optim paretian presupune:

 existenta unor piete pentru orice fel de bunuri si servicii,
 ca toate pietele sunt in echilibru,
 sunt perfect competitive,
 agentii economici dispun de informare completa,
 nu exista externalitati.

 Pe pietele competitive, deseori, exista cazuri de asociere a

unor situatii de eficienta ridicata si distributie foarte inegala a
resurselor=>interventiile guvernamentale pe aceste piete
urmaresc cresterea egalitatii prin redistribuire cautand cele mai
eficiente cai (de exemplu: chiriile)
 Optimum paretian si concurenta perfecta

 Situatia de optim paretian presupune indeplinirea a trei conditii de

catre o piata:
- Eficienta schimbului
- Eficienta productiei
- Eficienta gamei de produse
Optimum paretian si concurenta perfecta

 Economia bunastarii trateaza relatia dintre pietele competitive

si criteriile de eficienta paretiana => 2 teorii:
- daca o economie este competitiva ea este Pareto-eficienta=>
acest lucru duce la o alocare eficienta a resurselor
- o alocare eficienta a resurselor poate fi obtinuta doar prin
piete competitive
Curba individuala a cererii
Formarea pretului de echilibru
 Principiile pietei eficiente - 1

 Competitia perfecta caracterizata prin comportamentul de

tipul price-takers al agentilor economici si prin atomicitatea
acestora
 Ubicuitatea pietelor – se produc toate bunurile si serviciile
de care este nevoie=> consumatorii pot plati pretul care
acopera ch. de productie
 Lipsa esecurilor pietei – dispar B si S publice, externalitatile
si randamentele crescatoare de scala
 Principiile pietei eficiente - 2

 Informarea perfecta – inf. referitoare la calitatea si

natura produselor precum si preturile si evolutia lor
 Bunurile achizitionate sunt de unica folosinta – uz
personal
 Factorii de productie sunt perfect mobili
 Costurile de tranzactionare intre agenti sunt
nesemnificative
 Sistem juridic care controleaza schimbul perfect
Competitia imperfecta este
influentata de factori ca:

 Restrictionari in fluxul de informatii privind

nivelul costurilor si al preturilor
 Aranjamente secrete intre firme ofertante pentru
mentinerea ridicata a preturilor
 Tratamente inegale ale vanzatorilor si
producatorilor fata de consumatori, pe baza
puterii de cumparare a acestora
 Avantajele competitive ale marilor firme fata de
cele mici (efectul de scala)
Competitia imperfecta este
influentata de factori ca:
 Situatia de monopol natural
 Situatia de monopol legal
 Acordarea patentelor de catre guvern
 Diferite tipuri de reglementari de catre stat pe
piata muncii
 Omogenitatea produselor
Informatia imperfecta

 Este deseori asociata cu ideea informatiei

incomplete asupra unui produs

 Informatia perfecta – creator de eficienta, de

utilizare rationala si completa a factorilor de
productie si de preturi uniforme

 Informatia completa – orice fapt susceptibil de

a afecta deciziile de achizitie sau de productie
ale agentilor economici este cunoscut si inteles
de acestia
Informatia imperfecta

 Modelul neoclasic – costul neglijabil al

accederii la informatie, transparenta perfecta.
 Informatia imperfecta (asimetria
informationala) este o realitate a economiilor
actuale => o piata nereglementata din acest
p.d.v. poate produce rezultate suboptimale.
 ,,Legea preturilor uniforme’’ /,,pretului unic’’
– apare datorita unui arbitraj permanent intre
agentii economici participanti la tranzactii pe
o anumita piata.
Informatia imperfecta

 Stigler (1962) - Informatia costa si acest lucru se poate

observa in toate fazele creatiei, productiei de masa si
schimbului bunurilor.

 Situatie paradoxala – preturile de monopol

 Ex. de asimetrie informationala: asigurari medicale,

vanzarea de masini second hand

 Hayek – pietele sunt institutii in care fiecare poate sa

utilizeze eficient informatia de care dispune, problema
informarii perfecte fiind irelevanta pentru logica actiunii
agentilor economici – ,,separating equilibrium’’
si ,,experience rating’’
Informatia imperfecta

 Sunt multi economisti care considera ca

reglementarea nu este necesara, din diferite
motive:
- logice (piata obliga firmele sa ofere
informatiile necesare),
- pentru ca este irelevanta (McDonalds,
bauturi carbogazoase)
- costul informarii

Concluzii

 Interventia guvernamentala in economia

de piata produce ,,imbunatatiri de tip
Pareto’’ insa uneori aceste programe
guvernamentale cresc peste masura =>
probleme de structura ale acestora:
Legitimitatea obiectivelor si tintelor,
Adecvarea metodelor la scopurile propuse
=> ,,esec al guvernarii’’
Bunurile publice

 Bunurile publice reprezintã o marfã sau un serviciu care

oferit unui individ rãmâne disponibil şi altor persoane, fãrã
cheltuieli suplimentare.

 Caracteristicile esenţiale ale bunurilor publice pure sunt:

* non-rivalitatea consumului - în situaţia consumului unui
individ din acest bun, nu se diminueazã disponibilitatea
acestuia pentru alţi potenţiali consumatori. Altfel spus, este
posibil un consum simultan din acest bun.
* non-excluderea. Aceasta se referã la imposibilitatea
frânãrii consumului prin excluderea unor consumatori de la
utilizarea sau consumul sãu.
Bunurile publice

 Dacã un bun este asigurat în condiţii de excludere sau consumul sãu nu este complet non-rival,

acesta se numeşte bun mixt sau bun public impur, adicã imperfect.

 Bunurile publice se regãsesc în orice economie de piaţã.

 Ele nu sunt oferite în mod obligatoriu numai de sectorul public, fiind şi piaţa privatã implicatã în

asigurarea lor. Atunci când consumul unui bun este non-rival, dar permite excluderea în sensul cã

existã un preţ care permite accesul la el, consumul bunului public poate fi considerat ineficient.

 Aceasta, deoarece consumul suplimentar gratuit genereazã satisfacţie consumatorului, dar cel

pentru care trebuie suportat un preţ este generator de insatisfacţie şi chiar reducere de utilitate.

 În acest fel, bunul public asigurat de cãtre o piaţã privatã nu permite atingerea nivelului optim al

producţiei, respectiv consumului din acel bun.

Bunurile publice

 Legãturile, respectiv întrepãtrunderile şi concurenţa dintre sectorul

public şi cel privat în domeniul bunurilor publice sunt evidente:

· un bun poate fi produs atât de sectorul public cât şi de cel privat, situaţie
în care acestea se aflã în concurenţã - învãţãmântul public şi privat
care oferã servicii similare, dar de calitate şi cu preţuri diferite.

· un bun poate fi produs numai de sectorul privat şi atunci acesta nu

prezintã caracteristicile bunurilor publice de consum non-rival şi non-
exclusiv. Este situaţia bunurilor rivale şi cu excludere: hranã,
îmbrãcãminte, locuinţe etc.

· un bun poate fi produs numai de sectorul public şi acesta este un bun

public pur, cum ar fi apãrarea naţionalã, strãzile curate, legea etc. de
care beneficiazã toţi consumatorii în acelaşi fel, fãrã discriminare şi
restricţii de nici un fel.
Bunurile publice

 Bunurile mixte prezintã caracteristici atât ale

bunurilor publice, cât şi private:
- bunuri cu non-excludere dar rivale, atunci când sunt
oferite tuturor consumatorilor în aceleaşi condiţii, fãrã
costuri, dar excesul de cerere le suprasolicitã şi le face
inaccesibile pentru alţi consumatori.

- bunuri cu excludere dar non-rivale, atunci când accesul

consumatorilor este frânat, prin practicarea unor
restricţii, de preţ sau de naturã tehnicã şi astfel, oferta
nu este total satisfãcutã de cerere şi bunurile mai pot
fi consumate de alţi indivizi.
Bunurile publice