PRincipiul lui Dirichlet

În algebră

20 MARTIE 2024
Colegiul Naional “Spiru haret”
Zîmbreanu Drago
Introducere

Principiul lui Dirichlet (sau al sertarelor) este o teoremă matematică ce afirmă că dacă există n obiecte
dispuse în n-1 cutii, atunci există o cutie care conține cel puțin două obiecte. Chiar dacă principiul lui
Dirichlet este binecunoscut, originile lui sunt obscure.
Argumentarea

1.Relevanța și Importanța în Matematică: Principiul lui Dirichlet este un concept cheie în teoria
funcțiilor complexe, analiză armonică și teoria probabilităților. Abordarea acestui principiu într-un
proiect poate oferi o înțelegere mai profundă a acestor subiecte fundamentale.

2.Aplicații în Teoria Numerelor și Combinatorică: Principiul lui Dirichlet este esențial în teoria
numerelor și are legătură strânsă cu probleme legate de numere prime și distribuția lor. De asemenea,
este relevant în combinatorică și în studiul combinațiilor de obiecte.

3.Fizică Matematică și Inginerie: În fizică, principiul lui Dirichlet poate fi aplicat în diverse domenii,
cum ar fi ecuațiile în derivate parțiale, teoria câmpului și teoria potențialului. În inginerie, principiul
poate fi folosit în domenii precum analiza circuitelor electrice, teoria antenelor și conducția termică.
În Algebră

1.1 Dacă reprezentăm n*k+1 obiecte în k cutii,atunci va exista o cutie în care se alfă cel puțin n+1
obiecte.
1.2 Fie A o mulțime nevidă și A1,A2,…,An(n∈N*)o partiție a mulțimii A,adică A1∪A2∪…∪An=A și
Ai∩Aj=mulțimea vidă pentru i,j∈{1,2,….n},i≠j.
Dacă avem n+1 elemente în A,atunci va exista o mulțime Ai și care se conțină cel puțin două dintre
cele n+1 elemente considerate.
Acest principiu stabilește existența unei cutii cu anumite proprietăți,fiind așadar un principiu de
existență și nu unul constructiv,deoarece nu stabilește un algoritm de aflare a cutiei cu proprietăți
dorite.Diversitatea și frumusețea problemelor în care se poate utiliza principiul cutiei face ca,la
numeroase concursuri sau în diverse cărți de specialitate,acest tip de probleme să fie mereu present.

Exemplu:
Arătați că,oricum am allege 7 pătrate perfecte distincte,există cel puțin două a căror diferență se
divide prin 10.
 Soluție:Restul împărțirii la 10 a unui număr este egal cu ultima cifră a numărului.Un pătrat perfect
poate avea ultima cifră egală cu 0,1,4,5,6 sau 9.Cum avem 7 pătrate perfecte și doar 6 posibilități
pentru ultima cifră,vor exista două pătrate perfecte care au aceeași ultimă cifră.Diferența acestora se
divide cu 10.

În Geometria Combinatorie

2.1 O variantă geometrică a principiului lui Dirichlet care ne apropie de geometrie combinatorică ar
fi:dacă pe suprafața unei mese de arie S se așează foi de hârtie având suma ariilor S’>S,atunci există cel
puțin două foi suprapuse.
O primă generalizare a principiului cutiei ar fi:dacă în n cutii introducem m obiecte și
m>p*n,p∈N*,atunci există o cutie care conține cel puțin p+1 obiecte.
Se observă că în varianta discrete,algebrică,esențiar este să cunoaștem numărul de obiecte și
numărul cutiilor,iar varianta geometrică să cunoaștem aria mesei și aria obiectelor,adică măsura
lor.
Cadrul theoretic care permite studiul problemelor în care se aplică principiul lui Dirichlet și
generalizările lui îl constituie spațiile măsurabile,formate din submulțimi ale unei mulțimi
date(submulțimi măsurabile) și de o ,,măsură” pentru fiecare dintre aceste mulțimi.
2.2 Fie X o mulțime,P(X) mulțimea părților sale și m:P(X) →[0, ∞) o funcție numită măsură pe
X,cu proprietățile:
1)m(mulțimea vidă)=0;
2)m(A∪B)=m(A)+m(B)-m(A∩B).
Observație:În teoria măsurării,în loc de P(X) se ia o submulțime Pm(X) formată din mulțimi
măsurabile (în sens Lebesgue sau Jordan), dar pentru această lucrare considerăm că nu trebuie
să dezvoltăm teoria cea mai general,având în vedere că toate mulțimile cu care se lucrează în
școală sunt mulțimi normale(măsurabile).

Fie A1,A2,…An ∈P(X).Să notăm: Ik = ∪ (Ai1∩Ai2∩…Aik),k=1,n.

Concluzie

Principiului lui Dirichlet oferă o bază solidă pentru înțelegerea și rezolvarea unei game variate de
probleme din diverse domenii, precum teoria numerelor, analiza matematică, fizica matematică, și chiar
în aplicații practice precum teoria potențialului și teoria câmpurilor electromagnetice.

Prin aplicarea Principiului lui Dirichlet beneficiază de o metodologie riguroasă și eficientă pentru
rezolvarea problemelor legate de valorile medii, distribuția și proprietățile funcțiilor armonice, precum
și pentru analiza comportamentului acestor funcții în contexte diferite. Utilizarea acestui principiu
poate oferi, de asemenea, o mai bună înțelegere a fenomenelor fizice și matematice complexe, ajutând
la dezvoltarea unor soluții inovatoare și la aducerea unor contribuții semnificative în diverse domenii
de cercetare și aplicații practice.
În concluzie, Principiul lui Dirichlet reprezintă nu doar un instrument matematic esențial, ci și o sursă
de inspirație pentru explorarea și rezolvarea problemelor diverse, contribuind la progresul științific și
tehnologic într-o varietate de domenii.

Bibliografie

 Matematică de excelență pentru concursuri,olimpiade și centre de excelență.

Cuprins
Introducere............................................................................................................................................................1
Argumentarea...................................................................................................................................................2
În Algebră......................................................................................................................................................3
În Geometria Combinatorie........................................................................................................................3