Lect. Univ. Dr. Bogdan Cristian Trandafirescu TEORIA GENERALA A DREPTULUI Curs universitarTrandafirescu Bogdan Cristian Capitolul 1 Notiuni introductive. Stiinfele juridice si teoria generali a dreptului Teoria generald a dreptului face parte din ansablul stiintelor juridiee, avand, chiar, cel mai abstract cardicter intre acestea. Din punct de vedere didactic este © introducere in studiul dreptului, dar totodati este si o fundamentare epistemologica' a stiintelor juridice; din aceasta perspectiva am considerat util si pornim de la conceptul de stint®, pentm ¢ alunke din aproape in aproape la conturarea exact a domeniului teoriei generale a dreptului”. 1. Conceptul de stiin(a Siinga este un termen atat de uzitat in Tumea contemporand, o realitate de 21 ou 7 incdt a ajuns evasi-cunoscut, fof uilzatoriiunei limbi au o idee aproximativa, insd mm poseda 0 explicatie exacta’, Ce este stiinta? Care sunt trasaturile gtiintei? Care sunt conditiile pentru ga un ansamtu de cunostinte s8 fie calificat drept stiinj&? Care sunt metodele de cumoasicts Sle une! stiine? Cum se clasifica sinfele? lati doar céteva intrebari fundamentale pri ind stiinja, Nu putem avea pretenfa de a raspunde exhaustiv la toate acesteintrebir. obiectivul saite te doar de a oferi o vedere de ansamblu asupra tabloului stintelor si mai ales de a localiza stiinfele juridice in cadrul sistemului dinamic al stiintelor. Definitie In genere, stiinta a fost definits ca ansamblu coerent si sistematic de cunostinte privind anumite categorii de fapte. ¢ ut fenomene, cunostinfe objinute prin metode $i tehnici adecvate. Nu in ivitaqii de productie stiintificd trebuie si fie verificabile* yu} rind rezal Principalele rasdituri ale stinje\ sect: PrP cidicitatea (s8 redea in enuniti adevarate ceea ce descopera in domeniul ei de cercetare); . rafionalitatea (enunjurile si fie corecte sub aspect logic): 5 ee eabilitatea (enunturile ei si se confirme in valoarea lor generalé’ de adevar, prin metode de verificare riguroas). de a integra noile descoperiti in sistemul sau © perfectibilitatea (disponibilitatea cexplicativ). mnaliza sau studiv al proceselor feme «stint $i logos, «discurs». Sens larg: a sunoasterii» (sau gnoseologie) ‘asifel sinonima cu «teoria general Studia al metodelor, al erizelor, al istoriei stintelor, studiv filosofic rorbeste de epistemologia matematicii, a istoriei etc.) Elisabeth Pierre Khan, Dicjionar enciclopedie de filosofie, Ed. " Epistemologie - “Etim. gr. Epist mnoaseri;epistemologia este lizh a espirtuli sintificn, al unei stiinje particulare (in acest sens se Gigment, Chantal Demongue, Laurence Hansen Love, ‘ALL Educational, Bucurest, 2000, p. 162, le de invatamant ale facultaitor de drept in primul * Teoria generala @ dreptului este ajezatd,firese, in plandr! veraonira al anului inti. Sub o denumire sav alta curiculs «uray facultailor cuprinde un curs echivalent. Teor! general a dreptului deschide portile sintet Greptului, cdci studentul anului intéi last i urma eursurite de aemeatnge generale a iceul si patrunde ev adevéat In une gt ¥0 situafe ironic am putea spune, chet precizia ‘este o exigent a oricarei stiite 4 fn acest sens a se vedea : Georges Luca ‘Claude Moreau (coord), Petit Larousse illustre, Fd, Librairie coset es 1982; Elisabeth Clément, Chantal Dernonque, Laurenes NE Love, Pieme Khan, op. cit . WES IY Didier Julia, Dictionar de fiasofie, Eure Nnivers Eneiclopedic, Bucuresti, 1999. p330-331 Fase. neyetopedic Unabridged Dictionary of the Einglish Lanswase, Ed. Gramerey Books, New York, 1996, p.1297. generale ale cul ‘Sens strict : analTeoria generalé a dreptului a . Conditiile ca un ansamblu de cunostinge sd poatd fi numit stiinja sunt: * st aiba delimitat un domeniu propriu de cercetare conceptual * st posede un limbaj propriu, bine definit . — pe un sistem propriu de principii, legi, notiuni si categori; si utilizeze metode si tehnici ad a ji riteri ee si tehnici adecvate de cercetare, formulind reguli si criterii © s& cuprind’ ipoteze si teorii competitive pentru explicarea diferitelor aspecte ale domeniului cercetat; © sfipermita predi Sistemul_dinamic_al_stiinelor Cunostingele stiingifice sunt organizate logic, pe domenii specific (ramuri ale stiinyei) in cadrul sistemului stiinjelor. Intre diversele stiinte exist numeroase conexiuni si interdependente, avansul/noile descoperiri intr-un domeniu Geterminand, ca intr-un joc de domino, transformari, reconsiderari, evoluii si in altele. Co fenomen social aparte si ca forma specifica de activitate umand, stiinja nu poate fi privita doar ea un sistem de idei, reprezentiri, teorii (imagine statica). ci si ca un sistem Gate && dezvolta, produce continuu noi cunostinfe (imagine dinamica) Privita ea sistem, stinja se cladeste pe anumite componente, fiecare ramura a siintei consténd in totaitatea cunostinjelor dintr-un domeniu anume. Clasiftcarea_ suintelor Problema clasifcarit stiinjelor poate f urmarita inca din antichitate, de-a lungul timpului au fost propuse numeroase eritert $i clasificdri. In general. se poate accepta, din numeroasele analize gi clasificari eure de-a lungul timpului sistemului stiingei, clasificarea trihotomica in: a) stiinte experimentale: b) stiinte «formale» si ¢) stinte socio-umane®. Stintele experimentale san empire se raporteaza la obiecte date in experienta si se valideaza prin in ‘tut experimental Stiingele «i sint matematica si logica, punet de plecare axio7 re meniu mu este nevoie de verificarea experimentald, Statutul stiinjelor socic-umnane (istoria, filosofia, sociologia, psihologia etc.) este unul controversat. Fie se considera, 0 data cu pozitivismul, c& dacd ele merit numele de stint. tunci lise pot aplica metodele si imbajul stinte! xPes mentale: ele se reduc astfel la un caz particular al acesteia,alaturi de stimele nat® Fie se gandeste dimpotriva ci se poate face distinctie intre « He spiritului» gi €& in virtutea particularitatit stiinjele naturii» si «stiinte obiectului lor (omul). stiintele socio demers care nu este fondat pe ‘umane {in de un alt tip de verificarea experimentald, ci pe interpretar® intentiilor umane’ ‘Dupa unii autori. stn fele sociale alcatuiese urmatorul tablou: a)stiinte de tip nomotetic, care au © ‘biect activittile umane si isi propun s& stabileascd legile si relatiile fanotionale corespunzatoare, In cadrul lor S© utilizeaza observatiile —sistematice, ee ‘Aici intra: economia, politologia, psihologis, sociologi ‘demografia, lingvistica etc. by) stinfele istorice, care-si propn econstituirea si interpretarea trecutulu ¢)stinfele normative, care studiare diferitele categorii de reguli ce asigura ordinea social’ ~ stinele juriice, etca, teologia etc. fondate pe baza deductiei, avand ca Radu I.Motica, vs Mi ate ale unei stimte a se vedes GHeOree c. s ire ta trasaturile csentiale ale une Geant Faedomentele dreptulu. Teoria i Yilosofa dreptuls Ed. ALI a IOP a ¢ etisabeth Clément, Chantal Demons Laurence Hansen -Love, 5 7 Toidem. si conditileTrandafirescu Bogdan Cristian 4) cercetarea epistemologica a abordeaza activitatea cognitiva ca 0 a& infei, ca disciplina filosoficd socio-umana. Accasta itate esential umanst. 2. Conceptul de stiintd a dreptului Stiinga dreptului, ca subsistem, aparjine sistemului stiinjelor socio-umane, incadrandu- se mai exact in réndul stiinfelor normative (care studiaz’ diferitele categorii de reguli sociale). Obiectul de studiu al stiimtei dreptului Subsistemul stiintelor juridice are ca referent, ca domeniu de cercetare, modalitatea de flinjare a socio-umanului numita drept. Stiinjele juridice cerceteazA forma juridicd a existenfei sociale, aga cum stiinjele economice investigheazé forma economic’ a existen{ei-societale. Fenomenul juridic este un fenomen social. Prin fenomen social se injelege orice forma de manifestare a interactiunii dinre ‘oameni, Desfaisurandu-se in cadrul unor interdependenfe complexe, fenomenele sociale au amploare diferita, in funetie de masa oamenilor ce participa ta ele, au durate si ritmuri de derulare diferite”. Fenomenul juridie consta in acele relatii sociale formate in legaturé cu normarea comportamentului uman prin reguli ce pot fi aduse la indeplinire prin foria de constrangere a statu, Definitie Stiinja teoreticd a dreptului este 0 alcdtuire de stiinte juridice. Prin stiinte juridice infelegem stiintele care au ca domeniu de cercetare dreptul, asa cum apare acesta in forma lui pozitiva. Pentru stiintele juridice dreptul pozitiv este un referent, asa cum lumea animalelor este referent ogie, viala economics pentru economia politicé, sau socielatea pentru socilogie, Comparativ eu stiinjele naturii, de exemplu. stiintele juridice sunt relativ tinere, {in de incepute epocii moderne. Stiinta juridica. in accepjiunea actuald fa termenului de stiint4 a privs conur si a intrat intr-un rapid proces de autonomizare fata de corpul filosofiei sociaic la misiocul secolului al XIX —lea. Stiinjele juridice de ramura studiazd o ramura de drept dintr-un anume sistem juridie nafional, astfel putem vorbi despre stiin{a dreptului civil roménese / francez / spaniol ete., nu despre stiinta dreptului civil universal, cdci fiecare din aceste stiinfe studiazé dreptul material civil dintr-o anumit& jaré (sistem national de drept)". Q dilema epistemologicd Dup& cum am aritat stiinja este cunoastere sistematica gi metodicd a unei realitiji, cu alte cuvinte obiectul de studiu al unei stiinje este exterior acesteia. Nici psihicul, nici economia sau reactiile chimice nu sunt creajii ale psihologilor. economistilor sau chimistilor. Aceste domenii de cunoastere sunt realitati obiective care exista indiferent daca sunt investigate stinfific sau nu, Se pune intrebarea daca tot astfel ar trebui privite si realitatile studiat de stiinfele dreptului. Normele juridice ce aleatuiese dreptul pozitiv sunt creafii abstracte ale omului avand 0 determinare sociala (se bazeaza deci pe un Sistem axiologic cuprins in trebuinjele de convietuire sociala a oamenilor), Dac& atat realitatea dreptului (dreptul obiectiv) cét si stiinfele juridice sunt creatii ale flinfei umane, alunci unde se sfargeste domeniul cercetat (realitatea dreptului) si ineepe stiinta ce studiaz’ acest domeniu (stiin{a dreptuluiy? Se mai justified existenfa stiintei juridice din moment ce A, Boter, Siintele sociale si mutatile contemporane in epistemoligie, Bucuresti, 1979, p. 9S » Karen Cacciattolo, dn Analysis of the Combination of Qualitative and Quantitative Methods to Understand Social Phenomenon, iipesi/www sesearchgate.net publication 281109230, Understanding, Social, Phenomenon. Gheorghe C. Mihai, Radu LMotica, op. cit. p: 19-22Teoria general a dreptutui realitateastudiat4 (ansal elor juridice ise Waal ae normelor juridice) este produsul legiuitorului, care evident Raspunza Ci it fe 5 atintele aera en profesorul Gheorghe Mihai arata c& distincjia dintre ee ee tat de ele (obiectul lor de cunoastere) ar presupune c& acesta sae ior § exterior cunoasteri Iu sistematice si metodice, are ,.viaja” ui cu legi ae si funetionale propri, Drepal (in inteles de drept obiectiv) este creat constient de neni (legiuitor), nu este produs al unei stinte despre el. Pe de o parte legivitorul ny studiaza stiintitie dreptul, nu il explicd, ei doar il creaza, iar pe de alta parte comul de stiinta wz si explica dreptul, folosindu-se de metode specifice de cerectare, fixdnd rezultatele wuncii sale in sinteze critice, clasifiari, definiti, ipoteze, teorii etc. expuse in articole stiintifice, monogra! i sau tratate, Toate aceste rezultate ale cercetarii stiintifice nu au Saracter normativ, nu reglementeaza cétusi de pujin conduita umand, nu fac parte din dreptul obiectiv, ci doar il explica!’. : Clusificarea stiitelor juridice Intr-o clasifieare general acceptata, sistemul stiimelor juridice cuprinde: . Teoria generala a dreptului: . Stiinjele juridice istorice . Stiinfele juridice de ramura . Stiinjele ajutatoare (auxiliare)"*. Teoria wenerald a dreptului este 0 disciplina de sinteza, care oferd ov une de ansablu asupra fenomenului juridie si asupra stiinfelor juridice. Este considerata .ABC”-ul dreptului, pentru c& oferd conceptele si notiunile de baz, Teoria igenerala a dreptului, pornind de a eunostintele oferte de disciplinele de ramura, folosind metoda abstractizan formuleaza nofiunile si categoriile fundamentate ale dreptului”?. Shrine juridice istorice arats evolatia dreptulu, formarea Wi i principalele tendine de reglementare a relajiilor sociais Te juridice istorice privese att studierea istoriei Greptului dintr-o anumita ard (iscovta rspurut roménese! francez/ german etc), cat si istoria Greptului in general, la nivel universal. Fac parte din categoria stiintelor juridice istorice: Greptul roman, istoria dreptului (unui anumit stat) precum 3) {storia doctrinelor juridice. Pe tanga prezentarea cronologic& a importantelor etape in dezvoltarea unui sistem national de rept, sau chiar a drepului la nivel mondial. stinfele juridice istorice identifica existenta unor Tee! privind aparitia, devenirea si disparitia unor Forme de drept in corelajie deplina cu legile re ari sociale dintr-o {ard ori dintr-un bazin de eivilizatie juridica"’. ‘Stingele juridice de ramurd stadiaza. fiecare in pare, Mt anumit grup de norme juridice reglementénd 0 categorie de relat sociale. Cele doua criterii importante de epartajare intre ramurile de drept sunt objects! reglementarii juridice si metoda specifica de reglementare. Aga, de exemplu, dreptul civil reglementeazi relatiile sociale cu continut patrimonial (evaluabil in bani). precum si relatii personale nepatrimoniale (proprietatca Prlclectuald, existenga si integritatea moral a persoan™ ‘etc.), utilizand 0 metoda specifica - arr egaltatii juridice a parfilor: stinta care studiart normele si raporturile de drept civil ete stiinja dreptului civil. Obiectul dreptulul ‘penal il formeaza relaiile de aparare social selatit ce se nase intre stat, prin organele sale ‘speciale, si cei care nesocotese dispozitie les penale; stinfa care studiazé normele $i raporturile ce se nase in cadrul apararit valorior cociale este stiinfa dreptului penal. ee Gheorghe ©. Mihai, Fundumentele dreptull £6 ALL BECK, Bucuresti, 2003, p.12-24. P Nicola vaavia generald «a dreprulu. EAiia a 5-2 Ed CH. Beck, Bucuresti, 2014, p.4.5 14 Roberta Nijoiu, Alexandru Sorop, Teoria xeners a pul Eli a 3-2, Ed. CH, Bask, Bucuresti 2008 p. 1-12, 7Trandafirescu Bogdan Cristian Ramurile de drept se divid in ramuri de drept public si ramuri de drept privat. In dreptul public obiectul de reglementare il reprezint& relajiile din cadrul exercitiului puterii de stat, iar metoda de reglementare folositi este cea a subordonarii partilor raportului juridic, normele juridice de drept public fiind, de regula, imperative. Din dreptul public fac parte: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar-fiseal, dreptul penal, sau dreptul international public. In dreptul privat obiectul de reglementare il reprezinta relatiile sociale patrimoniale, personal-nepatrimoniale, de munca, de prestare a unui serviciu; metoda de reglementare este cea a egalitajii partilor, iar normele juridice sunt, de regula, permisive sau supletive. Din dreptul privat fac parte: dreptul civil (dreptul comun al tuturor ramurilor de drept privat), dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii. Suiinjele auxiliare sau ajutdtoare sunt nejuridice, in sensul cA ele nu au ca obiect de studiu dreptul obiectiv. Acestea sunt stiinte desprinse din disciplinele de baza (sociologie, logica, psihologie, filosotie etc.) si sunt totusi orientate catre studiul fenomenului juridic. Dreptul, ca fenomen social complex, nu poate fi explicat doar de catre stiinfele juridice, de aceea este necesar si concursul altor stiinfe, care ajuta la intregirea tabloului general. Categoria stiinjelor auxiliare cuprinde: filosofia juridica, sociologia juridica, psihologi judiciara, medicina legala, criminalistica, criminologia, informatica juridicd etc. 3, Locut si relul teoriel generale a dreptului in sistemul stiinfelor juridice Cuncasterea oferi de stiinfele juridice de ramura este fragmentard, inchisa in granitele ramurii de drept respective, abia din ansamblul stiintelor de ramura poate fi intuit faptul c& dreptul este un sister inchegat, cu anumite constante, nojiuni fundamentale comune, principii, ete. Istoria dreptalui oferd o perspectiva larga. cronologica. ins nu are ca obiect definirea gi exp nojiuni ale dreptului. Studiul conceptelor, categoriilor, principiilor si nogiu sale ale dreptului este realizat de cAtre teoria generala a dreptului. caren Min funds Problematic teoriei generale a dreptului in intrebari Domeniul de studiu al teoriei generale a dreptului poate fi surprins prin formularea unui set de intrebari care s& suscite totodata .curiozitatea epistemica” a unui potential cititor'’, Astiel teoria generala a dreptului poate avea un cadru de referinta format din intrebari ca de pilda: = Ceeste dreptul? = Cesstudiaza teoria generala a dreptului? 7 Ce importan{a are teoria generala a dreptului pentru un jurist? - Ce legaturi exista intre teoria generala a dreptului si celelalte stiinfe juridice? ipii, concepte, informatii confine aceasta disciplin&? = Cand a aparut dreptul? = Ce distinetii principale se pot face intre termenii specifici: drept obiectiv, drept pozitiv, drept subiectiv? De ce factori depind conjinutul si forma dreptului? = Cecuprinde sistemul dreptului? = Cesunt ramurile de drept ? = Ceeste norma juridica? 4 Orice incereare de obordare metodica mu poate ignora rolul formularii unor probleme, de regula printr-o intrebare sau un sei de intrebari, pentru cunoasterea obiectului de studiu al unei discipline de invayamant. in literature psihopedagogica s-au formulat eriti: nureptait, care releva faptul e@, uneori, s-a insistat prea mult pe raspunsuri generala a dreptului, edivia a Wl mai putin pe intrebari, In acest sens a se vedea lon Craiovan, Traut de teoria Ed. Universul Juridie, Bucuresti, 2015, p. 35Teoria generala a dreptului Cum se aplica dreptul? Ce este raportul Juridic? Ce se intampla daca nu se respecta dreptul? Care sunt trisaturile rispunderii juridice in general?!® | isp privind obiectul de studiu Si natura leoriei generale a dreptului Asa acum a is Bergel, obiectul de studiu si natura teoriei generale a dreptului au fost indelung dezbatute in literatura de specialitate. Astfel punctele de vedere au pendulat intre a considera teoria generala a dreptului o emanatie a filosofiei dreptului si a o concepe ca peo diseplina povitivista, marginindu-se strict la dreptul obiectiv!”. Pentru a putea ajunge la o explicatie cét mai exacta asupra naturii si obiectului teroriei dreptului trebuie sf examinam mai intai cele doua orientari mentionate. Filosofia dreptului este 0 ramura a filosofiei practice ce se ocupa cu studiul dreptului'*. Filosofia politica si juridica este o parte componenta traditionala in toate marile Sisteme filosofice; din antichitate (de la Platon sau Aristotel) pand la filosofii contemporani filosofia practica igi are locul sau imposibil de ignorat de toti mari ganditori. Giorgio Del Vecchio, 0 voce de mare autoritate in materie, definea filosofia dreptului astfel: .disciplina care defineste dreptul in universalitatea logica, cerceteazA originile si caracterele generale ale dezvoltarii sale interne si pretuieste dupa idealul de justitie afirmat de ratiunea pura”. De aici rezulta ca filosofia dreptului igi orienteaza cercetarile in trei planuri: °° Tidem, MJean-Louis Bergel, Théorie générale du droit, Ed. Dalloz, Paris, 2003, p.3: ,Teoria generala a dreptului nascuta din succesul stiitelor pozitiviste, la sfarsitul secolului al XIX-lea, era cunoscuta ca mijloc prin care s¢ putea depasi simpla descriere a dreptului biectiv, totodata eliberata de teoriile dreptului natural; ca se fundamenta pe ides ca drepiel poste constitui « obiectul de studiu a unei stiinte pozitive ». Dupa cel de-al doilea rizboi mondial ‘sla a fost conceputa, ca reactie antipozitivista, o cautare a valorilor, a normelor si a ide sub aparenfa neutralitajii regulilor gi teoriilor juridice astfel elaborate. Notiunea de tcorie generc! @ dreptuiui este ambivalenta, ambigua, deoarece ea este pentru unii autori o emanatie a filosofier dreptutar si entre altii o abordare stiintifica, apropiata de « dogmatica juridiea », adicade acea parte a stiinjei drepiuiui consacrata interpretarii gi sistematizarii normelor”. '* Potrivit Dictionarulti Explicativ al Limbii Romane filosofia/filozofia este 1. Stiinj& constituité. dintr-un ansamblu inchegat de notiuni si idei, care interpreteaza si reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale: conceptie generali despre lume gi viat8. 2. Totalitatca conceptiilor gi a principiilor metodologice care stau la bbaza unci discipline sau a unci stinte. 3. (Rar) Atitudine (infeleapta) fafa de intamplarile vietii: mod specific de a privi problemele vieti” (Dictionarul explicativ al limbii romane, editia a Il-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 198, p. 380). Etimologic, cuvantul filosofie provine din grecescul philo si sophia, deci dragoste de Sophia, cuvant infeles de regula ca infelepciune. Sophia nu este doar cunoastere, ci si o arta de a trai, o morala care consta in a te comporta rezonabil, a te feri de exces , a suporta cu seninatate toate incercarile, Dupa etimologie filosofia era deci in acelasi timp un mod de viata si un anumit gen de cunoastere, o mantuire si 0 cunoastere. Filosofia nu este atat o posedare a infelepciunii cét iubirea de infelepciune. Karl Jaspers in Introducere in filosofte insista asupra acestei idei: filosofia este cautarea adevarului si nu posesia lui. In acest sens a se vedea André Vergez, Denis Huisman, Curs de Filosofie, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, p. 8. Problematica filosofiei este sugestiv prezentata de Immanuel Kant, in “Logica”. folosind patra intrebari fundamentale care preocupa omul, la nivel filosofic: Ce pot s& stiu? Ce trebuie sa fac? Ce-mi este ingaduit s& sper? Ce este omul? Potrivit raspunsurilor pe care filosofia le da celor patru intredari, aceasta igi fixeaza roblematica in mai multe discipline filosofice. Giorgio del Vecchio grupeaza disciplinele filosofice dupa raspunsurile la primele doua intrebari kantiene, astfel: a) Filosofia teoretica. Raspunzand la prima intrebare Kantiana, aceasta studiaza primele principii ale existenfei si ale cunoasterii si cuprinde urmatoarele ramutri ale filosofiei: ontologia sau metafizica (aceasta cuprinde si filosofia religiei si filosofia istoriei), gnoseologia sau teoria cunoasterii, logica, psihologia, si estetica; b) Filosofia practic. Aceasta raspunde la cea de-a doua {ntrebare a lui Kant si cuprinde urmatoarele ramuti ale filosofie: filosofia morala gi filosofia dreptului.Trandafirescu Bogdan Cristian a) in plan logic, investigand dreptul in totalitatea sa logica, adic& s& stim care sunt elementele esentiale comune tuturor sistemelor juridice trecand peste particularitajile lor si urmérind conceptul universal al dreptului; ___b) in plan fenomenologic, dezvaluind cA ,dreptul pozitiv nu e produsul unor cauze speciale si exceptionale, ci este un fenomen comun tuturor popoarelor in toate timpurile, cu alte cuvinte , este un produs al naturii umane”; _ ©) in plan deontologic, evidentiind faptul ca juristul practician se margineste a intelege sia interpreta in sens propriu normele pozitive, neintrebandu-se daca nu ar putea sé existe si altele mai bune, filosofia dreptului cauta temeiurile normei juridice, valorile sociale si justificarea existenjei normei juridice. in plus filosofia dreptului igi permite s4 caute norma juridica ideala, comparand-o cu norma juridica obiectiva."”. Stiinta dreptului are ca obiect deosebitele sisteme juridice, considerate separate la fiecare popor intr-un moment dat, spre exemplu: dreptul roman, dreptul bizantin , dreptul Italian, german, francez etc. Mai mult, stiintele juridice de ramurd nu cuprind intregul sistem de drept, ci procedeaza prin distinctiuni si specificatiuni successive. analizénd o singura parte din acel sistem (drept constitutional, administrativ. penal, procesual penal. civil, commercial. procesual civil etc.). In plus, specific filosofiei dreptului. a treia directie de cercetare enunjata de Giorgio Del Vecchio este cea deontologica, care reprezinta o critica constructiva a dreptului obiectiv. Astfel spiritul omenesc nu a stat niciodata cu totul pasiv in fata dreptului. ca si cand acesta ar fi imuabil si de neschimbat. Fiecare individ are un simt al justitiei. o intuitie a dreptului ideal (dreptul natural) si de aici poate porni cercetarea asupra normei juridice ideale, iar din comparajia cu norma obiectiva, poate rezulta ideea imbunatatirii, perfectionarii dreptului pozitiv”” Din aceasté perspectiva (teoria generala a dreptului ca emanatic a filosofiei juridice) disciplina noastra este o analiza mai tehnica a dreptului. ins privita prin lentila tilosofiei. Nu se poate nega totusi ca prin caracterul sau abstract. prin imaginea de ansamblu pe care 0 ofera, prin raspunsurile oferite la intrebari fundamentale teoria generala a dreptului se apropie de perspectiva filosofici ca disciplina despre intreaga existenfa. ‘In mod cert, ins. filosofia excede domeniul strict al stiintei dreptului. cAci orice stiinfa nu poate analiza decat realitarea obiectiva si exterioara. nu poate analiza si teoretiza asupra unui ideal intangibii, + poate permite s& fantazeze rational. Stiinjele juridice pozitive nu isi pot permite sa cerceteze dreptul ideal, ci mumai dreptul in vigoare la un moment dat si eventual normeie juridice vechi ce si-au pierdut forta juridica (aceasta din urma analiza fiind facut cu precadere de istoria dreptului). Filosofia isi permite acest lux i tocmai aici este utilitatea acestei discipline auxiliare. cdci perfectionarea dreptului nu se poate realiza decat in aspiratia fireasci a omului catre o evolutie, catre o norma mai buna. Aici st distinctia intre filosofia dreptului care ramane o disciplina auxiliara si teoria generala a dreptului care face parte din corpul stiintelor juridice pozitive (cele care studiaza dreptul obiectiv). O alta important distinctie consta in aceea ca filosofia dreptului are o dimensiune universalé, in sensul ca studiaza fenomenul juride inditerent de perioada istorica sau granitele politice, pe cand feoria generala a dreptului. ca stiin{a juridicd pozitiva, studiazd dreptul din perspectiva unui sistem national de drept. Nu exist& © teorie generala a dreptului in universalitatea acestuia, ci in particularitatea lui, legat de modul lui pozitiv de existenta. Gasim 0 teorie generald a dreptului ancorata in dreptul pozitiv francez alta in dreptul german. romin, etc. Teoria general a dreptului elaborat& de autorii francezi nu cuprinde categoriile ~faport juridic”, .factori de configurare”. .constiinfa juridica”. .izvorul_ precedentului '° Giorgio Del Vecchio, Leetit * Ibidem, filosofie juridica,£d. Europa Nova, Bucuresti, p. 27-31./ Teoria generalé a dreprulyi judiciar”. Teoria engleza a di i il seer ap foneea Ireptului nu cuprinde categoriile .ramura de drept” sau “DddR9——sss—se Juridica obiectiva, indiferent daca aceasta mai caruia fi aparine. ..Daca se numeste doctri Pentru cd intentioneaza s& salveze o cunoastere axata pe drept si sa elimine din accantd Fancastere tot ce nu apartine de domeniul determinat cu exactitate ca fiind dreptul. ceca ce inscamna c& doreste si elibereze stiinta dreptului de toate elementele straine ei. Acesta este Principiul metodologic de baz cu care lucreaza. Pare s& fie ceva de la sine inteles. Insa o pavire asupra stiinjei traditionale a dreptului. aga cum s-a dezvoltat ea pe parcursul secolelor al XIX-lea si al XX-lea, arata foarte limpede eat de departe este de a indeplini cerintele Puritatii, Intr-un mod cu totul necrotic, jurisprudenta s-a amestecat cu psihologia si Sociologia. cu etica si teoria politica. Amestecul s-ar putea explica prin faptul c& aceste stiinte se refera la domenii care se afla fara indoiala intr-o strénsa legatura cu dreptul. Daca Doctrina Pura a Dreptului incearca si traga o linie de demarcatie intre cunoasterea dreptului si aceste discipline, nu o face pentru ca ar ignora sau chiar ar nega interdependenta dintre ele. ci fiindea incearca s& evite un syncretism al metodelor care intuneca esenta stiintei juridice gi sterge granitele ce ii sunt trasate de natura obiectului ei In opinia noastra teoria generala a dreptului este o stiinfa pozitivista?? avand ca obiect exclusiv de studiu dreptul obiectiv gi face parte din categoria stiintelor juridice (in opozitie fata de stiinfele auxiliare studiate in facultatea de drept — sociologie juridica. Juridica, criminologie, criminalistica, medicina legald etc.). Cu toate acestea. eliminarea totala a oricarei contributii din partea altor stiinte (sociologie. politologie. economie, filosotie ete.) ar saraci in mod nejustificat exnticatiile teoriei generale a dreptului. Filosofarea este inevitabila pentru teoria generala « sireptului. chiar si Hans Kelsen care in mod vehement. asa ina «pura» a dreptului, acest lucru se intampla doar ‘cum am ardtat mai sus. exciude orice slement strain. cade in final in filosofare™! Gheorghe C. Mibai, Teoria devpi Ed. CH. Beek, Bucuresti, 2008, p. 13. ® Hans Kelsen. Doctrina puri a drepnuin!. Fd Hamnanitas, Bucuresti, 2000, p. 13-14. ® Pozitivism ~ ..Sens larg: atitudine de a de metodele $i revultatele stiintei experimentale. Sens strict; filosofia lui Auguste Comte si, prin evtensie, orice filosofie care privilegiazd cuncasterca stiintifiea ol combate metafizica. Povitivismul lui Auguste Comte afirma c& spiritul stiintific (sau positiv). printt-o lege invincibila a progresului spiritului uman. va inlocui eredinjele teologice sau explicafiile metatizice. | varste a stiintei trebuie si fi corespunda 0 politica. intemeiata pe © organisare rajionala. a. so asemenea, 0 now relizie fara Dumnezeu, religia Umanitafii”, Elisabeth Clement. Chantal Demongue. Laurence Hansen -Love, Pierre Khan. Dictionar enciclopedie de filasofie, Ed, AUL Fducational, Bucuresti. 2000. p-407- 408, 2 fata doar céteva argumente th acest sens: a) in Doctrina Purd a Dreprului Vans Kelsen construieste un adevarat sistem de gindive juridiea de 0 1 altate prin care doreste sd eyplice dreptul in mod exhaustiv. aceasta abordare aminteste de visul vechi al filosofilor de a crea sisteme teoretice prin care st poatd explica intreaya existenta, b) insusi pozitivismul nu este altceva decdt un eurent filosofic (opus metatizicii) e) metoda demonstratilor dovedeste o cultura umanista sotida cu aplecare speciald spre filosofie gt logical d) terminologia folosita de multe ori tideaza filosoful ascuns in spatele juristulul, astfelintaknim © sen Precidere in filosofie: puritate, po, sanetiuni transce ‘morala, liber arbitru, norma de baz (grind Immanuel Kant sau la Marx de exe aYr Trandafirescu Bogdan Cristian Teoria _generalé a dre i widicd Teoria general a eptului_ca_enciclopedie juridica for is E u male dreptului era caracterizaté de Mircea Djuvara ca find : . enciclopedie sified, arta autorol mentonat. pote t de dowd feet meerele oan formala. Enciclopedia material expune totalitatea cunostintelor pe care le reprezinté 0 materie de studiu. Aceasta ar insemna ca enciclopedia juridicd (material) s& cuprinda totalitatea stiintelor juridice, ins’ un asemenea demers nu ar avea sens, cAci ar presupune studierea, in paralel, in cadrul teoriei generale a dreptului a tuturor stiintelor juridice de ramura. Din acest motiv, Teoria generalé a dreptului trebuie infeleas ca 0 enciclopedie juridica formala, Enciclopedia formala extrage din toate elementele dreptului, cea ce este esential, ceea ce constituie articulatia insasi a gandirii juridice. Obiectul enciclopediei juridice este de a expune gi a studia permanenfele juridice, numite si constantele dreptului. Permanentele juridice sunt acele notiuni fundamentale pentru orice sistem de drept al oricarui stat si din orice perioada istorica. Pot fi exemplificate astfel urmatoarele: nojiunea de obligatie juridica, subiecte de drept, raport juridic, obiect al raportului juridic, sanctiune juridica, raspundere juridica ete *. Ingo inja (rolul) teoriei generale a dreptului Aga cum am aratat deja teoria generalé a dreptului este 0 disciplina de sintez& care ofer8 o viziune de ansamblu asupra fenomenului juridic si asupra stiinelor juridice. Dincolo de aceasta observatie ce tine de domeniul evidentei, putem identifica dowd mari finalitati ale teoriei generale a dreptului. Dimensiunea didactica In primul rand teoria generala a dreptului este o introducere in studiul dreptului, un abecedar juridic pentru studentul anului intai, intrucat ofera conceptele si notiunile de baz. Astfel sunt identificate nofiunile comune intalnite in toate ramurile de drept si prin abstractizare sunt formulate definitii, caracteristici, explicatii pentru acestea, Asa sunt notiunile de: izvor de drept, norma juridica, raport juridic. act juridic, raspundere juridica etc. Definiiile gi explicafiile astfel formulate sunt general valabile pentru toate ramurile de drept. cu precizarea ca in fiecare ramura de drept toate aceste notiuni au suplimentar anumite caracteristici specifice. De exemplu raspunderea juridica civild este profund diferita de raspunderea juridica penal. ins’ intaturand elementele de diferentiere, ramane totusi ideea de raspundere juridica, insotita de arwmite earacteristici fundamentale, Importanta didactica a disciplinei a fost pus in evidenta in mod inspirat de Victor Cousin inca in 1840 cu ocazia introducerii in Franja a cursului de Enciclopedia dreptului: pentru tinerii studenti dreptul este ca o fara straina pentru explorarea careia ei nu ii cunosc nici limba si nu fi detin nici harta, de aceca exist fie riscul pierderii interesului in fata ariditajii domeniului fie niscul pierderii in detaliile stiintelor de ramura cu ignorarea $i neinfelegerea dreptului in ansamblul sau. De aceca este nevoie de un curs preliminar care Si orienteze studentii in labirintul dreptului, sa ii prezinte marile lucrari stiimtifice in succesiunea istorica, si explice marile cencepte gi institulii precum si multiplele interdependente intre in definitiv orice antifilosofie (ca demonstragie @ gratuitatit / inutilityit Mlosofiel) nu face altceva decdt 8 adauge inc’ o fila in lunga istorie a filosotiei 2 Mircea Djuvara, Teoria generala a drepului, Ud, ALL BECK. Bucuresti, 1998, p.21-25, 2.Cnd tinerii studengi se prezinta in scolile noastre, stiinfa dreptului este pentru ei © tard cAreia T ignord complet si harta gi limba Fi stadiaza mai intai Dreptul civil si Dreptul roman, fra s8 cunoasea bine locul acestel parti a Dreptului in ansamblul stingei juridicesi ajumg ori sA tie dezgustayi de at si dobindeasca obisnuinfadetaliilor si antipatie fa de punetele de vedere invajamant este pufin favorabila unor studit de anvergurd si profunzime. De mult timp toate spiritele injelepte cer un curs preliminareare ar avea ca obiectsd orienteze studengii in labirintul stinfei dreptului, eare ar oferi 0 vedere generala asupra tuturor partilor sliinjei juridice, mareénd obiectul distinet si specialal fiecareia dintre ele ditatea acestui studio special, ori generale. © astfel de metod’ deyw a | peoria generaldia dreprulut Dimensiunea epistemologica in al doilea rand teoria generalé a dreptului are o dimensiune epistemologica. Teoria generala a dreptulu justified $i explicd existenga insasi a stiintei juridice, oferd o perspectiva globala si coerenta asupra dreptului si a stiinjelor juridice de ramuri, Disciplinele de ramura pomese de la noliunile eristelicare le teoria generala a constructie. Din aceasta perspectiva teoria generala a dreptului este o disciplina de sinteza. In concluzie, teoria generala a dreptului se prezinta atat ea 0 disciplina introductiva, propedeutica, cat si ca o disciplina de sinteza, Ca expresie a acestei duble dimensiuni, din punct de vedere didactic, s-a discutat despre disjungerea teoriei generale a dreptului in doua discipline de invatamant. predate la inceperea studiilor juridice (introducerea in studiul dreptului) si, respectiv, la incheierea lor (sinteza stiinjei dreptului)””. ifn acelasi timp dependenta lor reciproca si legatura intima care le uneste: care ar stabili metoda generald de lurmat in studiul dreptului, cu modificarile particulare pe care fiecare lucrarile importante care au marcat progresele stiinjei, Un astfel de ‘in ct Sineretului prin earacterul de unitate pe care I Far iniprina si ar evereita 0 feriitainfldent® asupra. munc slew supra dervotari lor elect 94 mora [Fst important precntanansan ntel ine i 88 sesizam in aceasta si spiritual gi unitatea ei.” Citat dupa Dan Claudiv, Danigor. lon Dogaru, Gheorghe Danigor, Teoria general a drepuutui, Fd. CH Beck, Bucuresti. 2006. p. 2 ® Pentru considerente de ordin stiinjific si didactic privind studierea Teoriei generale a dreptului, in eadrul aceleiasi discipline sau, separat, in discipline diferite a se vedea Momeilo Luburici, Cazeva considerente metodologice privind stulicrea 3i predarea Teoriei generale a statului si dreptului. in Analele Univers Bucuresti, Stiinte juridice nr. 2/1971; Momeilo Luburici, Teoria gereruld a deptului. Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2014, p. 12, i Te reclama; care ar face cunoscute is ar revela stiinta dreptului in chit