Vogue” este un cântec înregistrat de Madonna în 1989 pentru coloana sonoră a

filmului Dick Tracy, intitulată I'm Breathless. Acesta trebuia original să fie fața
B a melodiei „Keep It Together” înainte să devină unul din cele mai mari hit-uri
ale cântăreței, dar și al muzicii pop în general, odată cu lansarea sa din 1990. A
ocupat prima poziție în peste 30 țări de pe toate continentele,[2] inclusiv în
Australia, Canada, Japonia, Regatul Unit și Statele Unite. A fost certificat cu
dublu disc de platină în ultima țară, și cu un disc de aur în penultima.[1] În
total a fost comercializat în peste șase milioane de exemplare în toată lumea,
fiind al doilea cel mai bine vândut disc single al Madonnei, după „Hung Up”.[3]
Hit-ul a fost inclus pe compilațiile The Immaculate Collection (1990) și
Celebration (2009).[4]

Deși nu Madonna a inventat mișcările de dans specifice, termenul este cel mai des
asociat cu ea, nu cu comunitatea gay, de unde sunt originare.[5]

Versurile sunt un tribut adus anilor de aur ai Hollywood-ului, precum și unui dans
specific comunității gay, „voguing”. Videoclipul însoțitor s-a bucurat de aprecieri
critice, primind nouă nominalizări la MTV Video Music Awards din 1990, inclusiv
„Videoclipul anului”, câștigând trei premii pentru excelență tehnică.

Compunerea și inspirația
Madonna a fost criticată pentru introducerea dansului „vogue” în mainstream,[6][7]
cu toate că acest lucru i-a adus și mai multă atenție din partea comunității gay.
[7][8]

Inițial, cântecul a fost compus pentru a fi fața B ultimului disc single de pe

albumul Like a Prayer, „Keep It Together”.[1] Inspirată de perioada de aur a
Hollywood-ului, Madonna a compus piesa alături de Shep Pettibone, lansând-o ca
single separat în martie 1990, executivii de la Warner Bros. considerând că este
prea bună pentru a fi „irosită” ca față B.[9]

„L-am scris când filmam pentru Dick Tracy. După ce am terminat, Warren Beatty m-a
întrebat dacă aș putea să scriu un cântec care i s-ar potrivi punctului de vedere
al personajului meu. Ea era obsedată de filmele „vorbite” și vedetele acestora și
lucruri de genul. Ideea pentru versuri au venit prin acea cerere. Apoi, am trecut
pe la clubul Sound Factory unde i-am văzut pe acești dansatori, care încercau acest
nou stil de dans, numit „vogueing”. Iar Shep Pettibone, care a co-produs „Vogue” cu
mine, era DJ acolo. Așa l-am creat.”
—Madonna.[10]
Deși cântecul a fost realizat la cererea lui Beatty pentru a fi inclus pe coloana
sonoră a filmului Dick Tracy, „Vogue” este un cântec dance/house, diferind mult de
celelalte înregistrări de pe I'm Breathless, toate fiind pop cu influențe de jazz
și swing.[4]

Structura
Cântecul este scris într-o tonalitate minoră.[11]. Linia melodică are influențe de
muzică electronică, disco și muzică dance, stiluri ce aveau să fie explorate de
Madonna mai târziu în cariera sa, notabil pe albumele Ray of Light și Confessions
on a Dance Floor, rămânând totuși la bază un cântec pop-rock.[11] Piesa are un ritm
dansabil, vocea muzicienei fiind dinamică.[11] În cântec se folosește doar câte un
acord pe spații mari, acesta fiind utilizat pe tot parcursul acestuia.[11] Se
remarcă utilizarea proeminentă a sintetizatorului și a percuției, fiind folosit
subtil și un pian acustic.[11]

Fragmente audio:
Mostră din „Vogue”
Duration: 49 seconds.0:49
Mostra prezintă o secțiune din ultima strofă, refrenul și începutul părții rap.
Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.
Greta Garbo, prima din șirul de celebrități omagiate de Madonna în cântec.
Versurile sunt un tribut adus dansului ce i-a dat titlul cântecului, dar și al
perioadei de aur a Hollywood-ului, solista rostind numele a mai multor vedete din
anii respectivi. Acestea sunt, în ordine, Greta Garbo, Marilyn Monroe, Marlene
Dietrich, Joe DiMaggio, Marlon Brando, James Dean, Grace Kelly, Jean Harlow, Gene
Kelly, Fred Astaire, Ginger Rogers, Rita Hayworth, Lauren Bacall, Katharine
Hepburn, Lana Turner și Bette Davis. Madonna a explicat versul „Rita Hayworth/Gave
good face” ca fiind o referire la faptul că actrița arăta mereu bine.[12]

Versul „Beauty's where you find it” (rom. - „Frumusețea e unde o găsești”),
insinuează că nu există un standard pentru frumusețe.[13] Acesta reflectă ideea că
femeile nu ar trebui să se simtă constrânse sau forțate să se conformeze
standardelor tradiționale de frumusețe impuse de bărbați, ci să fie ele însele.[13]
În partea de rap menționează numele Gretei Garbo, Marlenei Dietrich și a lui Bette
Davis, cunoscute pentru faptul că nu se supuneau standardelor, ilustrând astfel
ideea că idealurile de frumusețe se schimbă și că „stil ... grație ... atitudine”
sunt lucrurile ce fac o femeie frumoasă. Această nouă imagine de femeie dominantă
promovată de Madonna, corespundea cu moda tot mai frecventă a femeii dominante din
Statele Unite.[13]

Recenzii
Deși coloana sonoră a fost primită cu recenzii mixte, „Vogue” a fost considerat de
toți criticii ca fiind piesa care iese în evidență. Stephen Thomas Erlewine de la
allmusic a lăudat piesa, spunând că are "un ritm acut de muzică house și o melodie
memorabilă instant".[14] Michael R. Smith, recenzor al site-ului Daily Vault
consideră piesa ca fiind o compoziție superioară multor altora din catalogul
Madonnei.[15] Nick Dedina, de la rhapsody.com a oferit o recenzie pozitivă
cântecului, numindu-l de asemenea, ca fiind cel mai bun de pe disc.[16]

Tony Power de la Blender Magazine a numit de asemenea „Vogue” ca fiind piesa care
iese în evidență, spunând ca este singura care „salvează” coloana sonoră.[17] Jim
Farber de la Entertainment Weekly a fost de acord, scriind că "Vogue" este singurul
moment bun al albumului.[18] Editorul de la Slant Magazine a considerat inițial că
„«Vogue» părea nelalocul lui pe album”, dar că, „prin tributul adus Epocii de Aur a
Hollywood-ului, reprezintă totuși un final mai mult decât potrivit”.[19]

Deși Robert Christgau a ignorat compoziția în recenzia pentru I'm Breathless, a

numit-o "expresivă" în recenzia pentru compilația The Immaculate Collection.[20]
Mark Coleman, recenzor al revistei americane Rolling Stone a fost mai puțin
impresionat de piesă, spunând că era "inițial lipsit de strălucire, dar, fiind
ultimul cântec de pe un album ambițios, dar inconsistent, brusc capătă
rezonanță."[21]

Nick Butler de la Sputnikmusic, în recenzia pentru The Immaculate Collection, i-a

oferit nota 4.5 din 5, cel mai bine cotat cântec de pe album, la egalitate cu "Like
a Prayer", după "Justify My Love".[22]

Videoclipul

Videoclipul a fost un omagiu adus nu numai starurilor din perioada anilor '30, '40
și '50, ci și fotografiilor realizate de Horst P. Horst pentru revista Vogue.
Videoclipul începe cu o cortină din pene ce acoperă ecranul, la ridicarea căreia
sunt dezvăluiți câțiva dansatori pozând, pe fundal putând fi observate tablouri de
Tamara de Lempicka și statui grecești. Madonna apare mișcându-se ușor, cu spatele
la cameră, dansatorii defilând acum precum într-o prezentare de modă, alții stând
relaxați pe scaune. În timpul primei strofe, cântăreața poartă o bluză transparentă
de dantelă, cadrele fiind întrepătrunse cu momente când aceasta este prezentată
plutind cu spatele deasupra unei podele acoperite de satin. La prima interpretare a
refrenului, muziciana, purtând un costum bărbătesc, începe sa execute coregrafia,
trei bărbați alăturându-i-se în spate, dansul fiind realizat doar cu ajutorul
mâinilor, stând pe loc. În a doua strofă, cântăreața se plimbă în fața unei
ferestre uriașe, purtând o rochie lungă, neagră, moment asemănător cu fotografii
sau roluri ce amintesc de Marlene Dietrich, Katherine Hepburn și Jean Harlow. În
cea de-a doua interpretare a refrenului, trei dansatori execută coregrafia
specifică videoclipului, numită generic „vogue”, însă, spre deosebire de primul
refren, nu stau pe loc, ci se mișcă în diferite colțuri ale cadrului. Partea dintre
acest refren și următorul o surprinde pe cântăreață imitând-o pe Jean Harlow și o
fotografie a lui Horst. P. Horst. Cel de-al treilea refren o înfățișează pe
cântăreață dansând doar cu un singur bărbat. În partea rap, cântăreața le imită,
printre altele, pe Bette Davis și Marlene Dietrich, urmând ca în partea
instrumentală și în ultimul refren să realizeze coregrafia cu toți dansatorii și
cele două cântărețe de fundal, solista purtând acum deschisă bluza costumului,
fiind vizibil sutienul. Scenele sunt întrepătrunse de câteva secvențe în care
Madonna imita fotografia "Mainbocher Corset" a lui Horst P Horst. Videoclipul se
încheie cu tragerea cortinei de pene peste dansatori și cântăreață.

Cântecul și videoclipul, la fel ca "Express Yourself", au avut mesaje feministe,

Madonna purtând un costum de afaceri pentru bărbați. Solista pare să aibă bărbații
sub supravegherea ei, controlând dansatorii când să stea pe loc și când să danseze;
în câteva secvențe, îi determină pe aceștia să danseze doar printr-o simplă privire
autoritară sau prin ghionturi mici.[13] Aproape tot videoclipul este inspirat de
momente celebre din perioada cuprinsă între 1920 și aproximativ 1960. Încercând să
redea stilul glamour al acelor ani, Madonna s-a folosit de fotografiile unor
artiști renumiți ai acelei perioade, precum fotograful pentru revista Vogue, Horst
P. Horst ("Mainbocher Corset" din 1939,[23] "Lisa with Turban" din 1940,[24] și
"Carmen Face Massage" din 1946[25]), George Hurrell,[26][27] Eugene Robert Richee,
[28][29] Don English,[30] Whitey Schafer,[31][32] Ernest Bachrach, Scotty
Welbourne, Laszlo Willinger și Clarence Sinclair Bull.[33] Printre actrițele a
căror imagine, filme sau fotografii au inspirat-o pe Madonna pentru videoclip se
numără: Marilyn Monroe, Veronica Lake, Greta Garbo, Carole Lombard[34][35][36]
Marlene Dietrich,[37][38] Katharine Hepburn,[39] și Jean Harlow.[40][41][42]