SIROPURI. SIRUPI (F.R.

X)

1. GENERALITĂŢI
A. Definiţie

Siropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu conţinut crescut de zahăr, de

consistenţă vâscoasă, destinate administrării interne (F.R: X).

B. Istoric

Siropurile sunt o formă farmaceutică utilizată din cele mai vechi timpuri. Încă din
antichitate erau utilizate de chinezi, indieni, egipteni, arabi şi perşi. Iniţial ca
edulcorant pentru siropuri era utilizată mierea. După obţinerea zahărului din
trestie de zahăr de către chinezi, mierea a fost mai puţin utilizată în acest scop.

În secolul IV î.H., zahărul este adus în Europa, iar mai târziu, în 1746 A.S: Markgraf
descoperă că zahărul se poate obţine şi din sfeclă de zahăr. Cuvântul „sirop”
provine de la cuvântul arab „schirab” – poţiune, băutură.

C. Avantajele utilizării siropurilor

Siropurile prezintă câteva avantaje importante:

- se pot utiliza cu deosebit succes în pediatrie;

- au biodisponibilitate bună;

- au valoare nutritivă;

- sunt utile ca şi corectori de gust pentru soluţiile care conţin substanţe cu gust
neplăcut;

- se pot formula sub formă de siropuri medicamentoase.

D. Clasificare

Siropurile se pot clasifica după mai multe criterii:

a. După modul de preparare:

- siropuri obţinute prin dizolvarea zahărului la cald sau la rece în apă,soluţii
medicamentoase,sol.extractive apoase sau alcoolice;

- siropuri obţinute prin amestecul siropului simplu cu soluţii medicamentoase;

- siropuri obţinute prin dizolvarea în momentul folosirii a granulelor sau a

pulberilor precondiţionate.

b. După rolul lor:

- siropuri medicamentoase cu actiune terapeutica (sirop de codeină);

- siropuri aromatizante sau corectoare de gust (sirop simplu,siropul de coji de

portocale,de cacao,lamaie, zmeura);

c. După acţiunea terapeutică:

- siropuri expectorante;

- siropuri tonice;

- siropuri contra tusei.

2. FORMULAREA SIROPURILOR

Siropurile se prepară din zahăr şi apă distilată, corespunzând condiţiilor de

calitate prevăzute în F.R. X

Zahărul poate fi cristalizat sau cubic,trebuie sa fie de calitate corespunzatoare,cu

un continut de 98-99,5% zaharoza,pana la 0,5% umiditate,0,01-0,5% cenusa.

Stabilitatea chimică şi biochimică a siropurilor cu conţinut mare de zahăr (64%) se

explică prin efectul osmotic. Un sirop concentrat inhibă multiplicarea bacteriilor
prin fenomenul de deshidratare celulară, deoarece presiunea osmotică este mai
mare decât presiunea osmotică a celulelor bacteriene.

3. PREPARAREA SIROPURILOR

Prepararea siropurilor are loc prin trei metode:

A. Prin dizolvarea zahărului în apă sau in diferite solutii medicamentoase(sirop
simplu sau balsam de tolu);

B. Prin amestecul siropului cu soluţii medicamentoase(sirop de codeina)sau cu

solutii extractive alcoolice(sirop de Belladona);

C. Prin dizolvarea în momentul utilizării a unor forme precondiţionate sub formă de

granule etc.

A. Prepararea siropurilor prin dizolvarea zahărului în apă

Prepararea siropului prin această metodă presupune următoarele faze:

a. Dizolvarea zahărului în apă;

b. Completarea cu apă la cantitatea prevăzută;

c. Clarificarea, decolorarea şi filtrarea siropurilor.

1. Dizolvarea zahărului. Poate avea loc în două moduri:

a) la rece;

b) la cald.

a) Dizolvarea la rece – se aplică mai ales când în soluţia apoasă sunt dizolvate
substanţe termolabile.

Dizolvarea la rece prezintă câteva avantaje şi anume:

exclude alterarea principiilor active;

se împiedică hidroliza zaharozei:
nu necesită supraveghere continuă;
Dizolvarea la rece are însă şi dezavantaje:

nu rezultă siropuri clare;

viteza de dizolvare este mică;
nu are loc o sterilizare a siropului ca şi în cazul preparării la cald
(fierbere);
filtrarea se realizeaza foarte greu.
1. Pentru dizolvarea zahărului la rece se pot utiliza trei metode:

a). Dizolvarea prin agitarea zahărului cu solventul apos

b). Dizolvarea „per descensum”. Zahărul este pus într-un săculeţ de tifon şi se
suspendă în partea superioară a soluţiei apoase. Dizolvarea are loc sub influenţa
forţei gravitaţionale (moleculele de apă vin în contact cu zahărul, iar după
dizolvare ,datorită diferenţei de masă ,zahărul difuzează în solvent, dând
posibilitatea dizolvării unei noi molecule de zahăr).

c). Dizolvarea prin percolare. Pentru percolare se poate utiliza percolatorul, un vas
de formă cilindro-conică prevăzut cu un capac, iar la partea inferioară are un tub
de scurgere cu robinet. La baza percolatorului este o placă perforată pe care se
pune materialul filtrant, iar pe la partea superioară se introduce solventul care va
dizolva zahărul prin străbaterea coloanei de zahăr, iar după filtrare siropul se
scurge printr-un robinet în vasul colector.

În industrie se utilizează zaharolizoarele.

b. Dizolvarea la cald

Dizolvarea la cald are următoarele avantaje:

- dizolvarea rapidă;

- obţinere de siropuri clare (substanţele albuminice se coagulează);

- conservabilitate mai bună;

- prin fierbere sunt distruse majoritatea microorganismelor.

Dezavantajul metodei este hidroliza şi caramelizarea parţială a zaharozei.

Conform F.R. X, prepararea la cald a siropurilor se face pe baia de apă prin

fierbere 1-2 minute. După dizolvare se completează apa evaporată, siropul
filtrându-se fierbinte.

La preparare se evită încălzirea prelungită pentru a evita pe cât posibil hidroliza şi

caramelizarea avansată a zahărului.
În farmacie prepararea siropurilor se poate face în vase emailate, vase de sticlă
etc. În industrie se utilizează cazane emailate, cazane de cupru cositorit sau
cazane de oţel inoxidabil.

2. Aducerea la concentratia respectiv densitatea cerută

Siropul simplu cu concentraţia de 64% zahăr m/m prezintă următoarele

caracteristici:

- densitatea relativă de 1,3005-1,3247;

- indicele de refracţie între 1,4464 – 1,4550;

- fierbe la 1050C.

Aducerea la concentraţie a siropurilor se face în următorul mod: când siropurile

sunt prea concentrate se diluează, iar când sunt prea diluate se încălzesc pentru
evaporarea solventului.

Pentru determinarea concentraţiei siropului la cald se utilizează mai multe

metode:

- determinarea cu termometru a temperaturii de fierbere (1 litru sirop 64% fierbe

la 1050);

- determinarea densităţii cu densimetre, cu balanţa Mohr Westphal sau cu

picnometrul;

- prin cântărire: 1 litru sirop fierbinte = 1.260g, 1 litru sirop rece = 1.314g;

- cu zaharimetre cu scală gradată care plutesc pe suprafaţa siropului ,citindu-se

direct concentraţia siropului pe scală.

3. Filtrarea, clarificarea şi decolorarea siropurilor

a. Filtrarea se realizează la cald ,iar ca material filtrant se foloseşte vata între

două straturi de tifon.

b. Clarificarea se poate realiza prin mijloace chimice, fizice şi biochimice.

1. Clarificarea prin mijloace fizice se realizează utilizând următorii agenţi de
clarificare:

- Hârtia de filtru. Se cântăresc 1-5g hârtia de filtru la 1kg sirop. Hârtia se triturează
în mojar cu apă caldă până la obţinerea unei paste, se stoarce şi se introduce în
siropul fierbinte după care se fierbe 1 minut, apoi se filtrează prin tifon.

- Cărbunele activ se utilizează în concentraţie de 2-5‰.

Cărbunele se amestecă cu siropul fierbinte şi apoi se filtrează. Are dezavantajul

absorbţiei unor substanţe medicamentoase (alcaloizi, glicozide).

- Caolinul se utilizează în concentraţie de 2‰-pentru siropuri care contin mucilagii

- Talcul se utilizează în procent de 10‰.

- Carbonatul bazic de magneziu se utilizează la siropul de balsam de tolu.

Dezavantajul este că această substanţă confera siropului un pH alcalin (pH = 10).

- Albumina se coagulează în soluţie prin încălzire ,antrenând particulele în

suspensie.Se fol. in 2 moduri:

Albusul de ou se dizolva in putina apa rece si se adauga siropului rece ,apoi se

incalzeste la fierbere.

Se adauba albusul de ou peste siropul fierbinte

2. Clarificarea prin mijloace chimice

Alcoolul este folosit pentru clarificarea mai ales a soluţiilor extractive apoase.

3. Clarificarea prin mijloace biochimice

Are la bază o reacţie enzimatică şi se utilizează mai ales la clarificarea siropurilor

naturale.

B. Prepararea siropurilor prin amestecarea siropului simplu cu diferite soluţii

medicamentoase
Metoda este utilizată la majoritatea siropurilor. Substanţele medicamentoase se
dizolvă în apă sau alcool, iar soluţia obţinută se amestecă cu siropul simplu.

C. Prepararea siropului prin dizolvarea în momentul utilizării a unor granulate

sau pulberi precondiţionate

Din cauza instabilităţii în prezenţa apei a substanţelor active sau a unor auxiliari,
unele siropuri se condiţionează sub formă de pulberi uscate sau granule, urmând
să fie dizolvate în momentul utilizării.

CARACTERE. CONTROL. CONSERVARE

A. Caractere şi control
F.R. X prevede la siropuri controlul următorilor parametrii:
1. Aspect: siropurile sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu mirosul, gustul şi
culoarea caracteristic componentelor.In ceea ce priveste culoarea ,exista siropuri
incolore(s. de codeina),galbui-alteea,verzui-Bellabona,galben portocaliu-coji de
portocale,rosii-zmeura.
2. Densitatea relativă: 1,027-1,320.
3. Indice de refracţie: se determină conform prevederilor F.R. X .
4. Masa totală pe recipient: acest parametru se determină prin cântărirea
individuală a conţinutului din 10 recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient
se admit abaterile prevăzute în tabelul urmator:
Masa declarată pe Abatere admisă
recipient

Până la 25 g ± 5%

25 g până la 50 g ± 3%

50 g până la 500 g ± 2%

5. Identificarea se face conform componentelor din monografiile respective.

6. Dozarea: acest parametru se determină conform prevederilor din monografia
respectivă. Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea
declarată abaterile procentuale prevăzute în tabelul urmator:

Conţinut declarat în substanţă Abatere admisă

activă (%)

Până la 0,1% ± 7,5%

0,1% până la 0,5% ± 5,%

0,5% şi mai mult de 0,5% ± 3%

B. Conservare
Siropurile se conservă în recipiente de capacitate de cel mult 1.000 ml, bine
închise, complet umplute ,la 8-150.
La siropurile cu concentraţie mai mică de zahăr ,se pot adăuga conservanţi şi
anume: F.R. X prevede adaosul a 1,5‰ amestec de p-hidroxibenzoat de metil şi p-
hidroxibenzoat de n-propil în raport 9:1, pe eticheta recipientului menţionându-se
conservanţii utilizaţi.
C. Alterarea siropurilor
În general, siropurile au o bună conservabilitate mai ales cele preparate la cald
(sterilizare, clarificare) ,dar şi datorită concentraţiei ridicate de zahăr.
Totuşi, în timp, din cauza păstrării în condiţii neprielnice ,pot apărea unele
transformări nedorite la siropuri şi anume:
- invertirea (hidroliza) care poate fi provocată de maltază sau invertază;
- invertirea poate fi urmată de fermentaţia alcoolică;
- mucegăirea;
- recristalizarea;