SUPORT DE CURS

TUNSOARE
 REPERE
Cateva propuneri care sunt indicate cand observam o fizionomie:
1. Nu recomandam o tunsoarea scurta unei persoane cu capul mare, fizionomiilor cu
maxilarul prea dezvoltat (lat), pentru a nu se anula prea mult din feminitate. De
asemenea nu recomandam o tunsoare scurta si fara volum unei persoane cu umerii lati si
bustul mare, pentru ca se disproportioneaza silueta.
2. Nu recomadam o tunsoare cu volum foarte mare, care acopera cu desarvarsire linia
umerilor, unei persoane cu umerii mici, pentru ca nu se mai distinge forma umana dintre
cap si umeri. De asemeanea nu vom recomanda unei persoane prea mici de inaltime,
volum pe orizontala, nici breton, deoarece v-a crea iluzia de mai mic si mai lat.
3. In tipologia feminina, pentru gatul mic si gros se recomanda: par lung, care acopera
si ofera fluiditate si linii verticale.
4. Nu recomandam unei persoane inalte, o tunsoare cu volum in varful capului si zone
plate pe laterale. Ii putem recomanda tunsori cu volum pe orizontala, chiar si breton,
care va acoperi fruntea si astfel va distrage atentia de la inaltimea fetei si inaltimea
totala.
 REPERE
5. Pentru fruntea mica si plata, se recomanda un breton amplu ce creeaza senzatia ca
dedesubt se afla o frunte lata si bombata.
6. Bretonul este un element important cu ajutorul caruia putem inchide sau deschide
fizionomia:
- Liniile geometrice folosite intr-o tunsoare sunt considerate masculine. Acestea sunt
recomandate pentru o fizionomie armonioasa.
 REPERE
- Liniile rotunde, precum si miscarea sunt considerate feminine, indulcesc trasaturile si
compenseaza trasaturile dure.
 REPERE
- Persoanelor cu fizionomia rotunda, nu le recomandam forme rotunde, deoarece
accentueaza forma. Ar fi bine sa le recomandam tunsori cu unghiuri ascutite, dar si volum
in crestetul capului.
 REPERE

- Persoanele cu profilul mai proeminent ar fi bine sa le recomandam tunsori cu

volum, mai ales in zona frontala, chiar breton pentru a echilibra volumul vazut din profil.
 REPERE

7. Pentru o fizionomie ascutita ar fi indicat sa le propunem tunsori cu volum si forme

rotunde.
8. Pentru o fizionomie asimetrica nu este recomandata cararea pe mijloc, deorece pune
in evidenta asimetria.
9. Miscarea parului distrage atentia.
10. Parul tuns in linii si unghiuri drepte atrage atentia ochiului.
 COMUNICARE

Este foarte important sa comunici cu clientul intr-o maniera clara, politicoasa si

convingatoare. Aceasta va crea o impresie pozitiva atat pentru tine cat si pentru echipa.
Relatia dintre client si hair stylist se bazeaza pe calitatea serviciilor, sfaturi profesioniste,
incredere, discretie, astfel se formeaza o echipa care gaseste si dezvolta de comun acord cele
mai bune solutii.
Cele 5 minute de consultanta oferite inainte clientului sunt mai importante decat ceea ce
lucram propriu-zis.
Exemple de intrebari care cer informatii de la client (Cine? Ce? Care? Cand?):
- Cine v-a recomandat sa veniti la salonul nostru?
- Ce culoare v-ar placea?
- Care este lungimea pe care o preferati?
- Cand este evenimentul pentru care va aranjati?
 COMUNICARE NONVERBALA

Felul in care aratam transmite un mesaj. Daca un client intra intr-un salon de coafura,
se asteapta ca personalul sa fie vopsit, machiat, ingrijit, sa fie muzica, sa existe produse
profesionale la vedere.
Tot asa, hair stylist-ul receptioneaza mai multe informatii prin comunicare nonverbala
despre client, cum ar fi, stilul vestimentar, varsta, culoarea si lungimea parului, iar de
aici putem sa apreciem directia in care vom continua cu oferirea consultantei.
 LIMBAJUL CORPULUI

Pe langa cuvinte, ne exprimam atitutidea si interesul prin comunicare nonverbala,

contactul vizual.
Postura si pozitionarea generala a corpului, gesturile si mimica. Este foarte important
sa transmitem mesajul potrivit, in special cand vine vorba de clienti si potentiali clienti.
Mentineti contactul vizual atunci cand vorbiti cu clientul, atat cat este posibil.
Mentineti ochii la acelasi nivel cu clientul; de exemplu: cand efectuati o consultatie a
unui client, iar acesta sta pe scaun, este de preferat sa luati loc langa el sau fata in fata.
 POSTURA/ POZITIONARE/ GESTURI
Prima impresie se formeaza in primele 30 de secunde atunci cand interactionam cu
clientul, iar aceste secunde sunt importante, “vorbind” in locul nostru.
Bratele incrucisate pe piept reprezinta un gest protector ce sugereaza o minte inchisa
si comunica un mesaj negativ si de respingere.
Palmele deschise, ca gest ce insoteste explicatia si informatia, cu mainile la inaltimea
taliei si palmele orientate in sus, indica sinceritate si deschidere.
Scarpinatul in spatele urechii sau pe gat in timp ce asculti indica faptul ca cel care
asculta este nesigur sau nu intelege.
Vorbitul cu mana in fata gurii poate face ascultatorul sa creada ca aveti ceva de
ascuns.
 INCREDEREA
Cheia succesului este increderea. Este important sa fii convingator, intrucat acest
lucru ajuta clientul sa aiba incredere in judecata ta. Daca nu reusesti sa ai incredere in
tine este putin probabil sa inspiri incredere clientilor.
Increderea in tine, impreuna cu abilitatile si cunostintele pe care le ai ii vor face pe
clienti sa-si formeze o parere pozitiva despre tine si despre salon.
Este important sa te pui in valoare. Incearca sa ajungi la cursuri si la targuri
internationale.
Un alt aspect foarte important, sa ai o gandire generoasa, deoarece, in munca de
creatie energiile pozitive sunt constructive.
 INTRODUCERE IN LUMEA TUNSORII
Draga cititor, am bucuria de a incepe sa iti scriu despre
secretele tunsorii, secrete pe care le-am acumulat si
experimentat in ultimii 12 ani de activitate, si care m-au
ajutat sa devin un nume cunoscut in acest domeniu. - Dorina
Gheorghe.

“ O femeie care isi taie parul, e pe cale sa isi schimbe

viata” - Coco Chanel

“ Toate formele care par simple se bazeaza pe o

tehnica complexa, orice tehnica complexa se bazeaza pe
simplitate, iar aceasta baza a tunsorii este de fapt
limbajul universal cu care poti obtine forme care sa
atinga orice nivel de complexitate.”
 Inainte de a incepe orice lucrare pe par, trebuie sa stim ca firul de par are trei
straturi in sectiune:
Cuticula – Este stratul exterior al firului de par si se formeaza in timpul procesului de
crestere a parului.
Cortexul – Cea mai mare parte a parului (aproximativ 80%) este reprezentata de
tulpina fibroasa.
Medula (Maduva) – Aceasta contribuie la stralucirea parului, actionand ca un
rezervor de pigmenti.
Forma fetei =>
 CARARILE

Odata ce am evaluat lungimea, greutatea si textura parului si am decis tehnica de

tuns, trebuie sa alegem o strategie care tine de forma, de unghiul de ridicare si de
inclinatia cararilor.
Cararile reflecta forma geometriei dorite pentru ridicarea suvitei. Suvitele sunt
paralele cu cararea, mai putin in cazul redirectionarii. Parul se piaptana in sensul in care
doriti sa faceti cararea.
 Cararea in cross – este cararea principala ce imparte capul in patru sectiuni (zone
sau campuri); incepe din zona frontala traverseaza crestetul capului si zona de top
(punctul 0) si se termina la ceafa; apoi se continua din punctul 0 pana la urechea stanga,
apoi din acelasi loc pana la urechea dreapta.
Carari orizontale – aduc cea mai mare greutate in forma.
Carari diagonale – aduc centrul de greutate in punctul cel mai jos al diagonalei.
Carari verticale – elimina din greutate, formele fiind suple.
 Cararile radiale – incep din acelasi punct si se desfasoara pe o forma rotunda (ex:
feliile de portocala).
Cararile in zig-zag – ofera miscare.
 TEHNICA DE TAIERE A PARULUI

In functie de tehnica pe care o alegi, poti obtine linii precise si grele sau linii texturale
si usoare.
Bob-cut – Taiere dreapta, bazata pe acuratete si precizie.
 Pivot-point – taiere in puncte. Foarfeca trebuie sa fie aproape perpendiculara pe
suvita.
 Deep-point – Tehnica de tuns in adancime, se foloseste la fidelizare, pentru a scoate din
grosimea parului.
 Free-hand – Tehnica ce se realizeaza cu mana libera, taiere fara ajutorul pieptanului.
Se foloseste pentru a personaliza tunsoarea, pentru a scoate din grosime.
Slice – Inseamna taiere prin alunecare tangentiala pe suvita. Se mai numeste si chanel
cut (tuns pe canale) si se realizeaza si in sensul firelor de par. Se foloseste pentru a scoate
din grosime.
 Twist – Se realizeaza taind din loc in loc o suvita rasucita, fara a inchide foarferca de
tot; se foloseste la filarea parului cret.
 Under-cut – Se foloseste cand vrem sa obtinem o zona scurta pe dedesubt si o zona mai
lunga pe deasupra, fara legatura, pentru a obtine un efect nonconformist – pentru a
scoate din volum.
 De la scurt la lung – Se foloseste atunci cand vrem sa pastram lungimea sau legatura cu
o anumita zona si este o taiere oblica.
 TEHNICA IN TUNSOARE

Tehnica de tuns este compusa din mai multe elemente si, atunci cand ti-o insusesti
inseamna sa lucrezi pe carari corecte, curate. Trebuie sa stii in primul rand, de unde
incepi tunsoarea, cum continui si cum finalizezi. Este important sa stii ce forme
geometrice folosesti, la ce unghi trebuie sa ridici suvita de par si ce vei obtine cu acestea.
La final trebuie sa stii cum sa fidelizezi forma.
Fidelizarea este o parte importanta a tunsorii, care personalizeaza si defineste forma.
Fidelizarea se realizeaza separat pe fiecare zona a capului, folosind cararile pe care
am tuns sau carari in cross (pe fiecare zona tunsa diferit din punct de vedere tehnic, cu
lungimi diferite, unghiuri diferite), la tunsorile scurte si medii. La parul lung poti fideliza
forma folosind aceeasi strategie cu care ai lucrat tunsoarea sau poti face in acelasi timp si
verificarea, folosind carari in cross, opuse, folosite la tunsoarea initiala.
 LINIA
Linia – Se realizeaza cand tot parul este tuns la acelasi nivel, cu graduare zero (fara a
ridica parul). Toate sectiunile sunt taiate pe acelasi plan, permitand parului sa se aseze in
sensul natural de crestere.
 STRATURI
Straturile – Este o tehnica determinata de nivelul de ridicare a suvitelor peste unghiul de
90 de grade. Prin aceasta tehnica se obtine miscare, volum, textura, si se elimina din
greutate. Vom avea parul mai scurt deasupra si mai lung pe dedesubt. In acelasi timp in
functie de textura parului si de lungimea pe care o alegem, se obtine fluiditate si avem
posibilitatea de a regla volumul.
 GRADUARE

Graduarea – Este determinata de nivelul de ridicare sub unghiul de 90 de grade.

In functie de nivelul de ridicare obtinem o forma mai grea sau mai usoara.
Cand alegem sa lucram pe carari orizontale obtinem o graduare mai grea, iar pe carari
verticale o graduare mai supla.
Este o tehnica ce creeaza o forma interioara si volum (compenseaza formele plate ale
capului in zona occipitala).
Firul de deasupra va fi mai lung, iar cel de dedesubt mai scurt.
Graduare =>
 CELE TREI FORME IN TUNSOARE
Patratul – Se obtine o forma simetrica desenata cu unghiuri ascutite pentru a echilibra
rotunjimea unui cap, avand lungimi egale in fata si in spate.
 Rotundul – Se obtine o forma curba, fluida, fara ughiuri ascutite (ce curge) din fata
spre spate. Va avantaja planurile plate, directionand greutatea spre spatele capului,
largind o fizionomie ingusta.
 Triunghiul – Se realizeaza o forma asimetrica in fata sau in spate, din care se poate
obtine o forma care porneste din spate si creste in lungime si greutate spre fata sau o
forma care incepe din fata si creste in lungime si greutate spre spate.
 RIDICAREA (ELEVAREA)

Atunci cand tundem si ridicam parul mai mult sau mai putin, reducem din greutate si
scurtam din lungime.
 REDIRECTIONARE
Redirectionarea se realizeaza atunci cand deplasam o sectiune de par de pe sensul de
crestere si pozitionarea naturala, tragand spre spate atunci cand vrem sa obtinem lungime
in fata si mai scurt in spate. Tragem spre fata, atunci cand dorim lungime in spate si mai
scurt in fata. Redirectionarea urmareste pastrarea lungimii in zona opusa. Poate fi
aplicata la deconectare.
 DECONECTAREA
Deconectarea este o tehnica de strategie, folosita atunci cand vrem sa obtinem mai
multe lungimi de par, intr-o singura tunsoare, fara legaturi intre ele. Pentru fiecare zona
se construieste un alt ghid, astfel obtinem o tunsoare cu zone mai lungi si mai scurte.
Alegerea zonelor deconectate poate fi: pe deasupra, alaturate sau dedesubt. Este
important sa tinem cu mana sectiunile deconectate, pentru a evalua suprafata pe care se
desfasoara parul dupa tuns. Atunci cand alegem sectiuni verticale, obtinem suplete si
fluiditate. Atunci cand alegem sectiuni orizontale obtinem suprafete mai mari de
acoperire si greutate mai mare. Este bine sa evaluam miscarea, greutatea, cat si textura
parului atunci cand alegem forma si tehnica cu care dorim sa lucram. Putem sa spargem o
forma compacta prin aceasta tehnica, mai ales parul cret, la care este foarte greu sa
cream unghiuri si sa obtinem suplete.
 TENSIONAREA PARULUI

Tensionarea este presiunea cu care fixam suvita in pozitia de tuns.

Este important sa luam in calcul elasticitatea scalpului si a parului si sa mentinem
aceeasi tensiune si umiditate a parului pe toata durata tunsorii.
Putem obtine o tensiune mai mica sustinand suvita de par cu partea mai rara a
pieptanului.
O tensiune medie o putem obtine sustinand suvita de par cu partea densa a pieptanului.
Pentru o abtine o tensiune mare, sustinem suvita de par intre degete (cu degetele
lipite de gat).
Daca vrem sa tundem liber, nu folosim nici un fel de tensiune.
 POZITIA CORPULUI
Este important sa avem in vedere forma geometrica cu care am ales sa lucram, pozitia
mainilor si a corpului, in raport fata de capul pe care lucram.
Patrat – Trebuie sa ne pozitionam perpendicular pe linia de tuns.
 Rotund – Trebuie sa ne pozitionam circular, de jur imprejurul clientei, atunci
cand tundem, si obtinem o forma curba fara unghiuri ascutite.
 Triunghi – Daca trag parul spre spate, obtin un par mai lung in fata si mai scurt in
spate.
Daca voi trage parul spre fata, obtin un par mai scurt in fata si mai lung in spate.
 COAFATUL
Cheia finalizarii tunsorii si a lookului este coafatul corect, cel care va reda forma
tunsorii, precum si cel care va inlesni folosirea tehnicilor de fidelizare si personalizare.
Pentru coafatul tunsorilor scurte si medii, graduate sau in linie, este necesar sa
uscam radacina cu peria plata pe toata suprafata capului. In cazul tunsorilor scurte si
medii, se incepe cu zona de contur. Miscarile sunt de la stanga la dreapta si apoi invers, de
sus in jos, pe carari paralele, distribuind aerul prin miscari succesive ale foehnului.
Zonele scurte se usuca in totalitate cu peria plata, cu volum natural, urmarind forma
tunsorii si respectand sensul natural de crestere, fara a interveni cu modificari pentru a
putea fideliza, iar peria trebuie sa urmeze o axa circulara in jurul capului. Pe zonele mai
lungi se usuca parul pana la mijlocul lungimilor, dupa care putem folosi peria plata ca pe o
perie rotunda sau putem folosi peria rotunda fara a intoarce varfurile in interior sau in
exterior, pentru a obtine un volum mediu si a finisa varfurile. Efectul pe care il obtine
parul coafat este de a capta lumina (are luciu si arata sanatos) in timp ce parul necoafat
respinge raza de lumina (are un aspect matuit si nesanatos).
 De asemenea, tensiunea pe care o plasam pe par cu ajutorul periei trebuie aleasa in
functie de textura parului. Cu cat plasam mai multa presiune pe par, cu atat parul se va
intinde mai mult. Un alt punct important este de a finaliza coafatul cu un aer rece, pentru
a fixa noua forma. Ar fi bine sa stim ca atunci cand folosim aerul cald cuticula devine
flexibila, modelabila si primeste forma dorita, dar cu ajutorul aerului rece firul de par se
intareste si se fixeaza.
 La tunsorile cu par lung, in straturi sau in linie, in primul rand se usuca excesul de
apa cu ajutorul degetelor, in functie de textura parului. Apoi, uscam de la radacina cu
peria plata, din stanga spre dreapta si invers, urmarind o oxa diagonala, dupa care
separam parul pe sectiuni si continuam coafatul cu peria rotunda, dupa cum urmeaza:
 Pentru obtinerea volumului dorit urmeaza o alta clasificare, formata din alte trei
etape:
 REPERE
Inainte sa alegem ce tehnica vom folosi, ar fi bine sa tinem cont de anumite repere
care ne vor ajuta sa obtinem un rezultat frumos:
Compozitie – Reprezinta ansamblul formei sau formelor, culorii sau culorilor,
texturilor, felul in care noi alegem sa le combinam intr-o lucrare, astfel incat toate
elementele alese sa se echilibreze intre ele si sa se completeze.
Centrul de interes - Intr-o lucrare, este acea zona pe care ne dorim sa o scoatem in
evidenta. Acest lucru se poate realiza prin elemente, linii sau forme grafice pentru a pune
in valoare o anumita parte a fizionomiei.
Spre exemplu bretonul (geometric) va opri privirea preopinentilor in zona ochilor,
accentuate de linia dreapta sau oblica.
 Armonie – Atunci cand toate elementele formei pe care am ales sa o realizam sunt
intr-o potrivire desavarsita cu fizionomie, textura parului, culoarea, cat si personalitatea
si stilul de viata al celui ce o va purta, inseamna ca am ajuns la o compozitie armonioasa.
Contrast – Atunci cand alegem o compozitie in care dorim sa lucram asimetric, cu
diferite lungimi (de la scurt la foarte lung) cu tehnica de under-cut (tuns foarte scurt
dedesubt cu o parte lunga deasupra), contrastul poate exista si intre zone plate si zone de
volum. De asemenea, se poate crea un contrast de cantitate prin deconectare, poate
exista o zona foarte mica si tunsa de par, iar in aceeasi lucrare, fara legatura, sa existe o
zona foarte lunga cu mult volum. Exemplu: poate fi un contrast atunci cand tunsoarea
este asimetrica, mai scurta in partea dreapta si mai lunga in partea stanga sau invers.
Asimetrie, mai scurt in spate si mai lung in fata sau invers.
 Unghi – Este inaltimea la care ridicam (elevam) suvita de par, mai mult sau mai putin,
pentru a elimina din greutate si din lungime.
Zona /Sectiune – O parte a capului pe care am separat-o prin carari. Este portiunea de
par care urmeaza sa fie tunsa.
De exemplu: zona din crestetul capului, zona laterala, zona frontala, zona occipitala.
Forma exterioara – Este linia ce creeaza marginea formei (conturul tunsorii).
Forma interioara – Este linia ce se creeaza din tunsoare in interiorul formei.
Linia ghid – Este prima suvita tunsa, pe care o alegi sa te conduca pe toata forma
pentru a obtine un rezultat exact. Aceasta determina lungimea si elevarea unghiului.
 Balans – Este armonia designului si proportiei.
Simetric – In balans egal de greutate sau lungime.
Asimetric – In balans neegal, dar proportionat de greutate sau lungime.
Verificarea cross – Suvitele sunt duse in directia opusa fata de cum au fost taiate,
pentru a verifica balansul si precizia.
Plat – Zona (sectiune) fara volum, la tunsoare, se obtine printr-o linie pe forma
patrata care ignora curbura naturala a capului. Pentru acest rezultat se poate folosi
tehnica de tuns bob-cut.
Miscare – Cand ne referim la tunsoare, aceasta se obtine prin tehnici de tuns precum:
straturi, deep-point, free-hand, pivot-point, channel-cut si pune in valoare textura
naturala a parului.
 Volum – Zona sau sectiune proeminenta; in ceea ce priveste forma, aceasta se
obtine prin tehnica de tuns graduare, pe formele triunghi sau rotund si prin tehnicile
pivot-point si bob-cut.
Liniile verticale in tunsoare ne ajuta sa alungim fizionomia (sa inchidem partile
laterale).
Exemplu: O fizionomie rotunda sau prea mare se poate alungi printr-o tunsoare cu
zonele laterale drepte si lungi sau in straturi care formeaza, suvite cu unghiuri ascutite de
jur inprejurul fetei.
Liniile orizontale ne ajuta sa latim o fizionomie prea ingusta (sa deschidem zona
laterala) sau sa marim o fizionomie prea mica.
 Exemplu: Pentru a retine mai usor informatia si a o relata mai clar clientei, puteti
adopta ca exemplu liniile amplasate pe verticala, care la imbracaminte alungesc, asa cum
liniile amplasate pe orizontala latesc.
Atunci cand tundem parul lung, stim cu totii ca odata aleasa tehnica si lungimea in
functie de forma si volumul pe care dorim sa le obtinem, totul este sa apreciem bine
structura si greutatea parului si vom avea o lucrare reusita.
La parul scurt putem intalni zone cu vartejuri, pe care recomand sa le descoperim
inainte de tuns, pentru a adopta varianta optima. Este bine de stiut ca parul scurt nu are
greutate, se misca odata cu pielea scalpului atunci cand intoarcem capul, daca ne referim
la zona de sub occipital. Astfel, ar fi bine sa aflam si zona pe care se intende vartejurile si
in ce sens au directia. Acum este momentul in care prezentam situatia si posibilitatile
clientei/clientului.
 Astfel, putem sa tundem foarte scurt, pierdut, incepand de la nivelul pielii, atat cat
este nevoie ca sa trecem de zona de vartej, sau putem lasa parul mai lung, cate este
necesar pentru a tunde cu forma, pe contur, atunci cand parul este uscat si sa finisam
tunsoarea pe aceasta zona. Dar putem sa alegem si o mica zona de under-cut pentru a
anula zona de vartej.
Recomand ca zonele cu vartejuri sa fie tunse pe uscat, deoarece cand parul este ud
are o alta greutate, din cauza apei, este mai usor de controlat, adica sta acolo unde il
pieptanam. Doar dupa ce a fost uscat corect cu peria plata putem aprecia forma si directia
reala a parului pentru o tunsoare reusita. De asemenea, atunci cand tundem cu masina
(zone foarte scurte), este bine ca parul sa fie spalat in prealabil, apoi uscat cu foehnul
deoarece firele de par ude stau lipite intre ele si de scalp, deci nu putem urmari directia
de crestere, care poate fi in sus sau in jos.
 Vartejul din crestetul capului este un punct important, care da sensul de crestere al
parului si ar fi bine sa il folosim in favoarea tunsorii (toti oamenii au vartej in crestetul
capului, exista oameni care au si cate doua). Particulare sunt si golurile sau vartejurile de
pe conturul din zona fruntii, aici putem opta pentru breton lung pana in dreptul gurii sau
pana la varful nasului, cu carare pe mijloc sau intr-o parte, sau, dupa caz, un breton axat
intre gene si sprancene mai gros si mai amplu, cu greutate care porneste din varful
capului.
Tunsorile scurte, pana in dreptul maxilarului, sunt usor de controlat (se pastreaza
forma) deoarece capul ofera suport si sustinere. O tunsoare pe aceasta lungime este
garantata sase saptamani pe conceptul “spala si poarta”.
 Punctul 0 (top sau zona de top); acesta este punctul cel mai inalt din crestetul capului
si se identifica dupa ce, asezand un pieptan in pozitie orizontala, acesta ramane in
echilibru.
Ridicarea la un unghi de 90 de grade fata de forma capului.
Tine cont atat de fizionomie, cat si de stilul de viata, si adapteaza forma.
 STEP BY STEP

Pentru a avea control in construirea formelor fundamentale, respective patrat,

triunghi, rotund si a folosi, de asemenea, unghiul corect in elevare si redirectionare,
precum si linia, straturile si graduarea, trebuie sa respectam urmatoarele reguli de baza.
Strategia si tehnica de tuns sunt definitorii in realizarea formei. Bineinteles ca si
pozitia stilistului fata de capul pe care construieste si dezvolta forma, cat si mentinerea
unghiului sunt importante. Tensiunea aplicata pe par si umiditatea acestuia trebuie sa fie
constante.
 LINIE
Se imparte parul cu o carare cross, astfel obtinem patru sectiuni.
 Se tunde prima suvita suvita care stabileste lungimea, asadar devine ghid. Unghiul de
ridicare este zero. Suvita este sustinuta intre degete cu o tensiune moderata, iar parul
urmareste directia naturala de crestere. Cararile sunt paralele si orizontale. Se continua
cu aceeasi tehnica pana in crestetul capului. Partea din spate este tunsa pe o forma
patrata.
 Sectiunea din partea laterala se redirectioneaza spre spate, astfel obtinem o lungime
mai mare in fata si tundem pe o linie dreapta in spate.
Cararile se pastreaza paralele si orizontale pana ajungem in crestet. Repetam aceeasi
strategie si pe cealalta parte.
Usuca parul cu peria plata de la radacina pana la mijlocul lungimilor.
Lungimea si varfurile se usuca cu peria rotunda.
Forma finala este simpla, patrata, astfel se incadreaza si alungeste fizionomia.
 GRADUARE ( BOB LUNG)

Se imparte parul cu o carare cross, astfel obtinem patru sectiuni.

 Se alege o suvita ghid cu care stabilim lungimea si unghiul in care vom tunde
sectiunea. Se redefineste linia presand cu degetele suvita de par cu tensiune mare pentru
a obtine o linie exacta.
 Foloseste carari paralele si orizontale pana la cararea din crestetul capului ce se
desfasoara de la o ureche la alta.
 Mentine tensiunea si unghiul alese anterior. Mana trebuie sa fie paralela pe carare.
Astfel obtinem o linie dreapta in partea din spate.
Pentru zona laterala stanga foloseste carari oblice paralele. Redirectioneaza suvita
spre spate pentru a incuraja lungimea, pastrand legatura cu sectiunea tunsa din spate.
 Partea laterala dreapta se lucreaza in aceeasi maniera ca si in partea stanga. Tine
minte sa verifici simetria.
 Alege o suvita de pe centrul sectiunii din spate, care incepe din crestetul capului,
pana la sectiunea din zona occipitala, formand o carare verticala. Tine mana paralela pe
carare si tunde pentru a elimina din greutate si a crea volum. Continua aceasta operatiune
pe toata sectiunea din spate.
Verifica simetria sectiunii tunse anterior alegand o sectiune in cross.
 Separa o sectiune diagonala pe zona laterala stanga si piaptana si redirectioneaza
parul spre spate pana la suvita din spatele urechii si creeaza legatura intre zone. Tunde
coltul rezultat, astfel se elimina din greutate. In timpul acestei operatiuni nu tunde pana
pe contur pentru a pastra linia externa bine definita.
 Procedeaza in aceeasi maniera si pe partea laterala dreapta. Verifica si mentine
simetria.
 Alege o sectiune pe crestet, tinand cont ca aceasta sa cuprinda o suvita din partea
laterala stanga, cat si una din partea laterala dreapta, dar si o suvita din zona din spate.
Partea din spate va fi mai scurta, deci aceasta va fi luata ca ghid, astfel va oferi
unghiul de inclinare. In timpul acestei operatiuni nu tunde suvita din conturul frontal.
Foloseste tehnica “de la scurt la lung”. Astfel se realizeaza legatura dintre zone.
 Se usuca parul cu peria plata de la radacina pana la mijlocul lungimilor. Lungimile si
varfurile se usuca cu peria rotunda.
Se fidelizeaza tunsoarea pe trei zone. Zona superioara se ridica la un unghi de 90 de
grade fata de cap, respectand aceleasi carari pe care am tuns, folosim tehnica deep-point.
Tine cont de densitatea, greutatea si textura parului pe care lucrezi.
 Zona mediana se fidelizeaza alegand sectiuni verticale folosind tehnica deep-point
pentru a crea suplete si legatura intre zone.
 Zona inferioara se fidelizeaza pe carari orizontale sustinand sectiunile cu pieptanul,
folosind, in continuare, tehnica deep-point.
 Redefineste linia externa (linia principala a formei) cu varful foarfecii si repeta
procesul de jur-imprejurul conturului. Rezultatul final este un bob lung ce combina
tehnicile liniei si graduarii.
 GRADUARE (BOB SCURT)
Se imparte parul cu o carare in cross astfel obtinem patru sectiuni. Alege prima
sectiune ce va fi tunsa la fel ca in imagine.
 In continuare, ridica sectiunea de pe zona din centrul sectiunii din spate, stabilind
unghiul de ridicare ce va determina graduarea formei. Stabileste totodata si lungimea
tunsorii. Asadar, aceasta sectiune devine ghid pentru zona din spate.
 Cararile se aleg oblice si paralele. Mana trebuie sa fie paralela pe carari urmarind
ghidul si unghiul de ridicare. Prelungiti cararile din spate pana pe zonele laterale, atat in
partea stanga, cat si in partea dreapta. Incurajeaza lungimea in partea laterala pentru a
compensa forma urechilor. Tine cont ca pe partile laterale graduarea se modifica si devine
minimala pentru a defini linia. Verifica simetria pe toata durata tunsorii.
 Alege o sectiune pe crestetul capului, tinand cont ca aceasta sa cuprinda o suvita din
partea laterala stanga, una din partea laterala dreapta, dar si o suvita din zona de spate.
Partea din spate va fi mai scurta deci aceasta va fi luata ca ghid, astfel va oferi
unghiul de inclinare. In timpul acestei operatiuni nu tunde suvita din conturul frontal.
Foloseste tehnica “de la scurt la lung”. Astfel, se realizeaza legatura dintre zone.
 Se usuca parul cu peria plata respectand volumul natural si forma pentru a se putea
continua tunsoarea pe uscat.
 Zona superioara se fidelizeaza cu tehnica deep-point, ridicand sectiuni la un unghi de
90 de grade fata de crestetul capului.
 Continua fidelizarea pe zona mediana, folosind carari verticale si respectand unghiul
de graduare, astfel incat sa nu modificam forma.
 Fidelizarea pentru zona inferioara (sub zona occipitala) se realizeaza folosind tehnica
cu foarfeca pe pieptan pentru a obtine o zona mai supla, pe care vei decide linia externa
(linia principala).
 Se tunde cu varful foarfecii linia externa din aproape in aproape pe toata suprafata
liniei externe. Astfel, aceasta se redefineste.
 Rezultatul final este o tunsoare in tehnica graduarii, ce confera volum pe zona
occipitala.
 GRADUARE (TUNSOARE SCURTA PIXIE)
Imparte parul in cinci sectiuni, ca in imagini.
 Alegeti prima sectiune cu o carare orizontala pozitionata sub osul occipital. Tundeti
ridicand sectiunea la un unghi de 90 de grade fata de carare dintr-un capat in celalalt pe o
forma rotunda.
 A doua suvita tunsa va determina nivelul de ridicare si lungimea aleasa, iar aceasta va
deveni ghid pentru intreaga zona.
 Continua sa tunzi alegand aceleasi carari. Mentine aceeasi graduare si tensionare a
parului, respectand ghidul.
 Continuam cu partea laterala stanga, folosim carari verticale. Prima suvita ridicata la un
unghi de 90 de grade formeaza un nou ghid pentru aceasta zona.
 Lucreaza in aceeasi maniera si partea laterala dreapta si nu uita sa verifici in cross
fiecare zona.
 Dupa ce tundem lateralele facem legatura intre partea laterala si spate, alegand o
carare diagonala ce se desfosoara pe aceste zone. Se tunde coltul care rezulta.
 Apoi impartim dreptunghiul din crestetul capului cu o carare pe mijloc. Incepem prin a
alege o suvita din partea din spate ce va fi ghid pentru zona ce urmeaza a fi tunsa. Cand
ne apropiem de zona frontala de contur redirectionam ultimele doua suvite spre spate
pentru a incuraja lungimea.
Procedam in aceeasi maniera si pe cealalta jumatate a dreptunghiului.
 Se usuca parul cu peria plata, cu volum natural, respectand forma. Finiseaza apoi
forma cu placa.
Fidelizeaza zona superioara radicand parul la un unghi de 90 grade fata de crestet.
 Zona mediana se fidelizeaza alegand carari orizontale si paralele, de asemenea cu
tehnica deep-point.
Continuam fidelizarea zonei inferioare folosind aceeasi tehnica.
In zona din spate, pe contur, folosim tehnica “foarfeca pe pieptan”.
Se redefineste si se finiseaza linia conturului cu varful foarfecii de jur-imprejur.
 GRADUARE (BOB PAR LUNG CRET)
Incepe prin a imparti parul ca in aceste imagini.
 Tundem prima suvita ghid, tinand mana paralela pe cararea oblica. Ridicam suvita
pentru a obtine o graduare grea totusi, tinand cont de textura, greutatea si densitatea
parului.
Verificam simetria pentru zona din spate.
 Continua pe carari paralele si orizontale, mentine acelasi unghi de ridicare (elevare)
pe toata zona din spate pana la cararea de la o ureche la alta, pe langa sectiunea izolata
in zona vartejului.
 Foloseste sectiunea tunsa anterior pentru a asigura echilibrul tunsorii. Continua apoi
cu zona laterala dreapta cu carari oblice si paralele cu un unghi de ridicare (elevare) mai
mic pentru a defini linia.
 Separa o sectiune sau chiar doua-trei sectiuni in functie de densitatea parului. Pe zona
laterala piaptana spre spate, pana in spatele urechii, si ridica suvita pana ajungi la nivelul
graduarii din spate. Tunde coltul care rezulta, astfel se face legatura intre zone, si se
elimina din greutate. In timpul acestei operatiuni nu tunde pana la contur, pentru a pastra
linia externa bine definita.
 Foloseste aceeasi strategie si pe partea laterala stanga, pentru a incuraja lungimea.
Astfel, obtinem asimetria, tragem parul, redirectionandu-l spre spate, pastrand legatura
cu sectiunea tunsa din spate.
 Tunde acum triunghiul izolat in zona vartejului. Foloseste carari radiale din varful
capului si respecta graduarea.
 Dreptunghiul din crestetul capului se tunde folosind carari orizontale si paralele,
redirectionand toata sectiunea pe partea laterala stanga, care este ghid, si astfel rezulta
o lungime asimetrica fata de partea dreapta.
 Fidelizarea la parul cret foloseste tehnica twist. Alege carari orizontale si imparte
parul in sectiuni dreptunghiulare, dupa care rasuceste suvita si tunde din loc in loc fara a
inchide foarfeca de tot. Evita zonele superioare si pe cele de contur.
Aplica o crema modelatoare, apoi usuca folosind difuzorul.
Redefineste linia tunsorii vizual, fara tensionare.
 Forma finala este o varianta de bob asimetric, lucrata pe o textura de par cret, ce
ofera volum pe zona occipitala, iar asimetria laterala confera dinamism si miscare.
 STRATURI (GRADUARE - UNGHI 180 DE GRADE)
Se imparte parul intr-o carare in cross, astfel obtinem patru sectiuni. Se ridica prima
suvita ghid din sectiunea din spate incepand din crestetul capului pana in zona occipitala,
la un unghi de 90 de grade fata de punctul zero, iar apoi se ridica aceeasi suvita la 90 de
grade fata de forma capului. Foloseste carari verticale. Alege carari paralele si verticale,
mentinand unghiul de ridicare in timp ce tunzi.
 In zona in care se ovalizeaza capul spre lateral, redirectioneaza spre spate tinand cont
de forma patrata a tunsorii pentru a pastra lungimea.
Continua in aceeasi maniera pe toata sectiunea din spate.
 Pentru zona laterala stanga alege o suvita din zona din spate ce va fi ghid pentru
aceasta sectiune. Foloseste carari verticale si paralele.
Tunde la fel partea laterala dreapta.
 Dupa ce am uscat parul, se alege o sectiune patrata in crestetul capului, astfel incat
aceasta sectiune sa cuprinda suvite din cele patru zone tunse anterior. Ridica sectiunea
formata la un unghi de 90 de grade fata de punctul zero, unde trebuie sa rezulte o linie
dreapta.
Redefineste linia conturului de jur-imprejurul formei externe incepand din fata.
Fidelizeaza tunsoarea ridicand parul, folosind carari in cross.
 Rezultatul final este o tunsoare in straturi ce ofera volum natural, suplete si fluiditate
in forma, dar si miscare.
STRATURI (TUNSOARE GRADUATA LA UNGHI DE 90 DE GRADE)

Se imparte parul cu o forma dreptunghiulara in crestetul capului, care trebuie

impartita, la randul ei, in doua sectiuni. Restul parului se izoleaza intr-o impletitura
pentru un aspect ingrijit.
Se alege o suvita ghid de la sectiunea din spate a dreptunghiului.
 Se continua prin a tunde primul dreptunghi. Alegem carari paralele si orizontale,
radicand parul la un unghi de 90 de grade fata de crestetul capului.
Se continua in aceeasi maniera si in a doua sectiune a dreptunghiului.
 Se alege o sectiune ingusta pe mijlocul capului ce va ramane izolata pe parcursul
tunsorii, iar parul va ramane de jur-imprejurul ei. Sectiunea tunsa anterior va fi ghid
pentru parul ce a fost impletit si urmeaza sa fie tuns. Se incepe din partea laterala
stanga, ridicand suvitele la ghid, pe carari paralele si verticale.
 Cararile urmaresc forma rotunda de jur-imprejurul capului, terminand in partea
dreapta.
 Usuca parul cu peria plata de la radacina pana la mijlocul lungimilor. Lungimile si
varfurile se usuca cu peria rotunda.
Se fidelizeaza tunsoarea folosind tehnica deep-point, respectand aceleasi carari.
 Zona bretonului va fi personalizata folosind tehnica free-hand pentru a crea o zona mai
usoara si mai transparenta.
 BRETON
Se alege zona de breton impartind parul, tinand cont de sensul de crestere si textura
parului, dar si de fizionomie.
 Alegeti o carare paralela cu conturul din zona frontala. Pozitionati mana paralela pe
carare si stabiliti lungimea, astfel prima suvita tunsa va fi ghid pentru toata zona de
breton.
 Urmatoarele suvite se tund respectand aceeasi tehnica, mentinand aceeasi tensiune
pe suvita.
 Dupa ce am tuns linia externa (linia principala), ridicam sectiunea tunsa anterior la
unghi de 90 de grade fata de forma capului. Directioneaza sectiunea spre cararea laterala
pentru a elimina din greutate si pentru a mentine linia simetrica a bretonului.
 Se usuca parul cu peria plata, respectand volumul natural si forma pentru a se putea
continua fidelizarea pe uscat.
Fidelizarea se realizeaza sustinand cu pieptanul sectiunea de breton.
Cu varful foarfecii se redefineste forma.
 Rezultatul final este un breton asimetric ce incadreaza fizionomia si regleaza volumul
in zona frontala.