Alexandru Lapuşneanul

De Costache Negruzzi

Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este prima nuvelă istorică din
literatura română, o capodoperă a speciei şi un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.
Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al “Daciei literare” (1840), nuvela
ilustrează două dintre cele patru idei formulate de Kogalniceanu, conducătorul revistei, în
articolul-program intitulat Introducţie, care constituie manifestul romantismului românesc. Cele
două idei sunt: promovarea unei literaturi originale şi inspiraţia din istoria naţională.
Opera literară Alexandru Lapusneanul este o nuvelă istorică de factură romantică.
Costache Negruzzi este întemeietorul nuvelei istorice românesti şi primul scriitor care
valorifică intr-o creaţie literară cronicile moldoveneşti.
Autorul se inspiră din diverse opere cu caracter istoric: Letopisetul Tarii Moldovei de
Grigore Ureche (de unde preia episodul uciderii boierilor), cronicile lui Miron şi Nicolae Costin,
legendele lui Ion Neculce şi creaţii folclorice. Unele date sunt însa modificate în scopuri artistice.
Tema nuvelei este istoria Moldovei într-o perioada zbuciumată si sângeroasă.
Titlul reprezinta numele personajului principal, domnitorul Alexandru Lapusneanul, venit
la tronul Moldovei pentru a doua oară, după ce, în prima domnie, trădat de boieri a fost înlocuit
de Tomşa.
Actiunea e condensată, lineară, viziunea romantică, iar faptele sunt evocate verosimil.
Compoziţia nuvelei este riguroasă, subiectul concis, iar părţile echilibrate intr-o maniera clasică.
Naraţiunea se desfasoară cronologic prin înlanţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor.
Nuvela este alcatuită din patru capitole precedate de un moto semnificativ care
esenţializeaza faptele relatate.
Capitolul I, ”Dacă voi nu mă vreţi,eu vă vreu…” cuprinde expoziţiunea (intoarcerea lui
Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei) şi intriga (hotărârea domnitorului de a-şi relua tronul
şi dorinţa sa de răzbunare faţă de boierii trădători). Replica din moto aparţine domnitorului in
faţa soliei boierilor care îl intâmpina la Tecuci şi ii cere să se intoarcă.
Capitolul al II-lea, ”Ai să dai sama, Doamnă!” corespunde desfaşurării acţiunii şi cuprin-
de o serie de evenimente declanşate de reluarea tronului de catre Alexandru Lapuşneanul: fuga
lui Tomşa in Muntenia, incendierea cetăţilor, desfiinţarea armatei pământe-ne, confiscarea ave-
rilor boiereşti, uciderea unor boieri, interventia doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a în-
ceta cu omorurile şi promisiunea pe care acesta i-o face. Moto-ul conţine avertismentul adresat
doamnei Ruxanda de către vaduva unuia dintre boierii ucişi.
Capitolul al III-lea, ”Capul lui Moţoc vrem…” surprinde participarea şi discursul domni-
torului la slujba duminicală de la mitropolie şi uciderea boierilor şi a lui Moţoc, ce reprezintă
punctul culminant. Replicat din moto apartine multimii care îl acuza pe vornic de fărădelegile
domnitorului.
Capitolul al IV-lea, ”De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu…” înfăţişează dez-
nodământul, moartea tiranului prin otrăvire. Replica din moto reprezinta ameninţarea rostită de
Lapuşneanul la adresa celor care l-au călugărit.
Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumina personalitatea puternică a personajului
principal. Conflictul exterior este de ordin social: lupta pentru putere între domnitor şi boieri, iar
conflictul secundar este între domnitor si Moţoc, boierul care il trădase în prima domnie, iar a-
cum îi stătea alături din interes şi oportunism.
Personajele sunt realizate in manieră romantică şi grupate in perechi antitetice. Per-
sonajul eponim reprezinta tipul domnitorului feudal, crud si tiran. El este un personaj excepţional
ce evolueaza în împrejurari excepţionale. Işi arată voinţa nestramutată şi tăria caracterului înca
de la inceput. Atitudinea sa iniţiala este motivata de dorinta patriotica de a reda Moldovei stră-
lucirea din vremea lui Ştefan cel Mare. Atitudinea vindicativă a domnitorului este motivată şi de
trădarea boierilor în prima domnie, de aici şi ameninţarea adresată lor direct: ”A venit vremea să
va mulg si eu pe voi!”. Odată ce a infrânt rezistenţa boierilor si a semanat teroare in ţară, faptele
lui încep sa nu mai fie motivate politic, transformându-se astfel intr-o fiară insetată de sânge si
de razbunare. Gândurile personajului, complexitatea sa interioara sunt redate prin gesturi, mimi-
ca şi atitudinea sa. Alexandru Lapusneanul ilustreaza tot in spirit romantic tipul tiranului, iar
sfârşitul sau este un avertisment adresat tuturor tiranilor. Personaj machiavelic, el stie să ii
foloseasca pe cei din jur in favoarea sa, de aceea il mentine pe Moţoc in preajma sa şi o ia pe
doamna Ruxanda de sotie.Cuvântarea din capitolul al treilea este un model de ipocrizie: le
promite boierilor cu abilitate împacarea şi ii atrage la ospăţ pentru a-i ucide. Preferinţa pentru
crimă, scenele violente, groteşti ţin de romantism şi fac din domnitor un individ lombrozian.
Doamna Ruxanda este perechea antitetica a Lapuşneanului. Labilă, blândă, tematoare,
ea este uşor de impresionat, deoarecea ea este cea care îi da domnitorului paharul cu otravă,
fiind inspăimântată de soarta fiului ei.
Moţoc e tipul curteanului feudal, intrigant, las, învechit în rele. Spancioc si Stoici, perso-
naje episodice, ilustreaza tot in spirit romantic boierii cu dragoste de moşie.
Pentru prima data in literatura română, Negruzzi introduce personajul colectiv, multimea.
Ingramadită la porţile cetătii e mai intâi confuză, dar dupa ce este rostit numele lui Motoc, toată
furia sa se revarsa asupra lui.
Autorul dă dovadă de obiectivitate, cel care prezintă faptele este naratorul omniscient. El
domina universal opera, ştie tot despre personajele sale, despre acţiunile lor, putând să le
dezvăluie şi cele mai ascunse gânduri. Omniscienţa se realizeaza fie prin interventii directe, fie
prin comentarii neutre. Naratiunea este la persoana atreia, iar personajele ni se prezintă prin
faptele, gesturile si vorbele lor. Interventiile naratorului sunt puţine, foarte rar caracterizează
ceva sau pe cineva. Remarcăm două exceptii de la stilul obiectiv: când naratorul afirmă că dis-
cursul domnitorului din biserica este “deşănţat”, iar în timpul măcelului el noteaza că ”era groază
a privi aceasta scenă sângeroasă”.
Autorul reconstituie, in spirit realist, atmosfera epocii şi culoarea locală prin folosirea re-
gionalismelor(“pănă”,”şepte”) şi a arhaismelor (“spahii”,”pre”,”junghi” etc.).
Prima nuvela istorica din literatura română nu aduce în fata contemporanilor un
model de patriotism, ci un antimodel de conducator.
Alexandru Lapusneanul este o nuvelă istorică în contextul literaturii paşoptiste, dar şi o
nuvelă de factură romantică prin respectarea principiilor enunţate în Introductie la “Dacia litera-
ra”.