Capcanele egoului " Ma intreb cateodata daca vreau cu adevarat sa ma desprind de problemele mele, sa le accept, in loc sa ma lupt cu ele.

Mi se pare ca o parte din identitatea mea se identifica atat de mult cu aceasta lupta, incat ideea de a o abandona mi se pare oarecum infricosatoare." Este adevarat; oamenii se agata de bolile lor, se agata de nemultumirile lor, se agata de tot ce ii apasa. Continua sa spuna: Acestea sunt rani si am vrea sa se vindece. Insa in strafundul lor continua sa creeze ranile, pentru ca daca ranile sunt vindecate, le este teama ca ei insisi nu vor mai fi acolo. Doar observati-i pe oameni - se agata de boala lor. Vorbesc despre ea ca si cum ar fi ceva despre care merita sa vorbesti. Oamenii vorbesc despre boala, despre starile lor de spirit negative mai mult dec at despre orice altceva. Ascultati-i si veti vedea ca le place sa vorbeasca despre asta. In fiecare seara vin oameni la mine si trebuie sa-i ascult de multi ani tot ascult si le privesc chipurile. Le place! Sunt martiri boala lor, mania lor, ura lor, problema asta si cealalta, lacomia lor, ambitia lor. Si, daca te uiti mai cu atentie, toata chestia este pur si simplu o nebunie ru ca cer sa scape de acele lucruri, insa, cand te uiti la fetele lor, le place asta. pent

Daca aceste probleme ar disparea cu adevarat, de ce se vor mai bucura? Daca toat e bolile lor ar disparea si ar fi pe de-a-ntregul teferi si nevatamati, nu ar mai avea despre ce sa vorbeasca. Oamenii merg la psihiatru si apoi tot vorbesc despre asta ca au fost la psihiatr ul cutare si cutare, ca au fost la invatatorul cutare si cutare. Chiar le place sa spuna: Absolut toti, toata lumea a dat gres cu mine. Sunt la fel, nimeni nu a fost in stare sa ma schimbe. Ca si cum ar fi dat vreo lovitura daca dovedesc ca niciun psihiatru nu este bun de nimic. Am auzit despre un om care era ipohondru, vorbea incontinuu despre bolile lui. S i nimeni nu-l credea, pentru ca fusese testat si examinat in toate modurile cu putinta si nimic nu era in neregula. Dar in fiecare zi fugea la doctor sa-i spuna ca are probleme serioase. Intr-o zi medicul si-a dat seama: orice auzea omul- fie ca era o reclama la tele vizor pentru vreun medicament sau o discutie despre vreo boala- imediat acea boala venea la el. Daca citea despre vreo boala intr-o revista, imediat, in ziua urmatoare, era acolo, la cabinetul doctorului, complet bolnav. Si venea cu toate simptomele . Asa incat doctorul i-a zis: Nu ma mai sacai, pentru ca citesc aceleasi reviste ca si tine si ma uit la acelas i program TV ca tine, si a doua zi vii aici cu boala. Si omul intreba: Ce crezi tu? Ca esti singurul doctor din oras?

A incetat sa mai mearga la doctorul acela, dar nu a terminat cu nebunia privind boala. Apoi a murit, cum face toata lumea. Inainte de a muri i-a spus sotiei lui sa graveze cateva cuvinte pe piatra lui de mormant, si ele sunt inca gravate acolo. Cu litere mari, acolo scrie: Acum ma crezi? Oamenii sunt atat de bucurosi de nefericirea lor. Ma si intreb uneori: daca toat a nefericirea lor ar disparea, ce s-ar face? Ar fi atat de lipsiti de ocupatie incat pur si simplu si-ar lua viata. Si stiu din proprie experienta ca, daca ii ajuti sa iasa din necaz, a doua zi vo r reveni cu altceva. Ii ajuti sa iasa din chestia aceea, si au deja alta, ca si cum ar exista o predilectie profunda spre nefericire. Scot ceva din asta; este o investitie si o rasplata. Care este investitia? Investitia este ca, atunci cand pantoful nu ti se potrives te pe picior, atunci cand te strange, simti mai mult ca existi. Cand pantoful se potriveste perfect, pur si simplu te relaxe zi. Daca pantoful se potriveste perfect, nu numai ca uiti de picior, ci si eu-l dispare. Nu poate exista niciun eu cu o constiinta plina de beatitudine e imposibil! Numai cu o minte nefericita poate exista eu ; eu nu este nimic altceva decat o combinatie a tuturor necazurilor noastre. Asa i ncat, daca sunteti cu adevarat pregatiti sa abandonati eu-l , numai atunci necazurile voastre vor disparea. Altmin teri, veti crea in continuare noi necazuri. Nimeni nu va poate ajuta, pentru ca va aflati pe o cale care este auto distructiva, autodefetista. Mergeti inauntrul vostru si cercetati si veti vedea ca toate necazurile voastre exista pentru ca le oferiti sustinere. Fara sustinerea voastra, nimic nu poate exista. Deoarece le consacrati energie, exist a; daca nu le consacrati energie, nu pot exista. Si cine va sileste sa le consacrati energie? Chiar si atunci cand sunteti tristi , este nevoie de energie, pentru ca fara energie nu puteti fi tristi. Pentru ca fenomenul tristetii sa aiba loc, trebuie sa-i consacrati energie. De aceea dupa tristete va simtiti atat de istoviti. Ce s-a intamplat? In depresi a voastra nu faceati nimic, erati pur si simplu tristi de ce va simtiti atat de istoviti si secatuiti? Ati crede ca ati i esit din tristete plini de energie, dar nu este asa. Toate emotiile negative necesita energie, ele va secatuiesc. Si toate emotiile p ozitive si atitudinile pozitive sunt generatoare de energie; ele creeaza mai multa energie, niciodata nu va secatuies c. Daca sunteti fericiti, dintr-odata intreaga lume se revarsa spre voi cu energie, intreaga lume rade impreuna cu voi . Oamenii au dreptate atunci cand spun: Cand razi, lumea intreaga rade impreuna cu tine. Cand plangi, plangi de unul singur. Atunci cand sunteti optimisti, intreaga existenta continua sa va ofere mai mult, pentru ca, atunci cand sunteti fericiti,

intreaga existenta este fericita impreuna cu voi. Nu sunteti o povara, sunteti o floare; nu sunteti o stanca, sunteti o pasare. Intreaga existenta se bucura pentru voi. Cand sunteti asemenea unei stanci si stati nemiscati in tristetea voasta, alimen tandu-va tristetea, nimeni nu este alaturi de voi. Nimeni nu poate fi alaturi de voi. Atunci pur si simplu se naste o falie intre voi si viata. Atunci, orice ati face, trebuie sa va bazati numai pe sursa voastra de energie. Ea va fi istovita. Va ir ositi energie, sunteti secatuiti de propriile prostii. Insa cert ca, atunci cand sunteti tristi si pesimisti, veti simti egoul mai mult . Atunci cand sunteti fericiti, extaziati, extatici, nu veti simti egoul. Cand sunteti fericiti si extatici, nu exista eu. Sunteti inlantuiti cu existenta, nu rupti de ea; sunteti laolalta. Cand sunteti tristi, maniosi, lacomi, miscandu-va doar inauntrul vostru si bucurandu-va de ranile voastre si privindu-le iar si iar, jucandu-va cu ranile voastre, incercand sa fi ti niste martiri, exista o falie intre voi si existenta. Ati fost lasati singuri, si acolo veti simti eu-l . Si, cand simtiti acel eu, intreaga existenta parca v-ar fi dusmana. Nu pentru ca v-ar fi cu adevarat dusmana; pare sa fie astfel. Daca simtiti ca toata lumea va este inamica, va veti comporta intr-un as emenea fel incat toata lumea trebuie sa fie dusmanul. Extras din Emotiile si sanatatea , Osho, Pro Editura si tipografie