PRIMATUL PAPAL §L INFALIBILITATEA PAPEL UN RESPUNS DE IOAN BROJU. <> ©%93-——_ SIBIIU, L TIPOGRAPIKI ARCHIDIECE 18 1890. TPA. ECESANE, ‘ i eein loc de alta prefata! Ich gehe den Weg mit Ruhe, den Gott mich leitet: Aga se obicinuia sé vorbésci savantul Herder, ori de cAte ori pismagii "l atacau. Voia gi el si ie pe de oparte pilda pe apostolul gintilor P aul, vasul ales a Ini Ddeu, ér pe de alt& parte sé silasluése’ tot deodati in inimile pismarite idei mai nobile. Si daca fac alustune tocmai la aceste yorbe po- vituitére, este, ci voesc mana improspétate. Ft nunc vento ad rem: in mai multe rénduri si mai ales in anii din urmi, fratii nostrii greco-catolici i jertfese yremea si activitatea demni de o causi mai buna ca sé ne demonstreze, ci credinta lor e singura mantuitére, dar mai vértos, cd atribufiunile, cu cari incares pe santul parinte dela Roma sunt le- gitime si ci prin urmare poddéba atributionilor nu trebue intunecata. Noiugor am fi trecut preste aceste ineercari fortate, daca ele n’ar cuprinde insinuatiuni nefiresci, dac& nu sar ascunde sub umbra proselitismului gi mai presus de téte, daci nu s'ar ridica hul& asupra preotimei néstre prin urmare asupra bisericei né- str , care dupa vremuri n’a provoeat gia c&rei problema nu e a provoca discusiuni zadarnice nici chiar in se- colol pretensiy al luminilor. Si sub forma acésta s’au presentat ele nu numai in organe periodice ale singuraticilor perséne, ci in 1*eae asa numitul ,Organu alu provinciei metropolitane greco-catolice de Alb’a-Tulia gi Fagarasiu“.*) Noi suntem de firma credinfa, ci sfntul parinte dela Roma nu é¢ avisat sé > proptésea, pe fratii nostri greco-catolici, nefiind déngii nici catolici*) gi nici or- todocsi néogi. Si cd dac& totugi ined i mai e necesitate a cinta dupa proptele, eé semnul cel mai invederat despre netemeinicia, cu care vor sé-gi validiteze pre- tinsele afirmiri. De altfeliu constatim, ci’ argumentele de cari se folosese, sunt tot numai cele vechi, gi fiind eu pu- fin’ vlag&, se clatina la cea mai mic& sgélftitura. Cu téte acestea, — repetim, — forma, in care sunt presentate, tonul ameninfitoriu, ce le insotesce, neastémpérul fratilor greco-catolici de a intina santul pristol al bisericei ortodo- ese yi a arunca umbra asupra agedémin- telor ei, ne silese ca sé stiiruim dec supra duor lucruri, de altfeliu hotirit limurite in seripturd si scrierile sdntilor parinti: LI, Doctrina primatului papal, precum o in- feleg adi catolicti') e falsd; si i. Motivarea infalibilitatii papet e netemei- nica. 1) Vedi ,Argumente pentru primatulu s. Petru scése din serierile s. Chrisostomu. ,Foi’a besericésca si scolastica“, Blasiu 1890, Nr. 23; precum gi mai multi numeri din an. 1888, — 2) in sensul bisericei apusene. 8) si em ei gi greco-catolicii. Primatul. Biserica apuséna, marturisind doctrina primatului Pel is 1 Tegra yas papal ‘si ea drept argumente unele citate din santa scriptura si mai sustine, ci apostolul Petru a ocu- pat in Roma 25 de ani scaunul episcopesc. Cuvintele, pe cari isi baséz& pretensivele afir- mafiuni sunt: I Tu esti Petru st pe acésta petra voiu zidi bise mea st porfile iadului nu o vor birui pre dénsa.') Aceste vorbe sunt ale lui Iisus Christos, ro- stite in urmiatdérele circumstante: Christos, védénd aprépe impliniti. vreméa ca sé incép&i slusba muceniciei gi fiind-c& apostolii se indoiau, ci ova puté § si suport ta, — ci i inc&é nu cu- nosceau desévérgit pe Domnul; — venind in partile Ce- sareei lui Filip, le puse fnirebares hotarit’: Cine gic émenii, cA sunt cu, Fiul omului? ér ei au respuns: unii dic, ch esti loan Botezatoriul, é alfii Ilie, ér alfii Teremia sau unul din proroci. Dis-a lor Tisus: dar vor, cine ’mi diceti, ci sunt? si pun- dénd Simon Petrua dis: 7x esti Christosul, fiul lua Dieu celwi vin! Visusi-a réspuns: Fericit esti Simone alui Tona, ci (up st sénge nu fra des- coperit tie, ci Tatal meu cel din ceriuri*) gi eu qi Tu esti Petru ete. 1) Mat. XVI, 2) Mat. XVI,