Modernismul Modernismul apare n literatura secolului al XX-lea si cuprinde toate acele miscari artistice care exprima o ruptura de traditie,

negand, in forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat. Desprins din miscarea simbolista, modernismul a ncearcat sa puna de acord expresia artistica cu viata moderna, cu sensibilitatea epocii si a contribuit la mbogatirea mijloacelor de creatie artistica. In critica literara romaneasca, cel care a teoretizat modernismul, punandu-l la baza unui sistem, gandind si creand in spiritul lui a fost E. Lovinescu, care a contribuit decisiv, prin cenaclu si revista Sburatorul, la intrarea literaturii noastre intr-o noua faza a de evolutie: o buna parte a literaturii, mai ales moderniste, de dupa razboi, este creatiunea exclusiva a Sburatorului, va scrie el in 1937, facand, in acelasi timp, o disociere importanta. Astfel, modernismul lovinescian este unul teoretic si consta intr-o bunavointa principiala fata de toate fenomenele de diferentiare literara. El este cel care a construit teoria sincronismului, conform careia cultura si civilizatia se dezvolta prin imprumut si imitatie, dupa un model mai evoluat. Exista un spirit comun al veaculuicare determina, in ansamblu, aceeasi configuratie a culturilor. Teoria lui Maiorescu, cu privire la formele fara fond, prin care era condamnat importul de forme culturale straine, este contrazisa de Lovinescu prin ideea formelor care isi creeaza, treptat, fondul. Revistele care au sustinut modernismul sunt: Miscarea literara, Romania literara (conduse de L. Rebreanu); Tiparnita literara (Camil Baltazar); Jurnalul literar (G. Calinescu); Cetatea literara (Camil Petrescu); Vremea (Zaharia Stancu); Sburatorul (apare intre 19 aprilie 1919 8 mai 1921; reapare in 1926 1927 condusa de E. Lovinescu). Principiile de la Sburatorul, care au fost reluate in Istoria literaturii romane contemporane, sunt: racordarea la spiritul veacului; sincronizarea cu Occidentul, in plan cultural si literar, prin imitatia formelor, dar si prin realizarea diferentierii; mutatia valorilor estetice (sub influenta factorilor istoriei); afirmarea autonomiei estetice, obiectivizarea prozei; preferinta pentru tematica citadina, pentru psihologii mai complicate si pentru spiritul analitic; promovarea noilor talente si ,,revizuirea clasicilor; incredera in progres si refuzul autohtonizarii excesive a literaturii. Scriitorii promovati la Sburatorul sunt: Hortensia Papadat-Bengescu, L. Rebreanu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Anton Holban, Camul Baltazar, F. Aderca. Tendinta modernista sustine: * sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei * promovarea tinerilor scriitori * teoria imitatiei * eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial) * necesitatea innoirii * spiritul veacului * trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de inspiratie urbana

* evolutia poeziei de la epic la liric * intelectualizarea prozei si poeziei * dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne

Romanul Enigma Otiliei Elemente moderne,clasice si romantice

Elemente moderne. Metoda balzacian de creaie i subordoneaz i procedeemoderne, relevabile mai ales de complexitatea sufleteasc a personajelor, strin prozei balzaciene.Prinanaliza complicatelor meandre sufleteti se ajunge la concluzia c: Ceea ce e admirabil, prin analiz,devine condamnabil, sunt nfiate psihologii incerte, reacii derutante (ca ale lui Titi, care nu maivrea s convieuiasc nici n ruptul capului cu Ana Sohachi, nevasta lui), comportamentecontradictorii (ca al Aurici n momentul n care Otilia i las pianul). Naratorul prezint procese pihicen evoluie, cum este alienaia lui Simion, care se crede, la un moment dat, Iisus Hristos, i reneag uncopil i triete stri agonice urmate de stri exaltate, pn ce va fi internat, n urma unei crize dedemen; tot naratorul realizeaz veritabile fie clinice, n care observ formele de manifestare aimbecilismului (n cazul Titi) sau obsesiei (n cazul Aurici), ca urmri ale unei erediti ncrcate.

Elemente clasice Roman balzacian, de observaie realist a societii ntr-unanumit moment al evoluiei sale, Enigma Otiliei va nfia ceea ce Eugen Simion numea grandiosuldisciplinat. Elementele de factur clasic apar n stabilirea tipurilor umane implicate n povestea uneimoteniri, spus prin naraiune, dar apelndu-se i la dialog, ceea ce dramatizeaz istorisirea n sine.Armonia construciei este evident, ca i arhitectura narativ solid ce implic simetria, dac negndim la casa lui Giurgiuveanu care i apare lui Felix cu zidria crpat i scorojit n foarte multelocuri. [. . .] cu un grilaj nalt i greoi de fier ruginit i czut puin pe spate, [. . .] cu o poart mare cudou aripi, legate cu lan scena sosirii n Bucureti i la imaginea aceleiai case de la sfritulromanului: . . .casa lui mo Costache era leproas, nnegrit. Poarta era inut cu un lan i curteatoat era npdit de scaiei. Nu mai prea s fie locuit. Un prolog, douzeci de capitole i un dubluepilog au prezentat destine paralele, ntr-un perfect echilibru.

Elemente romantice. Capacitatea de a transfigura poetic realitatea i de a o duce nplanul visului, al iluziei, subliniind sensibilitatea romancierului, ine de romantism. n contrast cuatmosfera vetus, mbcsit de fum de igar din casa lui Giurgiuveanu sau cu mirosul greoi alvopselor lui Titi, din casa Aglaei, se afl cerul nalt i pur al Brganului, spaiile largi mirosind aprospeime; ntre fumul proaspt, gros, care trecnd din lumin n umbr semna cu norii repezi aiunei frutuni din odaia n care

se jucau cri i vntul cald, masiv ca o und marin, sporit dealergtura trsurii, n timp ce Otilia aspir cu nrile desfcute mirosul cmpului, antiteza romanticeste mai mult dect elocvent. Spaiului nchis, nesat de mobile i de lucruri inutile, i se opune ntinderea fr sfrit a Brganului,ce pare plasat ntr-un timp mitic, proporia dintre lucruri devenind ireal: un cal ieit pe neateptate lamarginea cmpiei prea gigantic, iar opilul ce-l mna din urm cu o nuia un ciclop. Brganul era ocmpie aa de plat i de ntins nct nu i se vedea nici o margine: Pluteau pe o mare galben-verzuie,n care valurile prea nalte mpiedicau ochii s treac linia orizontului. Peisajul romantic invit lavisare; amurgul se apropie o dat cu soarele uria de aram ce se las n jos, nroit, pe zare, n timpce apele heleteului, negre i linitite, se sprijineau pe un plc de slcii i de ppuri, tiat asemeneaunei perii. Cmpul luminat de lun i ndeamn pe cei doi tineri s rmn n atmosfera unic defrumusee, care le umple sufletul de linite sfnt. n vrf de cpi, cu braele sub cap, priveau cerulunde ca printr-o ocult coresponden pulberea de stele de pe cer i schimba estura mereu, aa cumi-o schimb o spum fin de spun care se topete. Unele stele luceau mai repede, altele se stingeau,i micarea continua mereu, ca fierbere.