Dreptul la aparare si prezumtia de nevinovatie in procesul penal

Consacrat nc din dreptul roman, n care regula c nimeni nu poate Ii judecat, nici
mcar sclavul, Ir a Ii aprat, dreptul la aprare este considerat ca o cerint si garantie,
necesare pentru realizarea unui echilibru ntre interesele persoanei si cele ale societtii.
Dreptul la aprare este un drept Iundamental cettenesc deoarece, desi este n strns
legtur ndeosebi cu libertatea individual si siguranta persoanei, el prezentnd un egal
interes pentru ntreaga activitate judiciar, att pentru procesele penale, ct si pentru cele
civile, comerciale, de munc sau de contencios administrativ. Cele dou alineate ale
articolului 24 din Constitutie surprind continutul dreptului la aprare sub cele dou acceptiuni
ale sale. Dreptul ia aprare, ntr-o acceptiune larg, cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor
procedurale care oIer persoanei posibilitatea de a se apra mpotriva acuzatiilor ce i se aduc,
s conteste nvinuirile, s scoat la iveal nevinovtia sa. Dreptul la aprare ca totalitate de
drepturi si reguli procedurale oIer prtilor posibilitatea de a-si valoriIica pretentiile sau de a
dovedi netemeinicia pretentiilor adversarului. n aceast acceptie larg se include si apelarea
la serviciile unui avocat.
Acceptiunea mai restrns are ns o utilitate mai mare. Prima regul constitutional
presupune c n proces prtile au dreptul la asistent din partea unui avocat. Acesta este un
drept al persoanei pe care l poate exercita sau nu, pe riscul su.
ntr-o alt opinie, dreptul la aprare este deIinit ca totalitatea mijloacelor instituite de
lege pentru constatarea si invocarea mprejurrilor ce sustin aprarea, precum si pentru
aplicarea dispozitiilor Iavorabile prtii care se apr.
1

n privinta terminologiei utilizate pentru desemnarea dreptului n discutie, se poate
constata c se impune a Ii Icute dou precizrii. n primul rnd, att n legislatie, ct si n
doctrina romneasc pot Ii ntlnite dou denumiri: "drept la aprare"
2
si "drept de aprare"
3
.
Apreciem c este corect Iormularea de "drept la aprare" n special din ratiuni de ordin
semantic si gramatical, sustinute si de reiterarea Iolosirii prepozitiei "la" si pentru alte
drepturi, precum "drept la acces". Nu trebuie omis si argumentul potrivit cruia trebuie
acordat ntietate Iormulrii din actul Iundamental - articolul 24.
n al doilea rnd, legislatia si doctrina din Romnia, desi vizeaz mai multe realitti
juridice, a preIerat adoptarea unei denumiri generalizatoare pentru acestea, respectiv de drept
la aprare, n timp ce doctrina si jurisprudenta european au pledat pentru o conceptie extins
a aprrii, considernd c institutiile juridice caliIicate ca modalitti de realizare a dreptului
propriu-zis la aprare au un statut superior, si sunt chiar drepturi la aprare.

1
Cr 1heodoru utept ptocesool peool lotteo qeoetol d CugeLarea la;l 1996 p 81.

ConsLlLu(le Legea nr 304 dln 004 Cr 1heodoru op clt p 81 M Macovel op clt p 308
3
Codul de procedur penal l neagu 1totot Je ptoceJoto peoolopotteo qeoetolod unlversul [urldlc 8ucuresLl 008 p
37 l
Chiar dac dispozitiile alineatului 3 ale articolului 6 nu reglementeaz dect o list
nelimitativ de aplicatii particulare ale principiului general ai procesului echitabil, drepturile
enumerate n termeni non exhaustivi reprezint numrul cel mai redus de drepturi6 esentiale
circumscrise unui Iilon comun aprarea si nu constituie un scop n sine, ele asigurnd
respectarea contradictorialittii. Nu mai putin evident este interdependenta dintre toate aceste
prerogative ntruct dreptul la o inIormare precis, n cel mai scurt timp si ntr-o limb care
poate Ii nteleas de inculpat, despre natura si cauza acuzatiei, conditionat de drepturile
aprrii a cror exercitiu eIectiv implic posibilitatea pentru inculpat de a dispune de timpul si
Iacilittile necesare pregtirii aprrii7.

Conventia si jurisprudenta european caliIic dreptul la aprare drept un atribut al
celui mpotriva cruia a nceput un proces penal. Cu toate acestea exist opinii care solicit o
reconsiderare a acestuia n contextul aIirmrii universalismului aprrii. AstIel, poate Ii
activat o nou dimensiune care vizeaz aprarea victimelor, att n latur penal, ct si n
latur civil8. Aceast nou perspectiv este avut ns n vedere n Constitutia Europei din
2004. Romnia a devansat aceast propunere de aproape jumtate de secol ntruct din 1965
recunoaste tuturor prtilor procesului penal dreptul la aprare.

Pentru a intra in esenta dreptului la aparare , trebuie sa determinam punctele
tangentiale intre el si altele principii de drept . Unul din cele mai apropiate principii in acest
sens este prezumtia de nevinovatie.
Prezumtia de nevinovtie constituie baza procesului penal modern, dovedind o relatie
deosebit cu principiul procesului penal echitabil, ntruct este destinat s protejeze individul
Iat de autorittile publice. Preeminenta dreptului existent n Iiecare sistem juridic stabileste
si esenta existentei prezumtiei de nevinovtie, care se traduce prin ideea potrivit creia cel
cercetat sau acuzat de svrsirea unei inIractiuni are dreptul la o justitie independent sau
impartial a crui tolerant trebuie s reprezinte marca esential. Aceasta vizeaz, asadar, n
principal, starea de spirit si atitudinea judectorului care trebuie s se pronunte n privinta unei
acuzatii penale, excluznd, n mod categoric, ideile preconcepute si prejudectile.

Prezumtia de nevinovtie nu trebuie considerat o atestare a pozitiei morale a unei
persoane, ntruct ar Ii lipsit de temei si opus uneori chiar realittii ca o norm juridic s
conIere onestitate ireprosabil cuiva. Ea asigur c nimeni nu va Ii tras la rspundere penal si
sanctionat discretionar, iar atunci cnd este nvinuit de svrsirea unei inIractiuni se va urma o
procedur prin care s se stabileasc vinovtia sa
4
.

Aceast prezumtie poate Ii apreciat c este o Iictiune juridic care Iie justiIic
investigarea unei persoane implicate, Iie atest c aceasta poate Ii desemnat ca vinovat, doar
n cazul inIractiunii Ilagrante.

4
volonclu nlcolae 1totot Je ptoceJot peool lotteo qeoetol voll lotteo speclol
volll dl(le revzuL ;l aduglL d aldela" 1996 p 11
Avnd ca principal surs de inspiratie Declaratia Drepturilor Omului si Cettenilor
din 1789, promotorii Conventiei Europene a Drepturilor Omului au consacrat alineatul al
doilea al articolului 6 din CEDO prezumtiei de nevinovtie: Orice persoan acuzat de o
inIractiune este prezumat nevinovat pn ce vinovtia sa va Ii legal stabilit. Carta
drepturilor Iundamentale reitereaz ntocmai reglementarea prezumtiei de nevinovtie n
articolul 48: Orice persoan acuzat de o inIractiune este prezumat nevinovat pn ce
vinovtia sa va Ii legal stabilit.

Pentru prima dat n Romnia o norm arondat nemijlocit prezumtiei de nevinovtiei
a aprut n articolul 66 al Codului de procedur penal din 1968. Redactarea acestuia,
existent si n prezent, dar cu o denumire marginal diIerit, exprim aspectul juridic-tehnic al
principiului, mprejurare care rezult cu claritate att din plasarea textului n materia probelor,
imediat dup articolul 65 reIeritor la sarcina probatiunii, ct si din modul n care teza este
Iormulat, n sensul dezlegrii nvinuitului sau inculpatului de obligatia probrii nevinovtiei
sale, dar cu sublinierea c acesta are dreptul combaterii tuturor acuzatiilor aduse7. Constitutia
din 1991 a reevaluat Iormularea si a prevzut expres c, pn la rmnerea deIinitiv a
hotrrii judectoresti de condamnare, persoana este considerat nevinovat. n doctrin8, este
observat o aparent neconcordant ntre dispozitiile constitutionale si cele ale articolului 6
alineatul 2 din CEDO, care ns va Ii argumentat ntr-o subsectiune urmtoare. Legea nr. 281
din 2003 introduce n Codul de procedur penal romn o a doua dispozitie reIeritoare la
prezumtia de nevinovtie, ntr-o Iormulare diIerit de prima consacrare, dar apropiat de
textul legii Iundamentale. AstIel, articolul 5-2 prevede c orice persoan este considerat
nevinovat pn la stabilirea vinovtiei sale printr-o hotrre penal deIinitiv. Apreciem c
tocmai perspectiva diIerit de percepere a prezumtiei de nevinovtie nltur posibile opinii
critice si evidentiaz valentele sporite ale reglementrii notiunii.
Continutul si aspectele conexe prezumtiei de nevinovtie dovedesc o larg arie de posibilitti
de caliIicare a acesteia.
n primul rnd, trebuie stabilit sensul termenului prezumtie si Ielul acesteia. Potrivit,
Dictionarului juridic penal
5
, prezumtia este considerat concluzia logic pe care legea sau
organul judiciar o desprinde cu privire la existenta unui Iapt necunoscut si care nu poate Ii
dovedit n mod direct sau este greu de probat, din stri sau mprejurri de Iapt cunoscute. In
ceea ce priveste categoriile de prezumtii n care poate Ii ncadrat, precizm c prezumtia de
nevinovtie este o prezumtie legal categoric ntruct legea aIirm nevinovtia persoanei
nvinuite de svrsirea unei inIractiuni Ir a conditiona aceast prezumtie de dovedirea unui
Iapt prezumat, se veriIic ntr-un numr restrns de cazuri cu titlu de exceptie si nu se reIer
la Iapte determinate, deplasnd obiectul probei de la un Iapt la altul, ci la o situatie cu caracter
general, aplicabil pentru toate inIractiunile si pentru orice persoan, Ir deosebire dac a
Iost sau nu condamnat pentru vreo inIractiune.
n al doilea rnd, trebuie avut n vedere c prezumtia de nevinovtie este un drept
Iundamental al unui individ, dovad inserarea sa n cadrul drepturilor enumerate de

3
8orol Alexandru Corunescu Mlrela opescu Mlhaela ulc(looot Je Jtept peool d All
8eck 8ucure;Ll 004 p 198
principalele instrumente internationale n materia drepturilor omului, Declaratia universal a
Drepturilor Omului din 1948, Conventia European a Drepturilor Omului din 1950 si Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice din 1966. Mai mult dect att, este
considerat si un drept esential ntr-o societate civilizat circumscriindu-se notiunii de stat de
drept.
Aceast caliIicare aste adoptat n legislatia romn, chiar n legea Iundamental,
ntruct prezumtia de nevinovtie este reglementat n Capitolul al II-lea al Titlului al II-lea,
intitulat Drepturiiibertti1undamentae. nscrierea acesteia n cuprinsul articolului privind
libertatea individual art. 23 alin. 8 nu semniIic tratarea numai n raport cu aceasta, ci cu
aspecte ale ntregului proces penal.
Reglementarea articolului 6 al CEDO si organizarea prezentei lucrri pledeaz n
Iavoarea caliIicrii prezumtiei de nevinovtie ca Iiind o garantie procedural proprie
procesului penal, ntruct are ca destinatar un nvinuit sau un inculpat si ca obiect asigurarea
oIerit acestora c nu vor Ii considerati vinovati pn la stabilirea vinovtiei pe cale legal.
Doctrina romneasc n materie procesual penal
6
recunoaste si ea c prezumtia de
nevinovtie constituie o garantie procesual cu caracter constitutional
7
pentru orice persoan
c, n lipsa probelor de nevinovtie, nu poate Ii trimis n judecat si condamnat, desi Iaptul
c este inserat n articolul care dezvolt libertatea individual, ar putea determina caliIicarea
sa ca o garantie doar a liberttii individuale. n aceast calitate si gseste Iunctionalitate n
toate institutiile procesuale Iundamentale: nceperea urmririi penale, punerea n miscare a
actiunii penale, trimiterea n judecat, promovarea cilor de atac.
Literatura de specialitate si jurisprudenta european hotrrile Noenboco11contra
ermanieidin 25 august 1987 - pledeaz pentru conIerirea statutului de principiu prezumtiei
de nevinovtie. AstIel, aceasta este considerat Iie un principiu esential al procesului penal
care se impune judectorului pe ntreg parcursul acestuia, Iie un principiu de baz al dreptului
penal modern.
Conceptia romneasc asupra prezumtiei de nevinovtie, dovedit si de modul de
reglementare n legislatie, a achiesat la conceptia european n dou etape. Primei etape i
corespunde caliIicarea prezumtiei de nevinovtie ca principiu care guverneaz materia
probatiunii. Temeiul acestei sustineri este constituit de Iaptul c implicatiile si eIectele
principale ale prezumtiei de nevinovtie sunt n legtur direct cu administrarea si aprecierea
probelor n procesul penal si, apoi, cu acele institutii procesuale a cror reglementare este
inIluentat de institutia juridic n discutie
8
.
Cea de-a dou etap reprezentat de nscrierea prezumtiei de nevinovtie n seria
principiilor procesului penal romn, si nu a oricror principii
9
, ci a celor Iundamentale, a Iost

6
Theodoru, Grigore, %ratatdeDreptprocesuapenaEd. Hamangiu, 2007p. 79;
Volonciu, N., op. cit., p. 121
7
MaLeu( Ch ltezom(lo Je oevloov(le io lomloo cooveo(lel eotopeoe ,l o teqlemeottllot
ptoceJotole lotetoe 8ev urepLul 000 nr 11 p 63
8
1ulbure Adrlan 5Lefan ltezom(lo Je oevloov(le d 8ed" Slblu 1996 p 3737
9
volonclu n op clt p 1
ndelung argumentat de doctrina romn
10
, apreciindu-se c determin structura procesului
penal si unele institutii Iundamentale ale acestuia. Legiuitorul romn s-a conIormat
solicitrilor interne si europene n anul 2003, cnd prin Legea nr. 281 a inserat textul
consacrat prezumtiei de nevinovtie ntre regulile de baz ale procesului penal.
Prezumtia de nevinovtie este un principiu Iundamental ntruct decurge din scopul
procesului penal, constituind o garantie ca nici o persoan nevinovat s nu Iie tras la
rspundere penal si asigur realizarea pe deplin a acestuia, oblignd organele judiciare de a
administra probele necesare pentru dovedirea nvinuirii si de a trage, n cazul lipsei unor astIel
de probe, concluzia de nevinovtie.
Un alt argument n Iavoarea instituirii acestui nou principiu este strnsa corelatie cu
alte principii ale procesului penal: dreptul la aprare, aIlarea adevrului, rolul activ al
organelor judiciare. n acest sens, trebuie s amintim n primul rnd c prezumtia de
nevinovtie constituie baza procesual a dreptului la aprare si a celorlalte drepturi procesuale
acordate acuzatului. De asemenea, prezumtia de nevinovtie exprim cerinta unei cercetri a
cauzei sub toate aspectele, att n Iavoarea, ct si n deIavoarea nvinuitului, Ir preri
preconcepute cu privire la vinovtia acuzatului. Existenta unei asemenea prezumtii nu
presupune atitudinea pasiv a organelor judiciare Iat de cei care svrsesc inIractiuni.
Nu mai putin important este c prezumtia la nevinovtie determin, n mare msur, si
structura procesului penal si unele institutii Iundamentale ale acestuia. Evident este c
inIluenteaz sistemul probator, msurile preventive si de sigurant, repararea pagubelor
suIerite de cei condamnati sau arestati pe nedrept.
n literatura de specialitate
11
s-a artat c, prin adoptarea prezumtiei devinovtie ca
principiu de baz, se produce o serie de restructurri ale procesului penal si a conceptiei
judiciare. AstIel, vinovtia se stabileste n cadrul unui proces cu respectarea garantiilor
procesuale, deoarece simpla nvinuire nu nseamn si stabilirea vinovtiei; sarcina probei
revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea dovezilor se Iace n Iiecare etap a
procesului penal, concluziile unui organ judiciar neIiind obligatorii si deIinitive pentru
urmtoarea Iaz procesual; la adoptarea unei hotrri de condamnare, pn la rmnerea
deIinitiv, inculpatul are statutul de persoan nevinovat; la adoptarea unei hotrri deIinitive
de condamnare prezumtia de nevinovtie este rsturnat cu eIecte ergaomnes; hotrrea de
condamnare trebuie s se bazeze pe probe certe de vinovtie, iar n caz de ndoial, ce nu
poate Ii nlturat prin probe, trebuie s se pronunte o solutie de achitare; luarea msurilor
preventive nu se poate Iace dect n cazurile strict enumerate si conditiile stabilite de lege,
prin aceasta asigurndu-se caracterul de exceptie al restrngerii liberttii individuale pn la
stabilirea deIinitiv a vinovtiei.


10
1heodoru Cr op clt p 80 neagu l op clt p 44
11
1ulbure Adrlan 5Lefanop ClL p7