Sunteți pe pagina 1din 10

Umberto Eco Limitele interpretarii

Cap.3 3.4 FALSURI SI CONTRAFACERI In acest subcapitol vom incerca sa facem distinctia dintre un fals si o contrafacere. Este foarte greu sa recunosti un fals ca atare, drept urmare vom vedea ce inseamna notiunea de original sau deobiect autentic. 3.4.1. Definitii preliminare 3.4.1.1. Definitii curente Zingarelli a definit falsul drept ca ceva care a fost contrafacut, alterat cu intentie condamnabila; iar verbul a contraface : a altera vocea, infatisarea si altelea; a falsifica. Pentru el facsimil inseamna o reproducere exacta iar termenul de apocrif ca ceva spus despre un text, in special literar, in mod fals atribuit unei epoci sau unui autor. Pe la inceputul erei crestine termenul de apocrif desemna cartile necanonice lasate pe dinafara de VT, iar pseudoepigrafele erau scrieri atribuite unor personaje biblice in mod fals. Insa toate aceste definitii pot sa functioneze doar dupa ce au fost intelesi termini ca iluzoriu, insulator, alterat sau authentic, genuine, asemanator etc. Toti acesti termini depind pana la urma in mare masura de o definitie semiotica a lui adevar si falsitate. 3.4.1.2. Primitive Eco va lua drept primitive cateva concepte despre tipul de similaritate, iconism si asemanare pt a da totusi o definitie falsului si contrafacerii. Tot ca un concept primitive este luat si acela de identitate. Se analizeaza pe legea lui Leibniz a identitatii indiscernabilelor. Avem 2 obiecte :A si B. tot ceea ce este adevarat despre A e adev si despre B, si invers, atunci A e identic cu B; desigur daca nu e nicio diferenta discenabila intre A si B. De aici deduce si ca 2 lucruri ce se presupuneau diferite sunt recunoscute ca unul si acelasi lucru daca ele reusesc sa ocupe in acelasi moment aceeasi portiune de spatiu. Pt contrafaceri, aceasta proba este insa insuficienta. Vb de contrafacere atunci cand ceva care este prezent este expus ca si cum ar fi originalul, in timp ce acesta este cu totul in alta parte. Astfel ajungem la concluzia ca pt a deosebi obiectele autentice de cele false trebuie sa schitam niste criterii aditionale.

3.4.2. Reproducerea in replica a obiectelor. Daca e sa ne ghidam dupa definitiile de pana aici, se pare ca avem falsuri, contrafaceri si lucruri similare atunci cand exista un obiect fizic care, din cauza asemanarii lui cu un alt obiect,poate fi luat drept acesta din urma; sau un anumit obiect este in mod fals atribuit unui autor despre care se spune ca a facut astfel de obiecte. Toate aceste erori de cele mai multe ori sunt cauzate de cineva care avea intentia sa insele sau ele sunt accidentale. Deci, o contrafacere nu e un ex de minciuna cu ajutorul obiectelor. Cand vb despre falsuri si contrafacere avem de a face cu posibilitatea de a lua un obiect drept altul cu care el are unele trasaturi in comun. (ex. Pahar-sarbatoare(?) 3.4.2.1. Dublete Dublet=ocurenta fizica ce poseda toate caracterisiticile unei alte ocurente fizice.( 2 scaune cu acelasi model, 2 foi de hartie=fiecare este dublul celuilalt). O dublura nu e identica cu geamanul ei. 2 dublete sunt dublate unul fata de celalalt atunci cand pt 2 Oa si Ob suportul lor material manifesta aceleasi caracteristici fizice si forma lor e aceeasi. Problema dubletelor este una pragmatica. Reproducerea nu poseda toate trasaturile originalului. 3.4.2.2. Pseudodublete a)prioritate temporala. Pt un colectionar sau pt un muzeu prima ocurenta a modelului T produs de Ford e mai importanta decat e 2.a. b)prioritate legala. Avem 2 bancnote de 100.000 lire cu acelasi nr de serie. Una din cele 2 e falsa. In cazul asta putem spune ca avem un caz de contrafacere perfecta. Ambele bancnote au fost produse in acelasi moment si in acelasi loc de catre directorul monetariei,una pt govern si una pt scopuri private. Este sufficient sa distrugem una ca sa putem da celeilalte prioritate legala. c)asociere evidenta. Exemplarele care poarta semnatura autorului sau orice alt semn ca a apartinut unei persoane clbre. (bancnota furata) d)asociere presupusa . Cupa folosita de Isus Ch. La Ultima cina = Sf. Graal. e)pseudoasociere. Un dublet functioneaza ca un pseudodublet. (Un nr mare de genti, haine etc, sunt cautate de fapt pt ca poarta marca unui producator faimos.

3.4.2.3. Obiecte unice cu trasaturi nereproductibile. Drept ex ne poate servi o pictura in ulei care este executata cu anumite culori pe o anumita panza, astfel incat umbra, structura si trasaturile ei sunt elemente esentiale in valorificarii picturii ca opera de arta, si acestea nu vor putea fi niciodata reproduse complet. In acest caz vorbim despre conceptul de autenticitate auctoriala. 3.4.3. Contrafacere si falsa identificare. Dpdv legal, chiar si dubletele pot fi contrafacute. Deci, unui obiect unic I se pot crea si dubluri. Avem contrafacere atunci cand un obiect este produs-sau cand, odata produs, este si folosit sau expus-cu intentia de a face pe cineva sa creada ca e identic cu un alt obiect unic. In cazul in care se intampla ca o forta naturala sa modeleze un bloc astfel incat sa-l transforme intr-unul imposibil de distins de Moise al lui Michelangelo, nimeni nu va putea sa-l numeasca o contrafacere. Oa- produs de A in imprejurari specifice T1. Ob produs de B in imp specif T2. Ob manifesta o asemanare foarte mare cu Oa. Conditia suficienta pt o contrafacere e sa se declare de catre un Pretendent oarecare ca Ob e indiscernabil identic cu Oa. Judecatorul, care stie ca Oa Ob, intelege ca Pr.a facut o falsa identificare. Contrafacerile sunt si ele inainte de toate o problema pragmatica. 3.4.4. Pragmatica falsei identificari. Excludem urmatoarele cazuri: a) Pseudonimia. a minti in leg cu autorul unei opera nu a sugera identitatea dintre 2 opere. b) Plagiat. B produce un Ob care este copiat dupa un Oa, si incearca sa ascunda asemanarea intre acestea 2,insa el nu incearca sa dovedeasca identitatea lor. Atunci cand B clarifica dependenta lui de opera lui A, avem o parodie si nu plagiat. c) Decodificarea aberanta. Un text O a fost scris dupa un cod C1 si interpretat dupa un cod C2 interpretari diferite ale unui singur obiect. d) Fals istoric. O simpla minciuna. Intr-un document original,produs de un autor caruia ii este recunoscut dreptul de a-l emite, este afirmat ceva contrariu starii lucrurilor. Trei categorii de falsa identificare 3.4.4.1. Contrafacere radicala. Oa exista, unicul obiect original. Oa Ob.

a) Pretendentul (Pr) stie ca Oa exista si cunoaste aspectul acestuia. Daca un Pr gaseste Guernica si crede ca e Gioconda = aici avem caz de denumire gresita. b) Daca un Pr are puterea de convingere asupra cuiva cum ca o bancnota roz care poarta portretul lui Gorbaciov e valuta Americana in curs = inselarea unui incapabil. Odata ce aceste 2 cerinte dunt satisfacute, avem contrafacere radicala atunci cand Pr declara ca Ob = Oa. 3.4.4.1.1. Falsa identificare deliberata. Pr stie ca Ob e reproducere a lui Oa. Cu idea de a insela el declara ca Ob=Oa. Aici avem contrafacere in sensul cel mai restrans ( a oferi copia Giocondei ca original) 3.4.4.1.2. Falsa identificare ingnua. Pr nu e constient ca cele 2 obiecte nu sunt identice. ( copia lui D.Michelangelo din Florenta) 3.4.4.1.3. Copii de autor. Dupa ce si-a terminat obiectul Oa, acelasi autor produce in aceeasi maniera un dublu perfect Ob, care poate fi, pe dinafara distins de Oa. 3.4.4.1.4. Alterare a originalului. B il altereaza pe Oa pt a-l obtine pe Ob. ( Statui, picturi sunt restaurate in asa fel incat sa altereze opera: parti ale corpului care deranjeaza cenzura sunt eliminate sau acoperite). Vedem ca originale si autentice operele antice care au fost alterate de curgerea timpului si interventiile omenesti. Pe de o parte, operele de arta care au supravietuit din antichitate ar trebui sa fie considerate contrafaceri. O anumita carte din librarie continua sa fie un exemplar nou-nout in ciuda faptului ca a fost deschisa de mai multi clienti, pana atunci cand aceasta este vizibil deteriorata. 3.4.4.2. Contrafacere moderata. Oa exista, Pr stie ceva anume despre el. Destinatarii stiu ca Oa exista, dar nu au idei clare despre acesta. Pr stie ca Oa si ob sunt diferite. 3.4.4.2.1. Entuziasm confuz. Pr stie ca OaOb, Ob fiind produs mai tarziu, ca o copie, insa acesta nu e sensibil la chestiuni de autenticitate. Drept urmare, Pr utilizeaza pe Ob ca drept Oa. ( Florenta,copia lui Michelangelo)

3.4.4.2.2. Pretinsa descoperire de intersanjabilitate. Vb despre traduceri si cazul copiilor medieval de la un manuscris la altul. (libraria Museum of the city din NY-facsimil al contractului de cumparare al Manhattanului. Acesta a fost aromatizat cu niste ierburi pt a I se conferi o aura de vechime. Este scris in engleza- originalul fiind insa in olandeza). 3.4.4.3. Contrafacere ex-nihilo. Sa admitem ca Oa nu exista( sau a existat demult). Pr declara ca Ob =Oa, el il atribuie in mod fals pe Ob unui anumit autor. Pt a face credibila aceasta falsa atribuire, admitem o multime de Oa1, Oa2, Oa3 etc-toate produse de A. din acesta multime deriva un tip abstract. Ob-produs dupa acest tip, se declara ca este si el un produs al lui A. In acest caz avem o opera produsa a la maniere de (omagiu sau parodie). 3.4.4.3.1. Fals diplomatic. Pr coincide cu B : 1.Pr stie ca Oa nu a existat niciodata; 2. Pr crede ca Oa a existat, dar e pierdut. Drept urmare, Pr stie ca Ob e un produs nou,dar crede ca acesta poate indeplinitoata functiile lui Oa, si il prezinta pe Ob ca autenticul lui Oa. Drept ex ne poate servi si documentele contrafacute produse de unii calugari medievali care doreau sa antedateze drepturile de proprietate ale manastirii lor. 3.4.4.3.2. Contrafacere ex-nihilo deliberata. Pr stie ca Oa nu exista. Daca Pr = autorul B, atunci Pr stie ca Ob este recent fabricat. Pr nu crede ca Oa si Ob sunt unul si acelasi obiect. Totusi, acesta declara ca cele 2 obiecte(unul real si altul imaginar) sunt identice, sau ca Ob e genuin. ( Ex: falsul Vermees pictat astazi de van Meegeren). 3.4.4.3.3. Falsa atribuire involuntara. Pr B si nu stie ca Oa nu exista. Acesta declara ca Ob =Oa ( ex: cei care au luat Corpus Dionysianum drept opera a unui invatacel al sf Pavel) 3.4.5. Falsul ca semn fals. Daca un semn este ceva care, pt cineva, tine locul a altceva, atunci Ob, pt Pr tine locul lui Oa. Daca un icon poate sa-si reprezinte obiectul in principal prin asemanarea sa cu el, atunci Ob este un icon al lui Oa. Ob reuseste sa fie luat drept Oa, pt ca reproduce proprietatile lui Oa. In contrafacere avem doar o identitate presupusa : Ob poate avea proprietatile lui Oa, cu exceptia aceleia de a fi Oa si de a se gasi in acelasi loc si moment cu Oa. Astfel, Ob, odata ce va fi recunoscut ca semn, acesta ar devein ceva asemanator cu Oa- un facsimil al lui Oa.

Facsimilele sunt semen iconice, dar nu sunt niste falsuri. Atunci cand Pr se afla in fata lui Ob se intreaba ce este acesta si nu ce inseamna. Ob e luat drept Oa pt ca este un icon al acestuia. Contrafacerile radicale nu sunt semne : sunt numai expresii care au aspectul altor expresii-si pot deveni semne numai daca le luam drept facsimile. Aici, in ce priveste 2 substante ale expresiei, declara ca Ob este faimosul Oa pe care toti il considera authentic. Ca sa-l poata identifica pe Ob cu legendarul Oa, trebuie sa afirme si sa dovedeasca ca Ob este autentic sau ca Ob este expresia unui anumit continut care este in sine insusi identic cu continutul genuin si autentic al legendarei expresii Oa. Problema falsurilor nu este daca Ob este sau nu este un fals, ci mai degraba, daca Oa este autentic sau nu, sip e ce baza se poate lua aceasta decizie. 3.4.6. Criterii pentru recunoasterea autenticitatii. a) contrafacere radicala = Oa exista, Judecatorul tresa dovedeasca ca Ob nu-i este identic. Ob fata-n fata cu Oa ele nu sunt identice. Jud.confrunta aspectele lui Ob cu celebrele trasaturi ale lui Oa, ca sa arate ca primul nu poate fi luat drept cel de-al 2.lea. Oa si Ob nu sunt identice numai daca cineva arata o copie perfecta. (a giocondei in timp ce se afla in fata originalului poate ca Ob este cu adevarat originalul genuin iar Oa este o contrafacere (caz de falsa identificare)Judecatorul trebuie sa aduca o dovada de identificare. b)contrafacere ex-nihilo= Oa- existenta sa pur materiala, nimeni nu a vz vreodata. Ob descoperit recent-proba lipsa existentei lui Oa. Daca Ob autentic = Oa original. In absenta originalului presupus trebuie sa se demonstreze ca obiectul suspectat de fals este originalul. Pt a spune ca o reproducere nu este Gioconda prima, e necesar sa fi fost examinata si Gioconda prima pt a face diferenta dintre reproducere si original. Daca un fals nu e un semn, trebuie sa fie interpretat ca un semn. Falsa identificare este o retea de rastalmaciri semiozice si de minciuni deliberate. 3.4.6.1. Dovezi cu ajutorul suportului material. Un document e un fals daca suportul sau material nu dateaza din timpul originilor lui presupuse. Astazi exista sunt tehnici fizice sau chimice recunoscute pt a determina vechimea si natura unui suport. (ex: intr-un manuscris, scrisul reprezinta substanta lingvistica, cerneala e suportul manifestarii grafemice etc etc.)

3.4.6.2. Probe cu ajutorul manifestarii lineare a textului. Manifestarea lineara a textului unui document trebuie sa fie conform cu regulile normative ale scrisului, ale picturii, sculpturii etc, valabile in momentul producerii lui presupuse. ( ex: atribuirea picturilor lui Morelli, bazat pe aspectele cele mai marginale cum este modul de a reprezenta unghiile sau lobul urechii. 3.4.6.3. Probe cu ajutorul continutului. Prin aceste probe e necesar sa determinam daca categoriile conceptual, taxonomiile, modurile de argumentare s.a.m.d. sunt coerente cu structura semantica a ambientului cultural al presupusilor autori-ca si cu stilul conceptual personal al acestor autori. Toma folseste repetat termenul de authenticus, insa pt el nu inseamna original ci adevarat. Authenticus denota valoare, autoritatea, credibilitatea unui text, nu originea lui. 3.4.6.4. Probe cu ajutorul faptelor exterioare (referent) Un document e un fals daca faptele exterioare pe care le reda nu puteau fi cunoscute pe timpul producerii lui. E necesar sa posezi o cunoastere istorica adecvata, dar nu e plauzibil ca presupusul autor antic sa aiba darul profetiei. ( ex: intr-o scrisoare catre Frederic Barbarosa din 1152, Wezel, un discipol al lui Arnaldo da Brescia, argumenteaza ca Donatia este un mendacium, pt ca contrazice marturii din epoca potrivit carora Constantin ar fi fost botezat in alte imprejurari si intr-un alt moment). 3.4.7. Concluzii. Falsul, un original adevarat. Trebuie sa stabilim daca originalul este autentic. Probele cu ajutorul suportului material ne spun ca un document e un fals daca suportul material nu dateaza din timpul originii presupuse a acestuia. s.a.m.d.

3.5. LUMI MICI 3.5.1. Lumi narative. A afirma despre Hamlet ca este necasatorit in lumea narativa conceputa de Shakespeare este adevarat, dupa cum este falsa afirmatia ca acesta este casatorit. Pt a putea impaca simtul comun cu drepturile logicii altice, multe teorii ale narativitatii au imprumutat din logica moderna notiunea de lume posibila. Totusi, aceasta nu are nimic in comun cu notiunea

omonima sustinuta de diferitele teorii ale narativitatii si ca nu adauga nimic interesant intelegerii fenomenelor narative. 3.5.2. Lumi goale vs lumi mobilate. Lumile posibile ale unei teorii a modelelor trebuie sa fie goale. In cadrul unei analize narrative, sau se considera lumile date deja mobilate si nu goale, sau nu va fi nicio diferenta intre o teorie a narativitatii si o logica a contrafactualelor. Ar fi bine sa consideram lumile posibile ale unei teorii a narativitatii pur si simplu ca obiecte lingvistice, adica descrieri de stari si evenimente care se verifica intr-un anumit context narativ. Lume posibila = metafora care vine din literatura. O lume posibila este ceea ce un roman complet descrie. Ori de cate ori teoria modelelor ofera un exemplu de lume posibila o face sub forma unei lumi mobilate individuale sau a unei parti din ea. Fiind un construct cultural, o lume posibila nu poate fi identificata cu manifestarea lineara a textului care o descrie. Pt a confrunta lumi, trebuie sa consideram si lumea reala sau actuala ca pe un construct cultural. Asa numita lume actual este lumea la care ne referim pe buna dreptate sau nu. Lumile posibile sunt totdeauna lumi mici, adica o desfasurare relative scurta de evenimente locale, in vreun colt oarecare al lumii actuale. Acelasi lucru este valabil si pt lumile narative : pt a-si determina cititorii sa conceapa o lume narativa posibila, un text trebuie sa-I invite la o proba cosmologica relativ simpla. 3.5.3. Abordare tehnica vs abordare metaforica. In dezvoltarea unei ipoteze stiintifice, formulam legi posibile, care, daca ar fi valabile, ar putea lamuri multe fenomene inexplicabile. Posibilitatea este un mijloc, si nu un scop in sine. In lumea posibila a lui Homer, Achile este un leu, spun ca in acea lume el este intr-adevar un curajos. Nici cea mai obscura metafora nu contureaza o lume alternative : ea sugereaza ca anumiti indivizi ai lumii de referinta ar trebui vazuti ca si cum ar fi caracterizati de proprietati inedite. Tom ( privind pt prima data barca lui John): Credeam ca barca ta este mai mare decat este de fapt. John: Nu, barca mea nu este mai mare decat este. Tom, in lumea imaginatiei sale, crede ca barca lui John(B1) are 10 m. in lumea actual, adevarata barca(B2) are 5 m. el confrunta bancile din ambele lumi si observa ca B1 era mai mare decat B2. John se arata incapabil sa faca o diferenta intre lumi incompatibile.

3.5.4. Lumi posibile si teoria narativitatii. John si Tom traiesc intr-o lume dotata cu o singura preche de proprietati:barca si mare. Unele proprietati sunt esentiale, iar altelea accidentale. Tom: Credeam ca lucrul acela mare pe care-l visai este barca ta. John: Nu, nu era o barca. in lumea doxatica a lui Tom exista un x1, care este obiectul presupus al viselor lui John si care este o barca mare; in lumea doxatica a lui John exista 2 lucruri, adica o barca mica y, care nu l-a obsedat niciodata in vis, si un lucru mare x2, care este obiectul visului sau si care, nu este o barca. Fiecare lume este imaginabila dpdv al lumii alternative. Sa presupunem ca John este daltonist. Tom: Ti-am vazut barcile. Vreau sa o cumpar pe cea rosie. John: Pe care? Tom vrea sa cumpere numai barci rosii. John nu poate concepe lumea lui Tom, el distinge barcile numai dupa lungimea lor, nu si dupa culoare. Analizand textul narativ, adesea este necesar sa hoataram in ce sens putem evalua indivizii si evenimentele unei lumi imaginare ( realism si fantasy). Un text narativ are o ontologie a sa proprie care trebuie respectata. Numeroase texte narrative sunt sisteme de lumi doxatice fixe. Necesitatea narativa este diferita de cea logica, este un principiu de identificare. Daca John este, dpdv narativ, fiul lui Tom, John trebuie sa fie mereu identificat ca fiu al lui Tom, iar Tom ca tatal lui John. Notiunea de lume posibila este utila pt o teorie a narativitatii, pt ca ne ajuta sa hotaram in ce sens un personaj narativ nu poate comunica cu contrapartile sale din lumea actuala. Textul narativ sugereaza ca viziunea noastra asupra lumii actuale este, tot atat de imperfect, ca si aceea a personajelor narrative. Iata de ce personajele narrative de success devin exemplele cele mai inalte ale celei mai reale conditii umane. 3.5.5. Lumi mici. Dolezel = lumile narrative sunt incomplete si neomogene semantic: sunt handicapate si mici. Deoarece este handicapata, o lume narativa nu este o stare de lucruri maximala si completa. In lumea reala, daca este adevarat ca John locuieste la Paris, e adevarat si faptul ca John locuieste in capital Frantei, ca locuieste la nord de Milano. Pt lumile doxatice, daca este adevarat ca John crede ca Tom locuieste la Paris, aceasta nu inseamna ca John crede ca Tom locuieste la nord de Milano. (The space merchants de Pohn si Kornbluth robinetul de apa dulce.) 3.5.6. Cerinte pt a construi lumi mici. Exista diferente intre lumile posibile si cele imaginabile. Unele stari de lucruri imaginabile ar putea fi de fapt imposibile.

a) Exista lumi posibile care par verosimile si credibile si le putem concepe. ( acest studio tradus in finlandeza) b) Exista lumi posibile care par neverosimile si putin credibile dpdv al experientei noastre actuale.(lumile in care animalele vorbesc) c) Exista lumi incredibile-posibile sau imposibile. Nu putem concepe lumi mobilate cu cercuri patrate care se cumpara cu o suma de dolari corespunzatoare celui mai mare numar par. d) Lumile incredibile sunt, probabil, exemplul de lumi posibile imposibile, adica lumi pe care Cititorul Model trebuie sa le conceapa numai atat cat este necesar sa intelega ca, de fapt este imposibil s-o faca. Dolezel=texte auto-distructive, metanaratiune autorelevanta. Iluzie pe termen lung: Tom1 calatoreste in viitor, unde soseste ca Tom2, iar apoi calatoreste inapoi in timp, reintorcandu-se in present cu 10 minute inainte de plecarea sa, ca Tom3. Aici Tom3 il poate intalni pe Tom1 care este pe punctual de a pleca. In acest moment, Tom3 calatoreste din nou in viitor, ajunge acolo ca Tom4 cu cateva minute dupa prima sosire a lui Tom2 si-l intalneste. este imposibil sa acceptam o situatie in care acelasi personaj se scindeaza in 4Tom diferiti. Creatia metanarativa auto-relevanta arata tocami felul in care lucrurile imposibile sunt imposibile. Creatia stiintifico fantastica, dimpotriva, construieste lumi imposibile care dau iluzia ca sunt imaginabile. 3.5.7. Bunavointa de cooperare. Flexibilitate si superficialitatea au aparut ca niste calitati cooperative cerute pt a configura stari de lucruri insufficient credibile. Atunci cand este invitat sa delimiteze o lume foarte mica, Cititorului Model nu-I sunt furnizate niciodata informatii satisfacatoare. Lumile narrative sunt unicele lumi in care ar putea fi valabila o teorie a desemnarii rigide. Daca naratorul spune ca exista un loc numit Insula Comorii, Cititorul Model este invitat sa aiba incredere intr-un lant batezimal misterios in virtutea caruia cineva a botezat o insula oarecare cu acel nume. In rest, cititorul este invitat sa atribuie acelei insule toate proprietatile standart care s-ar putea atribui oricarei insule din Marile Sudului, iar pt scopul naratiunii acest lucru este suficient.