Sunteți pe pagina 1din 3

VENINUL, PRODUCERE SI VALORIFICARE 1.

APARATUL VENINOS
Dinii si aparatul veninos. Maxilarul, fiind legat mobil de osul prefrontal, de fiecare dat cnd arcul format din osul transvers si pterigoid, se deplaseaz nainte, execut o rotaie n jurul propriei axe, determinnd erecia dintelui. Acesta formeaz atunci cu palatinul, un unghi drept sau optuz, si iese n afara extremitii interioare a botului. Cnd arpele nchide gura, maxilarul descrie o micare de rotaie n sens invers si dintele revine la poziia iniiala, asezndu-se de-a lungul palatinului. Dinii viperidelor sunt acoperii cu un: strat gros de smal si nu sunt implantai n alveole separate ci sudai cu Rareori pe maxilar se gsete un singur colt, n mod normal se pot observa 2, 3, sau chiar 4 coli, din care primii sunt funcionali, iar ceilali, din ce n ce mai mici dinspre fat nspre spate sunt destinai ai nlocui pe primii. Chiar si dinii care n timpul prinderii si ingestiei przii se rup si se desprind de os cu relativ uurin, pot fi substituii. O ramificaie a mucoasei bucale formeaz n jurul coltului veninos o teac, o membran, care l mascheaz n parte. Aceast teac este destul de mare pentru a acoperi tot coltul veninos atunci cnd acesta este n poziie de repaos, de-a lungul palatinului. n aceast teac se termin canaliculul care provine de la glanda cu venin, si veninul poate, fr a exista pericolul, de a se amesteca cu saliva s ptrund n canalul coltului veninos si de aici n rana. La viperide trecerea veninului din canalul glandei n cel al dintelui veninos se produce perfect datorit tensiunii la care este supus membrana n jurul dintelui veninos cnd acesta se afl n erecie. Musculatura si glanda veninoas. Glanda veninoas, care se gsete adpostit aproape complet n faza postorbital este meninut n situ n unele ligamente: cel mai puternic, de ligamentul superior care, fcnd parte din fata intern si superioar a glandei este prins de articulaia osului ptrat cu squamesal; de ligamentul posterior care unete extremitatea posterioar a glandei cu articulaia ptratului cu mandibula. de ligamentul anterior care, trecnd pe deasupra canalul glandular, se unete cu osul posterior frontal si cu fata anterioar si: extern a maxilarului. Osul pterigoid se divide, n partea,anterioar n dou ramuri: una de care se fixeaz sub maxilar si alta care se nfige n partea extern i inferioar, sub membrana coltului veninos. Osul temporal anterior, este divizat n dou : o parte care: comprim, curbat si una dreapt. Prima, contract fata interna a glandei si o preseaz de la interior spre exterior (dei funcia sa principal este de a'ridica mandibula ), adoua dimpotriv exercit o presiune asupra ntregii suprafee a glandei, si are deci un rol foarte mportant n mecanismul de inoculare a veninului. Glanda cu venin. Aceast gland are o form aproximativ triunghiular si ocup partea posterioar si lateral, gsindu-se n spatele si dedesuplul ochilor. Este nconjurat de un strat de esut conjunctiv, este enervata de ramura maxilar a nervului trigemen si are legturi strnse cu musculatura. Acinul este de obicei mai nalt spre mijloc si se restrnge brusc spre partea anterioar, devenind subire si formnd un canal excretor care se continu pn la baza colului veninos, unde se deschide printr-o singur pereche de pori. Glanda este constituita din lobi subdivizati n lobuli care la rndul lor sunt separai unii de alii prin septuri destul de subiri. mpreun, aceste elemente dau glandei aspectul interior al unui canal lung, aproape cilindric. Tubulii glandulari sunt foarte ramificai, iar lumenul lor este acoperit de un epiteliu, constituit dintr-un singur strat de celule, care produce veninul; de fiecare dat cnd aceste celule si completeaz secreia, sunt nlocuite de celule noi. Caracteristica glandei cu venin la Viperide este umfltura care se gsete n partea distal a conductorului n apropierea punctului de eliminare, la baza coltului veninos. Aceast umfltur care a fost incorect denumit camera de

rezerv a veninului, este format n partea anterioar, din celule mucoase, si n cea posterioara din tuberculi, al cror epiteliu se aseamn cu cel al celulelor excretoare cu care este n comunicare. Veninul, produs de celule, epiteliale ale tubulilor, este nmagazinat n lumenul diferitelor conducte colectoare situate n, spatele glandei mucoase. Aceasta gland are probabil, o funcie valvular. Glanda cu venin a viperidelor este deci de tip mixt: seroas, seinul (glanda principal) si mucoas (glanda secundar umfltura caracteristic). Mecanismul mucturii si inocularea veninului n condiii fiziologice optime , Viperidele iau o poziie de aprare care const ri a menine corpul ct mai adunat, capul n poziie ridicat si cu prima parte a corpului dispus n "S" aproximativ orizontal . Cnd o viper se arunc s mute printr-o micare fulgertoare , aceasta se produce nu numai prin intermediul contraciei muchilor depresori ai mandibulei care deschid larg gura ei , ci si prin contractarea muchilor protractori ai,palatului, prin care este determinat deplasarea nainte a arcului pterigo-palatino-transvers deplasare care provoac micarea de rotire a maxilarului n jurul prefrontalului si erecia colilor veninoi. Tensiunea puternic a membranei care face s se uneasc cele dou canale, cel al dintelui si cel al glandei, face ca mecanismul de injectare a veninului la Viperide s fie mai perfecionat dect la toate celelalte familii de erpi veninoi .Veninul este injectat sub presiune prin aciunea muchiului temporar anterior care apas puternic pe fiecare parte a seinului. Ridicarea maxilarului si a coltului veninos nu se produce n mod automat, n timpul coborrii mandibulei, ci doar cu voina animalului, care poate deschide larg gura, fr sa ridice colul veninos ntreaga faz de atac muctura si introducerea veninului se producem aproximativ 1/40 dintro secund .

2.VENINUL
O pictur de venin poate fi recoltat din vrful coltului veninos al animalului viu, dup ce glanda este comprimat dinspre napoi spre nainte . Veninul este un lichid limpede de regul incolor, inodor, cu gust uor acid, foarte vscos, care se usuc rapid la temperatura camerei. Dup ce este uscat, este parial solubil n ap distilat si complet solubil n ser fiziologic. Veninul n soluie, oricare ar'fi concentraia, se altereaz rapid. Pentru a nu-si pierde proprietile este necesar s fie liofilizat (uscat,sub vid) n acest mod poate fi pstrat timp ndelungat, chiar ani de zile, fr, ca aciunea temperaturii sczute sau ridicate s-i modifice calitile. Cu privire la compoziia chimic, se tie c veninul are un coninut ridicat de protein. Aceasta constituie de fapt 90-92% din greutatea uscat (dup colectarea veninului din glanda, coninutul de ap. este de aproximativ 70%, la Vipera ammodytes), restul este reprezentat de compui chimici de natur neproteic, n special cu fosfor si de ioni metalici si nemetalici. Analiza componentelor anorganice a veninului la mai multe specii de vipere, printre care Vipera ammodytes si Vipera aspis, a demonstrat prezenta unei cantiti crescute de sodium. Studiul analitic al diferitelor fraciuni, facilitat de folosirea tehnicilor moderne si perfecionate (electroforeza, qromatografie, filtrare pe gel de dextroz etc.) a permis identificarea unui mare numr de enzyme care sunt responsabile de aciunile toxice ale veninului. Putem spune c efectul veninului asupra organismului este deosebit de complex, fiind rezultatul aciunii concomitente a diferitelor principii active. Un simptom determinat poate fi datorat, nsumrii diferitelor actiuni. De exemplu, scderea presiunii arteriale sistolice, care iniial era atribuit aciunii veninului asupra sistemului nervos, se datoreaz cu certitudine aciunii directe asupra.miocardului cu eliberare de histazine . Veninul este n general, caracterizat prin aciunea toxic asupra funciei unei structuri determinate, sau a unui organ; sau aparat. Veninul fiecrui arpe nu conine concomitent toate substanele enumerate si toxicitatea fiecrui venin se datoreaz cu siguran aciunii combinate a ctorva dintre acestea. Nici o substan nu a putut fi considerat a fi responsabil de moartea individului, ci doar de un anume simptom (paralizie, hemolizin, etc). Prin aciunea simultan a mai multor tipuri de substane, efectul toxic al veninului se accentueaz direct sau indirect, sfritul fiind letal.

Cantitatea de venin, n afar de dimensiunile glandei veninoase, n cadrul aceleiai specii, este n raport de activitatea fiziologic mai sczut a animalului dinaintea momentului colectrii veninului. Deasemenea cantitatea variaz cu dimensiunea arpelui, vrsta, sexul, habitatul, anotimpul, temperatura si depinde de poziia geografic ocupat n cadrul populaiei creia i aparine exemplarul respectiv. Se pare c populaiile care locuiesc n periferia arealului unei specii posed un venin mai activ si mai complex, de aceea este imposibil de a stabili cu precizie cantitatea de venin care poate fi dat de o specie. Toxicitatea veninului este de asemenea raportat la animalul care l primete si evident la calea de ptrundere a acestuia .

PRODUCTIA DE VENIN
Intervalul de timp dupa care se efectueaza o recoltare de venin este de 30 de zile. Sunt crescatori care au experimentat un interval de timp mai scurt (14 zile) nsa n acest caz s-a observat ca ciclurile de hranire, naprlire, repaus nu se mai respecta, animalul intrnd ntr-un stress care i grabeste moartea. Din punctul nostru de vedere recomandam intervalul lunar de recoltare. Cantitatile prezentate mai jos se gasesc ntre limitele specifice speciei . Cantitate de substanta uscata maxima produsa de o vipera ammodytes la o mulgere este: Cmax. ~ 50 mg venin uscat. Cantitatea minima : Cmin. ~ 25 mg venin uscat. Cantitatea medie teoretica, pe care o vom folosi n calcul este: Cmed = ( 25 + 50 ) / 2 = 37 mg. Cmed = 0,037 g.

WE ARE REPRESENTING SNAKE VENOMS PRODUCERS ALL OVER THE WORLD. HEADQUATERS IN NEW YORK WITH OFFICES AND REPRESENTATIVES IN COLOMBIA GERMANY MIAMI AND BRAZIL. WE DO NOT BUY ANY VENOMS BUT WE HELP YOU TO SELL YOURS IN EXCHANGE OF A COMISSION. PLEASE INQUIRE AT felixmedinac@hotmail.com