1. Introducere Cibernetica studiaza procesele de reglaj, comanda si control n functionarea masinilor, a organismelor vii si a structurilor sociale.

Sistemele cibernetice - ansamble finite de elemente materiale care interactioneaza unele cu altele si cu mediul exterior prin interactiuni informationale. Exista doua capitole ale ciberneticii: 1) teoria informatiei si 2) teoria sistemelor de comanda. 2. Problematica ciberneticii si relatiile ei cu celelalte stiinte Cibernetica studiaza probleme ale diferitelor discipline stiintifice pe care, nsa, le abordeaza conform unei metode proprii care se bazeaza pe: a) abstractizare si b) modelare. a) Cibernetica face abstractie att de natura materialului din care este alcatuit sistemul, ct si de energia necesara functionarii sale. Ceea ce ramne n urma abstractizarii este schema constitutiva saustructurala a sistemului si schema de functionare saucomportamentala a acestuia. Schema structurala contine un numar de unitati legate ntre ele, numite de catre Ashby "cutii negre" (black box) deoarece continutul lor ramne necunoscut. Schema comportamentala este reprezentata de succesiunea starilor prin care trece sistemul la interactiunea cu mediul ambiant. b) Modelarea sistemului studiat poate consta n desenarea (trasarea) schemei logice sau grafice a sistemului si/sau construirea unui dispozitiv tehnic care sa imite functia sistemului studiat (nu este necesara). Prin modelare se poate gasi functia de transfer a sistemului (modul n care sistemul actioneaza asupra marimii de intrare) sau, cnd aceasta este cunoscuta, poate fi gasita marimea de iesire. (Fig. Etapele elaborarii unui model cibernetic). Ea este nrudita cu bionica - disciplina al carei obiect este aplicarea n tehnica a unor principii de functionare a sistemelor biologice. 3. Elemente de teoria informatiei Pentru a defini informatia este necesara introducerea unor notiuni elementare de teoria probabilitatilor: experiment, eveniment, frecventa de aparitie, probabilitate. Experimentul este evolutia unui sistem catre o stare finala numita eveniment. Un experiment se poate solda cu un numar oarecare, n, de evenimente diferite, fiecare dintre aceasta avnd o anumita frecventa de aparitie, ni.Frecventa relativa de aparitie, fi, a unui eveniment va fi:

cu i = 1,..., n

unde reprezinta numarul total de repetari ale experimentului. Daca numarul de repetari ale experimentului va fi foarte mare, teoretic infinit, se defineste probabilitatea de realizare a evenimentului i, pi, astfel:

cu Probabilitatea de realizare a experimentului cert este 1. Daca evenimentele sunt egal probabile si diferite ntre ele, probabilitatea lor de aparitie va fi . Un exemplu este dat de experimentul clasic al aruncarii unui zar. Numarul distinct de evenimente este 6, respectiv producerea unui eveniment fiind reprezentata de aparitia uneia din cele 6 fete ale zarului. Pentru un numar foarte mare de aruncari, probabilitatea de aparitie a unei fete va fi .

Atunci cnd se afla rezultatul unui experiment se spune ca se obtine o informatie. Un mod de a defini informatiaeste urmatorul: se obtine o informatie atunci cnd se ia cunostinta de realizarea unui eveniment n urma unui experiment al carui rezultat nu este cunoscut dinainte. Cu ct gradul de surpriza la obtinerea unei informatii este mai mare, cu att cantitatea de informatie obtinuta este mai mare. Gradul de surpriza este cu att mai mare cu ct evenimentul este mai putin probabil. Nu produce nici o surpriza evenimentul cert, avnd p = 1. Cu alte cuvinte, exista o corelatie ntre probabilitatea de realizare a evenimentului si cantitatea de informatie furnizata de acesta. Informatia poate fi considerata ca o nsusire a materiei care leaga parti determinate ale unui sistem. Ea nu se identifica nici cu energia, nici cu substanta si deci nu este de natura materiala. Totusi, pentru a putea fi transmisa, ea are nevoie de un suport material si de o cantitate de energie. Spre deosebire de energie, prin transmitere cantitatea de informatie nu va fi diminuata. Informatia capata semnificatie atunci cnd exista un receptor care sa o nteleaga. Definitia cantitatii de informatie Shannon, initiatorul teoriei informatiei, a propus pentru cantitatea de informatie, Ii, urmatoarea formula:

Formula ndeplineste conditiile privitoare la corelatia dintre valoarea informatiei, prin gradul de surpriza pe care-l ofera, si probabilitatea de producere a evenimentului. Astfel, pentru evenimentul cert, cu pi = 1:

Pentru stabilirea unitatii de masura a cantitatii de informatie Shannon a propus utilizarea logaritmilor n baza 2 (legat de sistemele tehnice de transmitere a informatiei). Aceasta unitate a fost numita bit (binary digit). Bitul reprezinta cantitatea de informatie care se obtine n urma unui experiment cu doua rezultate posibile si egal probabile. Un multiplu al bitului este 1 byte = 23 bit (octet). Informatia medie a unui experiment

Daca un experiment este realizat o singura data, producnd evenimentul i, el furnizeaza o cantitate de informatie Ii. Daca experimentul este repetat de mai multe ori, iar fiecare eveniment i posibil are probabilitatea de aparitie pi, se va obtine o informatie totala care depinde de informatia oferita de fiecare eveniment. Astfel, laN repetari ale experimentului, cu ni frecventa de aparitie a evenimentului i si eveniment este: . Informatia totala va fi: , cantitatea de informatie pentru fiecare

Informatia medie se va scrie:

sau

n cazul n care N este foarte mare (teoretic N ),

, de unde:

Informatia medie, notata cu H, a fost numita de Shannon entropie informationala, datorita faptului ca expresia ei este analoga cu formula lui Boltzmann a entropiei termodinamice:

n cazul a n evenimente egal probabile valoarea maxima Hm = Immax:

si entropia informationala va avea

Diferenta dintre entropia informationala maxima si cea reala a unui experiment, notata cu R, se numesteredundanta absoluta: R = Hmax - H n practica se foloseste frecvent marimea numita redundanta relativa, Rr:

Cu ct entropia reala este mai mica, deci cu ct numarul de legaturi dintre diferitele evenimente care se succed este mai mare, cu att redundanta relativa este mai mare. Exemple.

Pe baza formulei cantitatii de informatie, It, se poate calcula continutul informational al unei macromolecule, formata din N unitati:

unde pi este probabilitatea cu care poate fi ntlnita specia i. Cazul I. Macromolecula este o proteina formata din N = 500 aminoacizi. Se considera ca fiecare dintre cei n = 20 aminoacizi diferiti cunoscuti poate sa apara cu aceeasi probabilitate: Informatia totala continuta n lantul de aminoacizi va fi: It = N log n = 500 log220 = 2200 bit Cazul II. Macromolecula este un lant de ADN, cu N = 106 baze azotate. Daca cele 4 baze azotate distincte apar cu aceeasi probabilitate, It = N log n = 106 log2 4 = 2 106 bit Entropie informationala si entropie termodinamica Dupa cum s-a aratat anterior, informatia medie a fost numita entropie informationala datorita asemanarii dintre expresia acesteia si cea a entropiei termodinamice n formularea lui Boltzmann, . n realitate legatura dintre cele doua tipuri de entropie este mult mai adnca. Daca se considera un sistem termodinamic total dezordonat, format din N particule identice cu energii diferite, formula lui Boltzmann devine: S = k ln N unde k = constanta lui Boltzmann, iar N este probabilitatea termodinamica a starii. S indica gradul de dezordine al sistemului. Pentru un sistem foarte ordonat, numarul de dispuneri ale particulelor, deci numarul de stari posibile ale sistemului, este foarte mic si deci entropia termodinamica a sistemului va fi mica. La limita, pentru o singura stare posibila, deci sistem perfect ordonat, entropia ar fi nula (stare interzisa de principiul III al termodinamicii). Paradoxul lui Maxwell. Pentru a ilustra corelatia dintre entropia termodinamica si entropia informationala, Maxwell a imaginat urmatorul experiment ideal: Doua compartimente izolate adiabatic de exterior contin un acelasi gaz ideal, la temperaturi diferite. Daca ntre cele doua compartimente va exista un orificiu care sa permita trecerea moleculelor dintr-o parte n cealalta, dupa un timp, n urma difuziei, se va produce egalizarea temperaturilor, cu alte cuvinte, vitezele medii ale moleculelor vor fi aceleasi pentru ambele compartimente. n acest fel, sistemul format din cele doua compartimente care contin gaz ideal va trece de la o stare cu un anumit grad de ordine, la o stare total dezordonata, caracterizata printr-o entropie termodinamica mai mare. Maxwell presupune ca orificiul dintre cele doua compartimente poate fi nchis cu o usita microscopica care functioneaza fara frecari si care poate fi actionata de o entitate imaginara pe care o numeste "demon". Acest "demon" al lui Maxwell poseda informatie si anume, el poate distinge : .

moleculele pe baza vitezei pe care acestea o au. "Demonul" lasa sa treaca ntr-unul din compartimente numai acele molecule cu viteza mai mare dect viteza medie, iar n celalalt numai moleculele cu viteza mai mica dect aceasta. Prin aceasta, cele doua compartimente vor ajunge la temperaturi diferite si entropia termodinamica a sistemului va scadea. Scaderea entropiei termodinamice se produce pe seama informatiei pe care o poseda "demonul". Informatia "demonului" actioneaza ca o entropie termodinamica negativa, numita neg-entropie. Tot astfel, n procesul de creatie are loc o scadere a entropiei termodinamice si o crestere a organizarii. Invers, pentru a obtine informatie, un sistem se descompune si gradul de dezorganizare al acestuia creste. Cu privire la organismele vii, Schroedinger a afirmat ca acestea evita cresterea entropiei prelund din mediul exterior neg-entropie. Astfel, ele iau energie libera din exterior si elimina produsii de dezasimilatie. 4. Transmiterea informatiei Informatia primita n momentul n care se ia cunostinta de realizarea unui eveniment sau de schema structurala sau comportamentala a unui sistem poate fi transmisa unor sisteme vii sau unor dispozitive tehnice. Informatiile sunt transmise sub forma de mesaje. Mesaj - ansamblu de idei, imagini sau date. Mesajul, la rndul sau, este constituit dinsemnale - valori particulare ale unor marimi fizice, chimice sau numerice. Semnalelor li se pot atribui simboluri, iar ansamblul simbolurilor formeaza alfabetul. De exemplu, semnalelor acustice care reprezinta sunetele vorbirii li se asociaza simbolurile numite litere, iar aceste litere formeaza alfabetul limbii respective. Semnalele se pot propaga la distanta printr-un mediu fizic numit canal de informatie. n cazul sunetelor vorbirii canalul de informatie este reprezentat de aerul prin care se propaga vibratiile sonore emise de catre vorbitor. n multe cazuri, nsa, transmiterea informatiei necesita transformarea semnalului emis ntr-un alt semnal, care va purta acelasi mesaj, dar va avea o natura fizica diferita, mai bine adaptata canalului utilizat. De exemplu, pentru a transmite sunetele la distanta este nevoie de transformarea vibratiilor mecanice ale aerului (atenuate rapid cu distanta) n semnale electrice sau electromagnetice. n cazul transmiterii telefonice, vibratiile sonore care constituie sunetele vorbirii sunt transformate cu ajutorul unui microfon n semnale electrice, acestea sunt transmise la distanta prin intermediul liniei telefonice si retransformate n vibratii sonore la locul de destinatie, prin intermediul unui difuzor. Prelucrarea semnalelor Prin aranjarea semnalelor ntr-o succesiune sau alta se pot alcatui diferite mesaje. Totalitatea semnalelor distincte utilizate de o sursa pentru a alcatui si transmite mesaje formeaza alfabetul sursei. Totalitatea semnalelor distincte care circula de-a lungul canalului n vederea transmiterii unui mesaj formeaza alfabetul canalului. Un sistem de transmitere a informatiei poate utiliza mai multe tipuri de semnale, fiecare adaptat canalului. Pentru a asigura trecerea de la un tip de semnal la altul, semnalele sunt prelucrate. Prelucrarea semnalelor comporta trei operatii: 1) codificarea; 2) traducerea si 3) modularea. 1) Codificarea reprezinta stabilirea corespondentei dintre alfabetul sursei si cel al canalului folosit, astfel nct, desi exprimata prin semnale de natura diferita, informatia transmisa sa fie aceeasi.

2) Traducerea reprezinta transformarea unei marimi (fizice sau chimice) ntr-o marime de alt tip prin intermediul unui traductor. De exemplu, vibratia membranei bazilare din urechea interna (marime mecanica) este transformata prin intermediul celulelor ciliate interne n influx nervos (marime electrica). Semnalul luminos care cade pe retina este transformat prin intermediul celulelor fotoreceptoare n semnal electric. 3) Modularea consta n construirea semnalelor necesare transmiterii unui mesaj prin modificarea unui parametru al marimii fizice considerate. Exista o modulare n amplitudine, prin varierea amplitudinii sau intensitatii unei marimi, si o modulare n frecventa, atunci cnd marimea are caracter periodic. Daca semnalele prezinta o variatie continua, ele se numesc semnale analogice. n sistemele biologice poate exista o variatie continua a amplitudinii, frecventei sau fazei. Semnalele cu variatie discontinua (semnale discrete) pot fi reprezentate printr-o serie de impulsuri sau semne (de exemplu cifre). Semnalele cifrice sunt numite semnale digitale (digit cifra). Cu asemenea semnale se opereaza n calculatoarele digitale. Alte doua operatii ntlnite n prelucrarea semnalelor sunt: 4) conversia analogdigitala (si invers) si 5)amplificarea. Conversia analog digitala este ntlnita de exemplu n diverse dispozitive de nregistrare a unor date experimentale si stocare a acestora n calculator. Amplificarea consta n marirea puterii semnalului. Energia necesara amplificarii provine de la o sursa exterioara sursei de semnale. De exemplu, n celulele senzoriale se produce o amplificare de putere pe baza energiei obtinute pe cale metabolica. Astfel, un foton poate bloca trecerea prin membrana celulei fotoreceptoare a 106 sarcini electrice elementare, declansnd senzatia de vedere. Schema generala a unui sistem simplu de transmitere a informatiei Cel mai simplu sistem de transmitere a informatiei este alcatuit din urmatoarele elemente: sursa - fiinta, instalatie tehnica sau parte a acestora, care genereaza mesaje (alcatuite din semnale), canal de transmitere a informatiei - mediul fizic prin care se transmite mesajul, destinatar (receptor) - instalatie tehnica sau fiinta care primeste si utilizeaza informatia. Sistemul poate fi afectat de perturbatii (semnale care nu fac parte din mesajul sursei). Daca informatia este transmisa prin mai multe canale, mai adecvate transmiterii, semnalele sunt adaptate corespunzator si, de aceea, sistemului i se mai adauga niste elemente. Schema generala a unui sistem complex de transmitere a informatiei (fig.) contine pe lnga elementele sistemului simplu un traductor transmitator (de exemplu, microfonul telefonului) care transforma semnalul sursei n semnalului canalului de transmisie (linia telefonica) si un traductor receptor (exemplu, difuzorul telefonului) care transforma semnalul canalului n semnalul adecvat pentru destinatar. Perturbatiile pot afecta la orice nivel transmiterea corecta a mesajului. De aceea se utilizeaza n practica un surplus de semnale, numitesemnale redundante, care maresc sansa ca mesajul sa fie nteles de destinatar. n comunicatii se ntelege prin redundanta cantitatea suplimentara de informatii care se transmite pentru a asigura eficienta unui semnal si care intervine ori de cte ori se pune problema stabilitatii comunicatiilor. 5. Canalul neuronal ca sistem de transmitere a informatiei

ntreaga informatie pe care o fiinta o primeste din lumea nconjuratoare prin organele sale senzoriale este transmisa sistemului nervos central prin fibre nervoase. Se poate, deci, afirma ca ntregul sistem nervos este un imens sistem de transmitere si prelucrare a informatiilor primite din lumea nconjuratoare sau din interiorul propriului corp. Caracterizarea canalului neuronal si a parametrilor sai informationali. Un model cibernetic simplu al unei fibre nervoase implica urmatoarele componente (fig. canal neuronal): - Sursa de informatie - terminatia nervoasa cu membrana presinaptica. - Semnale - moleculele de mediator chimic. - Traductor transmitator I - membrana postsinaptica; semnalul chimic modulat n amplitudine se transforma n semnal electric modulat n amplitudine, respectiv un potential de actiune local. - Canal I - dendritele si corpul neuronal. - Traductor transmitator II - conul axonal; conul axonal este zona de emergenta a axonului din corpul neuronal si are forma unui trunchi de con. Potentialele de actiune locale, modulate n amplitudine, care provin din membrana dendritica si din cea a corpului neuronal determina conul axonal sa declanseze o salva de potentiale de actiune tot-sau-nimic, modulate n frecventa. Cu ct amplitudinea semnalului sosit la nivelul conului axonal este mai mare, cu att mai mare este frecventa potentialelor tot-sau-nimic produse. - Canal II - axonul (canal axonal) pe care circula semnale modulate n frecventa (potentiale de actiune tot-sau-nimic care se propaga nedecremental). - Traductor receptor I - terminatie nervoasa la nivelul careia are loc transformarea semnalelor modulate n frecventa n semnale modulate n amplitudine. - Canal de tip I - buton terminal pe care circula semnale modulate n amplitudine (potentiale locale care se propaga decremental). - Traductor receptor II - membrana presinaptica n care semnalele electrice se transforma n semnale chimice (eliberarea moleculelor de mediator). - Destinatar - celula neuronala, musculara sau glandulara. Retele neuronale Sistemul nervos central (SNC) este o retea complexa de neuroni: un neuron excita sau inhiba simultan mai multi neuroni si primeste semnale de la mai multi neuroni. Creierul uman contine cca. 14 109 neuroni. Retelele neuronale pot fi studiate matematic, pe baza ecuatiilor diferentiale ale excitatiei nervoase, sau logic. Mai usor de abordat este calea logica. Ipotezele care stau la baza tratarii logice a retelelor neuronale sunt urmatoarele: - neuronul se poate afla n doua stari: de excitatie si de repaus;

- pentru a trece din starea de repaus n starea de excitatie trebuie ca excitantul sa depaseasca un anumit prag; - transmisia sinaptica se face cu o ntrziere de cca. 0,5 ms. Exemple de retele neuronale simple (fig. retele simple).Reteaua de sumare - pentru ca neuronul 3 sa se excite este necesar sa primeasca semnale att de la neuronul 1 ct si de la neuronul 2. Reteaua de ntrziere - pentru ca neuronul 3 sa raspunda cu ntrziere la semnalul provenit de la neuronul 1 se intercaleaza ntre cei doi neuroni neuronul 2. Reteaua de multiplicare - la un singur semnal produs de neuronul 1, neuronul 6 raspunde de 5 ori la rnd, fiecare raspuns fiind separat de celelalte prin 0,5 ms. Reteaua reverberanta - desi primeste un singur semnal de la neuronul 1, neuronul 2 raspunde de un numar indefinit de ori. Se pot imagina numeroase alte tipuri de retele neuronale: pentru recunosterea formelor, accentuarea contrastului, instruibile etc. Retelele reverberante joaca un rol important n procesele de memorizare, mai ales m memoria de scurta durata. Circulatia permanenta ntre neuronii unei retele reverberante duce la permeabilizarea cailor respective si n acest fel se realizeaza o cale preferentiala de circulatie a impulsurilor. Se constata chiar o marire a volumului neuronului si axonului, suprafata de contact dintre doi neuroni este sporita. Sunt posibile chiar modificari biochimice la nivelul nucleoproteinelor. Totusi, un om supus anesteziei profunde care suprima temporar activitatea electrica a scoartei, deci si circulatia mesajelor de scurta durata, nu-si schimba la trezire comportamentul si nici nu-si pierde reflexele conditionate. Deci trebuie sa existe si alte sisteme de memorizare care presupun transpunerea mesajelor electrice n modificari structurale (forme de memorie fixa). Asemenea sisteme asigura, probabil, memoria de lunga durata. nvatare si memorie nvatare - procesul de dobndire a unor informatii (noi) despre lume. Memorare - procesul de retinere pentru o anumita perioada de timp a acestor informatii. Memorie - totalitatea aspectelor functionale si structurale legate de nvatarea si de memorarea informatiilor, de regasirea la nevoie a informatiilor memorate, precum si de uitarea partiala sau totala a informatiilor memorate. Clasificari ale memoriei: - senzoriala - ce retine datele primite prin organele de simt - motorie - ce se refera la un anumit comportament sau la un grad sporit de ndemnare Memoria imediata - dureaza un timp de ordinul secundelor. La baza ei sta aparitia unor retele reverberante. Cu timpul, neuronii implicati n aceste retele vor contura, prin modificari functionale si structurale ale sinapselor, cai preferentiale de circulatie a impulsurilor nervoase, fapt ce sta la baza MSD si MLD.

Memorie de scurta durata (MSD) - retine informatiile timp de minute sau ore. Memorie de lunga durata (MLD) - actioneaza zile, saptamni, luni sau ani Memoria de scurt durat (MSD) si memoria de lunga durata (MLD) presupun modificari durabile ale unor proteine, modificari care trebuie s fie protejate de efectul distrugator al turnoverului metabolic. Memoria de scurta durata. (MSD) opereaza fara a avea nevoie de sinteza unor proteine, limitndu-se la modificarea celor deja existente sau la etalarea lor functionala n cazul n care ar fi mascate de alte molecule. Memoria de lunga durata(MLD) presupune, nsa, sinteza de novo a proteinelor. Acest lucru devine evident daca se administreaza n timpul procesului de nvatare sau imediat dupa acesta un inhibitor al sintezei proteice, de exemplu antibioticele puromicin, cicloheximin sau anisomicin. Rezultatul este neretinerea respectivelor informatii. Daca asemenea inhibitori (fie transcriptionali, fie translationali) se administreaza dupa mai mult de o ora de la ncercarea de nvatare, nu mai apare deficitul de memorie. Exista, asadar, un interval ngust de timp n care are loc sinteza proteinelor memoriei iar acest interval coincide cu actul memorarii. Fluxurile informationale prin fibrele nervoase. Un canal neuronal poate fi caracterizat prin doua marimi: - informatia medie care se transmite prin canal sau fluxul de transinformatie, avnd ca unitate bit/s; - capacitatea canalului, repezentnd valoarea maxima a fluxului de transinformatie. O fibra nervoasa transmite o informatie medie de 1150 bit/s, iar capacitatea canalului neuronal este de 1400 bit/s. n cazul unui nerv cu N fibre, informatia totala care circula prin fibrele acestuia este de N(1000 - 1400) bit/s. Retina transmite o informatie de cca. 1010 bit/s (exista cca 108 celule fotoreceptoare care pot distinge 32 nivele de stralucire pentru o imagine realizata n 1/16 sec.). Omul primeste din lumea nconjuratoare 1010-1011 bit/s din care sunt constientizati 100 bit/s, 10 bit/s reprezinta memoria de scurta durata, iar 1 bit/s memoria de lunga durata. Schema cibernetica a analizorilor Semnalele luminoase, acustice, termice, chimice, mecanice, din exterior sunt traduse la nivelul receptorilor n semnale electrice. n mod corespunzator, receptorii pot fi fotoreceptori, mecanoreceptori, termoreceptori, chemoreceptori (gust, miros), nociceptori (durere) etc. n functie de provenienta informatiilor putem distinge: exteroceptori (informatiile provin din mediul exterior), interoceptori (informatiile provin din mediul intern - de exemplu cele privind presiunea sngelui, concentratia glucozei - si nu sunt constientizate) si proprioceptori (informatiile provin de la tesuturi si organe - de exemplu muschi, organe, articulatii).

n functie de modul n care reactioneaza la stimuli, receptorii sunt de urmatoarele tipuri: on - nceperea stimularii, off - ncetarea stimularii, on-off - att la nceperea ct si la ncetarea stimularii si continui - pe tot parcursul stimularii. Schema generala a unui analizor cibernetic consta (fig) din segmentul periferic, respectiv celulele receptoare si terminatiile nervoase n contact cu ele si din segmentul central, respectiv restul fibrelor nervoase, corpii neuronali din ganglioni, retelele neuronale din mezencefal si zona de proiectie din scoarta cerebrala. Trecerea de la segmentul periferic la cel central, din punct de vedere al semnalelor transmise, se face n terminatiile nervoase, n care semnalele modulate n amplitudine se transforma n semnale modulate n frecventa. n general, segmentul periferic opereaza cu semnale modulate n amplitudine iar segmentul central cu semnale modulate n frecventa. Scoarta cerebrala primeste trenuri de impulsuri de diferite frecvente. Pe baza frecventei si a locului de pe scoarta n care ajung impulsurile se codifica diferitele proprietati ale stimulilor.