Identitatea Europeana : intre realitate si fictiune In zilele noastre , comunicarea interculturala este un fenomen generalizat , o experienta pe care o traieste

fiecare om . Comunicarea culturala , ca disciplina , a aparut din necesitatea clarificarii teoretice a unei realitati noi , pe de o parte, iar pe de alta parte , spre a oferi un anumit sprijin practic in vederea unui comportament adecvat la intalnirea cu celalalt. Desi cercetatorii americani au fost primii preocupati de studiul comunicarii interculturale , nu este mai putin adevarat ca , in ultimele decenii , intelegerea si studiul acestei discipline au trezit interes si preocupari si in Europa , in mediile academice si nu numai . Dintre autorii francezi , spre exemplu, putem aminti contributiile stiintifice ale lui Georges Michaud , J.R. Ladmiral , E.M. Lipinski si altii. Ca situatie aparte a comunicarii interpersonale , cea interculturala aduce cu sine elemente a ceea ce, intr-o acceptie larga si din perspectiva antropologica ,se denumeste drept cultura . Daisy Kabagarama , autoarea unei lucrari destinata invatarii si practicii comunicarii interculturale numeste cultura modeul de viata al unui grup sau popor , precizand ca de obicei oamenii care impartasesc o cultura sunt de aceeasi rasa si/sau provenienta etnica si traiesc intr-o proximitate geografica. Ea adauga ca este posibil ca oamenii de diferite rase si proveniente etnice ,departati din punct de vedere geografic sa impartaseasca aceeasi cultura. Pentru ca o cultura sa existe , sa reziste si sa perpetueze e necesar ca ea sa transmita mesajele si elementele ei esentiale . De aceea , cultura este un continuu proces de comunicare, de transmitere a ceea ce se numeste mostenire culturala.Totodata noile obiceiuri,valori, principii,comportamente trebuie de asemenea sa fie comunicate fiecarui individ din aacea cultura, ceea ce se realizeaza prin interactiunile sociale. Culturile sunt sisteme dinamice , supuse schimbarii ,prin confruntarea permanenta cu informatii din surse exterioare, contacte interculturale,ce determina schimbari in orice cultura. Culturile sunt foarte usor adaptabile iar istoria arata cum unele dintre ele au fost fortate sa se altereze, din cauza unor razboaie de ocupatie , dezastre naturale , alte calamitati. Desi orice cultura e supusa schimbarii , structura ei primara rezista la modificarile majore. Valorile cum sunt cele asociate eticii, moralei ,muncii , timpului liber , libertatii , cele privitoare la importanta trecutului ,practicile religioase , atitudinile fata de cele doua sexe sunt atat de adanc inradacinate incat persista de la o generatie la alta sau de-a lungul mai multor generatii . Termenul de identitate , in multitudinea formelor sale de exprimare este in ultimul timp atat de utilizat incat intelesul sau a devenit din ce in ce mai ambiguu si mai opac.In sens larg identitatea reprezinta sentimentul de apartenenta la un grup social cu care individul impartaseste in comun o serie de sentimente . Sentimentul de apartenenta se poate manifesta cu privire la familie, tara,popor,etnie,ideologie,grup profesional,etc. De altfel, din aceste tipuri de sentimente de apartenenta deriva diversele forme de identitate precum: identitatea nationala , identitatea etnica , identitatea de grup ori forme mai noi precum identitatea europeana. Cultura esre ca o limba care permite accesul universal : Felritele caractere ale popoarelor sunt imbinari de virtuti si vicii , de insusiri bune si rele!, fara limba nu exista acces la sens. Identitatea etnica este un proces de indentificare prin care fiecare individ se dezvolta dupa modelul grupului etnic si in functie de interesele si standardele acestuia .Caracteristica dominanta a grupului etnic este sentimentul identitatii etnice cu o traditie culturala comuna , cu limba, obiceiuri si religii proprii.