SCOLIOZA IN S

-program de recuperareScolioza in S este o deficienta a coloanei vertebrale ce presupune doua sau mai multe deviatii in plan frontal, cu convexitatiile indreptate in lateral. Cea mai frecvent intalnita forma este cea cu doua curburi, una localizata la nivelul segmentului dorsal si alta la nivelul lombar. Ca in cauza oricarei deficiente fizice si aici se poate vorbi de o deficienta structurala sau nestructurala, evolutiva sau neevolutiva. Amintim ca exista si scolioze idiopatice, cu cauza necunoscuta, aparute inainte de varsta pubertatii. O alta grupa a scoliozelor o formeaza cele statice, prin deformari ale bazinului sau inegalitati ale membrelor inferioare. Scoliozele patologice pot fi determinate si de afectiuni ca: rahitism, traumatisme ale corpurilor vertebrale, poliomielita si reumatism. Scopul exercitiilor corective: Formarea reflexului corect si stabil de atitudine a coloanei vertebrale si a corpului in intregime; Tonifierea in conditii de scurtare a grupelor musculare din partea convexitatilor; Tonifierea in conditii de lungire a grupelor musculare din partea concavitatilor; Integrarea elementelor centurii scapulare si ale centurii pelviene in atitudinea normala generala a corpului; Dezvoltarea normala a toracelui prin corectarea asimetriilor sale. Exercitii corective Kinetoterapeutul trebuie sa prevada desfasurarea tratamentului, sa-l dirijeze si sa-l tina sub observatie, fiind prezent in fiecare moment al sedintei de reeducare, ce variaza in functie de starea patologica, de varsta si de stadiul de recuperare a pacientului. 1. Pregatirea; 2. Introducerea pacientului in apa; 3. Durata; 4. Ritmul; 5. Frecventa; 6. Odihna; 7. Instiintarea precautiilor. Folosirea mijloacelor de inot, in cadrul tratamentului complex de kinetoterapie isi dovedeste eficienta in corectarea deficientelor fizice, atat prin influentele pozitive exercitate de procedeele tehnice adecvate, cat si prin cresterea obiectivitatii sedintelor de corectare, la care subiectii participa cu un interes mai mare.

Exercitii in bazin cu apa mica: Din stanga cu piciorul stang pe o treapta a scarii bazinului, cu o pluta la spate, apucata diagonal cu mana dreapta jos si stanga sus, extensia ampla a trunghiului cu inspiratie, revenire cu expiratie; Din aceeasi pozitie, indoiri si arcuiri ale trunchiului spre stanga. Aceeasi pozitie initiala, rasucirea triunchiului spre dreapta si extensia cu arcuire; Aceleasi exercitii ca cele trei amintite anterior, dar cu sprijinul piciorului stang cu o treapta mai sus; Exercitiile de indoire si arcuiriale trunchiului trebuie executate cu ambele arcuiri; Din stanga cu fata la scara, cu bratele extinse, stanga sus si dreapta jos, cu mainile apucate, ridicarea genunchiului stang spre suprafata apei; Din aceeasi pozitie initiala, extensia si arcuirea trunchiului si a capului. Mers pe varful piciorului stang, dreptul paseste normal pe talpa, cu mana stanga sustinand un plutitor pe cap si cu cea dreapta pe sold; Mers cu ridicarea piciorului stang spre suprafata apei si cu mainile ca in exercitiul anterior mentionat; Acelasi mijloc cu ridicarea genunchiului stang; Mers cu pas adaugat spre stanga, fandand doar piciorul stang, cu o pluta la spate, apucata asimetric cu mana de partea cimvexitatiii jos, iar ceea de partea concavitatii sus.

Indicatii. Contraindicatii. Indicatiile kinetobalneoterapiei in patologia aparatului locomotor sunt foarte largi, tehnicile specifice fiind puse in aplicare abia dupa explorarea clinica, radiological si de multe ori chiar biologica a pacientului. In general, efectele urmarite sunt: -dobandirea partiala si progresiva a independentei; -cresterea mobilitatii articulare; -facilitarea miscarilor si a gesturilor la persoanele cu handicap sever; -relaxarea musculara; -calmarea durerilor; -vasodilatatia secundara in urma unor bai calde; -reeducarea functionala motorie a unui segment; -reantrenarea segmentara sau globala la efort. Contraindicatiile sunt putin numeroase si destul de simplu de stabilitit. Astfel, putem retine: -orice boala in faza ei acuta; -hipertemia; -inconstientele sfincteriene; -cardiopatiile decompensate; -hipertensiunile arteriale; -insuficientele respiratorii, in conditiile unei capacitati vitale foarte reduse;

-bolile active (tuberculoza); - plagile infectate sau necicatrizante, ulcerele, orice boala de piele contagioasa; -hidrofobia. Apropierea afectiva, vocea calma, palcuta, atentia kinetoterapeutului indreptata permanent spre subiect sunt conditii esentiale in derularea programelor de miscare in apa. Integrarea copiilor si tinerilor cu cerinte educationale speciale este mult mai eficienta cand terapia acvatica este initiata timpuriu. Aceasta forma de tratament trebuie sa vina in intampinarea cerintelor diferitelor grupuri de tratament sau persoanelor cu astfel de nevoi speciale. Ea va completa terapia a sec si va avea ca obiectiv prioritar induziunea si reabilitarea sociala. Ele trebuie sa isi poata valorifica intregul potential, avand aceleasi drepturi ca si ceilalti membrii ai comunitatii.