Logica si argumentare

Logica este cuvnt derivat din termenul elen (logos). n limba greac veche expresia logos avea urmtoarele nelesuri: cuvnt, idee, raiune, ordine. Heraclit din Efes utiliza cuvntul logos cu nelesul de ordine necesar, proprie att cosmosului, lumii materiale ct i gndirii omeneti n forma ei superioar. Filosofii stoici elini au dat cuvntului logos un sens idealist, nelegnd prin logos raiunea cosmic, divin. Mai trziu filosoful Filon Iudeul a utilizat cuvntul logos desemnnd prin el raiunea divin ca for mijlocitoare ntre Dumnezeu i lume. Teologii cretini au utilizat cuvntul logos pentru a desemna raiunea divin ca for mijlocitoare ntre Dumnezeu i lume, identic cu Iisus. Geneza logicii s-a produs n antichitate n lumea Greciei sclavagiste. Necesitatea studierii raionale a gndirii a fost determinat de intensificarea preocuprilor de cunoatere tiinific a lumii faptuite de nvaii elini. Logica este o specie a cunoaterii exacte. Obiectul cunoaterii sale este forma abstract a gndirii umane. n studiul formelor gndirii umane logica separ forma de coninutul informaional, afectiv i volitiv precum i de mijlocul exteriorizrii formei gndului adic limba natural lund n cercetare numai forma intelectiv, cognitiv, raional, obiectiv a gndirii considernd mijlocul de comunicare ca element convenional. Odat fcut aceast prim separaie logica efectueaz a doua operaie: separarea formelor corecte de cele incorecte. n prezent logica exist pe mai multe nivele de structurare. Se practic logica de baz n care coexist logica tradiional, aristotelic sau general i logica modern, matematic sau simbolic numit i logistic. Argumentarea este procesul prin care dovedim, demonstram ceva dovezi obiective sau argumentarea este un proces prin care incercam sa determinam pe cineva sa accepte o idee sau sa fie de acord cu nou intr-o anumita problema. De aici, rezulta ca teoria argumentarii se compune din doua parti:teoria demonstratiei si teoria argumentarii ca arta a convingerii, a persuasiunii.