Universitatea Stefan cel Mare Suceava Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Forfetarea si Factoring-ul in comertul international

Student : Bodnar Ciprian ECTS III GR I

Despre factoring-ul.

Pe la 1900, economistul italian - Vilfredo Pareto a creat o formula matematica pornind dela inegalitatea distributiei bogatiei din tara sa. Acesta a observat ca 20% din populatie detinea80% din bogatia totala. La sfarsitul anilor 1940, Dr. Joseph M. Juran i-a atribuit lui Pareto Regula 80/20, numind-o Principiul lui Pareto. Acest principiu se poate intalni si sub altedenumiri (Legea lui Pareto) si este un instrument foarte util pentru un management de succes.In esenta, Principiul lui Pareto vorbeste despre esentialul 20% versus mai largul si mai putin importantul 80%. Frumusetea conceptului sta in larga sa aplicabilitate : 20% din cauzesunt responsabile pentru 80% din efecte. 1. 20% dintre criminali sunt responsabili pentru 80% dintre crime. 2. 20% dintre strazi sunt responsabile pentru 80% din trafic. 3. 20% dintre clienti sunt responsabili pentru 80% din profit. 4. 20% din produse produc 80% din reclamatii. 5. 20% dintre oameni (tari) produc 80% din poluare(probleme). 6. 20% din forta de vanzari a unei firme produce 80% din incasari. 7. 20% dintre companii controleaza 80% din piata. 8. 20% dintre site-urile de internet produc 80% din traficul total. 9. 20% dintre ziare sunt citite de 80% din populatie. 10. 80% dintre deciziile unei sedinte se iau in 20% din timpul acesteia. 11. 20% dintre noi ii controleaza pe ceilalti 80%. Insa, pe langa caracterul fascinant al Principiului, mai important este sa realizam ceconsecinte practice are acesta si cum pot fi ele utilizate pentru eficientizarea businessului.Avand in vedere ca in doar 20% din timpul nostru producem 80% din rezultate, restul fiind orisipa, cu cat identificam mai repede acel 20% care aduce 80% din profitul businessului nostru,cu atat mai bine.

 Conceptul de factoring
Factoringul consta in posibilitatea exportatorilor de a ceda o parte din creante sau a leceda in totalitatea lor unei/unor institutii specializate in operatiuni de acest gen pe baza unuicontract de factoring in schimbul cedarii unui comision Din perspectiva serviciilor incluse, factoringul este definit ca un produs financiar complexcare combina creditarea, asumarea riscului de neincasare a creantelor, servicii de urmarire siincasare a creantelor, precum si evidenta contabila a creantelor.Factoringul este nu doar o tehnica de finantare in faza de postlivrare, ci si una detransformare in lichiditati a creantelor rezultate in urma livrarii bunurilor sau a prestariiserviciilor.Factoringul este privit si ca un contract incheiat intre furnizorul de marfuri sau prestatorulde servicii (denumit Aderent in cadrul acestui contract) si factor (care poate fi o societate bancara sau o institutie financiara specializata), prin care creantele aderentului din vanzari de bunuri sau prestari de servicii sunt preluate de factor spre a fi mai apoi incasate de catre acestade la debitori. Din perspectiva serviciilor incluse, factoringul este definit ca un produs financiar complexcare combina creditarea, asumarea riscului de neincasare a creantelor, servicii de urmarire siincasare a creantelor, precum si evidenta contabila a creantelor.Factoringul este nu doar o tehnica de finantare in faza de postlivrare, ci si una detransformare in lichiditati a creantelor rezultate in urma livrarii bunurilor sau a prestariiserviciilor. Factoringul este privit si ca un contract incheiat intre furnizorul de marfuri sau prestatorulde servicii (denumit adherent in cadrul acestui contract) si factor(care poate fi o societate bancara sau o institutie financiara specializata), prin care creantele aderentului din vanzari de bunuri sau prestari de servicii sunt preluate de factor spre a fi mai apoi incasate de catre acestade la debitori.

 Originea factoringului
Conceptul de factoring nu este nici pe departe unul nou. Radacinile sale ajung pana la Roma antica, unde producatori bogati si negustori utilizau un agent comercial sau factor pentru aadministra vanzarea marfurilor lor. Inscrisurile istorice arata ca acesti agenti erau folositi cu precadere in Epoca Medievala.Factoringul international isi are originile in secolul al XVII-lea, fiind concentrat incomertul cu textile dintre Anglia si Statele Unite. Creat de practica engleza, factoringul adobandit o amploare deosebita in S.U.A. in conditiile comertului cu coloniile .In ziua de 21 decembrie 1620, cand pelerinii au debarcat de pe bordul vasului Mayflower,aveau un aliat deosebit de important. De fapt, acest partener tacut a fost cel care a facut posibila navigarea acestora din Plymouth (Anglia) catre Lumea Noua, partener cunoscut maitarziu sub denumirea de factor.Acordul incheiat cu un grup de comercianti din Londra avea drept scop finantareaexpeditiei catre Lumea Noua si a reprezentat o forma timpurie a factoringului in care resursele banesti erau avansate in schimbul garantarii rambursarii lor la scadenta.Aceasta noua forma de finantare a avut o contributie esentiala, un rol hotarator in pasireaS.U.A. in randul celor mai industrializate tari din lume. Colonistii din Plymouth stabiliti petarmurile Lumii Noi aveau sa se confrunte cu realitatile construirii unei vieti noi: nevoia de aobtine marfurile si materialele necesare construirii coloniei, pe de o parte, si aceea de a-si platidatoriile implicate de expeditie, pe de alta parte. Astfel s-a ajuns la hotararea de a infiinta parteneriate generale pentru comertul cu marfurilecoloniale si cele engleze astfel incat colonistii sa poata obtine bumbac, articole din lana, arme,iar partenerii acestora sa obtina un profit din care sa-si poata plati datoriile.In cadrul acestor acorduri comerciale, comerciantii londonezi erau denumiti agenti sifactori, avand rolul de a facilita schimbul de marfuri. Astfel, termenul de factor a devenit ocomponenta a vocabularului colonistilor. In timp ce coloniile au parcurs un drum istovitor catreindependenta, factorii au progresat odata cu ei.Dupa castigarea luptei pentru independenta, noua natiune a inceput sa cucereasca vestul.Aceasta a determinat o crestere continua a cererii de produse manufacturate care proveneau maiales din Anglia si celelalte tari europene. Sistemul de distributie de tip agent sau factor acontinuat sa fie principalul mijloc prin care marfurile din Europa ajungeau in America prin anii1800. In schimbul unui comision, factorul si-a asumat responsabilitatea vanzarii marfurilor, agarantat creditul cumparatorilor din colonie si a colectat drepturile exportatorilor europeni.Factorii ofereau chiar si facilitati de depozitare partenerilor. Adeseori, marfurile destinateasezarilor americane erau incredintate factorului inainte de a fi vandute consumatorului final,factorul putand astfel furniza partenerilor europeni informatii cu privire la produsele cerute declientii din colonie. Aceste activitati priveau in primul rand produsele din industria textila. Fabricile din Europa furnizau tesaturile americanilor pe care acestia le prelucrau si letransformau in imbracaminte. Factorul primea marfurile, platind uneori avans expeditorilor-exportatori in schimbul marfii incredintate. De asemenea, factorul platea uneori avansuri periodice in schimbul drepturilor rezultate din vanzarea marfurilor direct

catre clienti.Odata cu izbucnirea primei Revolutii Industriale rolul factorului s-a scimbat semnificativ.Producatorii din industria textila si-au construit propriile fabrici, creandu-si strategii de vanzare pentru a desface productia pe intreg teritoriul tarii. Dependenta acestora de factori in privintavanzarii marfurilor a disparut, acestia devenind din ce in ce mai mult o organizatie specializatain servicii bancare si de credit. In aceste conditii, factorul garanta platile clientilor acceptati si cumpara creantele partenerilor fara recurs.Clientii efectuau platile in acest fel direct catre factor. In plus, factoruldadea avansuri in bani in schimbul valorii marfurilor, care erau controlate fie prin gaj, fie prinrecipisa de depozit.Multe din societatile de factoring de azi isi au originile la inceputul secolului al XIX-lea.Pe masura ce economia s-a transformat dintr-una dominata de agricultura intr-o economieindustriala, factorii au depasit limita industriei textile, acumuland un volum impresionant de datefinanciare prin dezvoltarea unor tehnici de creditare sofisticate si variate. Au aparut de-a lungul tarii noi industrii care aveau nevoie de serviciile specializate, calificate oferite de factori la unnivel mai mult decat satisfacator.

Tipuri de factoring
In functie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare si administrare a creantelor sedeosebesc : Factoring-ul partial facturile sunt supuse unui proces de selectionare, nu toate suntacceptate la cumparare; obligatia incasarii facturilor ii revine aderentului, deoarecefactorul nu preia administrarea acestora; Factoring-ul total toate facturile sunt preluate de la aderent si administrate de catrefactor. Factorul va incasa facturile de la debitor, finanteaza operatiunea si acopera risculde credit. b) In functie de momentul efectuarii platii creantelor de catre factor se disting : Factoringul cu plata imediata (engl. old-line factoring) - factorul plateste contravaloareafacturilor in momentul preluarii acestora ; Factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) - creantele aderentului ii sunt platite inmomentul exigibilitatii acestora ; Factoringul mixt - factorul plateste o parte din valoarea facturilor in momentul prezentarii acestora sub forma de avans (pana la cel mult 85% din valoarea acestora),diferenta urmand sa fie platita la o data ulterioara.c) In functie de confidentialitatea operatiunii putem deosebi : Factoring inchis (numit si scontare confidentiala a facturilor) - permita clientului sa pastreze secret faptul ca a apelat la un factor ; Factoring deschis

- exportatorul/aderentul cedeaza factorului toate creantele notificandimportatorii/debitorii.d) In functie de dreptul de regres pe care banca il poate exercita asupra aderentului putem vorbidespre : Factoring fara regres (engl. non-recourse factoring) - factorul plateste aderentuluicontravaloarea acceptata a facturii sau facturilor, de regula 85% imediat dupa emitere si 15% in termen de 180 de zile de la data scadentei facturii, chiar daca nu incaseaza (totalsau partial) una sau mai multe dintre facturi. In intervalul de 180 de zile de la scadentafacturii(lor) banca incearca sa recupereze sumele de la debitor sau, eventual, de lasocietatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat impotriva riscului de neincasare.Factorul nu se indreapta catre aderent in vederea recuperarii contravalorii facturilor neavand drept de regres asupra acestuia ; Factoring cu regres (engl. recourse factoring) - in caz de neplata factorul isi va recuperasumele neincasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitareacontului curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei . In functie de participantii la operatiunea de factoring putem distinge :

Factoring intern (engl. domestic factoring) - la baza acestei operatiuni nu sta un contractcomercial international, se desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari si, in cadrul ei, intervineun singur factor; Factoring international (engl. international factoring) - presupune existenta unuicontract comercial international, in cadrul operatiunii intervin doi factori (factorul deexport si cel de import). Factorul de export cumpara creantele exportatorului (numit siaderent) asupra importatorului, cedandule apoi factorului de import.

Factoring national si factoring international

Factoringul international (cunoscut si sub denumirea de factoring de export in valuta) esteca aceasta din urma trebuie sa indeplineasca una din urmatoarele conditii: 1) contractul de export sa aiba prevazuta o modalitate de plata asiguratorie cum ar fiacreditivul sau scrisoarea de garantie bancara ; 2) riscul de neplata din partea debitorilor externi sa fie acoperit de o societateinternationala de factoring ; 3) sa existe asigurare impotriva riscului de tara pentru exporturi in tari altele decat cele dincategoria a, din partea EXIMBANK (acest risc adica cel de tara fiind evaluat pe baza unor factori economici si politici) si impotriva riscului de neplata, din partea oricarei alte societati deasigurare-reasigurare. Multe din caracteristicile de baza ale factoringului se refera atat la factoringul national, ct si la cel international, astfel 1) finantarea acordata pentru creante, 2) controlul creditului si acceptarea riscului de credit, 3) mentinerea registrului de vanzari,

4) colectarea facturilor, 5) criteriile de acceptare. 6) . Partile implicate in contractul de factoring In mecanismul de aplicare a operatiunilor complexe de factoring sunt implicate 3 pari: A.aderentul un productor-vnztor de mrfuri, prestator de servicii sau executant delucrri, care, n baza contractului cu factorul, i remite acestuia toate creanele materializate nfacturi, cu meniunea c au fost cedate, plata lor urmnd a fi efectuat de factor; B.factorul un stabiliment financiar (banc comercial, societate de asigurare saureasigurare, cooperativ de credit) n schimbul comisionului pltete aderentului toatecreanele acceptate i, subrogndu-se n drepturile aderentului, urmeaz s ncaseze la scadencreanele de la debitorii aderentului; C. debitorii clienii aderentului, cumprtorii de mrfuri, beneficiarii serviciilor saulucrrilor, care sunt notificai asupra subrogrii factorului n drepturile aderentului, precum iasupra obligaiei de a face plata facturii direct i numai factorului.

Cum functioneaza factoring-ul?

 Mecanism de derulare
Intre exportator (in calitate de vanzator) si importator (in calitate de cumparator) seincheie un contract comercial international. Factorul de export poate avea diversi corespondentiin functie de modalitatea de plata inscrisa in contractul comercial:factorul de import, in cazul in care modalitatea de plata este ordinul de plata simplu; banca emitenta (banca importatorului), daca modalitatea de plata prevazuta in contract esteordinul de plata documentar sau acreditivul documentar irevocabil sau daca plata este garantata printr-o scrisoare de garantie bancara; societatea de asigurare, in cazul in care exportatorul saasigurat impotriva riscului de neplata si/sau a riscului de tara la o societate de asigurare. Vanzatorul completeaza si depune formularul standard de cerere de finantare prinfactoring la factorul de export. acest formular contine pe langa anumite informatii generale(solicitant, obiectul de activitate, informatii despre structura debitorilor, informatii desprevanzari, informatii despre importuri etc.) si anumite informatii suplimentare despre fiecare clientin parte (denumire client, adresa, persoana de contact, numarul de inregistrare la RegistrulComertului, codul fiscal, vanzari estimate etc.). Cererea de factoring este transmisa de la factorul de export catre cel de import prinsistemul EDIFactoring si se solicita un plafon pentru operatiunea respectiva de catre factorul deimport. Factorul de import colecteaza date in vederea efectuarii analizei economico-financiare sia analizei bonitatii debitorului. Daca analiza efectuata de factorul de import este favorabila, acesta va transmite catrefactorul de import plafonul preliminar, conditiile si costurile operatiunii de factoring Factorul de export va transmite exportatorului conditiile si costurile totale ale operatiunii(conditiile si costurile factorului de export si a celui de import). Vanzatorul accepta conditiile si costurile celor doi factori.8. Intre vanzatorul-exportator (in calitate de aderent) si societatea de factoring sau bancacomerciala care ofera servicii de factoring (in calitate de factor de export) se va incheiacontractul de factoring international. In baza acordului-cadru interfactori si a contractului defactoring, se incheie intre cei doi factori (factorul de export si factorul de import) un acordindividual pe respectivul contract comercial. Factorul de export va finanta activitateaaderentului, va administra facturile si va acoperi riscul de credit (pentru restul de plata), factorulde import fiind cel care va administra facturile pentru debitorii din tara sa, va colecta creantele siva acoperi riscul de credit. Aderentul isi notifica debitorii despre existenta contractului de factoring si despre faptulca platile se vor face in contul si in favoarea factorului de export. Intre factorul de import siimportator nu exista o relatie contractuala, ci o relatie legala de tip creditor-debitor, nascuta dincedarea drepturilor de creanta de la exportator de la factorul de export si de la acesta catrefactorul de import.10. Debitorul isi da (sau nu) acceptul, in cazul in care refuza, facturile vor fi recesionatefactorului de export si nu mai are loc operatiunea de factoring Factoring-ul reprezinta solutia optima pentru companiile care : sunt nou infiintate sau infiintate de curand; nu detin alte garantii in afara de propriile incasari; detin creante ce provin din livrari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii;

au o crestere rapida a cifrei de afaceri sau cu o cifra de afaceri sezoniera; au cifra anuala de afaceri mai mare de 300.000 EUR ofera termene mari de plata au nevoie urgenta de numerar au acces insuficient la alte surse de finantare desfasoara toate tipurile de activitati economice in special cele legate de comertul cu bunuri de larg consum, productie si servicii. Beneficiile factoringului Comisioane competitive Abordare flexibila Obtinerea rapida a capitalului circulant Indreptarea atentiei asupra dezvoltarii afacerii Cresterea volumului vanzarilor Eliminarea riscului si creantelor neincasate Imbunatatirea situatiei financiare Plata la timp sau in avans a furnizorilor pentru obtinerea discounturilor financiare Pastrarea structurii actionariatului, nefiind nevoie sa renunti la o parte a afacerii tale pentru a obtine finantare Neacumularea de noi datorii Natura juridic a contractului de factoring Conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 469/2002, contractul de factoring este incheiat intreo parte denumita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancarasau o institutie financiara specializata, denumita factor, prin care aceasta din urma asigurafinantarea, urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeazafactorului, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti".

Particularitatile contractului de factoring

Contractul de factoring se inscrie in categoria contractelor comerciale sinalagmatice,consensuale, oneroase si cu executare succesiv.

Pe langa aceste caracteristici generale sedisting cateva elemente specifice acestui tip de contract: este un contract de adeziune deoarece aderentul, in scopul obtinerii creditulu accepta ansamblul clauzelor impuse de factor, mai cu seama cele in legatura cu alegereaclientilor; are un caracter personal (intuitu personae) in privinta aderentului, deoarecefactorul incheie contractul numai cu aderentii care isi conduc afacerile cu diligenta si pe care iiverifica in acest sens; clauza de exclusivitate se refera la cedarea de catre aderent a tuturor creantelor saua unor categorii de creante in favoarea aceluiasi factor (de exemplu in privinta tuturor vanzarilor efectuate in anumite tari precizate in contract). Aceasta clauza nu poate viza o creanta izolata cain cazul cesiunii de creanta sau a operatiunii de scontare a cambiei. In unele state, operatiunile de factoring sunt reglementate prin dispozitiile legii civileaplicabile cesiunii de creanta (Italia, Belgia, Olanda, Anglia) sau subrogatiei conventionale(Franta). Contractul de factoring are insa o configuratie particulara, care il defineste ca un tot unitar si de sine statator, cu un regim juridic propriu, distinct nu doar de cesiunea de creanta ci si desubrogatia conventionala, pe care le implica. El presupune: un raport contractual al aderentului(de vanzare-cumparare, prestare de servicii, executare de lucrari) cu diferiti beneficiari, debitoriai platii prestatiilor efectuate de aderent; creditul acordat de factor aderentului din momentulcedarii creantelor pana la incasarea lor de la debitori; cesiunea creantelor de la aderent infavoarea factorului cesionar, care din momentul platii facute aderentului se subroga in drepturileacestuia fata de debitori. Contractul de factoring nu poate fi asimilat imprumutului garantat cu gajul factorului sinici nu poate fi redus la mandatul comercial, deoarece, in prima ipoteza, factorul detine proprietatea si nu gajul creantelor cedate, iar in cea de-a doua situatie, multitudinea obligatiilor factorului depaseste angajamentele unui mandatar. Mandatarul se obliga sa transmitamandantului sumele efectiv incasate, in timp ce factorul se obliga sa plateasca intreaga valoare acreantelor aderentului, suma urmand a fi ulterior incasata, factorul asumandu-si si risculinsolvabilitatii debitorilor.Spre deosebire de mandatar, factorul devine proprietarul creantelor si poate prin urmare sle transmit altui factor n cadrul operaiunilor internaionale. Astfel, factorul, n calitate demandatar al aderentului, nu ar putea transmite valoarea creanelor ctre aderent naintea ncasriiefective a creanelor, nu i-ar puta asuma riscul insolvabilitii debitorilor cedati si nici nu ar putea incasa creantele cedate in favoarea sa.Factoringul nu poate fi conceput decat ca o operatiune vizand totalitatea creantelor aderentului, spre deosebire de mandat care se poate referi si la o singur operatiune izolata. Desi factoringul are afinitati cu tehnica scontului, deoarece ambele se realizeaza printr-o cesiunede creanta, el implica incredere si acordarea creditului inainte de scadenta, intre cele douaoperatiuni existand deosebiri esentiale. Scontul are efecte asupra unei operatii izolate si nuasupra tuturor creantelor in cazul carora intervine clauza de

exclusivitate; scontul implicaexistenta unui titlu negociabil, imprumutatul ramanand garantul operatiunii. Factoringul se distinge si de operatiunea de asigurare de credite, deoarece societatea deasigurare isi asuma obligatia ferma de a plati numai in cazul in care debitorul principal nu plateste, spre deosebire de factor care, devenind beneficiarul valorii tuturor creantelor acceptatedin momentul cesiunii acestora, isi asuma obligatia imediata de plata. Avantaje si dezavantaje Posibilitatea de a obtine finantarea intr-un termen foarte scurt, fara a lua in consideraregradul de indatorare al societatii si fara garantii suplimentare. Astfel, se acorda finantarea inziua prezentarii facturilor, dupa semnarea acordului de factoring.Imbunatatirea "cash-flow"-ului, datorata perioadei de obtinere a lichiditatilor mult maiscurte decat in cazul unui credit. In plus, spre deosebire de credit, fondurile obtinute nu trebuiesa respecte o anumita destinatie, putand fi investite in functie de necesitatile imediate aleclientului. Pentru comerciantii care apeleaza la factoring, facilitatile sunt completate de faptul canumarul documentelor ce trebuie prezentate bancii sau firmei de factoring este mult mai redusdecat in cazul solicitarii unui credit. In urma analizarii documentatiei, factorul poate refuzaacordarea serviciilor numai in cazul existentei unor legaturi de actionariat intre aderent si debitor sau in cazul conditionarii platilor de vanzare, plata in avans ori la livrare.Prin factoring, firmele angrenate in tranzactii comerciale mai beneficiaza si de faptul ca se pot concentra pe dezvoltarea afacerii prin extinderea productiei si a vanzarilor, in timp cefactorul se ocupa de urmarirea incasarii si evidenta facturilor derulate prin factoring. Avantajele si dezavantajele factoringului pentru exportatorAvantaje: Prin intermediul factoringului, aderentul, transmitand creantele, realizeaza o incasareimediata si irevocabila a valorilor nominale (concretizate in facturi) din partea factorului, careapare ca un finantator al aderentului pana la achitarea efectiva de catre client a facturilor.Clientul trebuie sa faca fata obligatiilor lunare catre bugetul de stat, cheltuielilor cu chiriile,energie, apa, salarii, precum si achizitionarea unor mari cantitati de materii prime. Factoringul permite aderentului sa dispuna de capitalul necesar continuarii comertului, sa-si reduca ciclul derotatie a fondului de rulment prin plata imediata a facturilor de catre o singura institutie financiara si nu de multitudinea clientilor, sa-si concentreze atentia asupra comertului propriu-zissi, in final, sa realizeze o crestere a cifrei de afaceri si a beneficiilor. Perioada de obtinere delichiditati este mult mai scurta decat in cazul unui credit, fara a fi necesara respectarea uneidestinatii precise precum in cazul unui credit. In plus, numarul de documente necesar obtineriifinantarii prin factoring este mult redus in comparatie cu documentatia necesara obtinerii unuicredit. Eliminarea riscului insolvabilitatii partenerului comercial al aderentului, un atare riscasumandu-si factorul. In cazul operatiunii de factoring fara recurs, factorul isi va asuma acestrisc, eliminand astfel cheltuielile din contul de profit si pierdere implicate de risculinsolvabilitatii. Preluand postul clienti din contabilitatea aderentului si prin fructificarea sistemuluicontului curent, factoringul contribuie la simplificarea evidentei contabile a aderentului si lareducerea aparatului sau functional de urmarire financiar-contabila privind incasarea facturilor,asigurand acestuia reducerea volumului de fonduri necesare activitatii

curente si posibilitateafolosirii mijloacelor financiare in alte scopuri. Factorul efectueaza toate operatiunile legate defacturile aderentului, le proceseaza introducandu-le in sistemul sau informational, alaturi deincasarea acestora. La finele fiecarei luni intocmeste rapoarte financiare complexe privindoperatiunile efectuate. Aderentul beneficiaza din partea factorului de facilitati curente de trezorerie, fie princreditele ce i se acorda, fie prin alimentarea contului curent cu lichiditati necesare operatiunilor de plati curente, de servicii bancare de specialitate, fie pe linia contractului bancar al garantieicreditelor, fie pe analiza eficientei economice a activitatii factorului de export. Asumandu-si sarcina postului clienti din administratia aderentului, factorul devine ungestionar si un consilier al aderentului sau atat in selectarea clientilor sub aspectul bonitatiiacestora, cat si in orientarea politicii sale comerciale, aderentul pierzand insa in acest fel o partedin autonomia economico-financiara. Implicarea factorului in gestionarea afacerilor clientuluisau aderentul este nsotita de o gama larga de servicii, precum si de aspecte legate demetodele moderne de gestiune si contabilitate, studii de conjunctura si analiza a pietei externe,servicii juridice, de natura a-l face pe aderent mai operational, de a-i spori siguranta si largirea pietei prin stabilirea de relatii cu parteneri de o certa capacitate de plata. Capital nelimitat. Factoringul este singura sursa de finantare prin care finantarile crescodata cu vanzarile. Pe masura cresterii cifrei de afaceri devin disponibile sume de bani invederea satisfacerii cererii crescande de finantare. Factoringul nu impune o modificare in structura actionariatului unei societaticomerciale. Acest lucru inseamna ca actionarii nu vor trebui sa renunte la cota lor din capitalulsocial ori sa accepte parteneri noi. Factorul furnizeaza rapoarte detaliate regulate permitand o mai buna gestionare a cash-flowului. Nu exista limite geografice privind operatiunile de factoring. Un factor poate lucra inorice zona, iar clientul poate avea parteneri comerciali oriunde in lume. Aderentul profita din plin de disconturile, reducerile acordate pentru plata imediata(engl. early payment discount), precum si de cele acordate pentru cantitatile de marfa maricomandate (engl. volume discount). Daca o afacere poate economisi intre 2-5% din costulmateriilor prime necesare productiei prin simplul fapt ca aderentul are banii necesari de a leachita in termen de 10 zile, acest lucru reduce in mod semnificativ costul real al finantarii prinfactoring. Utilizand factoringul aderentul inceteaza sa mai ofere reduceri pentru plata imediata.Atata timp cat exportatorii isi incaseaza creantele imediat, ei nu vor mai trebui sa acordediscounturi pentru plata imediata. Obtinand aceste economii si profitand de discounturile primite pentru plata imediata, aderentul este capabil sa compenseze costul factoringului. Operatiunile de factoring sunt mai putin costisitoare decat organizarea unuicompartiment propriu de urmarire si colectare a creantelor. Institutul Sofres, intr-un studiu din1999, arata ca, in primul caz, comisioanele de factoring reprezinta in Franta intre 0,5 si 2% dincifra de afaceri, in timp ce costurile de organizare ale unui compartiment specializat sunt de cel putin 2,5% din cifra de afaceri . Mobilizarea prin factoring international a creantelor scadente la termen nu reprezintadin punct de vedere contabil o datorie. Fiind o operatiune de vanzare-cumparare, creantatranzactionata nu se reflecta in posturile bilantiere de datorii ale exportatorului

majorand nivelulacestora. Factoringul nu reprezinta un imprumut, ci o forma speciala de mobilizare a unor creante scadente n viitor. Prin urmare, exportatorul are posibilitatea ca, separat de mobilizarea prin factoring a creantelor scadente la termen, sa apeleze si la credite bancare pentru acoperireaaltor nevoi suplimentare. Dezavantaje: Mobilizarea creantelor scadente la termen are loc in cuantum de cel mult 80% dinvaloarea totala a creantei, diferenta decontandu-se la scadenta din valoarea platii dispuse de catre importator prin intermediul factorului de import, dupa deducerea valorii dobanzii si acomisioanelor datorate factorului de export. Exportatorul poate apela la factoring doar pentru creantele platibile la termen scurt (deregula pana la 120 zile si doar exceptional 180 zile). Operatiunea poate fi efectuata si cu recurs asupra exportatorului. Exportatorul poate avea obligatii de livrare/prestare catre importator peste limita decredit stabilita de factorul de import si poate fi astfel preocupat de cautarea altor surse definantare. Cheltuielile totale de finantare sunt exclusiv in sarcina exportatorului, acesta suportandatat costul finantarii (dobanda), cat si valoarea comisioanelor percepute de catre factorul deexport.

Avantajele i dezavantajele factoringului pentru factorul de export

Avantaje: Pentru aceeasi operatiune, factorul de export poate apela la mai multi factori de importdin tara importatorului atunci cand valoarea exporturilor efectuate de exportator este mare sifactorul de export nu este dispus sa se expuna pe un singur factor de import sau atunci candfactorul de import nu poate acoperi intreaga valoare a exportului prin limita de credit alocata. Factoringul este totodat si o operatiune de plasament, in conditii de risc redus, intrucatriscul de credit este preluat de catre factorul de import sau operatiunea este efectuata cu recursasupra exportatorului. Incasarea unor comisioane si dobanzi corelate cu costul resurselor atrase pentrufinalizarea operatiunii, cu riscul, valoarea si scadenta operatiunii. Dezavantaje: Potentiale intarzieri in incasarea creantelor datorita faptului ca plata este dispusa de catreimportator in favoarea factorului de import, urmand ca factorul de import sa transfere maideparte sumele incasate in favoarea factorului de export. Practica arata insa ca importatorul estemai preocupat de achitarea obligatiilor sale catre factorul de import din tara sa decat fata deexportator, pentru a nu isi afecta imaginea pe piata locala. In acest fel, implicarea factorului deimport in procesul de transfer al fondurilor nu mareste durata transferului, importatorul fiind preocupat de achitarea la termen sau chiar in avans a datoriilor sale catre factorul de import. Prin operatiunea de factoring factorul de export isi asuma riscul de credit si, in cazul unor dispute comerciale dintre exportator si importator, factorul de import nu este obligat saefectueze plata in favoarea factorului de export.

Avantajele si dezavantajele factoringului pentru importator Avantaje: Este forma cea mai ieftina de finantare pe termen de 120-180 zile, deoarece toatecheltuielile de finantare sunt suportate de exportator. Perioada de credit ii permite importatorului sa achite valoarea bunurilor achizitionatedin sumele obtinute ca urmare a valorificarii acestora pe piata locala, iar in cazul in careincasarea totala sau partiala a acestor bunuri are loc intr-un interval mai mic de 120-180 zile, el poate utiliza temporar aceste resurse financiare in alte scopuri. Comisioanele sau spezele bancare pentru transferuri de fonduri in interiorul tarii catrefactorul de import sunt, de regula, mai mici decat cele percepute de banci pentru transferuri inafara tarii in favoarea exportatorului, importatorul putand astfel realiza economii cucomisioanele si spezele bancare. Dezavantaje: In conditii de inflatie, profitabilitatea tranzactiei comerciale poate fi diminuata pentruimportator prin deprecierea accelerata a monedei nationale fata de moneda in care este reflectataobligatia de plata catre exportator, acest fenomen concretizandu-se intr-o cheltuiala financiara. Avantajele si dezavantajele factoringului pentru factorul de importAvantaje: Importatorul acorda o mai mare importanta obligatiilor sale de plata catre factorul deimport, situat in aceeasi tara, decat exportatorului, pentru a nu isi afecta imaginea de pe piatainterna. Factorul de import poate decide sa nu acorde limita de credit daca operatiunea de preluare a riscului de credit pe un anumit debitor i se pare prea riscanta. Incasarea unor comisioane de urmarire si incasare a creantelor, precum si de acoperire ariscului de credit Dezavantaje: Acopera riscul de neplata din partea importatorului in baza limitei de credit alocateacestuia si, cu cat scadenta de plata este mai indepartata, cu atat riscul de neplata poate sacreasca. Factorul de import este obligat sa efectueze platile in favoarea factorului de export dacaimportatorul intarzie la termenul scadent, in lipsa unei dispute comerciale intre exportator siimportator. Aceasta obligatie este suspendata daca intre exportator si importator exista disputereferitoare la nerespectarea obligatiilor contractuale de catre exportator, cum ar fi deficientele decalitate sau de cantitate, intarzieri la livrare etc.

Costurile factoringului
Protectia impotriva riscului de neplata a debitorilor si finantarea creantelor inainte descadent a atrag evident costuri pe care institutia de factoring le recupereaza de la aderent.Valoarea comisioanelor percepute de firmele de factoring este stabilita pe baza mai multor criterii, intre care bonitatea beneficiarului, termenul de plata, numarul de facturi gestionate decatre firma de factoring. Cumulat, vorbim de un cost total de aproximativ

2,8%-3% dinvaloarea facturii, la un termen de plata de 60 zile, in conditiile in care aceasta este asigurata siaderentul primeste 80% din valoarea ei la momentul emiterii sau cesionarii. Costul perceput pentru operatiunile de factoring se imparte in taxa pentru administrarea tranzactiei si o taxaseparata pentru finantarea propriu-zisa a operatiunii. Astfel, exista un comision de factoring siunul de finantare. Costurile sunt transparente si foarte usor de cuantificat: comisionul defactoring, care se percepe pentru colectarea si eventual asigurarea facturii si se aplica la valoareanominala a facturilor achitate si reprezinta 0,5-1% pentru serviciile de factoring intern (in lei) si1-2% pentru serviciile de factoring de export (in valuta), si coeficientul de factoring, asemanator cu dobanda bancara, care se aplica la valoarea din factura care a fost avansata, din momentulavansului si pana cand factorul incaseaza factura de la beneficiar", a precizat Adrian Berbec(Relationship Manager la IFN Sterling Factor).

Tendinte privind factoringul n economia mondiala

Prima piata importanta pe care factoring-ul si-a facut aparitia a fost cea a Statelor Unite,unde, pana in anii "60, majoritatea firmelor de specialitate au fost familiale. Din 1980, bancile au sesizat oportunitatea promovarii unor asemenea servicii si au demarat o masiva achizitie asocietatilor de factoring.Cheia succesului nu o reprezinta insa marimea pietei, deci o raportare la SUA esteinadecvata in context. De asemenea, nu conteaza prea mult nici cunoasterea conceptului defactoring. Ceea ce conteaza este organizarea corespunzatoare a companiilor specializate siconstientizarea faptului ca factoring-ul are propria cultura in domeniu. De exemplu, schimburilede cunostinte intre membrii unor retele de factoring, precum Factors Chain International", aucontribuit la cresterea profesionalismului. Ca urmare, companii nationale din domeniu audevenit capabile sa opereze pe plan international.Analiza se sprijina pe datele statistice furnizate de principalele organizatii de factoring. Dela aparitia lui, cnd se limita strict la finantarea industriei textile si de mbracaminte, factoringulsi-a extins sfera de cuprindere asupra unor domenii cum ar fi productia de articole de sport, jucarii, materiale de constructii, echipamente de comunicatii, precum si n industriile ceutilizeaza tehnologie avansata (calculatoare, telefonia mobila, camere digitale etc.). Schimbarile rapide si numeroase din domeniul afacerilor creeaza oportunitati de a vinde produsele pe scara mondiala. mbunatatirea tehnologiei informationale si a transporturilor au produs schimbarea frontierelor traditionale care au definit limitele pietelor. Acest lucru a condusla o accelerare a schimburilor comerciale n toate zonele geografice ale lumii si, pentru a ficompetitive, companiile sunt obligate sa ofere termene de plata flexibile clientilor, ceea cedetermina o nevoie acuta de resurse financiare. Astfel, odata cu cresterea operatiunilor comerciale la nivel mondial, are loc o crestere proportionala a operatiunilor de factoring. Una din particularitatile industriei factoringului este faptul ca segmentul cel mai mare dinoperatiunile desfasurate l detine factoringul intern, nsa se apreciaza ca n urmatorii ani sectorulinternational va deveni din ce n ce mai ridicat. De asemenea, ponderea cea mai mare n cadruloperatiunilor de factoring o detin cele fara recurs. De-a lungul istoriei sale ndelungate, industria factoringului s-a adaptat n permanenta laschimbarile ce au avut loc, dezvoltnd noi tehnici, metode si instrumente

eficiente afacerilor.Aceasta flexibilitate si adaptabilitate va permite industriei factoringului sa satisfaca si n viitor nevoile financiare ale companiilor.

Tendinte privind factoringul n economia Romniei

Finantarea prin factoring a activitatii ntreprinderilor a aparut recent n tara noastra, lamijlocul anilor '90, aflndu-se nca ntr-un stadiu primar de implementare, att la nivelul societatilor bancare, ct si sub aspectul utilizarii acesteia de catre ntreprinderi. Piata factoringului n Romnia este n prezent extrem de redusa, att sub aspectul volumului, ct si subaspectul societatilor furnizoare de asemenea servicii, n principal datorita lipsei de experienta sitraditie a societatilor bancare, a reglementarilor legale n domeniu, datorita conditiilor restrictive privind accesul la aceasta forma de finantare pentru ntreprinderile mici si mijlocii si, n special,lipsei de competivitate a produselor realizate n tara noastra, nsa prezinta un potential deosebitde ridicat.Pentru a ilustra cele afirmate mai sus vom prezenta n continuare cteva date cecaracterizeaza dimensiunile pietei factoringului din tara noastra. Volumul operatiunilor defactoring realizate n Romnia n anul 2001 s-a ridicat la 105 milioane de EURO, ceea ce areprezentat o crestere de 175% fata de anul 2000 si de 552% fata de anul 1996 (19 milioane deEURO).Anual se nregistreaza, n medie, o crestere de aproximativ 70% depasind semnificativ ratade crestere anuala nregistrata la nivel mondial (aproximativ 10-12%). Acest lucru dovedesteclar ca piata factoringului se afla ntr-o schimbare si dinamica continua. Ponderea cea mai marecontinua sa o detina operatiunile de factoring care finanteaza exporturile ntreprinderilor din taranoastra (aproximativ 86%), aceasta reflectnd o pozitie contrara tendintelor manifestate la nivelmondial. Cu un volum de creante factorate de circa 1,3 miliarde de euro in 2007, Romania se plaseaza la aproximativ acelasi nivel cu tari mult mai mici, ca Slovacia sau Croatia si mult inurma Poloniei (7,9 miliarde de euro), Cehiei (4,8 miliarde de euro) sau Ungariei (3,1 miliarde de euro). De la infiintare, in 2004, am incercat sa educam persoanele din managementulsocietatilor romanesti, in sensul ca pot beneficia de o finantare fara a mai pune ipoteci pe bunuri,gaj pe cont, ca pot beneficia de o asigurare fara sa achite comisionul de asigurare in avans...Europa de Vest este mult mai educata in ceea ce priveste factoringul, pentru ca acolo aceastaactivitate se uziteaza de peste 25 ani. In Vest, apeleaza la factoring atat companiile mici, inspecial pentru imbunatatirea cash-flowului, cat si cele mari, pentru a-si asigura incasarile si a-siexternaliza serviciile de colectare. Incet-incet factoringul va deveni si la noi o unealtaindispensabila pentru un manager", este de parere Adrian Berbece, Relationship Manager la IFNSterling Factor. Pentru 2008 valoarea acestora a atins aproximativ un nivel de 1,7-2 miliarde euro, adica ainregistrat o crestere cu minim 30%. Din totalul operatiunilor, o pondere de 20% a fost detinutade operatiunile de factoring international - export si import - si 80% de cele de factoring domestic", a declarat directorul departamentului Factoring din cadrul BRDGroupe SocieteGenerale, Mihaela Dimitriu. n continuare vom prezenta cteva caracteristici comune ale societatilor bancare privindderularea operatiunilor de factoring.

Sectoarele de activitate considerate ca fiind adecvate pentru derularea operatiunilor defactoring si avute n vedere la selectarea clientilor de catre societatile bancare din tara noastrasunt urmatoarele: exploatarea si prelucrarea lemnului, sticla, portelan, faianta, confectii, textile, pielarie, ncaltaminte, blanuri, electronica, electrotehnica, articole de uz casnic, industriaalimentara, lemn, celuloza, hrtie, nefiind nsa excluse nici alte domenii de activitate. Tarile acceptate de catre societatile bancare pentru derularea operatiunilor de factoring deexport sunt urmatoarele: Australia, Austria, Africa de Sud, Belgia, Canada, China, Cipru, Cehia,Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Mexic,Maroc, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Singapore, Slovenia,Slovacia, Spania, S.U.A., Turcia, Thailanda, Ungaria. n aceste tari exista societati bancare sausocietati specializate n servicii de factoring corespondente, afiliate la organizatiile de factoringinternationale prin intermediul carora se desfasoara acest gen de operatiuni. In prezent, piata autohtona a serviciilor de factoring bancar este impartita intre BRD(27%), BCR (23%), Raiffeisen (19%), UniCredit (19%) si ABN Amro (12%).BRD Groupe Societe Generale a derulat, in anul 2007, operatiuni de factoring in valoarede 1,7 miliarde lei, ceea ce reprezinta o crestere cu 151% fata de 2006. In structura operatiunilor,cea mai mare crestere, de aproximativ 150%, au inregistrat-o operatiunile de factoring intern,care au atins un nivel de 1,25 miliarde lei, in timp ce volumul operatiunilor de factoringinternational export si import a crescut cu 147% comparativ cu anul 2006. Banca ainregistrat, anul trecut, 496 de clienti care au accesat serviciile de factoring, ceea ce corespundeunui portofoliu de peste 1000 de debitori si peste 180.000 facturi administrate.Produsele de factoring ale BRD acopera atat piata interna, cat si pe cea internationala(export si import), in varianta cu si fara regres asupra clientului. In functie de propriile necesitati,clientii pot accesa intregul pachet de servicii de factoring - finantare, administrare de creante,colectare, acoperirea riscului de neplata,sau o combinatie de cel putin doua dintre acestea.BRD a fost clasata de organizatia Factors Chain International pe locul 6 in lume lacategoria "Cel mai bun factor de export si de import" din punctul de vedere al calitatii serviciilor oferit

Comparaie factoring - credit bancar : Factoring Finanare

In loc de concluzie
Credit bancar Finanare

Administrarea creanelor Servicii de colectare Acoperire riscului de neplat

Avantajele cheie ale factoringului Esti platit la timp : in loc sa astepti intre 30 si 60 de zile pana incasezi o factura, totul se poate intampla in 24 de ore datorita factoringului. Dispui de capitalul necesar pentru a onora viitoarele comenzi: pentru a mentine ritmul deactivitate normal ai nevoie de furnizori si de oameni care trebuie platiti. Factoringul iti vine inajutor. Iti poti plati furnizorii la timp: relatia cu furnizorii este una destul de importanta; plata latimp te ajuta sa o pastrezi in cele mai bune conditii si pe viitor. Obtii banii intr-un interval foarte scurt: avand in vedere ca procedurile de factoring suntmult simplificate si difera de cele specifice acordarii unui imprumut bancar, tot procesul dureazafoarte putin. Suma variaza in functie de valoarea facturilor emise: tu primesti 80% din valoareafacturii in avans iar restul de 20% minus comisionul aferent dupa ce clientul achita factura. Costurile sunt reduse: platesti numai ce utilizezi. Ai mai mult timp pentru a te dedica afacerii tale: in loc sa urmaresti facturi si sumeincasate, poti sa te dedici dezvoltarii companiei, atragerii de noi clienti sau diversificariiactivitatii. Iti poti planifica foarte usor pasii de dezvoltare a afacerii: avand posibilitatea de aanticipa cu maxima precizie capitalul de lucru de care vei dispune in viitor, iti este foarte usor sa-ti faci un business plan realist. Nu ai nevoie de garantii colaterale: facturile emis sunt de-ajuns, nu sunt necesare altegarantii. Esti protejat impotriva clientilor rau platnici: factoringul preia de pe umerii tai povaraurmaririi si atentionarii clientilor care intarzie sa plateasca in intervalul agreat.

FORFETAREA
Definirea forfetrii
Forfetarea este un instrument de finanare a exportului. n afacerileinternaionale vnzarea mrfurilor este condiionat n mare msura de gasirea celor mai bune posibiliti de finanare a acestora, n cadrul variantelor de plat i creditare a operaiunilor de export.

Forfetarea const n cumprarea creanelor de export de scurt, medie i lung durat fr posibilitatea de drept de recurs asupra exportatorului n caz de neplat. . Analiz

comparativ ntre factoring i forfetare

Literatura mondial de specialitate consider c forfetarea este strns nrudit cu factoringul, ntruct apar multe elemente comune ntreaceste dou instrumente de finanare.Fcndu-se o analiz comparativ ntre structura, caracterul,coninutul i forma celor dou instrumente de finanare, cu toate c la ambele se realizeaz transformarea crean elor n lichiditi prin vnzarea creanelor rezultate din livrarea mrfurilor sau din prestri de servicii unei tere persoane (factor sau forfetar), totui acestea difer unul de cellalt n mod esenial prin urmtoarele: -la forfetare nu sunt cumprate toate creanele unei ntreprinderi, cinumai unele crean e de export cu termen lung de scaden; -n toate cazurile vnzarea prin instrumentul de forfetare excludeposibilitatea dreptului de ac ionare n regres contra exportatorului, ncazul imposibilit ii de ncasare a crean elor; -asumarea obliga iei de plata crean ei se face de ctre importator i banc; -prestrile de servicii complementare, care sunt obinuite lafactoring, n cazul forfetarii nu sunt preluate de ctre forfetar; -durata contractelor la cele douinstrumente de finan are este diferit: n cazul afacerilor de forfetare, durata contractelor se situeaz ntre ase luni i cinci ani, n timp ce durata contractelor de factoringeste de maximum 180 de zile; -contractele de forfetare sunt ncheiate cu crean e n cele maiputernice valute existente pe pia a mondial, cum ar fi, de exemplu,dolarul american, euro, lira englez, francul elve ian etc.,i suntdeterminate de adresa importatorului.Modul de calculi elementele principale de calculaie a costurilor ncazul acestui instrument de finanare a exportului ne furnizeaz o seriede date relevante pentru n elegereai mai profunda afacerilor deforfetare. De la nceput trebuie men ionat faptul cn afacerile deforfetare costurile sunt relativ mari, dar din acest punct de vederetrebuie s lum n considerare avantajele deosebite pe care le asigur acest instrument de finanare; -i cel mai important dintre acesteavantaje este c exportatorul ajunge n posesia sumei rezultate dinvnzarea mrfurilor sau din prestri de servicii imediat duplivrarea,respectiv executarea lor, fr drept de recurs din partea finan atorului.Prin preluarea unei cambii f r drept de regres se constituie pretenii pentru plata din acreditiv sau o garan ie bancar asupra unei sume din crean a stabilit(suma total a crean ei minus costurile afacerii deforfetare).Cota de scont este variabil i difera n func ie de o serie de factoricare o determin Factorii care influeneaz cota procentual de scont sunt: bonitatea i credibilitatea debitorului; ara n care se deruleaz afacerea de forfetare; valuta n care se exprim valoarea crean ei; durata sau timpul de scaden a creanei; sigurana i certitudinea privind garania;

oferta i cererea pieei n acest domeniu; costuri cu sigurana cursului valutar; costuri cu refinanarea afacerilor deforfetare. Stabilirea cotei de scont (de forfetare) la vnzarea creanelor prin acest instrument de finanare se face dup o analiz minuioas a factorilor de influen men ionai i cu luarea n considerare a tuturor aspectelor importante n derularea acestor afaceri de forfetare. Structura cotei descont n cazul acestui instrument de finanare a exportului se compune,n cazul calcula iei acesteia, din urmtoarele poziii utilizate n afacerile internaionale: costurile cu procurarea fondurilor necesare n vedereacumpr rii creanelor; marja de risc, diferit n diferite state i dependent de bonitatea garantului; costurile care se pot constitui ncazul ncasrii cu ntrziere a crean elor preluate; costurile cu creditelebancare utilizate de forfetar pentru finan area creanei; marja de risc adobnzilor n cazul n care cumprarea creanei are loc ntr-un intervalde timp ntrziat; marja de profit din afacerile de forfetare aleforfetarului. Din literatura de specialitate prin forfetare se poate aprecia c aceast cot de scont n contractele de finanare prin forfetare a exportului sesitueaz ntre 8% i 16% la nivel mondial, calculat la valoarea total a creanei.