GEOGRAFIE REGIONALA

07.10.2010- seminar 1 Regiunile geografice ale Romaniei Delimitarea unitatilor geografice ale Romaniei s-a facut f. multa vreme pe criterii naturale mai ales cele morfologice. In present s-a incercat o delimitare prin prisma regiunii sistem in care elementele cadrului natural si cele incluse de prezenta si activitatea antropica alcatuiesc un intreg functional care tinde spre o stare de echilibru dinamic. Uniformitatea fizico-geografica nu mai este o conditie obligatorie a delimitarii teritoriilor, acesteia i se substituie alte criterii de miscare a vectorilor purtatori de masa, energie si interese dinspre periferie spre centrul sau, privit ca nucleu polarizator si nu sub aspectul pozitiei geografice. O regiune sistem functional poate include un teritoriu variat morphologic (munte, deal, campie), cu componentele climatice, hidrologice, biogeografice extreme de nuantate, dar care in plan economic si social tinde sa se afirme ca o entitate teritoriala distincta. Se observa ca majoritatea absoluta a unitatilor delimitate intrunesc criteriile sistemelor functionale: -gravitatia cetripeda spre poli, axe sau fasii -prezenta unei baze de sustinere proprii cat mai diversificate -fluenta interna a vectorilor purtatori de masa sau energie -un spatiu mental cu trasaturi particulare In analiza oricarei regiuni urmarim o structura: 1. 2. 3. 4. baza naturala de sustinere componenta demografica si de habitat al sistemului regional economia regiunii si perspectivele de dezvoltare analiza chorematica 14.10.2010-seminar 2 Ce este regionarea? Regiunea? Metode de regionare. Regionarea este un complex metodologic prin care spatiul geografic este descompus in indivizi teritoriali relative la un anumit scop si la un moment evolutiv al acestuia. Aceasta actiune de regionare se realizeaza in functie de cateva criterii ce intervin in delimitare: peisagistic, functional, politico-administrativ, mental, structural.

Regionarea este actiunea de impartire a unui teritoriu care permite ordonarea si sistematizarea tuturor informatiilor geografice; interpretarea obiectiva si globala a tuturor elementelor componente in stransa interactiune spatiala sau temporala. La baza acestei actiuni se afla criteriile: unicitatea, omogenitatea, functionalitatea, vecinatatea. Regionarea este actiunea de individualizare a regiunilor prin aplicarea unui cumul de criterii menite a surprinde trasaturile fundamentale interne si externe, statice sau dinamice ale celui mai complex sistem territorial. Regiunea geografica poate fi considerata: -un sistem functional (mai ales din punct de vedere economic) -un organism supus la riscuri asemnenea unui organism uman avand rolul de a-si gestiona resursele si geosistemele componente in vederea unei evolutii optime. -o unitate organizationala in care primeaza omogenitatea sau integrarea functionala -un teritoriu care evidentiaza diferentierile teritoriale -un model de interactiune si organizare spatiala -un sistem teritorial -pincipala caracteristica a regiunilor este rezilienta Rezilienta = capacitatea sistemului de a invata, de a se reinventa, de a se inova, de a se ajusta rapid si efficient in raport cu toate schimbarile din mediu. Tipuri regiuni: 1. criteriul dat de scopul demersului stintiific -morfologice -climatice -urbane -rurale -biogeografice 2 .dupa structura -omogene -polarizate -anizotrope 3.dupa trasaturile evolutive -naturale -umanizate -functionale -sistem

4.dupa marime -macroregiuni -microregiuni -regiuni de ordinal I, II, III.

28.10.2010-seminar 3

Regiunile omogene
sunt delimitate dupa criteriul structurii. Omogenitatea = insusirea unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic si geografic de a avea aceleasi proprietati in toate punctele sale. Regiunile omogene reflecta rezultatul actiunii de regionare; delimiteaza suprafete aflate in echilibru armonic in raport cu propria lor dinamica, dar si cu spatiile invecinate. Omogenitatea se refera la raspandirea uniforma a masei, energiei si intereselor intr-un spatiu conturat de ea insasi, devenind elemental definitoriu al entitatii in cauza. Regiunile polarizate -sunt entitati teritoriale ale caror vectori converg spre unul sau mai multe puncte de gravitatie aflate la randul lor in relatii de conexiune, dependenta reciproca. Elementele componente ale regiunilor polarizate: a. centrele polarizatoare asezari urbane/rurale cu surplus de functii administrative, economice si socio-culturale b. arealul polarizat sau zona de influenta grupare de asezari urbane/rurale cu deficit de functii administrative, economice si socio-culturale c. relatiile care se instituie intre centrul polarizator si zona sa de influenta. Aceste relatii se materializeaza sub forma fluxurilor de intensitati diferite, de personae, de materii prime, marfuri, informatii etc.

Regiuni anizotrope -sunt regiuni care reunesc atat caracteristici de omogenitate cat si caracteristici de polaritate Regiunea anizotropa este constituita dintr-o succesiune de localitati urbane si rurale de marimi diferite, dispuse de-a lungul unor unitati hidrografice (rau, fluviu, litoral), intre care nici una dintre localitati nu detine centru de comanda asupra intregului spatiu. Ex: Culoarul Siretului, axa anizotropa a Somesului Mare, axa anizotropa intre Navodari si Mangalia, axa anizotropa a Dunarii

04.11.2010-seminar 4 AXELE DE GRAVITATIE -sunt suprafete de tipul fasiilor sau culoarelor unde miscarea elementelor primeste o efervescenta sporita, unde apare o concentrare in infrastructure si sisteme logistice care sustin desfasurarea unor activitati complexe (contribuie la miscarea in teritoriu a fluxurilor de materie, energie, informatie, interese). Aceste fasii se transmit in axe de gravitatie propriu-zise care se suprapun peste: -culoarele hidrografice majore: Dunare, Siret, Mures -contactele dintre formele majore de relief -in culoarele morfogenetice representative -linia de contact a 2 medii geografice, precum uscatul si apa Concluzie!! Toate aceste situatii au ca element comun gravitatia naturala. Axe: -univoce -biunivoce Axe univoce: sunt axele in care gravitatia si derutarea fenomenelor primeste un sens unic orientat de regula dinspre amonte spre aval Ex: afluentii Siretului Gravitatia primeste in acest caz aspecul unei descarcari inertiare cu descarcare progresiva spre avale.

Axele biunivoce: sunt alcatuite din culoare sau fasii cu incarcare sau descarcare ambivalente. Ex: culoarele intramontane Rucar-Bran, Timis Cerna, culoarele mijlocii si inferioare ale fluxurilor si raurilor: Dunare, Siret, Mures, Olt. Functia de transit a acestor axe este amplificata de vehicularea in ambele sensuri a principiilor dezvoltarii spatiale proprii dar mai ales a regiunilor mai apropiate sau mai indepartate. Nucleele de agregare spatiala sunt sinonime asezarilor cu rol polarizator si rezulta in cadrul axelor de gravitatie din competitia desfasurata intr-o lunga perioada intre diferitele unitatide habitat din teritoriul dat. Intensitatea fenomenului de nucleatie este in stransa corelatie cu potentialul atractor al centrelor competitoare. In general predomina centre de atractie de tip urban reprezentante prin orase mici si mijlocii, orasele mari fiind mai degraba exceptii.

02.12.2010-seminar 5

Regionare sau mondializare??

Mondializarea = reprezinta o noua si puternina provocare la adresa regiunii geografice indiferen de atributele sale anterioare, adica indiferent daca este vorba de regiune naturala, functionala sau regiune sistem. Constatam ca in etapa actuala exista o serie de probleme a caror rezolvare optima nu se poate realize decat printr-o abordare in plan global. Dintre acestea mentionam: -pastrarea biodiversitatii -securitatea alimentara -aprovizionarea cu energie si unele materii prime -poluarea mediului -combaterea saraciei -lupta contra unor maladii devastatoare -implementarea de proiecte ample, continentale sau intercontinentale

La toate acestea rezolvarea la nivelul regiunii geografice nu se constituie intotdeauna cea mai optima solutie, deoarece aria de raspandire a unei probleme depaseste adesea limitele regiunii, iar potentialul de interventie al sistemului regional este deposit. Imperioasele cerinte ale mentinerii unui echilibru planetar nu se poate realize prin abordari secventiale. Mondializarea si-a creat in timp parghii logistice si decizionale pornind de la institutiile politice, economice si strategice internationale (ONU, UNESCO, FAO, NATO). Intr-un astfel de context o regiune/un teritoriu dat devine o regiune de program unde disfunctiile de diverse ordine sunt inlaturate printr-o interventie formulate in afara sa la varful organismului decisional planetar. Riscurile mondializarii: 1.negarea sau neluarea in calcul a diferentierilor regionale 2.aplicarea sabloanelor in practica economica, sociala; 3.uniformizarea spiritual mentala 4.pierderea identitatii individuale a omului si locurilor in favoarea marilor colectivitati si arii economice si strategice. Riscurile sus mentionate pot fi eliminate prin abordarea realitatii inconjuratoare la nivelul sistematic al regiunilor geografice. Pe de alta parte exista probleme cu o rezonanta mai atenuanta in plan mondial dar care fac obiectul introspectiei profunde in plan regional.Amintim: -exploatarea eficienta a resurselor locale -conservarea patrimoniului cultural al grupurilor entice si popoarelor mici -implementarea de noi tehnologii si strategii -actiunea selective in teritorii critice sau defavorizate -definirea functiei polilor de gravitatie de diverse ordine -amenajarea teritoriului -angajarea individualului/colectivitatii unui teritoriu dat/spatiu mental Daca mondializarea are printer atuuri cu parghii de sustinere interesele economice financiare si strategice ale companiilor multinationale si marilor puteri, regiunea ere de partea sa un concept verificat, si anume subsidiaritatea, descentralizarea. Remarcam faptul ca se actioneaza pe 2 planuri, macro si micro, cu o logistica diferita dau cu acelasi scop, adica eficientizarea demersului uman. Regionarea are rol de echilibru dinamic in structura globalizarii.

Mondializarea si regionarea nu se exclude, ele coexista si conlucreaza activ; regiunea oferind modele verificate in practica si solutii opportune mondializarii, iar globalizarea stimuland prin contrastul uniformizarii specificul regional.

DEZVOLTAREA DURABILA semnificatie, management, limite Dezvoltarea durabila se afla in faza conturarii propriei incarcaturi de semnificatii prin faptul ca raza sa de actiune vizeaza domenii diverse: geografie, economic, social, politic, strategic, juridic, tehnologic, environmental. Notiunea de dezvoltare durabila trebuie privita, inteleasa, vehiculata si utilizata ca un agregat indestructibil de fenomene, procese si norme specifice, unice in dinamica si internationalizarea lor spatiala. Conceptul de dezvoltare durabila primeste in mod obligatoriu o conotatie teritoriala spatiala specifica geografiei. Prin urmare elementele definitorii ale acestui concept vor fi coeziunea teritoriala, conservarea mediului, rezervarea resurselor naturale, optimul demographic, afirmarea economica si armonia sociala. Intrucat fenomenul dezvoltarii nu este liniar, nu este lipsit de convulsii si contradictii; acesta presupune pentru a imbraca forma durabilitatii un management adecvat. Managementul adecvat presupune gestionarea urmatoarelor aspecte esentiale: -utilizarea resurselor regenerabile -complementaritarea resurselor -raportul optim populatie-resurse -presiune antropica tolerabila -armonizarea raportului cerere-oferta -rezilienta la schimbarile climatice -disiparea permanenta a impacturilor negative din natura si societate Dezvoltarea durabila are 3 dimensiuni clasice: 1.environmentala 2.sociala 3.economica toate acestea invitand la o reflectie asupra responsabilitatii umanitatii pt. natura si pt. urmasi.

Unii autori argumenteaza alaturarea a inca 3 dimensiuni celor anteriore: -tehnice -legale -politice Telurile de dezvoltare pentru secolul 21: -eradicarea saraciei extreme -accesul universal la educatie primara -promovarea legalitatii sexelor si oferirea de putere femeilor -reducerea mortalitaii infantile -imbunatatirea sanatatii mamelor -combaterea HIV, SID, malaria si a altor boli -asigurarea sistemului mediului -dezvoltarea unui parteneriat global Intre aceste deziderate si nevoile de dezvoltare ale statelor se interpun indicatorii de dezvoltare durabila. Strategiile nationale de dezvoltare durabila trebuie adaptate la indicatorii identificati si utilizati la nivel macro-regional si mondial. COEZIUNEA TERITORIALA -este un obiectiv al politicilor UE Coeziunea teritoriala in Uniunea Europeana este perceputa ca o dimensiune complementara coeziunii economice si sociale, toate 3 fundamentand echilibrul competitional si dezvoltarea durabila si in acelasi timp toate servind politicii de coeziune a UE. Coeziunea teritoriala conform agendeu UE presupune: (2008) -concentrarea politicilor regionale si naturale pe exploatarea mai buna a potentialului regional si a capitalului teritorial (diversitarea terestra si culturala a Europei). -pozitionarea mai buna a regiunii in Europa prin cooperare transeuropeana (conectivitate mai buna). -promovarea coerentei politicilor UE, care au un impact teritorial atat orizontal cat si vertical, astfel incat sa sustina dezvoltarea durabila la nivel regional si national. 9.12.2010-seminar 6 Politicile de coeziune ale UE pt. perioada 2007-2013 include 3 obiective: convergenta, competitivitatea regionala si cooperarea teritoriala.

Indicatorii de dezvoltare durabila au fost divizati in functie de 4 coordonate majore: -pe domeniul social; -domeniu economic -domeniu environmental -domeniu institutional Temele indicatorilor principali ai dezvoltarii durabile sunt: -saracia (venituri mici, inegalitatea veniturilor, igiena, apa potabila, conditiile de trai) -sistemul de guvernamant (coruptia, criminalitatea) -sanatatea (moralitatea servicii de sanatate, statut nutritional, starea de sanatate si riscurile) -educatia (nivelul de educatie si alfabetizarea) -demografia (populatie, turism) -hazarde naturale (vulnerabilitatea la hazarde naturale, pregatirea pt. dezastre si raspunsul la acestea) -atmosfera (modificari climatice, rarefierea stratului de ozon, calitatea aerului) -terenurile (desertificaere, agricultura, paduri) -oceanele, marile, zonele de coasta (zonele de coasta, mediul marin, zonele de pescuit) -apa potabila (calitatea si cantitatea apei) -biodiversitatea (ecosistem, specii) -dezvoltarea economica (performanta economica, ocuparea fortei de munca, tehnologii ale informatiei si comunicatiei, cercetare, dezvoltare, turism) -parteneriat economic global (comert, finantare externa) -modele de consum si productie (consum, utilizarea energiei, generarea si managementul deseurilor, transporturi)