Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Componente mai importante: o sursa de lumina si un dispozitiv de observare si inregistrare a spectrului. Avantajele analizelor spectrale: Analiza spectrochimica se caract. prin precizie, sensibilitate si rapiditate; Pt efectuarea ei nu sunt necesare cantitati mari de substante, uneori chiar sunt de ajuns cantitati infime; Analiza spectrala este indispensabila in numeroase domenii ale criminalisticii: cercetarea urmelor materie (organica, anorganica) sau a resturilor de materiale intalnite in incendii, accidente de circulatie, in cercetare urmelor tragerilor cu armele de foc, a falsurilor, etc. Precautii: Analiza spectrala prin emisie are caracter distructiv, se apeleaza la aceasta metoda daca nu este alta posibil de investigare stiitifica. Analiza spectrala prin absorbtie este indispensabila in analiza lichidelor, insa exista posibilitatea producerii unor erori in analiza din cauza proceselor fizico-chimice ce au loc in probe sau aparaturii.
4. FOTOGRAFIA DE DETALIU Este specifica fazei dinamice a cercetarii la fata locului cand este permisa deplasarea si modificarea pozitiei obiectelor in vederea punerii in evidenta a detaliilor caracteristice, a urmelor si identificarii lor pe suprafata obiectului. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, la scara mare, cu surse de lumina laterale. Procedee speciale de fotografiere Procedeele speciale includ mai multe categorii de fotografii si anume: - procedeele de fotografiere a urmelor de maini, picioare, etc; - procedeele de fotograiere a armelor, instrumentelor de spargere si a urmelor lor. Pentru executarea fotografiei urmelor trebuie respectate anumite conditii tehnice. Fotografierea se va face dupa revelarea urmelor, in primul rand a celor latente, dar si a celor a caror nuanta nu se distinge de culoarea fondului. Procedee de fotografiere a cadavrelor Indiferent de cauza mortii omucidere, sinucidere, accident este necesar a se efectua fotografii pentru redarea pozitiei corpului, a starii imbracamintei, a leziunilor vizibile in acel moment, a distantei si raportului cu obiectele din apropiere. Regula generala este aceea potrivit careia in ipoteza mortii violente cadavrele sa fie fotografiate in pozitia si in starea in care au fost gasite, nu este permisa nici o modificare. In functie de specificul situatiei, trebuie avute in vedere pe langa regula generala si urmatoarele aspecte: - cadavrele dezmembrate vor fi fotografiate in 2 etape si anume: se fotografiaza fiecare parte in locul si pozitia in care se afla si ulterior se fotografiaza intregul corp refacut; - cadavrele inecatilor vor fi fotografiate in apa daca asa au fost gasite si ulterior dupa scoatere, pentru a nu risca instalarea putrefactiei; - cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand vor fi fotografiate din fata, spate si lateral; - cadavrele carbonizate vor fi fotografiate in starea in care au fost gasite iar ulterior vor fi asezate pe o suprafata alba hartie, cearceaf pentru a se obtine suficient contrast si vor fi fotografiate cu ajutorul unei lumini puternice; - cadavrele inghetate vor fi fotografiate in starea initiala precum si dupa dezghetare la temperatura camerei. Masuratori fotografice: cu ajutorul unei rigle gradate sau fotografia bidimensionala se foloseste in determinarea dimensiunilor lineare ale urmelor si obiectelor, masuratoare fotografica cu ajutorul benzii gradate folosita in cercetarea la fata locului pt determinare distantei dintre obiecte in profunzime sau urme mai mari, masuratoare tridimensionale prin folosirea unor plansete speciale.
Fotografia de comparare una dintre metodele cele mai importante si mai frecvent intrebuintate in examinarile de laborator, in special in traseologie, in balistica judiciara, in expertiza inscrisurilor, in orice imprejurare in care se solicita efectuarea unui examen comparativ de natura optica. Avem trei variante ale fotografiei de comparare si anume: fotografia de comparare prin confruntare procedeul se bazeaza pe confruntare a 2 imagini dintre care una reprezinta urma sau mulajul ridicat de la locul faptei iar alta impresiunea sau mulajul creat experimental in laborator cu obiectul cercetat. Procedeul se aplica in vederea identificarii persoanelor dupa semnalmentele exterioare; fotografia de comparare prin suprapunere consta in suprapunerea a 2 imagini dintre care cel putin una este fixat pe un suport transparent. Se determina astfel fie coincidenta, fie divergenta detaliilor ori trasaturilor caracteristice ceea ce conduce la stabilirea identitatii sau la excluderea din sfera cercetarii a obiectului suspect. Metoda este utilizata in traseologie pentru identificarea persoanei sau obiectului creator de urma, in expertiza bancnotelor, a stampilelor, ilustrarea falsului, identificarea cadavrelor necunoscute, etc; fotografia de comparare prin stabilirea continuitatii liniare sau numai prin juxtapunere serveste la stabilirea identitatii unei persoane sau unui obiect ca urmare a determinarii continuitatii elementelor caracteristice reflectate in urma si modelul tip (impresiune) obtinut pe cale experimentala. Fotografia de umbre este destinata scoaterii in evidenta a caracteristicilor de relief. Se aplica inclusiv in fotografiile de detaliu executate la fata locului, in cazul urmelor de adancime de maini si de picioare ori al urmelor unor instrumente de spargere. Fotografia de reflexe are ca destinatie punerea in evidenta a urmelor de suprafata greu sesizabile la o prima vedere de ex urmele papilare. Fotografia separatoare de culori serveste la revelarea petelor, a urmelor, a modificarilor textului unui inscris, etc, greu vizibile cu ochiul liber datorita nuantelor de culoare apropiate de culoarea suportului. Un exemplu tipic il constituie petele de sange pe care autorul unui omor a incercat sa le inlature de pe haine sau modificarile aduse unui inscris prin adaugarea sau inlaturarea de text.
Domeniile de folosire a radiatiilor infrarosii in Criminalistica sunt: cercetarea tehnica a inscrisurilor; cercetarea unor valori sau opere de arta; descoperirea urmelor suplimentare ale tragerilor cu armele de foc; efectuarea unor fotografii judiciare cu caracter operativ.
Urme de maini vizibile sau latente urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar al porilor. Urmele de maini latente contrar aparentelor sunt in majoritatea cazurilor de o calitate mai buna decat urmele vizibile. Cu toata valoarea redusa de identificare a urmelor vizibile ele servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea. Descoperirea urmelor de maini Presupune in primul rand o cautare sistematica a lor in functie de natura locului si de modul de savarsire a faptei. Cautarea urmelor papilare poate incepe din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, comutatorului, etc. Daca s-a patruns prin spargerea geamului cioburile acestuia pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare. De asemenea, obiectele de portelan si sticla, suprafetele metalice, mobilier, suprafete relative zgrunturoase, gulerele, mansetele de camasi pot retine urme in conditii bune. In situatia in care infractorul a folosit manusi, trebuie sa retinem faptul ca insesi aceste manusi pot crea urme specifice. Stabilirea vechimii urmelor de maini Reprezinta o probleme importanta de care se tine seama atat in procesul descoperirii cat si in cel al revelarii urmelor crestelor papilare. Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Astfel, urmele de portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore in functie de calitatea ei. In primele momente ale cercetarii stabilirea vechimii urmelor este absolute necesara pentru alegerea mijloacelor adecvate de revelare de ex revelarea unei urme proaspete de circa o ora, prin prafuire, poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii. Procedee de revelare a urmelor de maini: Metode fizice: constau in pulverizarea e prafuri sau pudre cu granulatie foarte fina pe obiectul sau suprafetele purtatoare de urme; conditii pt substante: sa fie in contrast de culoare, sa prezinte o aderenta selectiva (ceruza, pulbere de aluminiu, oxidiul de cupru, praful de xerox...); urme papilare pe suprafete multicolore: se fol substante fluorescente; indepartatrea pudrei se face cu o pensula fina din par de veverita sau cu un pulverizator special; Metode chimice: revelarea cu vapori de iod (aburire) prin aparitia unei coloratii specifice, revelarea e de scurta durata, insa poate fi repetata; revelarea cu reactivi chimici: urme pe hartie reactiv pe baza de ninhidrina, nitratul de argint sau rodamina B; Metode optice: radiatia de tip laser este proiectat lateral oblic (45 det aparitia unei fluorescente specifice, procedeul nu este distructiv, putand fi reluat de mai multe ori, permiote relevari de urme vechi de 9 ani aflate pe filele unei carti; dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta proiectat spre suprafetele purtatoare de urma, imaginea se obtine prin intermediul unor filtre electronice, nu este distructiv si permite fixarea imediata prin fotografiere sau banda videomagnetica. Fixarea urmelor de maini Din punct de vedere procedural principalul mijloc de fixare a urmelor il reprezinta procesul-verbal. Fixarea in acest document presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a metodelor de revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale. Din punct de vedere tehnic criminalistic fixarea presupune in primul rand fotografierea urmelor atat in cadrul general a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale. Fotografiile se executa dupa revelarea urmelor latente, cateodata chiar inainte, daca exista pericolul degradarii.
Printre procedeele de fixare a urmelor se mai numara schitele si desenele intocmite la fata locului si care se anexeaza procesului-verbal. Ridicarea urmelor de maini Se poate realiza fie prin transferarea pe pelicula adeziva speciala, fie prin efectuarea unui mulaj. 1. Transferarea pe pelicula adeziva denumita folio se face dupa revelarea si fotografierea urmelor. Foliile adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea lor fiind in functie de culoarea urmei. 2. Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cazul urmelor de adancime, dupa fotografierea prealabila a lor; 3. Transportarea obiectelor putatoare de urma impune respectarea unor cerinte de manipulare si ambalare vizand prevenirea distrugerii sau alterarii urmelor.
9. Cercetarea urmelor de picioare (urme de adancime, efectuarea mulajelor si interpretarea cararii de urme).
Sunt folosite destul de rar in activitatea de identificare, considerandu-se ca au mai putine posibilitati de individualizare datorita numarului relative redus de elemente caracteristice, cu exceptia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului. Din categoria urmelor de picioare fac parte: urmele plantei piciorului ale piciorului gol; urmele piciorului semi-incaltat; urmele de ciorapi sau de incaltaminte. Urmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantara (amprenta talpii piciorului) poate servi la o identificare certa a individului, echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale. Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduce forma generala a plantei piciorului, a regiunilor sale si a tesaturii. Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii corespunzatoare (de ex. urme statice in pamantul moale) pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii. In legatura cu urmele de nu trebuie sa confundam o urma dinamica (prin excelenta o urma de alunecare) cu urma create de piciorul aflat in mers, urma de natura statica. Descoperirea urmelor de picioare: Presupune cercetarea suprafetelor pe care este posibil sa se calce, poate fi asociata cu cautarea si prelucrarea urmelor de miros de catre cainele de urmarire. Piciorul gol la fel ca la descoperirea urmelor de maini, la urmele de incaltaminte dispozitive pe baza electricitatii statice. Foarte important este conservarea urmelor supuse act unor factori de natura sa le distruga (ploaie, vant, etc). Dupa descoperire si revelare este obligatorie masurarea urmelor. Ridicarea prin mulaj a urmei in adancime se desfasoara imediat dupa fotografierea sau desenarea urmei pe o coala de calc, asezata pe o bucata de geam deasupra urmei. Substante de mulare: ghips, plastilina, parafina, latexul, etc. Se impune o pregatire speciala a urmei si mulajului mai ales in conditiile formarii acestora in nisip, pamant zgrunturos sau moale, in zapada, etc. Interpretarea elementelor cararii de urma Cararea de urme constituie obiectul cercetarii atente la fata locului dat reflectarii unor caracteristici individuale ale persoanei care pot oferi indicii pretioase. Elemente care caracterizeaza o carare de urme: directia de miscare sau axa cararii de urme este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre 2 siruri de pasi, indicand directia de deplasare; linia mersului o linie franta formata din segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei urme; latimea pasului luandu-se in calcul extremitatea interioara a calcaiului; ungiul de mers masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii.
Cararea de urme contine date ref la directia de deplasare, caracteristicile mersului, eventuale defecte anatomice, inaltime, starea psihofizica (lung. pasului barbati mai mare cu 20 cm femei). Neregularitatile aparute in mers pot indica nu numai o anumita strare psihica sau patologica, dar chiar si incercari de derutare a cercetarilor (mersul cu spatele, cararea in spate a unei persoane ori a unei greutati), se mai poate stab daca pers cunostea locul, daca a fol lumina pe timpul noptii, daca a stat la panda, etc.
10. Cercetarea urmelor de sange (metode de descoperire a urmelor, ridicarea, precautii, probleme rezolvate de expertiza bio-criminalistica in special serologica).
Urmele de sange detin o pondere particulara in cadrul investigarii criminalistice. Sangele detine aproape 1/13 din greutatea unei persoane si se compune din 2 parti principale: plasma si elementele celulare formate din globule rosii- hematii, globule albe leucocite si trombocite. La fata locului urmele de sange se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, si sunt consecinta unei actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natura sa determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine. Culoarea urmelor de sange difera in functie de vechimea, cantitatea, natura suportului si factorii care actioneaza asupra lor: temperature, lumina, agenti fizici si chimici. O urma proaspata are o culoare rosu-stacojiu si un luciu caracteristic. Cu timpul luciul dispare iar culoarea se transforma in maroniu si negru. O influenta importanta asupra urmelor de sange o au actiounile exercitate de om, respective de persoana care cauta sa indeparteze pata prin razuire, spalare sau prin distrugerea suportului sau a portiunii sale care contine urma, cum ar fi de pilda arderea prosopului, a batistei, decuparea unei portiuni din material, etc. Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AB0, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea aproximativa a urmei, etc. Descoperirea urmelor sangvinolente Cautarea urmelor de sange se efectueaza potrivit particularitatilor locului sau suportului cercetat, ea fiind orientata in cateva directii principale: imbracamintea si corpul persoanelor antrenate in infractiune, urmele pot ramane in profunzimea tesaturii, la cusaturi, in mansete, pe rama pantofului, sub unghii, in par, etc. Portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii sau in locul in care a fost gasit cadavrul (covoare, dusumea, ziduri, usi, etc); Instrumentele folosite in savarsirea infractiunii (cutite, topoare, etc) Instalatii sanitare, vasele alte obiecte ce ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la transportul cadavrului. Depistarea petelor suspecte se face cu surse de lumina care dispun de filtre de culoare (rosii/verzi) capabile sa scoata mai bine in evidenta urma. Primele reactii la care se apeleaza au un caracter orientativ sau de probabilitate, pe baza de apa oxigenata sau luminol, reactivul Medinger sau Adler. Trebuie sa se faca cu prudenta pt a lasa deschisa posib examinarii complexe a urmelor in conditii de laborator. Fixarea: prin descriere in procesul-verbal, fotografiere. Precautii pt prevenirea contaminarii urmelor si de aici anularea posib de investigare genetica. Ridicarea urmelor de sange Pete uscate razui sau racla impreuna cu o parte din suport (urme pe obiecte care nu pot fi transparente). Balti absorbi cu pipeta sau hartia de filtru, insa vor trebui examinate cu maxima urgenta. Pe zapada prin introducerea sub ac a unei hartii/tifon Crengile, frunzele se taie, pamantul, nisipul se ridica cu totul. Nu se ambaleaza obiectele purtatoare de urme de sange in stare uda si mai ales in material plastic. Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange
Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AB0, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea aproximativa a urmei, in ce conditii este posibil sa se fi format urma, careia dintre pers indicate in actul de dispunere a expertizei i-ar putea apartine sangele, etc.
11.Cercetarea urmelor seminale (ridicarea de la fata locului, precautii, probleme rezolvate de expertiza bio-criminalistica).
Pr. rezolvate de expertiza biocriminalistica Urmele de sperma sau urmele seminale. Prezenta lor este caracteristica savarsirii de infractiuni de un grad de periculozitate deosebit sau al caror mod de savarsire prezinta anumite particularitati. Si anume omorul, infractiunile privitoare la viata sexuala. Formarea urmelor de sperma are loc prin depunere pe diverse suporturi a lichidului spermatic ejaculat, prezinta contur neregulat, culoare gri-albicioasa, aspre la pipait. Ridicarea: intregul obiect sau se taie portiunea cuprinzand pata fara a se indoi., ambalaraea in stare uscata, ferit de lumina si caldura. Expertiza biocriminalistica a urmelor seminale este destinata stabilirii faptului daca urma este de sperma si daca aceasta este de origine umana sau animala, determinarea caracterului de secretor sau nesecretor a individului, grupei sanguine, vechimii petei, substantelor straine prezente in urma si a eventualelor boli venerice. Posibilitatile de examinare a urmelor de sperma fata de alte urme biologice sunt amplificate de capacitatea de supravietuire a spermatozoizilor. Astfel, la o femeie in viata, spermatozoizii supravietuiesc intravaginal circa 48 ore, iar la un cadavru ei se pot conserva un timp mai indelungat, mergand pana la 19 zile, in ipoteza cadavrelor inghetate. O particularitate o reprezinta posibilitatea individualizarii persoanei a carei spermatozoizi au fost descoperiti; la fiecare individ exista si spermatozoizi cu forme deosebite sau anormale, aceste tipuri alcatuiesc o mare varietate de combinatii, se considera imposibil ca 2 barbati sa prezinte acelasi procentaj de celule atipice, ele insa variaza in cursul vietii, de aceea concluziile de identitate trebuie privite cu prudenta.
12.Tipologia investigarii ADN (fundament stiintific, clasificari ale urmelor in functie de posibilitatea identificarii profilului ADN, cercetarea la fata locului, precautii, tipuri de expertiza).
Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (ADN) a condus la intelegearea conceptului de ereditate si ulterior la identificare prin decodarea informatiilor genetice pe care molecula de ADN le are in componenta; are structura moleculara si este continuta de toate celulele vii ale organismelor (singurele celule fara ADN sunt globulele rosii). Sub raportul valorii de identificare, specialistii geneticieni clasifica urmele biologice in 2 categ: Probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN: sangele, lichidul seminal, saliva; Probe cu potential in definirea profilului ADN: fluidul vaginal, secretiile nazale, parul (cu bulb), bucati de carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase (maduva osoasa chiar si in cazuri de descompunere avansata). Probe cu potential a analizele ADN mitocondrial. Particularitati ale cercetarii la fata locului Cercetarea urmelor apte sa serveasca la identificari genetice parcurge aceleasi etape tehnice, tipice urmelor biologice de la descoperire, la fixare fotografica si ridicare, se impun insa precautii suplimentare. Obiectele sau suporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in vederea analizarii ADN cor fi verificate pt a fi puse in evidenta alte urme importante, de ex urmele papilare. Pt fiecare proba se va fol un tip special de recipient care sa ofere o conservare optima si un transport sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele se containerizeaza si
se refrigereaza in vdr trasportarii in conditii optime. Petele de sange aflate pe obiect vor fi uscate inainte de impachetare. Parul trebuie colectat cu grija pt a evita ruperea tijei sau atingerea radacinii. Se fol manusi si pensete adecvate, instrumentajul se curata cu alcool dupa ridicare fiecarui obiect. Se recomanda purtarea de masti (evita stropii de saliva in caz de stranut, tusit).
b) FRUNTEA se descrie dupa inaltime, latime, contur, inclinare, particularitati, mod de ridare; c) OCHII se descriu dupa forma, pozitie, culoare, spatiu interocular, particularitatile pleoapelor, genelor, adancimea in orbite, etc; d) NASUL are caracteristica radacina, linia dorsala sau muchia, inaltimea, latimea, baza, conformatia narilor, culoarea; e) GURA SI BUZELE se descriu dupa marime, contur, culoare, pozitie, grosime, proeminenta; f) BARBIA se descrie potrivit profilului ei, latimii, inaltimii, particularitatilor sale si anume plata, ascutita, ingropata, Barbie dubla, etc; g) URECHEA intereseaza atat in privinta aspectului general, pozitia fata de cap cat si sub aspectul elemntelor sale componente lob, tragus, antetragus, helis, etc; h) RIDURILE sunt apreciate in functie de zona in care se gasesc , dupa forma si numarul lor. i) SEMNELE PARTICULARE fac parte din elementele pretioase pentru identificarea persoanelor si cadavrelor. Tatuajul ocupa un loc important in suita semnelor particulare; el poate fi gasit pe toata suprafata corpului cu exceptia palmelor, talpilor si pielii de pe cap, de regula pentru tatuajul ornamental se prefera pieptul, spetele si bratele. Daca eventual s-a incercat inlaturarea lui chirurgicala, cu ajutorul fotografiei sub radiatii infrarosii i se poate observa forma initiala, datorita resturilor de pigment ramase in tesut. DESCRIEREA FORMELOR DINAMICE Denumite si functionale se refera in special la tinuta corpului, felul mersului, mimica, privirea, diferite forme de manifestare, etc. Mersul unei personae poate fi normal, degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu pasi mari sau mici, saltaret, cu alte particularitati date de morfologia piciorului, de anumite infirmitati, si de starea de sanatate. Modul de manifestare se intelege gestica, vorbirea care sunt in functie de personalitatea si temperamental individului. Vorbirea trebuie inclusa in conturarea portretului vorbit, prin particularitatile de genul vorbirii normale,precipitate, balbaite, organizate precum si timbrului, accentului, etc.
Suprapunerea electronica a imaginilor este o varianta perfectioanta a supraproiectiei. Reconstituirea fizionomiei dupa craniu mai este denumita si metoda GHERASIMOV RISCUTIA dupa numele celor 2 care s-au ocupat de aceasta metoda in Rusia si in Romania. Metoda consta in reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate stiintific. Intreaga operatie se executa pe craniul cadavrului caruia se incearca sa i se determine identitatea Identificarea dupa resturile osoase expertiza criminalsitica osteologica este efectuata de specialistul antropolog care este in masura sa determine daca urmele osteologice sunt sau nu de natura umana, daca ne aflam in prezenta unui schelet intreg sau daca oasele apartin mai multor personae. De asemenea se pot obtine informatii referitoare la sex, varsta, talie si eventualele boli de care a suferit personae ain timpul vietii. Identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice este valoaroasa datorita elementelor specifice de individualizare pe care le prezinta in mod natural dantura unei personae. Practica demonstreaza ca in anumite situatii si anume explozii, incendii, catastrofe, accidente, distrugerea premeditate a corpului victimei prin diverse modalitati printre foarte putinele elemente care mai pot oferi date cu privire la personae, mergandu-se pana la identificare, sunt cele ale sistemului dentar Identificarea prin expertiza fotografiei de portret este un procedeu frecvent aplicat de organelle judiciare in stabilirea identitatii unui cadavru caruia I se poate face o fotografie a semnalmentelor dupa efectuarea toaletei sale. La aceasta se adauga identificarea unei personae amnezice sau care isi ascunde identitatea. Metoda consta in compararea unei fotografii cat mai recente a persoanei disparate cu fotografia semnalmentelor cadavrului.
Reprezentare grafica a unei fizionomii sau a unor trasaturi specifice,realizata la un moment dat, in conditii de iluminare specifice, fotografia este deocamdata cea mai utilizata metoda biometrica. Se recomanda masurarea distantei dintre orbite, a grosimii nasului, a formei pometilor, a grosimii buzelor. O metoda de identificare mai sigura este folosirea hologramei. 2. Tehnici antropometrice Presupune masurarea unor parti ale corpului uman in vederea reconstituirii dimesiunilor acestuia pornind de la cele cateva fragmente de schelet descoperit. Alta tehnica apeleaza la dispozitive electronice care permit masurarea parametrilor antropologici ai mainilor, respectiv a geometriei mainii. 3. Recunoasterea retinei Consta in determinarea aspectului si marimii vaselor de sange care provin de la nervul optic si sut dispersate in retina.Investigarea reperezinta o sursa de informatii biometrice datorita celor trei proprietati importante ale retinei: anatomia,unicitatea si topografia dispunerii vaselor de sange. 4. Recunoastere irisului Permite prelucrarea corecta a imaginii irisului, chiar daca persoana respectiva poarta ochelari sau lentile de contact.Recunoasterea irisului este extrem de eficienta, fiind considerata mai performanta decat recunoasterea bazata pe amprente si mult mai exact decat amprenta de ADN. 5. Termograma faciala Este o fotografie a temperaturii fetei unei persoane. Ea este obtinuta prin explorarea fetei cu un detector sensibil la radiatii infrarosii. Termograma captureaza o imagine a emisiilor faciale in infrarosu, obtinuta numai prin metode pasive, fara a fi emise nici un fel de radiatii daunatoare.
19.Urmele formate prin folosirea armelor de foc (urme de tub si proiectil, urme principale, urme secundare).
A. Umele formate de arma pe cartus 1.Urmele de pe tub se formeaza in 3 etape succesive: 1.1 in momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului, prin impingerea cartusului in camera de detonare. Se formeaza si urma ghearei extractoare care prinde rozeta sau gulerul tubului, in vedrea extragerii sale. 1.2 in momentul tragerii sau al decalnsarii focului apar urmele percutorului si aleperetului frontal al inchizatorului. 1.3 in momentul extragerii tubului se imprima pe rigola sau marginea anterioara a rozetei urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pargului aruncator. 2.Urmele de pe glont au un carcater dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii ghinutuite. Astfel, laarmele cu teava ghintuita raman, sub forma de striatii, urma ale plinurilor, ale flancurilor ghintuite. Pot aparea deformari ale glontului daca acesta are un calibru mai mare decat al armei cu care a fost tras, deformari constand de regula in alungirea sa. B. Urmele de impuscare 1. Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Sunt de 3 feluri: a) urme de perforare in situatia in care proiectilul a traversat intreg corpul.Au trei elemente: orificiul de intrare si iesire ce se deosebesc intre ele prin anumite carcatersitici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns proiectilul. Pe corpul uman, orificiul de intrare se caract. prin lipsa de tesut , diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului. Orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut. Pe imbracaminte, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire, de regula constandu-se si un raport de fibre spre interior. In cazul unor obiecte lipsite de elasticitate: din lemn diametrul orificiilor corespunde cu cel al proiectilului; la geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu baza mare in directia de inaintare a proiectilului, astfel ca orificiul de intrare este maimic decat cel de iesire.: in tabliile metalice marginile orificiilor foarmate sunt indreptate in directia de inaintare a proiectilului. b) urme de patrundere sau canale oarbe cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi
c) urme de ricosare cand glontul este deviat de obiect, in functie de energia cinetica a proiectilului, de densitatea obiectului si de unghiul de lovire- adancituri sau zgarieturi in functie de unghiul de lovire si de natura obstacolului. 2. Urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cei specifici proiectilului.Se impart in: a) urme secundare formate indiferent de distanta de tragere - inelul de frecare sau de stergere creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare, praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pe suprafata proiectilului. - inelul de metalizare depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului, in mom. perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate b) urmele secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta - rupturile provocate de gaze forme stelare - urmele gurii tevii - arsurile - urmele de funingine - tatuajul patrundere in pile a resturilor de de pulbere neagra sau arsa incomplet -urmele de unsoare.
a) indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului scris trebuind sa fie datat, semnat, stampilat, inregistrat b) aflarea actului in termenul de valabilitate c) corespondenta intre infatisarea persoanei si fotografia de pe legitimatie sau inscrisul pe care aceasta si-l atribuie d)existenta elementelor de protectie sau de securitate, destinate sa ateste autenticitatea unui document si sa previna falsificarea sau contrafacerea sa. Principalele masuri de securitate: a) Securitatea hartiei - pasiva prin modificari ale compozitiei pastei hartiei si prin filigranare - activa prin incoporarea in masa hartiei a unor fibre colorate, pastile fluorescente tipice cecurilor de calatorie ori a unor fire de securitate, inclusiv asigurarea unui fond de protectie b) Imprimarea de securitate conceputa in functie de natura imprimarii si prin grafica elementelor imprimate c) Perfectionarea elementelor succesorii de identificare- sistemul de laminare intr-o folie de plastic, sub vid; benzi si cerneala magnetica Expertul trebuie sa acorde atentie starii generale a inscrisului, existentei unor eventuale urme de alterare, modificare,inlocuire a fotografiei. Stabilirea vechimii unui inscris a) Neconcordanta dintre data care se pretinde ca o are documentul si vechimea reala a inscrisului, cu alte cuvinte orice anacronism desprins din studiul elementelor ( ortografia folosita de autor, denumirea unor strazi, localitati). Forma si continutul textului, caracteristicile de fabricatie ale hartiei si cernelii, precum si gradul lor de imbatranire sunt elemente semnificatice ale unui inscris, asupra carora expertul trebuie sa-si concentreze atentia, pentru stabilirea vechimii acestuia. b) Vechimea unui inscris poate fi determinata si prin examinarea caracteristicilor hartiei si a gradului ei de imbatranire. c) In acelasi scop se procedeaza la examinarea cernelurilor, ele oferind posibilitatea stabilirii vechimii inscrisului, ca urmare a proceselor fizico-chimice pe care le parcurge. -gradul de oxidare raportat la conditiile de pastrare ale inscrisului - gradul de migrare, de patrundere in masa hartiei a componenetelor de clor si sulf din cerneala d)intersectarea trasaturilor de cerneala indica diferente de vechime e)tipul de instrument scriptural ofera elemente de stabilire a vechimii
- amplasarea diverselor mentiuni c) Caracteristicile generale(dominantele grafice) ale scrisului de mana. Dominantele grafice sunt constituite din acele particularitati soecifice aspectului general al unui scris, formei acestuia. Acestea sunt elemente valoroase in descoperirea unui fals prin imitare sau deghizare, in care autorul se concentreaza mai mult asupra modului de constructie a literelor scapand din vedere caracteristicile sale generale proprii, care ii divulga identitatea. - gradul de evolutie a scrisului inferior - mediu - superior grad accentuat de coordonare si viteza mare de executie. Pers. Cu scris superior pot imita cu usurinta un scris inferior sau mediocru. - forma scrisului este determ. de gradul de evolutie, de modul de executare a literelor, atat in cazul literelor cursive cat si in cazul scrisurilor de tipar. Printre formele mai imp. Se desting: formele arcadate, ghirlandate, rotunjite si unghiulare( colturoase). Forma scrisului mai este apreciata din punct de vedere al al gradului de simplificare a scrisului: scrisuri simple, simplificate si complicate. - dimensiunea scrisului poate fi mare, mijlocie sau mica - inclinarea scrisului sau a literelor scrisuri drepte, inclinate spre drepata sau stanga si scrisuri neregulate - coeziunea sau continuitatea scrisului - viteza scrisului - presiunea scrisului - forma liniei de baza a randurilor d) Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor grafice se constituie ca un grup de elemente foarte valoroase in identificare, ele refelctand modul in care fiecare persoana s-a desprins sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical se numesc grame iar in plan orizontal ducte. Potrivit modelul caligrafic, o litera poate fi constuita dintr-o singura trasatura(c, l, e, o) din doua trasaturi ( a, b, d, n) din trei ( m, A, B) si patru ( M, W). Caracteristicile speciale de grafotehnica alaturi de directia miscarii se reflecta in: - modalitatea de incepere a executiei - finalizarea semnului graphic - legatura dintre grame - modul de executare a depasanatelor - miscarile de scriere in plan vertical.
23.Cercetarea falsului prin inlaturarea de text (descoperirea locului alterarii si refacerea textului inlaturat).
Inlaturarea sau stergerea de text se realizeaza pe cale mecanica sau chimica, fiind deseori urmata de adaugarea altui text, situatie in care ne aflam in prezenta unui fals prin substituire. Cercetarea inlaturarii propriuzise are de solutionat o serie de probleme privin in special modul in care s-aoerat. Astfel: a. Inlaturarea mecanica efectuata prin razuirea textului cu o lama sau radiera sa cu o guma. b. inlaturarea chimica prin corodarea sau spalarea cu anumite substante chimice a unui text, in intregime sau partial, avand ca rezultat decolorarea sa si uneori chiar inlaturarea definitiva a textului. c. acoperirea unui text sau semne grafice prin hasurarea sau prin patarea cu diverse substante de scriere ori de alta natura. Examinarea criminalistica a textelor sterse se desf. In doua faze: 1. Stabilirea locului alterarii. In cazurile simple este suficienta iluminarea documentului sub un unghi anumit sau observarea prin transparenta. In alte imprejurari se impun metode speciale: mai intai se procedeaza la examinarea optica la stereomicroscop; identificarea portiunii alterate este posibila prin favorizarea cu iod a inscrisului locul razuit colorandu-se intr-o nuanta galbuie; se mai poate apela la pudrarea hartiei cu grafit; alta masura este turnarea uneipicaturi de benzinalanga locul razuit. Portiunea din care a fost inlaturat textul, mai ales in
cazutrile de spalare chimica, poate fi depistata cu ajutorul radiatiilor ultraviolete, fluorescnta hartiei modificanduse in portiunuile alterate. 2. Refacerea textului inlaturat este in functie de natura materialului de scriere ( cerneala, tus, creion) si apoi de cea a suportului pe care s-a scris, inclusiv de vechimea scrisului si de conditiile in care a fost pastrat.Aplicarea de metode fizice si chimice cu caracter distrcutiv se face numai dupa fotografierea prealabila a inscrisului in litigiu si dupa ce s-a constatat ca procedeele nedistructive nu au condus la nici un rezultat. a) Metodele fizice au la baza radiatiile invizibile atat cele ultraviolete cat si cele infrarosii sau radiatiile roentgen. b) Metodele chimice au la baza reactia dintre diversi reactivi chimici si componentele cernelii sau creionului, patrunse in masa hartiei,care in functie de natura lor, vor intra in reactie cu solutiile de revelare. Dintre numeroasele metode de refacere chimica a textului, amintim reactia nitratului de argint cu clorurile sau sulfurile din cerneala, tratarea cu vapori sulfocianici de polisulfat de amoniu ori cu o solutie clorhidrica de ferocianura. Refacerea textelor scrise cu stiloul cu bila ori cu creionul este este posibila ci prin punerea in evidenta a urmelor de presiune formate in masa hartiei cu ajutorul fotografiei de umbre, vaporizarii cu iod si obtinerii de mulaje cu materiale termoplastice. 3.Refacerea textelor acoperite in falsul realizat prin acoperirea textului sau a unor semne grafice fie prin hasurare cu cerneala,creion sau tsu, fie prin pete de cerneala sau cu alte substante, pentru revelarea textului se recurge la metode specifice. Revelarea se poate face prin examinarea prin transparenat, intr-o lumina puternica, deseori se folosesc radiatiile infrarosii sau radiatiile roentgen, se mai folosesc metodele difuzocopiative, revelarea urmelor prin presiune sau aparatura de tip video spectral comparator.
25.Cercetarea textului prin imitare (imitare libera, servila, copiere, in special la semnaturi).
Imitarea poate fi libera sau servila. 1. Falsul prin imitare libera se executa in majoritatea cazurilor cu modelul in fata dar si dupa memorie. Imitarea devina oarecum usoara in cazul scrirelior cu un grad de evolutie inferior scrisului falsificatorului, precum si in cazul semnaturilor simplificate. Depistarea falsului prin imitare este posibila datorita mai multor indicii: a) prezenta caracteristicilor propriului scris al cartografului b) ignorarea modului de executare si de dispunere a semnelor diacritice si de punctuatie atentia plastografului fiind concentrata asupra executarii lieterelor sau cifrelor. c) depsitarea unor caracteristici de ordin particular cum ar fi orientarea miscarilor, modul de legare a literelor, prsiunea scrisului sau viteza mai scazuta de executie. 2. Falsul prin imitare servila se executa prin urmarirea stricta de plastrograf a modelului scrierii originale, pe care acesta il are in fata. Falsificarea mai poate fi facuta prin copiera directa a textului sau semnaturii. Depistarea falsului prin imitare servila este posibila datorita unor elemene specifice revelatoare ale acestui gen de plastografiere grosiera: a) lipsa de spontaneitate in executarea gramelor, nesiguranta traseuluisi intreruperile care nu sunt specifice scrisului original b) grosimea uniforma a trasaturilor precum si presiunea de asemenea uniforma c) viteza scazuta de scriere, reluarile sau retusarile de trasee pentru rectificarea formai gramelor Imitarea servila este precedata,uneori,de o executare a scrisului cu creionul, dupa care se procedeaza la repasarea sa cu cerneala, aspect relevat lafotografierea sub radiatii infrarosi, prin punerea in evidenta a trasaturilor de grafit. 3. Falsificarea de semnaturi cele mai frecvente categorii de falsuri. Unii autori recurg la imitarea acesteia prin proiectie. Indicii de falsificare a semnaturii sunt aceleasi ca sila plastografierea scrisului obisnuit, indeosebi in cazul imitarii servile sau copierii: nesiguranta trasaturilor, intreruperi nefiresti, grosimea uniforma a traseului, reluari, rectificari etc. In prezent de norietate este falsificarea prin scanare.
- organizarea activitatii este privita sub dublu aspect:1) fiecare dintre mebrii echipei de cercetare va avea deindeplinit sarcini concrete si precise,potrivit atributiilor sale in cadrul echipei. 2) organizarea desfasurarii activitatilor de investigare trebuie sa se faca intr-o ordine bine stabilita,intr-o succesiune fireasca. - luarea unor masuri de ordina la fata locului pentru reusita cercetarii locului faptei, este deosebit deimportant ca echipa de cercetare, conducatorul acesteia, safie lasati sa actioneze in linsite, fara a se interveni din afara, decat daca este absolut necesar si, mai ales, oportun. - evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite reprezentantii presei sau televiziunii pot sa asiste dar in afara perimetrului scenei infractiunii. D. Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii dupa efectuarea cercetarii la fata locului se incheie un proces verbal- acesta constituie principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de catre organul judiciar. Se vor folosi formulari clare,precise,concise din care sa rezulte ca nu a fost omis nici un amanunt, nici un element util stabilirii adevarului evitandu-se expresiile ambigue. Consemnarile se vor limita strict la constatarile facute directde organul de urmarire penala. Nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in mom. cercetarii. Modalitatile tehnice de fixare sunt: executarea de schite, fotografii, deinregistrari pe banda video-magnetica,modalitati care sunt menite sa asigure evidenta probatorie si saconfere un plus de obiectivitate cercetarilor la fata locului.
a obiectului expertizei criminalistice, in exclusivitate, la ceea ce legea defineste generic fapte sau imprejurari, nu la problemele de drept, cum ar fi stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane. 3. Formularea clara a intrebarilor adresate expertului acestea vor trebui formulate cu claritate, concis si precis, evitandu-se exprimarile generale, echivoce, confuze, gresite, care ii determina pe unii experti sa procedeze la reformulari, cu riscul aparitiei de neconcordante intre ceea ce a urmarit organul judiciar si ceea ce a inteles expertul din intrebare, sau la ridicarea unor obiectii alepartilor, pe considerentul ca nu s-a dat raspuns intrebarilor din ordonanta sau incheiere. 4. Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza reprezinta premisa de baza a obtinerii rezultatelor scontate prin administraea acestui mijloc de proba. a) Prima cerinta pe care trebuie sao indeplineasca aceste materiale este aceea a cunoasterii cu certitudine a provenientei lor. b) a doua cerinta importanta se refera la calitatea pe care trebuie sa o prezinte materialele in sensul ca ele trebuie sa contina sau sa reflecte suficiente elemente caracterstice pe baza carora sa se faca identificarea. Este necesar ca urmele, mijloacele materiale de proba sa fie insotite de impresiunile, modelele de comparatie sau de obiectele presupuse a fi format urmele la fata locului. Expertului i se va mentiona carei categorii ii apartine fiecare obiect( litigiul sau comparatia) si care este apartenenta sa.
versiunile de urmarire penala sa fie elaborate numai pentru faptele sau imprejurarile ce pot avea mai multe explicatii, cauzele cu o explicatie in mod cert unica neimpunand o asemenea operatie elaborarea datelor sa se faca,in principiu, pe baza datelor de naturaprocesuala, completata, in caz de nevoie, cu date sau informatii obtinute pe cai extraprocesuale, darcare sa capete ulterior caracter procesual temeiul versiunilor sa il constituie numai datele concrete, date care indeplinesc cerintele de ordin calitataic si cantitativ versiunile sa fie elaborate in legatura cu toate explicatiile posibile care pot fi date in cauza cercetata versiunile trebuie sa fie bine construite din punct de vedere logic, iar problemele fiecareia dintre ele, clar si precis formulate.
30.Principalele cauze ale relativitatii marturiei. 1. Imperfectiunea organelor de simt impreuna cu o serie de factori obiectivi sau subiectivi influeanteaza nu
numai perceptia, dar si procesul de memorare sau redare a celor percepute. 2. Procese psihice distorsionate predominante: subiectivismul, selectivitatea psihica si constructivismul psihic 3. Convingerea cvasi-generala ca declaratia martorului trebuie sa fie o reproducere absolut fidela, lucru greu de realizat in practica 4. Particularitatile psihologiei organului judiciar marturia reprezinta o trecerea a relitatii prin filtrul subiectivitatii martorului dar si prin cel al organului judiciar care apreciaza valoarea probanta a declaratiei martorului. Organele judiciare trebuie sa stapanesca cele mai adecvate reguli tactice criminalistice de ascultare prin care proba testimoniala sa fie apropiata cat mai mult de realitate, de adevar. Se rezolva in acest mod doua problem esentiale: - stabilirea sinceritati martorului, a bunei sale credinte - determinarea veridicitatii marturiei, respectiv a masurii in care depozitiile corespund realitatii obiective Astfel, magistratul are posibilitatea sa se intemeieze motivat pe o delcaratie confirmata si de alte probe existente in cauza chiar daca aceasta contrazice o dispozitie anterioara.
31.Psihologia martorului (momentul receptiei faptelor si imprejurarilor, cauzele distorsionarii, inclusive legitatile generale ale senzorialitatii).
Receptia senzoriala, elementele care o definesc contureaza un proces psihic de cunoastere care parcurge mai multe etape: a) senzatia este cea mai simpla forma de reflectare senzoriala a insusirilor izolate ale obiectelor sau persoanelor, prin intermediul unui organ de simt. Aparitia acestora depinde de intensitatea stimulilor care actioneaza asupra analizatorului. Analizator= aparatul organismului uman, alcatuit din organe de simt, cai nervoase de transmitere, centri corespunzatori de pe scoarta cerebrala. Senzatia se naste doar atunci cand stimulul atinge un prag minim, de asemenea exista si o intensitate maxima dincolo de care nu se mai produc senzatii. Aceste praguri ale senzatiei difera de la o persoana la alta. b) Perceptia, consecinta unei reflectari mai complexe care conduce la constientizare, la identificarea obiectelor si fenomenelor. Procesul de percetie este astfel definit ca in cat de organizare asenzatiilor, informatiilor pe care un morator le-a receptat. Perceptia este diferentiata de la o persoana la alta, de asemenea in functie de elementele supuse perceptiei, cauzele fiind dentre cele mai diferite: ex cunoasterea persoanei, obiectului. Factori de distorsiune, au influenta directa asupra modului de receptionare. Exemple de factori: a) modul de organizare a informatiilor la nivelul contextului, ce permite persoanei sa perceapa intregul inaintea partilor componente. Rapiditatea cu care sunt sesizate elementele componenet difera de la o persoana la alta. b) Constanta perceptiei, reprezinta procesul de asezare in pozitie normala a unei imagini care in retina noastra aopare rasturnata potrivit legilor opticii geometrice. c) Fenomenul de iluzie, conduce la perceptii eronate, prin deformarea
subiectiva a realitatii. Cele mai frecvente sunt cele optico- geometrice d) Fenomenul de expectanta, prin care este pregatita sa receptioneze anumiti stimuli filtrandu-i pe altii e) Efectul halo, fenomen ce ne determina sa extindem necritic un detaliu asupra intregului Factori obiectivi, determinati de imprejurarile in care are loc perceptia. a) vizibilitatea , poate fi redusa de distanta, conditiile meteorologice, de iluminare etc. b) Audibilitatea, influentata de distanta, existenta unor surse sonore, factori meteorologic, etc. c) Durata perceptiei, depinde de perioada in care se desfasoara actiunea, de viteza de deplasare apersoanei, obiectului perceput, sau al celui care il percepe. d) Unii dintre acesti facori pot influenta si perceptia tactila sau olfactiva e) Disimularea infatisarii, determinta de persoana autorului infractiunii, apeland la deghizari, actionand cu rapidutate etc. Factori subiectivi, reprezentati de totalitatea particularitatilor psiho-fiziologice si de personalitatea individului. a) calitatea organelor de simt b) personalitatea si gradul de instruire a individului c) varsta si inteligenta d) temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire e) starile de oboseala f) starile afective g) atentia, in functie de tipurile acesteia voluntara sau involutara. h) Tipul perceptiv
judiciar 5) pregatirea audierii, uneori e necesar un plan de ascultare, vor fi pregatite inscrisuri,fotografii, mijloace materiale de proba pt al ajuta pe martor sa isi aminteasca cele petrecute.
33.Reguli si procedee tactice aplicate in ascultarea martorilor (faza relatarii libere, faza adresarii de intrebari, clasificarea in fuctie de gradul de sugestie pe care il contin).
Conduita tactica in etapa de identificare a martorului este prima etapa din cele 3 care trebuiesc parcurse in procesul ascultarii martorilor. Daca in etapa etapa identificarii martorului, in care se include si depunerea juramantului exista vreo indoiala in privinta identitatii acestuia, se va stabili prin orice mijloace de proba. Organul judiciar trebuies sa se conduca dupa anumite reguli tactice, proprii debutului audierii: Primirea matorului intr-o maniera corecta (necesara evitarea contacatului dintre martori sau cu alte parti din proces); Crearea unui cadru de asculatre sobru (seriozitatea, lipsa de factori stresanti); Comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator Toate aceste reguli duc la carearea unui climat psihologic favorabil confesiunii (discutii libere prin care se poate cunoaste mai bine personalitatea martorului). Conduita tactica in momentul relatarii libere a martorlui - a doua etapa; dupa crearea cadrului psihologic favorabil obtinerii unor declaratii decalaratii sincere, i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata faptele si imprejurarile pt dovedirea carora a fost propus ca martor cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea. Avantajul sponteneitatii relatarii libere si prezinta garantia unei mari fidelitati daca martorul nu are nimic de ascuns sau pe cinvea de protejat. Conduita magistratului trebuie sa se ghideze dupa: Ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a-l intrerupe (chiar daca faptele sunt relatate cu lux de amanunte); Evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica (aborbare sau dezabrobarea afirmatiilor martorului); Ajutarea cu tact a martorului (fara a-i sugestiona); Reorientarea relatarii spre obietul marturiei (daca martorul se pierde in amanunte sau se abate de la subiect); Poate nota aspecte mai seminificative fara a proceda cu ostentatie (fara intreruprea martorului); Reguli tactice aplicate in etapa formularii intrebarilor nu are caracter obligatoriu. Sunt de natura sa limpezeasca relatarile martorului sau sa le verifice. Mai este numita si Interogarea martorului, Relatarea ghidata, Dispozitie-interogatoriu. Intrebarile sunt necesare intrucat depozitia martorului poate contine denaturari, frecvente fiind: Denaturarea prin adaugare (exagerare sau nascocire de fapte imagianre); Denaturarea prin omisiune (caracter incompleta ca si urmare a unei rele-credinte); Denaturarea prin substituire (faptele, obiectele, persoanele reale sunt substituite cu altele percepute anterior ca urmare a asemanarilor existente); Denaturare prin transformare (modificrea succesiunii faptelor, locul unor detalii in timp si spatiu). Pentru inalturarea acestora se intervine cu intrebari. Clasificare din perespectiva tacticii criminalistice: 1. Intrebari de completare (pt aspectele omise); 2. Intrebari de precizare (determinarea cu exactitate a unor circumstante); 3. Intrebari ajutatoare (reactivarii memoriei, inlaturarii denaturarilor); 4. Intrebari de control (verificarii afirmatiilor). In privinta respectarii clasificarii de mai sus trebuie sa se respecte urmatorele reguli: Intrebarile sa fie clare, precise, concise si exprimate intr-o forma accesibila persoanei ascultate; Intrebarile sa vizeze strict faptele percepute de martor; Sa nu contina elemente de intimidare; Nu trebuie, in nici un caz, sa se sugereze raspunsul.
Trebuia luata in calcul si sugestabilitatea de statut, care ii poate influenta pe cei de conditie social-culturala redusa, raportat la pozitia magistratului. In functie de gardul lor de sugestibilitate pot fi: 1. Intrebari determinative (lipsite de elemente de sugestibilitate); 2. Intrabari incomplet sau complet disjunctive (grad mic de sugerabilitate; martorul este pus sa aleaga intre doua raspunsuri); 3. Intrebari implicative (cu mare grad de sugerabilitate). Modelarea si tonul vocii pot constituii un factor de sugestie.
Personalitatea si gradul de instruire; Temperamentul si gradul de mobilitate; Starile de oboseala; Starile afective; Atentia; Trebuie avut in vedere si tipul perceptiv specific ficarei persoane (tipul analitic retine mai multe amanunte pe cand cel sintetic care retine intregul, caracteristicile generale).
35.Particularitati ale psihologiei invinuitului sau inculpatului (momentul anchetei, incercarile de simulare, depistarea acestora).
Invinuitul este persoana stabilita deseori dintr-un cerc de suspecti, fata de care se efectueaza urmarirea peneala, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa. O data pusa in miscare actiunea penala invinuitul capata calitatea de inculpat. Mecanismele psihologice ale faptuitorului trebuie raportate la 3 etape: - Conceperea activitatii infractionale si rezolutiei infractionale, infractiuni savarsite cu intentie; - Desfasurarea activitatii infractionale, faza actelor pregatitoare, de executare si de urmarire; - Postinfractionala (incercarile de simulare, de disimulare si minciuna). Psihologia invinuitului sau inculpatului in momentul interogatorului simularea, disimularea si minciuna mijloace pt a evita tragerea la raspundere penala. Depistarea prezentei starii de emotie are specifice o serie de manifestari viscerale si somatice: - Accerelarea si dereglarea ritmului respiartiei, dereglarea emisei vocale (ragusire), scaderea salivatiei; - Cresterea presiunii sanguine si accelerarea batailor inimii; - Contractarea muschilor scheletici (crispare si blocarea functiilor motrice); - Schimbarea mimicii si pantomimicii (miscari si gesturi ce nu corespund in mod normal comportamentului individului); - Modificarea timpului de reactie sau de latenta (intarzierea raspunsului la intrebari ce contin cuvinte critice). Incercarile satrii de simulare sau disimulare (se pot depista cu poligraful). Urmatoarele sunt mai des intalnite: a. Refuzul de a vorbi sau de a recunoaste fapta care i se imputa; b. Invocarea imosibilitatii de a-si aminti; c. Prezentarea de alibii; d. Recunoasterea unor fapte minore in scopul disimularii celor importante; e. Motivarea faptului ca infractiunea este consecinta provocarii sau a unui moment de ratacire f. Simularea nebuniei sau atulburarii functiilor unor organe de simt; g. Incercari de sinucidere sau de automutilare. Deseori in fata organului de urmarire penala, inculpatul isi retrage declaratiile facute anterior pe motiv ca au fost obtinute prin presiuni sau intimidare. Modurile de manifestare mentionate pot fi uneori realmente sincere si intru totul justificate.
36.Trasaturi de personalitate care trebuie sa defineasca profilul psihologic al magistratului sau anchetatorului.
Pe parcursul investigatiei unei fapte penale, anchetatorul este obligat sa dea dovada de corectitudine, rabdare, deminitate, intelegere. Trebuie sa aiba puterea sa recunoasca si sa-si controleze anumite trasaturi ale personalitatii de natura sa se repercuteze negativ asupra cercetarilor. 1. Efectul Galatea incredere in sine, organizarea, depasirii propriilor limite, prin cunoasterea lor; 2. Efectul Pygmalion echilibru intre pretentiile pe care le avem de la ceilalti si pe care altii le au de la noi.
Calitatile care se cer persoanei care infaptuieste justitita: Creativitate in gandire; Capacitate de prelucarare cu obiectivitate; Capacitate de stabilire a contactului psihologic; Evitarea exagerarilor in interpretarea declaratiilor; Controlarea sentimentelor de simpatie si antipatie; Precizari referitoare la calitatile mai sus mentioante: Capacitatea de evitare a deformarii profesionale Controlarea sentimentelor de simpatie; Aplelarea la elementele de permisivitate. Cel care conduce ancheta trebuie sa se lase cat mai putin studiat de invinuit. Pe langa o serioasa pregatire juridica, constiinciozitate si perseverenta, trebuie sa fie si abil in privinta abordarii tuturor aspectelor care concura la aflarea adevarului.
38.Cadrul tactic al ascultarii propriu-zise (relatarea libera, adresarea de intrebari, modalitati si procedee tactice de interogare).
Se desfasoara in 3 etape principale: 1. Crearea unei atmosfere favorabile (ascultarea se desfasoara in prezenta aparatorului, intr-un cadru sobru); 2. Adaptarea de catre magistrat sau politist a unei atitudini demne;
3. Crearea unei atmosfere propice confesiunii, marturisirii (atitudine pozitiva). Modalitati tactice de ascultare in faza relatarii libere dupa ce i se aduce la cunostinta invinuitului sau inculpatului la cunostinta obiectul cauzei si al ascultarii este lasat sa faca o relatare libera, cerandu-i-se sa dea o declaratie scrisa personal cu privire la invinuirea care i se aduce. Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat; Invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie despre cauza, nu va putea fi intrerupt; Ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declaratii date anterior; Nu se va admite folosirea de violenta; Este interzisa obtinerea cu orice pret a recunoasterii invinuirii. Conduita organelor judiciare: - Va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare; - Va fi urmarit cu atentie comportamentul, privirea celui ascultat pt a sesizarea starilor de neliniste, deruta, etc; - Vor fi evitate, pe intreaga durata a ascutarii, expresiile de suparare, de nemultumire si de enervare. Avantajele notabile ale relatarii libere: - Posibilitatea cunoasterii sau verificarii cu exactitate a modului in care s-a savarsit infractiunea si a mobilului acesteia; - Obtinerea de date despre faptele si imprejurarile cauzei, despre participanti pe care organul judiciar nu le detinea; - Posibilitatea studierii si cunoasterii invinuitului sau a incullpatului, a pozitiei acestuia fata de fapta comisa. Invinuitul sau inculpatul poate transmite informatii pe cale nonverbala constand in imposibilitatea controlarii constiente a reactiilor de natura sa transmita involuntar informatii. Tactica asultarii in faza adresarii de intrebari ultima etapa a audierii. Intrebarile se pun in functie de declaratiile facute anterior de invinuit sau de inculpat, de caracterul lor sincer si complet. Pozitia invinuitul sau inculpatului fata de invinuirea adusa: - Recunoasterea sincera si completa; - Respingerea invinuirii si probarea lipsei de temeinicie; - Disimularea adevarului prin recunoasterea de fapte minore avand sau nu legatura cu cauza; - Refuzul de a face declaratii, respingerea acestora sau prezentarea de probe si alibii false. In functie de pozitia adoptat de inivinuit sau inculpat, intrebarile vor viza obiective specifice: 1. In situatia primelor 2 variante sunt necesare intrebari de verificare, clarificare si completare sau precizare; 2. In ultimele 2 ipoteze se va pune accent pe intrebarile de completare, de detaliu; Clasificarea intrebarilor: Criteriul caraterului general: intrebari de control, de precizare, de completare sau ajutatoare; Criteriul specificului problemelor urmarite: a) intrebari cu caracter general; b) intrebari-problema (vizeaza aspecte concrete ale cauzei); c) intrebari de detaliu. Intrebarilor formulate intr-un mod clar, precis si concis. Vor fi evitate total intrebarile sugestive. Modalitati tactice de adresare a intrebarilor in functie de mai multe ipoteze: In ipoteza recunoasterii nu se pun probleme; In ipoteza refuzului de a face declaratii, declaratiilor incomplete sau nesincere se impun reguli tactice adecvate; In sitatia declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respingerii invinuii, ori a persistarii refuzului de a face declaratii tactica este mult mai complexa. Procedee tactice de ascultare: - Tactica ascultarii repetate (declaratiilor incomplete, nesincere sau mincinoase); - Tactica ascultarii incrucisate (scop: destramarea sistemului de aparare a individului); - Tactica intalnirilor surpriza (in momente psihice de o anumita tensiune pt obtinerea unei declaratii sincere);
Tactica complexului de vinovatie (alterarea unor intrebari neutre cu intrebari ce contin cuvinte afectogene referitoare la fapta, rezultat, persoane implicate). Conjugarea procedeelor tactice de ascultare cu: Folosirea contradictiilor din propriile declaratii; Prezentarea altor probe sau mijloace de proba obtinute in timpul cercetarilor, din care rezulta indubitabul temeinicia invinuirii. Procedeele tactice se impart in 2 categorii: 1. procedeul ascultarii progresive (prezentarea gradata a probele sau datele referitoare la invinuire). 2. procedeul ascultarii frontale (prezentarea inca din primul moment, pe neasteptate a probelor cele mai importante).
40.Organizarea si desfasurarea testarii la poligraf (atentie inclusiv la factorii frenatori cardiaci, astmatici, femei insarcinate...)
Procesul de testare a starilor emotionale se desfasoara in 3 etape: pregatirea, testarea propriu-zisa si interpretarea rezultatelor. Pregatirea testarii necesita studierea materialului cauzei, cunoasterea personalitatii celui ascultat. Este necesar si un examen medical, integritatea sanatatii psihice si fizice este o conditie obligatorie. Persoana emaminata sa nu fi fost supusa anterior unor interogari indelungate. Testarea nu se face cu consimtamantul scris al persoanei care va fi examinata. Dialogul pre-test etapa intermediara intre pregatire si interogatoriu propriu-zis. Celui testat i se dau explicatii referitoare la principiile de functionare a aparaturii, la drepturile pe care le are. Dupa ce se cere consimtamantul de testate, se face un instructaj privind modul de comportare pe timpul examinarii. Testarea propiu-zisa consta in intrebari scurte, clare si precise, la care se raspunde cu da si nu. Testul consta in intrebari neutre, de control si cu continut afectogen. Intrebarile pot fi aduse la cunostinta celui examinat, insa nu in ordinea in care vor fi adresate. Interpretarea diagramei se face prin compararea caracteristicilor de traseu ale raspunsurilor sincere la intrebariele neutre ca si la raspunsurile sincere cu caracter de control, cu raspunsurile nesincere la intrebarile relevante (cu incarcatura afectogena). Examinatorul trebuie sa dispuna de modele de raspunsuri sincere si nesincere pt a servi drept comparatie.
Masina cu care se deplaseaza membrii echipei de perchezitie nu va oprii in fata intrarii in imobil ci are o distanta mai mare. Liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos, iar o parte din echipaj va veni pe scari. Vor fi luate masuri necesare de paza a intrarilor si de inlaturare a oricaror posibilitati de parasire a locului perchezitie. Intrarea la locul perchezitie de regula se suna sau se bate la usa, insa sunt stuatii cand se apeleaza si la procedura de patrundere fortata. Toata procedura de patrundere se va face in fata martorilor asistenti si eventual a aparatorului ales. Dupa intrarea la locul perchezitiei, cel care conduce dchipa isi va prezenta legitimatia de magistrat sau de politist si, daca este cazul, autorizatia data de procuror in vederea efecturarii acestui act. Masuri cu caracter preliminar: Inspectarea rapida a intregului loc perchezitionat (prevenirea incercarilor de semnalizare in exterior); Luarea masurilor de contracarare a oricarei actiuni violente(incercari de sinucidere); Strangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitie intr-o singura incapere sau spatiu limitat (se poate recurge si la o perchezitie corporala a persoanelor gasite la locul perchezitiei); Studierea atenta si familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat (persoanei la care se va face perchezitia i se vor cere explicatii cu privire la imobil si tot ce se gaseste in el, incaperile vor fi incuiate pana la verificarea lor efectiva); Organizarea perchezitie propriu-zise (vor fi indicate modalitatile de actiune, blocarea intrarilor si iesirilor si puse sub control alte posibilitati de comunicare cu exteriorul).
Martorul nu a recunoscut persoana-daca nu a recunoscut-o din cauza insuficientei caracteristicilor de identificare fixate in memoria martorului->organul judiciar se va orienta dupa varianta ca desi nerecunoscuta persoana,este totusi prezenta in grup. La efectuarea prezentarii pt recunoastere a persoanelor mai sunt importante urmatoarele reguli: o Persoana care urmeaza sa fie recunoscuta de mai multi martori va fi prezentata separat,fiecaruia dintre acestia,in aceleasi conditii si in acelasi grup de pers. dar in care isi va schimba locul dupa fiecare prezentare. o Daca sunt mai multe persoane care urmeaza sa fie recunoscute de un singur martor,acestea vor fi prezentate pe rand,in grupuri avand de fiecare data alta alcatuire. In cazul recunoasterii persoanelor dupa fotografie,se va proceda la asezarea fotografiei celui vizat pt. identificare intr-un grup de 4 fotografii executate in aceleasi cond. tehnice si reprezentand indivizi cu caracteristici de identificare asemanatoare.Pe spatele fiecarei fotografii vor fi mentionate datele de identificare ale persoanelor din imagine. Recunoasterea persoanei dupa voce sau vorbire presupune separarea martorului de persoanele din grupul alcatuit in acest scop.Se vor crea conditii de audibilitate cat mai apropiate de cele in care martorul a perceput vocea si vorbirea pers.de identificat.Organul judiciar va trebuie sa incerce sa orienteze discutia spre o tema apropiata de faptele cercetate,determinand persoana de identificat sa foloseasca o parte din cuvintele sau expresiile percepute anterior. Recunoasterea pers. dupa mers-efectuata in conditiile indicate de martori;va fi avuta in vedere distanta de la care martorul a perceput miscarea,lungimea aproximativa a drumului parcurs de pers. observata,directia in care se deplasa. o
44.Problemele principale obiect al probatiunii care trebuie verificat prin investigarea mortii violente.
1. Stabilirea cauzei si natura mortii: moartea poate fi consecinta unui omor, a unei sinucideri sau a unui accident, diagnosticul juridic al decesului stabilindu-se din coroborarea interpretarii datelor obtinute prin investigatiile stiintifice criminalistice si cele anatomopatologice. Investigatiile medico-legale au prioritate. 2. Stabilirea momentului comiterii infractiunii: momentul suprimarii vietii victimei constituie o problema cu semnificatii multiple. Rezultatele cercetarilor trebuie sa conduca, pe de o parte, la stabilirea momentului exact la care a survenit moartea, iar pe de alta parte, la incadrarea in timp a activitatii infractionale desfasurate de autor. 3. Identificarea locului in care a fost savarsit omorul: locul esste cel mai bogat in urma si date cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta. Se impune gasirea locului crimei. 4. Determinarea modului in care a fost savarsit omorul: stabilirea modului de suprimare a vietii victimei este posibila pe baza interpretarii unui complex de date, de urme, cu privire la intreaga activitate desfasurata de infractor. 5. Identificarea faptuitorului si a celorlalti participanti: o buna parte din activitatea de ancheta, de investigare a unui omor, este destinata tocmai rezolvarii acestei probleme, de ea fiind legata rezolvarea cazului sub toate aspectele sale. 6. Identificarea victimei: o data stabilita identitatea, este posibila determinarea cercului de suspecti, ca si a incadrarii faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii. 7. Identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au savarsit la savarsirea infractiunii: identificarea acestor instrumente vizeaza atat agentul vulnerant, care a cauzat moartea victimei, cat si celelalte mijloace destinate pregatirii savarsirii faptei, patrunderii la fata locului, imobilizarii victimei etc. 8. Stabilirea mobilului sau scopului infractiunii: stabilirea mobilului este problema cheie, ea prezentand importanta atat in stabilirea faptelor si imprejurarilor cauzei, a identificarii autorului, cat si in incadrarea juridica a faptei.
Regulile generale metodologice sunt in esenta urmatoarele: a) Efectuarea cercetarii omorului de catre o echipa complexa (procuror, medic legist, lucratori de politie) condusa de procuror in scopul desfasurarii activitatii de urmarire penala intr-un mod unitar, bine coordonat. b) Asigurarea operativitatii printr-o organizare eficienta a cercetarii, acordandu-se prioritate activitatii care reclama o maxima urgenta: deplasarea urgenta la fata locului, cercetarea la fata locului, ascultarea imediata a persoanei care au cunostinta despre fapta savarsita, victima, agresor, dispunerea constatarilor tehnicostiintifice si a expertizelor judiciare, urmarirea fara intarziere a persoanei suspecte. c) Cercetarea atenta, completa si calificata a locului faptei. d) Planificarea judicioasa a intregii actvitati de urmarire penala in elaborarea versiunilor urmand sa se tina seama de date reale, bine verificate ale cazului, astfel incat sa fie posibil administrarea din timp a probelor. e) Stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infractiunii, ancheta trebuie sa porneasca de la fapta la autor si nu invers. f) Asigurarea continuitatii desfasurata in urmarire penala : echipa de investigare care a efectuat actele premergatoare sa desfasoare intreaga cercetare pana la finalizarea cazului. g) Efectuarea cercetarii in stricta conformitate cu prevederile legii procesual penale si cu aplicarea celor mai adecvate metode tehnico-stiintifice si reguli metodologice criminalistice pe intrega durata a desfasurii procesului pen.
46.Masuri luate de organul judiciar sosit primul la fata locului in cadrul cercetarii mortii violente.
Organele de urmarire penala pot lua la cunostina despre savarsirea unui omor prin denunt, plangere ori sesizandu-se din oficiu - descoperirea unui cadavru sau resturi de cadavru, disparitia unei pers in legatura cu care exista motive intemeiate sa se creada ca a fost ucisa. La fata locului soseste primul politistul sesizat sau alt organ judiciar care informeaza dispeceratul de politie, si de aici parchetul si serviciul medico-legal; tot el trebuie: sa stabileasca daca victima ma este sau nu in viata,(evetual prim ajutor si transportare la spital); sa determine locul savarsirii faptei, sa il puna sub paza si sa protejeze urmele, plus zonele adiacente sa fixeze toate imprejurarile care, pe parcurs, se pot modifica sau disparea, plus cele care prezinta pericol si trebuie inlaturate; sa identifice martorii si sa retina eventualele pers suspecte, alte pers care pot oferi informatii despre victima. Activitatea premergatoare intreprinse de echipa de cercetare propriu-zisa: identificarea victimei si a altor pers implicate, efectuarea examenului medico legal, prevenirea contaminarii scenei crimei cu produse biologice in contextul obligarii de conservare a tuturor urmelor, ascultarea imediata a martorilor oculari sau a pers care au cunostinta despre fapta, victima sau pers agresata, urmarirea operativa a persoanei suspecte, efectuarea de perchezitii. Important este ca trebuie actionat cu deosebita operativitate.
47.Examinarea la fata locului a cadavrului (stabilirea momentului decesului, semne precoce, semitardive si tardive tanatologice).
Examinarea cadavrului este efectuata de catre medicul legist impreuna cu procurorul criminalist. Este o activitate esentiala a cercetarii la fata locului. Trebuie stabilite : cauza si natura mortii. Posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare Coresponenta dintre locul in care a fost gasita victima si locul real al comiterii infractiunii. Data si modul in care s-a savarsit omorul (mijloacele, armele sau intrumentele intrebuintate). Examinarea cadavrului debuteaza o data cu cercetarea la fata locului si continua la unitatea medicala la care se efectueaza autopsia.
Constatarea mortii victimei: examinarea va incepe numai dupa ce medicul legist a constatat decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice si confirmat cu prilejul examenului necroptic. Semnele precoce, cum sunt absenta respiratiei, incetarea activitatii cardiace, au o valoare relativa pentru ca pot fi rezultatul unei morti aparente. Semnele semi tardive permite diagnosticarea cu certitudine a mortii, in general ele constand in racirea cadavrului, deshidratarea, rigiditatea cadaverica. Ele au importanta in stabilirea cauzei si datei mortii, inclusiv in determinrea pozitiei cadavrului dupa instalarea mortii. Semnele tardive si conservatoare sunt determinate de aparitia fenomenelor de putrefactie, si respectiv, a celor de mumifiere. Examinarea propiu-zisa a cadavrului. Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la examinarea cadavrului. Ea trebuie efectuata cu maxima atentie si minutiozitate, pentru a se evita concluzii pripite, in primul rand cu privire la cauza si natura mortii. In faza statica, se determina in principal :locul in care a fost descoperit cadavrul, amplasarea in raport cu urmel si obiectele din jurul sau; pozitia corpului. In faza dinamica , imbracamintea si incaltamintea cadavrului. Va fi cercetat cu atentie fiecare buzunar. Corpul cadavrului se examineaza plecandu-se de la elementele generale, cum sunt de ex, constitutia fizica, culoarea pielii, semnele particulare, mainile si unghiile cadavrului, orificiile naturale ale cadavrului. leziunile vizibile fiind descrise. Intr-un cuvant, orice urma ce ar putea avea o anumita legatura cu omuciderea. Totodata, vor fi facute mentiuni cu privire la cercetarea obiectelor sau materialelor ce au servit la imobilizarea sau la strangularea victimei. Stabilirea datei mortii si a eventualelor modificari a pozitiei cadavrului. In acest scop se procedeaza la studierea semnelor specifice mortii avand in vedere ca cu cat intervlul de timp scurs e la momentul decesului si cel al descoperiri cadavrului este mai scurt cu atat determinarea mortii este mai exacta. In cazul semnelor precoce semnifictive sunt reactiile pupilei la unele reactii chimic intr o limita e pana la 6 ore de la deces. celelalte semne precoce ale mortii mentionate anterior nu pot fi luate in considerare decat daca au fost sesizte de o persoana avizata. In cazul semnelor semitardive, observam pierdere de caldura un grad pe ora, rigiditatea cadaverica (incepanad cu maxilarul), lividitatile cadaverice. Apartita semnelor precoce si semitardive: Corpul cald si suplu (1-2 ore); Aparitia lividitatilor (3-4ore) la nivelul gatului, racire si rigiditatea articulatiei maxilarului; Aparitia petei negre scleroticale (cca 6 h); Confluenta lividitatilor (8-10 ore) pe suprafata mare si rigiditatea intregii musculaturi; Persistenta la presiune a lividitatilor si nemodificarea pozitiei specifica mortii (12 ore). In stabilirea mom mortii sunt luati in calcul mai mult factori.
In elaborarea versiunilor, se pleaca de la datele obtinute de la fata locului si datele rezultate din ascultarea martorilor. Evident ca este absolut necsar sa se stabileasca cat mai exact unde, cand, cu cine si in ce mod si a petrecut timpul victima inaintea survenirii decesului sau a disparitiei. Elaborarea versiunilor devine o operatie deosebita in cazul omorurilor cu mobil bizar. In final, versiunile sunt verificate aceasta fiind o activitate obligatorie ce tine de esenta ceretarii omorului.
50.Directii metodologice generale ale investigarii in cadrul infractiunilor din domeniul afacerilor.
Aceste investigatii pun adaptarea unor principii si initierea unor acte de investigatie cunoscute din materia investigarii infractiunilor impotriva patrimoniului. Astfel trebuie efectuate urmatoarele: cunoasterea starii de fapt si evaluarea prejudiciului; ridicarea de obiecte si inscrisuri; audierea martorilor; dispunerea expertizelor judiciare; stabilirea circumstantelor operationale din ascultarea invinuitului. Pt a se eficientiza investigatia trebuie bine cunoscuta materia legislativa a activitatilor economico financiare. Pt solutionarea cauzei sunt capitale identificarea mijloacelor folosite de delincventi studierea si reconstituirea manevrelor frauduloase in intregul lor, ca si in detaliu, urmarind, segment cu segment, toate faptele si imprejurarile.
51.Principalele probleme obiect al probatiunii care trebuie clarificate prin investigarea accidentelor de munca.
stabilirea cauzelor accidentului, care de obicei se clasifica in 2 mari categorii: de natura tehnica si de natura organizatorica. Mai pot fi consecinta unor actiuni intentionate premeditate. Determinarea imprejurarilor in care a avut loc acidentul prezinta interes pt stabilirea elementelor be baza carora se va face incadrarea juridica corecta a faptei
Determinarea consecintelor accidentului organul judiciar are obligatia sa stabileasca cu exactitate consecintele accidentului cat si existenta raportului de cauzalitate intre actiunea ori inactiunea persoanelor responsabile si rezultatul produs. Stabilirea prevederilor legale ce au fost incalcate, pt o corecta stabilire a raspunderii civile, penale si administrative. Identificarea persoanelor care raspund de organizarea si conducerea procesului de productie. Initierea masurilor de prevenire ale altor accidente.
Se confectioneaza valize cu fund dublu, folosirea remelor de tablou. Stupefiantele pot fi ascunse in alimente, bauturi, tigari, conserve de carne. Pt efecturea traficului de droguri, se apeleaza la cele mai diverse moduri de fabricare, transport si consumare propriu - zisa a stupefiantelor. Fabricarea drogurilor o mare varietate de droguri sunt folosite in mod legal in medicina. ( narcotice, depresive, stimulente). O alta categorie o reprez stupefiantele a caror materie prima este data de culturile clandestine de mac. In mod normal, si fabricarea lor este la fel de clandestina ca si cultura in sine. Totusi, existenta unui laborator este data de mirosul de acetona, moniac sau alte substante chimic care sunt indispensabile in procesul de fabricare al morfinei sau heroinei. Se transporta in autovehicule cu nr inmatriculare false, cu autovehicule e tip TIR, insa numai 10 % din cantitatea de stupefiant ce circula este interceptata de organele de control. Distributia lor este oarecum diferita. Sunt locuri din Asia unde opiul se vinde in mod deschis. Narcomanii sunt la inceput pers pasnice, insa incet ei devin depenenti si pot recurge la cele mai violente metode pt a-si procura banii necesari pt cumpararea de stupefiante.
56.Etapele si modalitatile de actiune ale investigatiei infractiunilor din domeniul criminalitatii organizate.
Faza obtinerii de informatii activitati de cunoastere si informare cu privire la retelele criminale. Structurile informative isi au propriile planuri de culegere de informatii despre criminalitatea organizata ce cuprind: domeniile in care se desfasoara culegerea informatiilor; categoriile de persoane vizate de activitatea de supraveghere operativa si de culegerea de informatii; mijloace de supraveghere operativa si culegere a informatiilor;
modalitati de analiza si exploatare a informatiilor. Faza investigatiilor se verifica informatiile obtinute in faza anterioara. Actiunea investigativa este declansata numai dupa ce au fost stranse indeajuns de multe informatii despre grupul infractional. Activitatile investigative constau in: supravegherea operativa a unei persoane suspecte, loc, executarea de fotografii de urmarie si inregistrarea convorbirilor, inregistrare video; verificarea surselor de venit ale suspectilor care, prin modul de trai, depasesc limitele castigurilor licit; verificarea unor acte si inscrisuri de care s-a folosit faptuitorul; obtinerea unor date prin Interpol sau prin serviiciile satrine cu care se coopereaza; organizarea de filtre si razii; legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute. Faza urmaririi penale : activitatile desf in faza investigativa, dupa sesizarea organului judiciar. Acte premergatoare exterioare proc pen.Procedee de investigatie folosite: Audierea de amrtori, cu asigurarea protectiei lor; Ridicarea de obiecte si inscrisuri; Perchezitia; Dispunerea de constatari tehnico-stiintifice; cercetare la fata locului; inregistrarea convorbirilor.
57. Probleme care trebuie clarificate prin investigatia penala (luarea si darea de mita).
1. Calitatea faptuitorului: subiectul activ al infract poate fi: o persoana care exercita o functie publica, o pers care in baza unei functii participa la luarea deciziilor sau le poate influenta, o pers care exercita atributii de control etc. 2. Activitatea ilicita, desfasurata de faptuitor, de alti participanti, modul de operare, legaturi cu diverse institutii; 3. Scopul activitatii infractionale. Organele de urmarire penala trebuie sa clarifice daca faptuitorul a actionat cu intentie. Stabilirea scopului este importanta pt incadrarea juridica corecta a faptei. 4. Valorile, bunurile, banii sau alte foloase necuvenite ce au constituit obiectul activitatii infractionale.
infractiunea flagranta exista cand functionarul a indeplinit deja un act in virtutea functiei sale si la care est obligat in temeiul acesteia. Dupa efectarea inregistrarilor organul de urmarire penala va efectua un proces-verbal ce va cuprinde: autorizatia data de procuror; numele posturilor telefonice intre care se poarta convorbirea; numele persoanelor care poarta convorbirea; data, ora si durata fiecarei convorbiri; numele, calitatea persoanei care a realizat inregistrarea; numarul de ordine al casetei; inregistrarea redata in forma scrisa. Din punct de vedere tehnico-tactic criminalistic se vor avea in vedere: - specialistul insarcinat cu inregistrarea convorbirilor va transmite imediat mesajele cu valoare infractionala organului de urmarire penala; - alegerea mijloacelor de inregistrare video, fotografice in functie de conditiile specifice; - stabilirea martorilor asistenti
Toate aceste acte de investigatie trebuie facute numai cu ajutorul unui specialist pregatit in combaterea infractiunii informatice. Faza statica: se constata starea de fapt, fara a se interveni in a opri/stinge calculatorul. Totul este fotografiat, si filmat, inclusiv datele afisate pe monitor. Faza dinamica: operatiunile pe aparatura propriu-zisa se efectueaza de specialist. Sunt fixate si marcate toate legaturile ditnre componente cat si modalitatea de legare la sistemul informatic (daca exista). Obtinerea de date este mai dificila daca sunt mai multi utilizatori; accesul de date trebuie controlat pentru a nu fi alterate datele existenta programului autodistrugere; documentele parolate trebuie sa ridice semne de intrebare daca nu sunt furnizate parolele; totusi existenta parolelor nu echivaleaza neaparat cu imposibilitatea accesarii fisierului respectiv. In timpul transportului trebuie evitate socurile; manevrate cu multa atentie; Calculatoarele nu se scot din priza decat cu asistarea unui specialist pt a se preveni lansarea programului de boot.