MINISTERUL EDUCATIEI,CERCETARII SI TINERETULUI UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCURESTI FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

PRIORITATI IN PREGATIREA FIZICA IN FOTBALUL DE PERFORMANATA ACTUAL LA NIVELUL ECHIPELOR DE SENIORI DE LIGA A-III-A

BUCURESTI IULIE 2012

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCURESTI FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT BUCURESTI Enuntul temei lucrarii - exemple : CONTRIBUTII LA...................................................................................................................... PLANUL LUCRARII I. Capitolul I.....................................INTRODUCERE.................................................. 1.1 Prezentarea temei...................................................................................................... 1.2 Gradul de actualitate al temei..................................................................................... 1.3 Motivele alegerii temei............................................................................................. 1.3 Scopul lucrarii........................................................................................................... II.Capitolul II. .......Studiu teoretico-metodic aupra problematicii abordate............................ 2.1 Orientari si tendinte in jocul de fotbal............................................................. 2.2 Caracterizarea generala a jocului de fotbal.................................................. 2.3 Antrenamentul in fotbal................................................................................... 2.4 Conceptia de joc si de antrenament in fotbal la seniori.................................... 2.3 Modelul de joc si de pregatire in fotbal la seniori la nivelul ligii a III -a....... 2.4 Aspecte generale privind pregatirea fizica in fotbal.......... 2.5 Particularitatile pregatirii fizice la nivelul seniorilor........... 2.7 Metode si mijloace folosite in pregatirea fizica la nivelul echipelor de seniori III. Capitolul III .............CONCLUZII - PROPUNERI Bibliografie..............................................................

INTRODUCERE FOTBALUL un miraj care a cuprins, pare-se, intregul glob,inflacarand mintile, un spectacol grandios si emotionant, de aer si ... miscare !Dar, ca si saltul mortal, ce pare usor celor ce-l privesc din afara, fotbalul nici el nu este atat de simplu.Se poate spune chiar ca e teribil.Atatia si atatia jucatori minunati ridica publicul in picioare provocand un freamat irezistibil, dovedind ca se poate ajunge si pe culmile maiestriei, dar cu multe cute pe frunte si scantei in ochi. Fara clipele de suferinta fizica si psihica, fara sacrificii la o varsta cand viata iti ofera totul, fotbalul nu ar fi ajuns atat de sus. Jocul "total" de azi revendica un antrenament total in care se angajeaza toate fortele fizice si psihice, fara rabaturi, respectand insa legile biologice ale organismului , fara a uita ca jucatorul este supus unor procese complicate, reactionand in functie de particularitatile lui fizice si psihice. Antrenamentul obisnuit este bun ca o alimentatie pentru mentinerea sanatatii, dar nu are caracteristicile necesare progresului continuu. Erorile si lipsurile, care se mentin azi intr-un procent aproape identic cu cel de acum 10-15 ani ne face sa presupunem ca metodele clasice nu mai pot depasi "bariera" biologica. De aceea trebuie sa recurga la cele mai noi date ale stiintei in vederea realizarii unui antrenament actualizat. Dar organismul este un tot si trebuie luat ca atare in orice interventie. De multe ori credem ca dezvoltam rezistenta, dar de fapt o facem foarte putin, deoarece o privim prea general. In ceea ce priveste jocurile, efectele diferitelor metode si exercitii nu satisfac asteptarile si fotbalul bate si el pasul pe loc mai in toate tarile. Jucatorul trebuie perfectionat, inainte de orice, in profunzimea functiilor lui si nu in forma miscarilor, care depinde, concret, de memorie, functie complexa, cu mari corelatii organice. Azi, jucatorul de fotbal se manifesta in joc, in functie de pregatirea si talentul lui, pana la culmile performantei. Ceea ce este important intr-un joc bun este desfasurarea cursiva a secventelor de joc spre poarta adversa, intr-un mod organizat, curgator dar penetrant. Oricat ar fi de buna curgerea mingii la poarta, ea devine banala, monotona daca este lipsita de elementul surpriza. Fotbalul reprezinta, din punct de vedere fiziologic, o activitate predominant dinamica; lupta continua pentru minge se desfasoara in conditiile unei incordari imense,pe parcursul meciului, cuprinzand cele mai variate acte motrice : mers, alergare, oprire brusca, saritura, rasucire, sut cu piciorul etc.De aceea, jocul de fotbal reclama o pregatire multilaterala, in care dozarea efortului sub control medical, poate asigura succesul acestei pregatiri, inlesnind cresterea potentialului biologic, a maiestriei sportive, intarirea sanatatii sportivilor.

1.1

PREZENTAREA TEMEI

Pregatirea fizica este unul din factorii esentiali al jocului de fotbal.Competitiile actuale si mai ales cele viitoare cer si vor cere in continuare o pregatire deosebita sub toate aspectele, dintre care pregatirea fizica si factorul psihic se ridica la rangul de conditie sine qua non . Jocul de fotbal se caracterizeaza astazi printr-o bogata activitate competitionala, la care, pe langa jocurile de campionat intern, li se adauga meciurile amicale sau oficiale si alte diverse competitii ocazionale. Daca tinem seama de faptul ca jocul actual a devenit fata de trecut mult mai dinamic, jucatorii find obligati sa alerge in permanenta, executand numeroase schimbari de ritm, ca lupta a devenit mai apriga si necesita un mai mare consum de energie, ca sunt necesare procedee tehnice si tactice cat mai perfectionate si o gandire tactica cat mai complexa, toate acestea ne pot da o imagine de ansamblu despre numeroasele calitati necesare jucatorului de valoare si despre solicitarile foarte mari la care este supus acesta, in decursul unui an competitional.Pentru ca fotbalistul sa faca fata acestor solicitari trebuie sa posede un bagaj valoros de calitati fizice si o pregatire temeinica, cu ajutorul careia sa poata suporta, in conditii optime si fara repercursiuni, eforturile mari si mereu crescand ale jocului. Deoarece jocul de fotbal este alcatuit din actiuni de joc complexe, adevarate sisteme functionale, este nevoie ca pregatirea fizica sa se faca tinand cont de elementele tehnico-tactice din joc; de fapt, componentele pregatirii fizice trebuie educate si dezvoltate in asemenea masura, incat ele sa devina parti organice ale elementelor tehnico-tactice, suportul si conditia de existenta a acestora.Aceasta modelare a pregatirii fizice trebuie realizata mai ales in privinta continutului, structurii si dinamicii efortului specific.Astfel, efortul se va canaliza in directia dezvoltarii specifice a rezistentei, vitezei si fortei specifice, apoi aceste calitati motrice vor fi antrenate in realizarea elementelor tehnico-tactice, cu pauze variate dupa efort.

1.2

Gradul de Actualitate

Ca joc sportiv, fotbalul se situeaza pe cea mai inalta treapta a ierarhiei activitatilor agonistice(de intrecere, concurs, emulatie ) firesti pentru fiinta umana, avand un rol determinant in formarea trasaturilor de personalitate.Datorita amestecului de fantezie, creativitate,indemanare si rezistenta, el inflacareaza inimile a milioane de oameni.Sintagma care ii este atribuita - "sportul multimii" ne conduce cu gandul ca este un adevarat fenomen social care angreneaza oameni de toate categoriile si de toate varstele de pe toate meridianele lumii.Aceasta face ca preocuparea pentru desfasurarea jocului de fotbal in conditii cat mai bune sa devina o permanenta.Fotbalul are o traditie de peste 110 de ani si totdeauna a oferit si ofera spectatorilor momente care trec de la bucurii la suferinta, de la disperare la euforie.Ajuns acum pe o treapta superioara acest sport impune jucatorului necesitatea de a actiona cat mai perfect in timpul meciului, din punct de vedere psihologic, biologic, biochimic, si asa mai departe.Dincolo de pasiuni si satisfactii fotbalul se adreseaza unor virtuti profund umane : loialitate, cinste, forta, inteligenta, maiestrie; aceste calitati la mai toti jucatorii, fac ca ei sa devina intruchiparea idealurilor si pasiunilor a milioanelor de suporteri. Astazi, performanta sportiva este determinata de o serie de factori si nimeni nu poate afirma cu certitudine care dintre acestia detine ponderea cea mai mare o are pregatirea fizica. Obtinerea performantei, ca si nevoia de realizare a ei, se bazeaza nu numai pe fenomenul de emulatie, ci si pe dorinta de perfectionare a individului, n amplul proces de antrenament. Antrenamentul este un proces unitar, care se desfasoara dupa legile generale ale dezvoltarii performantei n functie de nivelul aptitudinilor motrice, a capacitatilor intelectuale si a trasaturilor psiho-motrice. Organizarea si participarea la competitii, este un prilej de a demonstra nivelul de pregatire, decurgerea corecta a procesului de pregatire, nivelul actual al sportivului. Dezvoltarea fotbalului n ultimele decenii a cunoscut o ascendenta continua, popularitatea lui crescnd considerabil, marile competitii interne si internationale bucurndu-se de atentie deosebita din partea oamenilor de afaceri si, de sustinerea frenetica a zeci de mii de spectatori fascinati de frumusetea sportului rege. In cadrul miscarii sportive din tara noastra, fotbalul ocupa un loc de frunte ca raspandire. Conceptia actuala despre jocul de fotbal tine seama de toate principiile carora timpul le-a dovedit trainicia in cei peste o suta de ani de cand fotbalul se practica in mod organizat.Principiile pe care se axeaza jocul in prezent au aparut, s-au clarificat si au fost acceptate treptat. Aparitia ideilor innoite, care au modificat fara intrerupere aspectul jocului, a fost determinata de : -schimbarile de regulament ; -aportul unor jucatori sau tehnicieni cu mare personalitate ; -progresul stiintifico-metodic al procesului de antrenament ; -caracterul social tot mai puternic pe care l-a dobandit fenomenul activitatii fotbalistice. Spectacolul fotbalistic ramane si va fi un mijloc de integrare sociala si de educatie, de reconfortare si petrecere placuta a timpului liber, cu atat mai eficient cu cat angajarea afectiva este mai intensa.

1.3

SCOPUL LUCRARII

Scopul lucrarii este acela de a evidentia structurile favorabile in vederea pregatirii fizice generale si mai ales a celei specifice cu scopul maririi de potential bio-psiho-motric avand ca rezultat participarea cu succes la meciurile oficiale din retur. Dezvoltarea multilaterala si intarirea organismului prin dezvoltarea musculaturii fortificarea organelor si sistemelor organismului cresterea posibilitatilor functionale ale acestora,pna la nivelul necesar, a fortei, vitezei, rezistentei, indemnarii. Rationalizarea metodelor si mijloacelor folosite in antrenament cresterea bagajului motric si dezvoltarea capacitatii de efort ca urmare a tuturor formelor de pregatire duce la formarea potentialului optim necesar jocurilor oficiale. Evidentierea celor mai eficiente mijloace si metode de pregatire la echipele de liga a III -a cu scopul clar de imbunatatire a pregatirii fizice cu implicatii in calitatea jocului si a antrenamentelor. Pregatirea sportiva, ca proces unitar de formare si perfectionare a deprinderilor motrice ale sportivului,a calitatilor lui fizice, morale si de vointa se realizeaza avnd ca baza cerintele stiintifice ale formarii si dezvoltarii sportivului,particularitatile lui de vrsta sex,sanatate,nivelul de pregatire fizica,modul de viata si conditiile n care se desfasoara pregatirea. Pregatirea sportiva ca totalitate a mijloacelor care asigura dezvoltarea fizica, o sanatate excelenta si obtinerea de rezultate sportive nalte reprezinta un proces care se desfasoara in tot cuprinsul competitional. Directiile de baza ale pregatirii se realizeaza in practica prin pregatirea fizica generala specifica, tehnica,tactica,moral-volitiva si teoretica. Toate formele pregatirii fiind legate organic intre ele si reciproc conditionate, constituie procesul unitar al pregatirii fotbalistului si se realizeaza cu ajutorul mijloacelor generale si specifice, a metodelor si a incarcaturilor specifice folosite in antrenamente. Un alt motiv este acela ca de multe ori se neglijeaza pregatirea fizica generala in favoarea celei specifice sau invers,cea specifica in favoarea celei generale, ceea ce constituie o piedica in obtinerea de rezultate atat motrice cat si fiziologice referitoare la dezvoltarea armonioasa a organismului. Fara o pregatire corespunzatoare sportivul nu va da randament in antrenament si implicit in competitii,de aceea trebuie avuta multa grija in planificarea pregatirii sportivilor.

1.4

Motivele alegerii temei

In primul rand sunt un impatimit al sportului si in special al fotbalului- "sportul rege",privesc sportul preferat ca pe un adevarat spectacol unde pot sa ma duc sa ma destind,sa uit de grijile cotidiene,dar si pentru a-mi sustine favoritii in disputa cu adversarii.Gasesc in fotbal o forma de a-mi compara expectatiile cu preferintele sau simpatiile apriorice de a-mi refula emotiile,de a-mi satisface unele tendinte si chemari firesti,de la idolatrie si pana la dizolvarea tensiunilor emotionale ale incertitudinilor.Confruntarile sunt atat interioare cat si exterioare,pentru suprematia anticiparii,confirmarea pronosticului,pentru spiritul de intrecere,de afirmatie,etc.Astazi fotbalul infierbanta pana la incandescenta zeci de mii de oamneni pe stadioane si alte milioane in fata micilor ecrane. Orice intrecere sportiva, in fond a constituit dintotdeauna un spectacol,pentru ca orice victorie sau infrangere are nevoie de martori care sa aplaude succesul sau sa sufere pentru infrangere.Spectacolul fotbalistic capata o si mai mare stralucire prin vedetele sale.In aceasta privinta,atractia publicului pentru o partida in care este invitat sa joace o mare stea a fotbalului este mult mai mare decat pentru un meci obisnuit.Fenomenul ni se pare semnificativ in legatura cu reactia pe care o provoaca,in randul publicului,o vedeta.Mai mult decat sa declanseze admiratia suporterilor,o vedeta devine "model" si stimulent,atat pentru coechipieri,cat si pentru generatiile mai tinere de virtuali fotbalisti,ce se lasa atrase de mirajul larmei si gloriei stadioanelor. Vedetele sunt personalitati de exceptie,care-si pun pecetea pe jocul echipei din care fac parte,generand adevarate "scoli" fotbalistice.Adesea,admiratorii tes in jurul personalitatii jucatorului preferat adevarate legende,atribuindu-i calitati demne de invidiat si merite ce exercita asupra celorlalti jucatori si asupra publicului influente covarsitoare. Ca spectacol,Jocul de fotbal se bucura de toate atributele proprii acestui tip de manifestare: frumusete,eleganta,armonie,inteligenta,forta,daruire;toate acestea,cand se intalnesc intr-o partida,produc neindoielnic incantare ochiului si spiritului.Momentele de suspans,create in nenumaratele situatii imprevizibile,mai ales in apropierea portii,maresc atractia si participarea afectiva a publicului la spectacolul numit "fotbal".Banala pasa devine demonstratie de virtuozitate in executia unor personalitati unice in felul lor,a unor talente autentice care asigura,prin prestatia lor,un joc bun,frumos spectaculos,elegant.Este poate mai mult decat o simpla interpretare a unui rol intr-o piesa de teatru,caci sportivul isi joaca pe teren propria sa soarta,care nu de putine ori ii rezerva surprize dramatice. Drama jucatorului de fotbal rezida in unicitatea gestului sau,care nu se mai repeta;el se afla singur in fata balonului,singur in fata publicului,care este in orice moment gata sa-l aclame sau sa-l devoreze.Perspectiva sa e una singura victoria sau esecul.Daca spectatorul de teatru se lasa conectat,imediat ce se sting luminile in sala,la conventia teatrala propusa de dramaturg si regizor,spectatorul de fotbal traieste,in plina lumina,un spectacolo care-l acapareaza total,in lumea reala imnediata.Acolo pe teren,se produce un fapt emotionant,adanc dramatic: drama colectiva,traita intens de o masa de jucatori,legati intim de masa spectatorilor.Fotbalul exercita o permanenta forta de atractie asupra noastra,in mare parte din cauza ca trebuie sa invinga cel mai bun,mai puternic,mai bine pregatit,potrivit unui model teoretic moral imaginat de majoritatea spectatorilor.Dar credem ca fotbalul atrage mai ales prin pasiunile pe care le declanseaza in tribune,pasiuni legate,ca si in viata de toate zilele,de efort si de lupta,de victoria celui mai puternic asupra celui mai slab pregatit.Nu intamplator,cei mai mari "specialisti" in fotbal se gasesc printre spectatori.Ei cunosc echipele,pe fiecare jucator in parte,inclusiv pe antrenori si arbitrii,din tribune se vede totul mai bine,iar spiritul critic este foarte ascutit. Este o stare de superioritate in care se transpune spectatorul de fotbal si care-i satisface ad-hoc nevoia de divertisment,de evadare din monotonie,de detasare de propriile neimpliniri.Spectatorul de fotbal se intoarce in cotidian purificat,calmat si satisfacut de sine.Daca si echipa cu care se identifica a castigat meciul,victoria ei il umple de mandrie,caci se simte partas la obtinerea ei.Astfel suporterul este o categorie sociala care nu dezerteaza niciodata de la datoria lui,adica suporta cu consecventa esecurile,retogradarile,disparitia vedetelor,nedreptatile si greselile unor arbitraje,manevrele adversarilor.Nu fara o nota de umor tandru.unii comentatori spun ca tot ce este mai bun in fotbalul nostru este suporterul.

CAPITOLUL 2- STUDIU TEORETICO-METODIC AASUPRA PROBLEMATICII ABORDATE

2.1 Orientari si tendinte in jocul de fotbal Fotbalul este cel mai raspndit si ndragit joc sportiv, angrennd sute de mii de jucatori legitimati, milioane de suporteri nflacarati si miliarde de telespectatori.Actualmente fotbalul evolueaza catre un joc de forta uitand in unele cazuri concrete de fotbalul tehinico-tactic.Fotbalul de performanta presupune dezvoltarea tuturor componentelor antrenamentului, deci nu numai a capacitatii fizice, chiar daca este un joc caracterizat, din ce in ce mai mult, printr-o puternica adversitate.Astazi, participarea jucatorului, prin actiunile tehnico-tactice in timpul jocului, cere forme complexe de desfasurare si executie, atat sub aspect individual, cat si colectiv.Toate actiunile si executiile jucatorilor, atat ale aparatorilor, cat si cele ale atacantilor se desfasoara in conditii de criza de spatiu si timp.In acest sens, au aparut executiile simple si rapide, dintr-o atingere, devierile sau sariturile peste minge.Odar cu cresterea vitezei de joc a crescut si volum de efort dinamic ajunganduse ca un fotbalist sa parcurga pe meci chiar si 12km.Echipele sunt preocupate acum sa tina cat mai mult mingea in posesie, cat mai departe de propria poarta, printr-o eficienta circulatie a mingiei. Jocul de fotbal se caracterizeaza printr-o mare varietate a elementelor tehnico-tactice, situatii neprevazute care solicita nu o data rezolvari inedite si capteaza atentia spectatorilor prin spectaculozitate. Lupta directa cu adversarul reclama o capacitate ridicata de efort individual ncadrat mai armonios n efortul colectiv.Ca orice joc sportiv el presupune perfectionarea functiei analizatorilor, capacitatea de a sesiza si actiona rapid n conditiile schimbatoare ale luptei cu adversarul.Orientarea ntr-o situatie complexa de joc depinde de capacitatea de a percepe semnalele externe, de precizia prelucrarii lor, care sa permita depasirea sau prevenirea actiunii adversarilor. Fotbalul dezvolta la un nalt nivel spiritul de echipa si faciliteaza ridicarea pe o treapta superioara a unor calitati psihice pretioase cum sunt: vointa,perseverenta,spiritul de abnegatie si de sacrificiu, drzenia, tenacitatea, gndirea combinativa,promovarea solutiilor surpriza etc. Imensa varietate a situatiilor si problemelor solicita o mare capacitate de adaptare la dimensiunile si conditiile jocului,stapnirea perfecta a elementelor de tehnica, o gndire tactica adecvata situatiei create. Structura motrica a exercitiilor este aciclica, caracterizata printr-o mare bogatie de variante ale miscarilor si un efort diferit . Miscarea n teren este discontinua, jucatorul face deplasari bruste, foarte variate ca distanta, directie si ritm. Executiile tehnice cu picioarele sunt mai grele, deoarece n evolutia filogenetica s-a dezvoltat mai mult ndemnarea minilor.Aceasta dificultate este nvinsa prin nvatarea timpurie a fotbalului (n copilarie), fiind posibila marirea si perfectionarea zonei de proiectie corticala n care este reprezentat piciorul. Capatarea unei bune ndemnari n mnuirea balonului cu piciorul este legata de crearea n acea regiune corticala a unui numar mai mare de "circuite"nervoase, a dezvoltarii celulelor corticale existente, a maririi conexiunilor acestei zone cu celelalte zone corticale etc. Intensitatea efortului poate fi caracterizata ca variabila, mergnd de la cea mica si moderata pna la submaximala si chiar maximala, ca apoi jucatorul sa se bucure de pauze scurte dar foarte utile si pretioase, n vederea refacerii potentialului biologic periclitat uneori de epuizare.Antrenamentele si competitiile de fotbal solicita intens aparatul locomotor, sistemul nevos, aparatul cardiovascular al fotbalistilor care, la rndul lor, produc modificari morfologice si functionale favorabile. Prin modificarile imediate, de compensare, fotbalistii sunt capabili sa se adapteze prompt si cu mare eficienta cerintelor tot mai exigente ale jocului modern, n timp ce modificarile tardive (de antrenament) vizeaza cresterea potentialului biologic general al sportivilor, ridicarea capacitatii de efort si ntarirea sanatatii. Fotbalul a devenit azi un "sport al tuturor sporturilor" un " element de suprastructura",indiferent de locul de pe glob unde se practica, un "sport de strategie",in care pasiunile sunt imbinate cu munca stiintifica. Fotbalul de astazi,dupa cum prea bine se stie, este mult mai complex si mai aspru ca cel din trecut.Nu exageram daca afirmam ca jocul de fotbal , in etapa actuala, este un "fotbal total".Evolutia continua, rapida si spectaculoasa a performantelor sportive angajeaza si fotbalul in cursa pentru superlativ, provocand o serie intrega de schimbari, incepand de la tehnica propriu-zisa de joc si pana

la cele mai diferite aspecte de ordin metodic, pedagogic, social, psihologic.Jocul modern se caracterizeaza printr-o miscare permanenta a jucatorilor,prin treceri rapide din atac in aparare si invers,capacitatea de manevra marita,prin elemente tehnice rapide de finete si eficiente,toate subordonandu-se scopului jocului.In fotbalul actual fiecare jucator,indiferent de postul pe care-l joaca,este obligat sa participe la ambele faze ale jocului- atac si aparare,dar nu numai cand mingea se afla in raza actiunilor sale sau este orientate inspre zona sa.Acesta este asa-numitul "fotbal total" al carui germene a putut fi intrezarit inca de la Campionatul Mondial din Anglia din 1966. . Dezvoltarea fotbalului n ultimele decenii a cunoscut o ascendenta continua, popularitatea lui crescnd considerabil, marile competitii interne si internationale bucurndu-se de atentie deosebita din partea oamenilor de afaceri si, de sustinerea frenetica a zeci de mii de spectatori fascinati de frumusetea sportului rege. Faptul ca starea materiala a fotbalului actual i asigura toate conditiile necesare pentru nalta performanta, victoriile fiind rasplatite cu stimulente deosebite, lupta pentru cucerirea lor a devenit obiectivul suprem ce guverneaza activitatea echipelor implicate n acest sport nobil.

2.2. Caracterizarea generala a jocului de fotbal Fotbalul este cel mai raspndit si ndragit joc sportiv, angrennd sute de mii de jucatori legitimati, milioane de suporteri nflacarati si miliarde de telespectatori.Jocul de fotbal se

caracterizeaza printr-o mare varietate a elementelor tehnico-tactice, situatii neprevazute care solicita nu o data rezolvari inedite si capteaza atentia spectatorilor prin spectaculozitate. Lupta directa cu adversarul reclama o capacitate ridicata de efort individual ncadrat mai armonios n efortul colectiv.Ca orice joc sportiv el presupune perfectionarea functiei analizatorilor, capacitatea de a sesiza si actiona rapid n conditiile schimbatoare ale luptei cu adversarul.Orientarea ntr-o situatie complexa de joc depinde de capacitatea de a percepe semnalele externe, de precizia prelucrarii lor, care sa permita depasirea sau prevenirea actiunii adversarilor. Fotbalul dezvolta la un nalt nivel spiritul de echipa si faciliteaza ridicarea pe o treapta superioara a unor calitati psihice pretioase cum sunt: vointa, perseverenta,spiritul de abnegatie si de sacrificiu, drzenia, tenacitatea, gndirea combinativa,promovarea solutiilor surpriza etc. Imensa varietate a situatiilor si problemelor solicita o mare capacitate de adaptare la dimensiunile si conditiile jocului,stapnirea perfecta a elementelor de tehnica, o gndire tactica adecvata situatiei create. Structura motrica a exercitiilor este aciclica, caracterizata printr-o mare bogatie de variante ale miscarilor si un efort diferit . Miscarea n teren este discontinua, jucatorul face deplasari bruste, foarte variate ca distanta, directie si ritm. Executiile tehnice cu picioarele sunt mai grele, deoarece n evolutia filogenetica s-a dezvoltat mai mult ndemnarea minilor.Aceasta dificultate este nvinsa prin nvatarea timpurie a fotbalului (n copilarie),fiind posibila marirea si perfectionarea zonei de proiectie corticala n care este reprezentat piciorul. Capatarea unei bune ndemnari n mnuirea balonului cu piciorul este legata de crearea n acea regiune corticala a unui numar mai mare de "circuite"nervoase, a dezvoltarii celulelor corticale existente, a maririi conexiunilor acestei zone cu celelalte zone corticale etc. Intensitatea efortului poate fi caracterizata ca variabila, mergnd de la cea mica si moderata pna la submaximala si chiar maximala, ca apoi jucatorul sa se bucure de pauze scurte dar foarte utile si pretioase, n vederea refacerii potentialului biologic periclitat uneori de epuizare. Antrenamentele si competitiile de fotbal solicita intens aparatul locomotor, sistemul nervos, aparatul cardiovascular al fotbalistilor care, la rndul lor, produc modificari morfologice si functionale favorabile. Prin modificarile imediate, de compensare, fotbalistii sunt capabili sa se adapteze prompt si cu mare eficienta cerintelor tot mai exigente ale jocului modern, n timp ce modificarile tardive (de antrenament) vizeaza cresterea potentialului biologic general al sportivilor,ridicarea capacitatii de efort si ntarirea sanatatii. Daca n fotbalul romantic al anilor '60 datele recoltate de la fotbalisti aratau ca fundasii aveau cea mai mare greutate, mijlocasii cea mai mare capacitate vitala si elasticitate toracica, iar atacantii dezvoltarea fizica cea mai mica sub toate aspectele, n fotbalul actual diferentele dintre posturi au disparut, iar indicatorii morfologici si functionali, pentru jucatorii de cmp, nu mai depind de postul n echipa. Datele medii ale jucatorului de fotbal (naltime 172 cm, greutate 70kg,capacitate vitala 4615cm3, prezentate de C. Alexandrescu , 1962) au cunoscut si ele o mbunatatire semnificativa. La EURO 2000 jucatorii participanti au avut o medie de naltime de 180cm si o greutate de 76,5kg. Factorul fizic se manifesta n jocul de fotbal prin eforturi superioare si repetari recuperabile pe fondul unor calitati fizice foarte bine dezvoltate. Forma specifica de solicitare n jocul de fotbal consta n succesiunea ntmplatoare a eforturilor de diferite intensitati si durate, separate prin pauze ale caror numar,moment de aparitie si durata, nu pot fi prevazute. Eforturile se efectueaza sub forma de alergari cu sau fara balon, sarituri n naltime sau lungime, caderi si ridicari, loviri ale balonului cu piciorul sau cu capul.nregistrarile actuale efectuate la echipe de valoare ridicata, au aratat ca un jucator parcurge n timpul celor doua reprize o distanta de circa 11-12 km Din acestia sunt parcursi n alergare cu viteza maxima (sprint) aproximativ 3km, adica 25%; cu viteza cuprinsa ntre mers si sprint 5-6 km, adica 50% si prin mers, restul de aproximativ 3km, adica 25%.Pauzele reprezentate de ntreruperea jocului din cauza iesirii balonului n afara terenului si a sanctiunilor dictate de arbitru, au o durata totala, de regula, de aproximativ 30 minute, n fotbalul de performanta. Se remarca cresterea frecventeieforturilor intense si de scurta durata (2-3 secunde) n ultimii 40 de ani. n 1947sprinturile scurte erau de 70 pe ntlnire n timp ce n 1985 ele au fost estimate la 185. Efortul specific jocului de fotbal este de tip mixt, deoarece se efectueaza pe baza energiei chimice eliberata att prin procese n care nu intervine oxigenul(calea anaeroba), ct si prin procese n

desfasurarea carora oxigenul este indispensabil (calea aeroba). n joc 60% din efort aste aerob, 25% anaerob lactacid si 15% anaerob alactacid Activitatea este discontinua 60% din secventele de joc derulndu-se n mai putin de 15 secunde, iar 80% din secventele de pauza durnd mai putin de 15 secunde. Factorul tehnic reprezinta factorul principal al jocului de fotbal. Cunoasterea miscarilor executate cu mingea este indispensabila unui fotbalist.Perfectionarea tehnica se poate obtine numai printr-o crestere corespunzatoare a nivelului pregatirii fizice. Evolutia conceptiei si a procesului de joc a determinat si evolutia permanenta a tehnicii. Astfel analiza ultimelor competitii fotbalistice internationale a scos n evidenta urmatoarele caracteristici ale tehnicii : - simtul dezvoltat al mingii, finetea executiilor, precizie; - varietatea mare a procedeelor tehnice; - dinamismul tehnicii, o tehnica n continua miscare; - tacticizarea tehnicii, executia fiecarui procedeu rezolva o necesitate tactica; - utilitatea tehnicii, consta n aceea ca orice executie este pusa n slujba echipei, a realizarii succesului; nu se risca nimic, se asteapta cu rabdare gresala din partea adversarului, pentru a puncta; - multilateralitatea tehnicii; indiferent de postul ocupat n echipa, n fotbalul actual toti jucatorii trebuie sa stapneasca att procedeele specifice jocului n atac ct si n aparare si n acelasi timp sa posede o tehnica de mare viteza, forta si rezistenta fizica specifica; - adversitatea tehnicii - procedeele tehnice trebuiesc executate eficient n conditiile unei adversitati permanente. Factorul tactic a capatat o importanta foarte mare n fotbalul actual.Vorbind despre tactica va trebui sa ne referim la doua aspecte: actiunile tactice (individuale si colective) si sistemul de joc. Un aspect al pregatirii tactice actuale este relatia dintre pregatirea tactica individuala si cea colectiva. Premisa de la care se pleaca este aceea ca o tactica bine aleasa trebuie sa se caracterizeze prin accesibilitate si elasticitate. Accesibilitatea presupune acordarea nivelului de pregatire individuala la cerintele impuse de folosirea anumitor actiuni sau sisteme. n consecinta tactica aleasa, desi trebuie sa tina seama de particularitatile adversarului si de conditiile n care se desfasoara meciul, nu va depasi nivelul tehnic si particularitatile fizice si psihice ale jucatorilor, valorificndu-le pe cele avansate la maximum. Tactica colectiva este determinata de nivelul tacticii individuale care, la rndul ei, depinde de pregatirea tehnica, de nivelul dezvoltarii calitatilor motrice, a celor psihice, de experienta de joc si, binenteles, de gradul de antrenament. Elasticitatea tacticii confera echipei posibilitatea de a se adapta la situatiile neprevazute aparute n meci, stimulnd creatia personala a jucatorilor. Pregatirea tactica este una din cele mai dinamice componente ale antrenamentului prin care sportivul si echipa si nsusesc modalitatile organizarii, pregatirii si desfasurarii actiunilor de joc corespunzator unei anumite conceptii despre joc. Fiecare echipa are o tactica de baza, concretizata n conceptia sa de joc si o tactica diferentiata, speciala, pentru meciurile mai importante. Sistemele de joc au cunoscut si ele o evolutie continua.nainte de 1925 sistemul clasic 1-2-3-5 se caracteriza printr-un joc cu trei linii, prin alternarea marcajului n zona cu cel individual n defensiva si printr-o ocupare irationala a terenului n zona de atac. Dupa 1925, prin modificarea legii ofsaidului a aparut sistemul WM cunoscut si sub numele de sistemul cu trei fundasi.Se caracteriza printr-un marcaj strict n aparare, printr-o mai buna organizare a jocului la mijlocul terenului unde creatia era realizata de doi mijlocasi si doi interi de unde si termenul de "careul magic".n atac trei jucatori aveau sarcini exclusiv ofensive, doua extreme si centrul atacant. Aparitia sistemului cu patru fundasi a nsemnat o cotitura importanta n evolutia sistemelor de joc. Prefigurat de Ungaria anilor '53,'54 si consacrat definitiv de echipa Braziliei campioana mondiala n 1958 acest sistem se baza pe o aparare n zona.Creatia jocului se face de catre mijlocasi (doi la numar) care n general l orienteaza catre aripi. n atac cei doi atacanti centrali joaca unul n functie de celalalt, iar jocul a capatat un aspect combinativ. Variantele sistemului cu patru fundasi (4-3-3 si 4-4-2) au vizat n principal ntarirea axului central al terenului, ocuparea rationala a spatiului de joc ct si participarea ct mai multor jucatori la ambele faze ale jocului.

n ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-au impus n general sistemul 4-4-2 cu aparare n zona si sistemul 3-5-2 n care se joaca cu trei aparatori (un libero si doi fundasi centrali la marcaj), cinci mijlocasi din care trei sunt defensivi(unul central si doi laterali) si doi ofensivi, iar linia de atac este formata din doi jucatori care actioneaza n tandem. Factorul psihic a devenit unul dintre factorii antrenamentului pe ct de discutat, pe att de deschis perfectionarii si valorificarii. Conceptul de pregatire psihica nu poate fi limitat doar la sfera factorilor morali si volitivi, ntruct i angreneaza n egala masura si pe cei intelectuali si atitudinali, toti alcatuind manifestari ale psihicului uman. n plus pregatirea psihica nu este numai un factor al antrenamentului ci o componenta a ntregului proces de educatie si instruire a fotbalistului n vederea unei participari eficiente la joc. Factorul teoretic a cunoscut si la fotbal, la fel ca si n cazul celorlalte ramurisportive, o importanta aparte n cadrul teoriei antrenamentului sportiv. Constientizarea activitatii, participarea activa a sportivului la construirea propriei performante, confera procesului de antrenament un plus de stabilitate.Prin nsusirea acestui factor de pregatire,fotbalistul devine propriul consilier, capabil sa-si impuna o atitudine de continua autoobservatie si autocontrol cu privire la metodologia antrenamentului.Reactia sa pozitiva (obiectiva si subiectiva) la solicitarile acestuia, starea de sanatate, disponibilitatile crescute pentru continuarea pregatirii si depasirea dificultatilor competitiei asigura climatul adecvat de pregatire. Acest factor se nscrie printre elementele care compun antrenamentul invizibil n fotbal.

2.3 ANTRENAMENTUL IN FOTBAL Scoala metodica actuala arata ca performanta sportiva creste pe baza dezvoltarii si perfectionarii "calitatilor fizice " ale sportivului. Se stie ca la fiecare actiune sunt prezente toate calitatile fizice, dar in anumite acte predomina forta, in altele viteza. Aplicand in antrenament , in

functie de specificul accestuia, mijloacele necesare dezvoltarii calitatilor fizice, vom realiza cresterea capacitatii generale de efort, a rezistentei specifice de joc si a nivelului deprinderilor motrice. Exista si astzi obiceiul de a recurge la exercitii considerate infailibile, care se repeta de nenumarate ori fara a cunoaste efectele lor asupra organismului. Prin repetarea gresita a acestora se fixeaza o serie de deprinderi care nu corespund clor necesare jocului. Pe baza experientei acumulate si a observatiilor asupra efectelor produse de antrenament si de joc am constatat ca, antrenorii au schimbat rolul pregatirilor din cursul saptamanii intr-un auxiliar pentru jocul de duminica saau sambata.Astfel caracterul didactic al antrenamentului a fost inlocuit cu acela de reglator al capacitatii de efort.Practicienii, chiar fara a stii fziologie si-au dat seama ca au nevoie de continutul miscarii si nu de forma ei. Inalta performanta cere ca jucatorii sa fie in cea mai buna forma in ziua meciului, lucru ce impune inlaturarea cauzelor care duc la oboseala si obtinerea unui plus de energie cu care sa poata face fata situatiilor dificile care apar in timpul jocului.Antrenorul urmareste ca prin interventiile din cursul saptamanii sa obtina un potential biologic cat mai aproape de nivelul potim al jucatorului, de modelul pe care si-l facuse in legatura cu acset jucator in cadrul unor meciuri anterioare.De fapt antrenorul asteapta ca jucatorul sa fie mereu la superlativ, sa castige puncte fara sa stie ca anumite procese, care se manifetsa dincolo de vointa jucatorului,fac ca comportamentul acestuia sa oscileze in functie de temperamentul si particularitatile lui, facand sa apara erori mai mairi sau mai mici in timpul jocului.Prin urmare, antrenamentul jucatorilor de mare valoare a devenit un proces complex, prin care se urmareste ca individul sa atinga potentialul psiho-fizic cel mai inalt posibil intr-un anumit moment si sa mentina acest nivel cat mai aproape de "modelul" pe care si l-a format. Antrenorul de fotbal trebuie sa tina seama de faptul ca echipa cuprinde atat jucatori tineri cat si mai varstnici si sa orineteze antrenamentul catre o pregatire individualizata.Mijloacele si efortul vor fi aplicate diferit si adecvate particularitatilor fiecaruia, pentru ca aplicate uniform, atat pe plan functional cat si pe cel motric, nu se va realiza nici un progres la tineri, sau ar putea dauna celor mai putin tineri.Deci in antrenamentul modern, pe langa pregatirea colectiva, trebuie sa se urmareasca si cea individuala in functie de starea jucatorului.Aceasta nu poate fi definita dinainte, datorita faptului ca organismul are o evolutie fizica si functionala specifica,dupa tipul respectiv,evolutie pe care inca nu o putem depista si nici stabiliza in mod riguros.Pana la un anumit punct,antrenamentul poate fi desfasurat coloctiv,dar de la nivelul critic, cel de "stres",trebuie individualizat. Nu trebuie sa uitam insa ca dupa desfasurarea unui joc, fotbalistii se manifesta diferit, in ce priveste starea de oboseala, de excitatie, sau de refacere, chiar daca ochiul antrenorului nu constata intotdeauna situatia reala.Observatiile efectuate in ultimii ani au aratat ca dupa un meci , unii jucatori pareau odihniti si proaspeti, dar la 24 ore se manifesta o oboseala evidenta, mai intensa decat la altii care pareau obositi la parasirea terenului.Refacerea la unii se produce mai tarziu, la altii mai devreme.Metodele de antrenament trebuie prin urmare readaptate la aceste cerintele de mari solicitari, pe baza cunoasterii legilor psihologice,fiziologice si biochimice ale organismului jucatorului.Pentru amentine nu nivel atat de ridicat de adaptare fiziologica si psihologica, este necesar sa se recurga la o serie de ratii in antrenament pentru a obisnui organismul treptat cu eforturi care cer un mare consum de enrergie.O serie de determinari, privind cosumul de energie nervoasa si biochimica, facute la unele echipe, au aratat ca sunt situatii in care jucatorii au cel mai mare potential energetic in cursul saptamanii, si treptat, pe masura ce se apropie competitia, nivelul scade, fara ca antrenorul sa observe aceste modificari.Un asemenea fenomen se intampla acolo unde antrenamentele sunt foarte intense in cursul saptamanii.Cu alte cuvinte,se inverseaza perioada in care organismul trebuie sa dea maximum de randament. Pe langa antrenamentul fizic functional, necesar proceselor de adaptare, dezvoltarii calitatilor fizice si indirect ale clor psihice, pe langa antrenamentul fotbalistic, necesar pentru a perfectiona procedeele tehince si tactice, se impune un antrenamnet global, integrat propriuzis in joc , care sa contribuie la coeziunea echipei, sa formeze stilul de joc specific echipei.Prin urmare antrenamentul poate sa aduca o contributie reala, eficienta, numai daca este bazat pe date riguros stiintifice. Rolul antrenamentului este acela de a perfetiona treptat calitatile, de a le ameliora, in sensul ca acestea sa depaseasca indicii initiali.Jucatorii dispun de o serie de calitati pe care, prin antrenamnet,

trebuie sa le dezvoltam, sa le mentinem si sa le perfectionam, pe cat putem, si cat permite capacitatea acestora.De multe ori in joc intervin anumite mutatii care, in loc sa duca la rezultate optime, duc la altele diametral opuse, datorita interventie unor elemente sau situatii necunoscute.Un obiectiv important al echipelor din liga a III -a care participa la competitii la 3 sau la 7 zile pe saptamana si lucreaza 10 luni pe an este obtinerea prospetimii si luciditatii jucatorilor cu implicatii enorme in eficienta jocului si a rezultatelor finale. Prospetimea este o calitate bio-energetica care se manifesta asupra organelor si muschilor, iar luciditatea este o calitate care se refera la procesul de gandire.Aceasta legatura stransa intre functie si randemnet trebuie facuta pentru a ajunge la restructurarea conceptiei de antrtenament.In cadrul pregatirii trebuie sa se tina seama de efectul exercitiilor asupra functiilor interne ale organismului, nicidecum de efectele spectaculoase pe care le percepe ochiul.Este neindoielnic ca antrenamentul duce la progres,dar acesta se obtine numai prin metode care sa vizeze atat fizicul cat si psihicul. Parerea multor practicieni dovedesc ca antrenamentul trebuie sa cintina un ansamblu de masuri organizatorice, sociale, tehnice, metodice, pedagogice, care sa actioneze asupra jucatorului.Nu trebuie neglijata, ba chiar se impune sa fie contolata, activitatea extrasportiva ajucatorilor, care de cele mai multe ori, isi obosesc excesiv organismul prin viata pe care o duc. R Mollet spune ca antrenamentul trebuie sa fie "total" sa cuprinda absolut toate domeniile de activitate alea jucatarolui.Deci, antrenamentul nu poate fi numai opare antrenorului ci jucatorul trebuie sa participe constient la aplicarea si desfasurarea lui.Fotbalistul trebuie sa fie si el capabil si pregatit in sensul ca, singur sa-si faca reglajul fiziologic si psihologic, in asa fel incat sa coincida cu ideile antrenorului si cu necesitatile jocului. Fara aceasta participare si raspundere directa ajucatorului nu se poate obtine un randament crescut la antrenamente.Antrenamentul presupune un efort de vointa mare pentru renuntarea la multe placeri, pentru depasirea unor greutati si, mai ales, pentru depasirea limitei psihologice si fiziologice, de efort.Antrenementul nu poate ramane la nivelul mediu.Perfectionarea nu se poate obtine numai de frica antrenorului si amustrrilor lui. Cei care au vrut sa fie mari jucatori, au putut sa se antreneze si au reusit sa se stapaneasca.Tocmai din aceasta reiese sensul de perfectionare a fotbalului, caruia i se impun multe eforturi si multe renuntari, ca sa se pota obtine acea perfectionare, care nu se poate realiza numai pe baza unui singur factor,influenta antrenorului. Antrenorul creaza mijloacele, ambianta, totalitatea formelor prin care jucatorul este indemnat, convis si atras spre realizarea performantei.De multe ori apar jucatori care au toate calitatile de a deveni mari fotbalisti.Le lipsesete numai vointa de a se abtine de la o serie de tentatii.Acesti juvatori decad, se prabusesc, dispar cu tot regretul spectatorilor care isi facusera din ei adevarati idoli. Asadar, in cadrul antrenamentului instruirea si educatie servesc afirmarii marilor personalitati fotbalistice.Cele doua persoane mari ale fotbalului, cele doua figuri centrale, jucatorul si antrenorul, trebuie sa gaseasca un mod de intelegere comun.

2.4 CONCEPTIA DE JOC SI DE PREGATIRE IN FOTBAL LA SENIORI Conceptia de joc si de antrenament reprezinta cerinta de baza in conformitate cu care se desfasoara intreaga activitate specifica si nespecifica a unei echipe de fotbal. Orice conceptie de joc trebuie sa aiba urmatoarea structura: 1. Conceptia de joc este internationala in continutul performantelor, avand particularitati specifice fizice, tehnice, tactice, psiho-sociale care o deosebesc si o impun tuturor echipelor(nivelul marilor performante obliga sa se tina seama de aceasta cerinta). 2. Conceptia de joc este nationala in forma ei de aplicare si manifestare avand ca particularitati

specifice clima, rasa, alimentatia, traditiile etc., ceea ce a nascut scoli nationale cu o conceptie nationala, cum sunt : scoala braziliana, engleza, spaniola,italiana, romana etc. 3. Conceptia de joc este specifica clubului, antrenorilor, jucatorilor avand ca particularitati specifice deosebite : regiunea din tara unde se afla clubul, traditiile acestuia, forta strategica a antrenorului, valoarea jucatorilor etc. Conceptia de joc a echipelor de performanta are la baza trasaturi specifice jucatorilor nostri ca : sociabilitate, entuziasm, imaginatie, spontaneitate in gandire, reactii prompte, abilitati tehnice dar si teama de efort intens, pripeala, concentrare discontinua, superficialitate, tendinta spre actiuni individuale, impulsivitate. Luate la un loc, aceste trasaturi sunt favorabile practicarii unui fotabal bun, pentru obtinerea rezultatelor pe plan intern dar si pentru afirmarea pe plan international.Traditiile unor asemenea performante in tara noastra garanteaza realizarea obiectivelor de acest fel, cu atat mai mult cu cat azi dezvoltarea rapida in toate domeniile de activitate ale tarii noastre a adus succese importante. Conceptia de joc inseamna sistemul cunostintelor si deprinderilor precum si interpretarea specifica a factorilor de joc, printr-o atitudine si actiune convergenta a jucatorilor, in vederea randamentului competitional.Conceptia de jo,particulara echipei,unei anumite echipe si jucatorilor care o alcatuiesc, si care se manifesta direct in procesul de joc, fiind in genere irepetabila, mai precis netransferabila, se afla in raport de influenta reciproca, dar de subordonare fata de conceptia de pregatire realizata de antrenor si fata de atitudinea si mentalitatea fat de fotbal expusa de ansamblul factorilor cu rol de coordonare, organizare si orientare ai echipei. Conceptia de joc, conceptia de pregatire si atitudinea fata de joc a conducerii de fotbal se afla in raport de interdependenta si subordonare de atitudinea conducerii centrale sportive si fotbalistice fata de joc. Conceptiile de joc si pregatire reprezentand jucatorii si antrenorul sunt si opereaza ca instrumente concrete de joc si de antrenament. Ele sunt determinate fiecare atat de interactiunile reciproce, cat si de propria atitudine fata de fotbal a fiecareia dintre ele. Conceptia de joc trebuie sa devina un element de progres al fotbalului nostru.In acest scop, adaptarea si transpunerea ei in practica trebuie sa porneasca de la idei clare si realiste, pentru a se organiza jocul corect si eficace.Conceptia de joc preconizata pentru echipele noastre de performanta are urmatoarele caracteristici: I 1)Spiritul colectivconstructiv, atat in actiunile de atac cat si in cele de aparare. 2)Spiritul ofensiv necesar pentru marcarea golurilor care decid rezultatul, dar fara ca sa se reduca potentialul de aparare al echipei. 3)Dinamismul si combativitatea in toate actiunile cu minge si fara, de-a lungul intregului joc, in mod cat mai constant. 4)Echilibrul si elasticitatea plasamentului pe teren pastrand in permanenta distantele optime intre jucatori si intre linii, evitand aglomerarile care produc spatii de manevra pentru adversar. 5)Participarea intregii echipe in toate actiunile de atac si aparare.Direct sau indirect in faza de joc, aceasta participare nu trebuie sa influenteze negativ acoperirea spatiilor in propriul teren, ca si in cel al adversarului.Jucatorii vor avea sarcini precise in ce priveste asezarea, plasamentul general, fara strictete conform dinamicii jocului. 6)Joc atletic, la intregul potential fizic si psihic intr-o perfecta disciplina si fair-play II SISTEMUL de baza pentru asezarea "stabila" este cel cu 4 fundasi in diferite variante(4-3-3, 4-4-2, 1-3-3-3, 1-4-3-2) fara ca sarcinile si asezarea pe posturi sa limiteze activitatea creatoare a jucatorului in timpul jocului.Linia de mijloc ramane axa echipei, in plina miscare eficienta pentru atac-aparare, participand direct si integral la ambele momente. III 1.Actiunile de atac se vor desfasura cursiv, fara intarzieri inutile, pe toata suprafata terenului cat mai variat, intr-o miscare sincronizata in jurul mingii, devenind mai incisiva pe masura apropierii fiecarei faze de finalizare.Participarea jucatorilor este totala si continua, cu circulatie rapida dupa transmiterea mingii 2.Actiunile ofensive vor fi canalizate cu precadere pe marginile terenului, cu schimbarea directiei de atac, neasteptat si eficace.Ele vor fi simple 3.Actiunile de aparare vor fi organizate cu toate fortele, bine esalonate, in adancine in continua

miscare,folosind marcajul strict si de supraveghere, de la caz la caz, dar cu grija predominanta pentru interceptie, fara a risca apararea portii. 4. Actiunile defensive incep imediat dupa pirderea mingii, pentru a frana inaintarea adversarului.La mijlocul terenului, aparatorii vor incerca interceptia mingii fara a creste inutil numarul participantilior, iar in fataportii se va organiza recuperarea in mod bine sincronizat astfel ca adversarii potentiali sa fie anihilati prin marcaj, iar partenerii care intervin sa fie dublati 5, In actiunile de recuperare-deposedare trebuie evitat orice risc, luandu-se masuri ca adversarul sa nu ramana nesupravegheat. IV 1)Echipierii au latitudinea sa rezolve situatiile de joc in conformitate cu spiritul lor creator, fara sa compromita insa reusita unei actiuni. 2)Disciplina totala de joc si atmosfera de respect fata de adversar si de partenerii de joc trebuie sa domine intregul comportament al jucatorilor. Ideile orientative alea conceptiei de joc urmeaza a fi antrenate si fixate in programul tactic, prin mijloace intuitive(descrieri,desene,schite,film video-benzi) si prin exercitii care sa duca la formarea si fixarea deprinderilor.O conceptie de joc trebuie materializata intr-un program pentru tactica generala si pentru cea speciala, fara a deveni dogma. Organizarea constienta a jocului trebuie sa aiba prioritate fata de improvizatie, care duce la joc haotic sau inegal.Totusi improvizatia individuala devine utila in jocul organizat cand este in interesul actiunilor colective.Odata stabilita conceptia de joc care exprima activitatea fotbalistica, transpusa in caracteristicile jucatorilor nostrii, trebuie sa se treaca la aplicarea ei la conditiile existente in joc. Datorita faptului ca fiecare jucator poseda un bagaj de procedeetehnico-tactice, el se va axa pe unele scheme-structuri care-i convin si pe care le-a fixat ca atare foarte bine.De aceea, nu putem pune in practica, integral conceptia de joc dupa schemele prestabilite.Este stiut ca reflexele conditionate nu pot fi anihilate, ci cel mult diminuate de altele recente.Intr-un joc vor predomina deprinderile mai bine fixate, adica sterotipul dinamic.Din acest motiv, fiecare echipacare are cativa jucatori deosebiti, cu anumite deprinderi stabile, va aplica conceptia de joc tinand seama de toate acestea.Astfel se va fixa modul de desfasurare a unor actiuni decsive pe baza caruia se realizeaza tactica de joc a echipei. Exista niste deprinderi bine fixate la o serie de jucatori, care daca sunt constient si perfect corelate, sincronizate capata o nota de permanenta.Dupa un anumittimp conceptia de joc duce la un stil.CSM FC ploiesti are un stil propriu.Este adevarat ca adversarul cunoscand conceptia si stilul de joc al echipei cu care se confrunta poate sa combata eficienta lor.Dar aici intervine si planul tactic special al lui CSM FC Ploiesti si mai ales ripostele personalitatilor din echipa in detaliila fazelor.Antrenamentul mentine si dezvolta conceptia de joc mai creator, cu actiuni de joc care imbogatesc repertoriul general competitional.Imbunatatirea conceptiei de pregatire prin modernizarea mijloacelor si metodelor de instruire, determinand cristalizari ale conceptiei de joc, iar prin aceasta a nivelului de performanta, influenteaza asupra atitudinii si directiei intereselor si activitatii oamenilor care alcatuiesc sistemele de conducere sportiva, dirijeaza conceptia acestora pe fagasul unor intelegeri mai profunde si indeosebi a unei atitudini angajate si constructive pentru fenomenul fotbalistic.Intotdeauna rezultatele echipei au avut ca urmare o activizare a conducerilor de fotbal. Dar desi aceste noi disponibilitati create de rezultate bune sunt obiective si necesare este foarte important ca totusi oamenii de conducere sa inteleaga ca in viata unei echipe victoriile si infrangerile sunt fenomene care fac parte din regula jocului, ca o echipa care joaca succesiv cu altele nu poate fi invincibila.Victoria si infrangerea, bucuria si amaraciunea sunt stari ciclice care se succed obiectiv, inspirandu-se si chiar provenind una din alta.Numai gandind astfel ei vor putea sa creeze mari echipe care sa reziste cat mai mult pe culmi, numai astfel vor putea face ca raportul dintre victorii si infrangeri sa se transeze in favoarea victoriilor.Oamenii de conducere ce se sensibilizeaza excesiv si dezechilibrat in fata infrangerilor nu fac decat sa creeze un teren propice altor infrangeri

2.5 MODELUL DE JOC SI DE PREGATIRE IN FOTBAL LA SENIORI LA NIVELUL LIGII A IIIA Fotbalul nu obtine adeziunea maselor de spectatori decat daca se ridica la un nivel calitativ suparior, oferit de un joc frumos si in acelasi timp eficient. In acest sens, fiecare iubitor al fotbalului si-a creat anumite modele, in ceea ce priveste echipa, jucatorii si jocul lor.Toate aceste modele trebuie sa constituie un obiectiv demn de atins printr-o intensa si serioasa pregtire la toti cei cinci factori ai antrenamentului : fizic, tehnic, tactic, psihologis si teoretic. Jocul bun se realizeaza cu jucatori buni, iar acestia sunt formati de la o varsta timpurie.Desigur ca si talentul are un mare rol in formarea jucatorilor buni.Dar ei singuri nu pot face fata actiunilor complexe ale jocului, fara aportul intregii echipe. Fotbalul este un joc care formeaza valoarea coloectiva aindividului si impune dependenta lui

de echipa.Cea mai perfecta echipa trebuie sa aiba o anumita aranjare a valorilor in ea in asa fel incat acestea sa se completeze pentru a constitui un mecanism perfect sincronizat, dar care trebuie pus la punct printr-o pregatire temeinica si stiintifica pe care o numim ANTRENAMENT. Antrenamentul poate face ca jucatorul de valoare sa dea randamentul cel mai bun posibil un timp cat mai indelungat. Dar atat pregatirea cat si jocul trebuie sa asigure un echilibru perfect al functiilor jucatorului.Pentru aceasta nu este voie sa se aplice metode empirice dupa dorinta fiecaruia, ci sa se faca apel la datele complexe ale diferitelor discipline stiintifice. Jucatorul nu poate sa ajunga cat mai aproape de modelul fotbalistului de inalt nivel daca se perfectioneaza. Perfectionarea lui pe anumite planuri(fizic,psihic etc) duce la imbunatatirea jocului, cu conditia ca in pregatire sa se porneasca de la modelul biopsihic si fotbalistic catre care trebuie sa se tinda, printr-un antrenament modern in care sa se foloseasca toate datele disponibile din stiintele ajutatoare. Etimologia notiunii de model este latinescul "modus" care inseamna "masura". Cu ajutorul modelului putem reprezenta din punct de vedere fizic, logic sau matematic, structura unui obiect, fenomen sau proces ce se desfasoara in realitate.Termenul de structura se refera la componentele, formele specifice si parametrii obiectului, fenomenului sau procesului real(originalului). Jocul de fotbal propriu-zis este procesul sau fenomenul original, pe care incercam sa-l reprezentam cu ajutorul unor componente constante legate direct de structura motrica, de tipurile de solicitare(fizica si psihica) si de relatiile de colaborare dintre jucatori(relatiile sociale).Aceste componente constante si esentiale ale originalului sunt determinate pentru desfasurarea regulamentara a jocului.Principalele caracteristici ale acestor componente constante ale jocului sunt frecventa mare de utilizare(pasele, finalizarile, solicitarile etc) variabilitatea valorica(cantitativa, calitativa, eficienta) data de nivelul de pregatire, adversarul intalnit, influenta factorilor de ambianta etc. Din aceasta cauza este mai potrivita expresia variabilelor structurale ale modelului de joc. Modelul de joc poate fi conceput prin izomorfism sau homomorfism.Prin izomorfism inseamna ca fiecare componenta a originalului are un corespondent identificabil, iar prin homomorfism ca modelul originalului este redus la doar cateva componente.Exemple: Metoda izomorfica(modelul de joc) -modelul de echipa, modelul de jucator; modelele componentelor de joc(tehnic,tactic, fizic, psihic, teoretic), modelul de ambianta, modelul de comportarment performantial; Metoda homomorfica : modelul tehnic, tactic si de solicitare fizica si psihica Modelul este un analog al originalului, dar nu pentru totalitatea caracterelor sale, ci numai pentru acelea care sunt esentiale.De asemenea, nu este necesar ca modelul sa fie o descriere amanuntita a mecanismului real al sistenului.Aceasta poate doar sa stimuleze sau sa "minimizeze" comportarea sistemului.Scopul construirii unui model de joc este fie reprezentarea. Explicarea si descoperirea factorilor motorii ai dezvoltarii originalului(jocul propriu-zis), fie realizarea modelarii didactice (care urmareste crestarea continua a calitatii si eficientei procesului de antrenament), fie realizarea modelarii stiintifice care urmareste descoperirea unor noi disponibilitati ale capacitatii de performanta. Tipurile de modele operationale : a) Modelul integrativ(global) de joc b) Modelul de orientare si selectie initiala c) Modelul de pregatire si selectie pe nivel formativ d) Modelul de cercetare stiintifica a) Modelul integrativ de joc este pricipalul model al originalului din care deriva toate celelalte modele(b,c,d).Este un sistem hipercomplex format din elemente(subsisteme) subordonate care la randul lor indeplinesc toate conditiile de a deveni modele de ralativa independenta fata de original.Astfel structura echipei, profilul jucatorului, componentele fundamentale ale jocului(tactica,tehnica, capacitatea fizica si psihica,cinostintele teoretice,ambianta de concurs) devin modele de sine statatoare(pe care se poate lucra) dar care activeaza sinergic pentru castigarea meciului de intreaga echipa- considerata ca grup de aspiratie si atitudine performantiala.Finalitatile modelului de joc sunt exprimate pana la urma prin comportamentul performantial pe care-l demonstreaza

jucatorii sau echipa in meciurile oficiale.Expresia de comportament performantial implica doua laturi observabile si obiectivizabile si anume: executia procedeelor tehnice,actiunilor tactice, manifestarile psihice etc (latura comportamentala) cantitatea,calitatea si eficienta(latura performantiala) exprimata in cifre, procentaje, averaje, norme, parametrii de joc; b) Modelul de pregatire se afla in relatie biunivoca cu modelul de joc.Aceasta inseamna,in primul rand, ca nu putem elabora un model de pregatire pana nu avem "in fata" modelul de joc al echipei si,in al doilea rand,ca orice modificare(pozitiva sau negativa) care se produce in unul dintre modele se repercuteaza(tot pozitiv sau negativ) in celalalt model.De exemplu: daca vom concepe un nou plasament(dispozitiv) al jucatorilor in teren(modificare in modelul de joc), atunci apare si un alt obiectiv instructional cu implicatii in modelul de pregatire.In continuare, daca vom gasi strategia instructionala potrivita pentru rezolvarea noului obiectiv instructional, atunci se vor produce modificari si in comportamentul performantial al echipei care va fi constatat prin inregistrari realizate la meciurile de verificare sau oficiale. Aplicarea in practica a modelului de pregatire presupune parcurgerea succesiva a urmatoarelor operatiuni : 1.Stabilirea obiectivelor de pregatire si stabilirea performantelor minime asteptate 2.Evidenta resurselor umane, materiale, informationale si financiare 3.Stabilirea continutului programului de pregatire al echipei in functie de obiectivele de pregatire de la punctul 1(este vorba de inventarul tuturor componentelor de antrenament care vor trebui achizitionate in timpul unui sezon de pregatire si joc) 4.Stabilirea strategiei de instruire in care se cauta cele mai bune metode, materiale didactice si mijloace(exercitii) in stare sa rezolve obiectivele instructionale propuse. 5.Aplicarea in practica a strategiilor instructionale sau desfasurarea pregatirii propriu-zise sub imperiul unei riguroase programari a obiectivelor si a strategiilor didactice stabilite anterior 6.Evaluarea rezultatelor obtinute, pe de o parte, iar pe de alta parte de sportivii care au fost supusi procesului de pregatire propriu-zis Cu cat obiectivele procesului de pregatire sunt mai bine realizate cu atat ele se vor reflecta mai pregnant in comportamentul performantial al modelului de joc. Modelul de joc al echipei CSM FC Ploiesti din liga a III -a care a promovat in liga a II -a : -capacitati superioare ale fiecarui jucator de a participa, in egala masura si cu aceeasi eficienta,la cele doua situatii ale jocului: atacul si apararea -angajament total in lupta pentru recuperarea mingii cu disponibilitate de concentrare maxima in momentele dificile din aparare si decizie in atac,cu scopul rasturnarii unor situatii nefavorabile -sa se bazeze pe suportul unei tehnici perfectionate de miscare in teren si actionare asupra mingii, desfasurarea actiunilor tactice in mod cursiv prin demarcari rapide pe pozitii viitoare(culoare- zone libere) si angajari(pase)precise jucatorului cel mai bine plasat -rolul de coordonator a fie indeplinit de cat mai multi jucatori, din momentul intrarii in posesia mingii, capacitatea exprimata pe fondul inteligentei si a unei gandiri tactice dezvoltate, in scopul valorificarii conceptiei de joc si a tacticii momentane de echipa -valorificarea la maxim a actiunilor tactice in momentele fixe ale jocului, prin plasamente adecvate si executii de exceptie ale unor jucatori -capacitatea jucatorilor de a folosi pressingul(in momentul pierderii mingii), iar a celorlalti aparatori aplicarea coordonata cu eficienta a apararii in zona cu cea de om la om;de asemenea,trecerea din aparare in atac,folosind din cele trei forme - contraatacul, atacul rapid si atacul pozitional - alternat cu cel in circulatia de minge si jucatori, cu maxima eficienta si justificate tactic. Pentru a lucra in perspectiva sau pentru a construi modele competitive pe arena internationala este necesar,mai intai, sa cunoastem modelul de joc practicat de cele mai bune echipe din lume.Deci modelele de joc practicate de cele mai bune echipe din lume, trebuiesc elaborate sau construite atat ca modele de referinta,cat si ca modele de sesizare a tendintelor de dezvoltare a fotbalului pe plan mondial.

2.6 Aspecte generale privind pregatirea fizica in fotbal Pregatirea fizica constituie un factor de baza al jocului si antrenamentului; prin ea se intelege dezvoltarea capacitatilor morfologice si functionale ale organismului, perfectionarea calitatilor fizice, insusirea priceperilor si deprinderilor de baza si speciale.Fotbalul actual reclama ca pregatirea sa fie desavarsita in asa masura, incat jucatorii sa suporte in conditii optime si fara repercusiuni eforturile mari ale jocului modern. Realizarea acestei cerinte este posibila numai in conditiile unei pregatiri fizice superioare, determinate de atingerea unui inalt nivel de dezvoltare a calitatilor fizice: viteza, forta, indemanare si rezistenta. Insemnatatea pregatirii fizice este astazi recunoscuta pe plan mondial. Ea constituie baza pe care se sprijina activitatea sportive. Jucatorul isi va putea valorifica in meci posibilitatile tehnicotactice, calitatile morale si de vointa numai in masura in care pregatirea fizica il va ajuta in acest sens. Cu cat pregatirea fizica este ridicata la un nivel mai inalt, cu atat se pot asigura posibilitati mai mari de perfectionare a tehnicii avansate si a tacticii mederne. Importanta pregatirii fizice mai

este determinata si de alte considerente si anume: -Cu ajutorul pregatirii fizice se pune in miscare mecanismul de functionare al echipei. -Actiunile jucatorilor cu mingea, care reprezinta aproximativ 87 minute din durata meciului, cat si miscarile cu mingea vor fi executate cu promptitudine, economic,la momentele oportune si in conditii impuse de necesitatile jocului, in functie numai de nivelul pregatirii fizice. -Intre nivelul pregatirii fizice si legile obtinerii si mentinerii formei sportive exista o legatura organica In acceptiunea actuala, pregatirea fizica cuprinde: a) Dezvoltarea fizica, cu cele doua aspecte ale sale: -dezvoltare somatica (talie, greutate, dezvoltarea musculaturii, raporturi armonioase intre diversele segmente ale corpului) ; -dezvoltarea functionala, prin care se intelege dobandirea unei ridicate capacitate de munca a organismului in vederea efectuarii unor eforturi intense si prelungite. b) Pregatirea fizica generala si pregatirea fizica speciala, cele doua laturi ale pregatirii fizice. Pregatirea fizica generala urmareste sa asigure organismului o buna capacitate de lucru in timpul efortului. In acelasi timp, printr-o rationala si sistematica pregatire fizica generala, sunt realizate urmatoarele sarcini: -intarirea si mentinerea sanatatii jucatorilor, cresterea rezistentei organismului; -dezvoltarea si pregatirea corpului pentru activitati si miscari cu caracter aplicativ; -perfectionarea formelor de manifestare a calitatilor fizice de viteza, forta, indemanare si rezistenta; -dezvoltarea generala a corpului, perfectionarea organelor si sistemelor corpului; -imbunatatirea deprinderilor motrice si o capacitate marita de adaptare la orice procedeu nou sau la orice situatie dificila de perfectionare a tehnicii si a actiunilor tactice; -obtinerea unui grad general de antrenament cat mai ridicat si intrarea mai usoara in forma sportiva. Pregatirea fizica generala nu poate fi identica la toate ramurile sportive. In fotbal, pregatirea fizica generala trebuie sa dea jucatorului dezvoltarea morfologica motrica si functionala de care el are nevoie pentru obtinerea calitatilor necesare practicarii jocului insusi. De aici si importanta selectionarii mijloacelor pentru pregatirea fizica generala a fotbalistilor. Principalul este ca mijloacele folosite sa contribuie la dezvoltarea calitatilor fizice de baza, la imbunatatirea deprinderilor motrice in conformitate cu continutul real al jocului. Lipsurile in pregatirea fizica generala, ca- de astfel - si subaprecierea importantei ei, reduce din capacitatea de effort a jucatorului, ingreuneaza perfectionarea tehnicii,cauzeaza aparitia greselilor in executarea procedeelor tehnice deja insusite. Unii antrenori mai merg inca pe linia recunoasterii, deci si a folosirii exclusive a exercitiilor specifice, ca baza a bunei pregatiri fizice. Este adevarat ca pregatirea fizica specifica da o crestere a pregatirii fizice a jucatorilor; dar aceasta crestere este temporara, iar mai tarziu devine inceata. Tot ca subapreciere a pregatirii fizice generale trebuie considerate si mentalitatea unora care cred ca o data cu inceperea campionatului se termina si pregatirea fizica generala, argumentand ca ea se dezvolta si se mentine cu ajutorul pregatirii tehnice sau prin efortul jocurilor oficiale si amicable. Acestia nu trebuie sa uite ca de-a lungul campionatului unele deprinderi si abilitati pierd din valoare lor daca nu se lucreaza permanent pentru mentinerea lor. Daca jucatorul pierde din viteza, din rezistenta, pierde intr-o oarecare masura si din valoarea tehnica si tactica. Pregatirea fizica generala este subapreciata si de unii jucatori cu calitati fizice innascute si care nu mai fac nimic pentru perfectionarea acestor calitati. Desigur ca asemenea jucatori obtin temporar rezultate bune, insa ar fi rational ca rezultatele acestora sa creasca permanent daca s-ar pregati continuu, in tot cursul anului, in aceasta directie. De asemenea jucatorii lipsiti de aceasta pregatire fizica de baza ating un plafon pe care cu greu mai pot sa-l depaseasca. Pregatirea fizica speciala reprezinta modelarea calitatilor fizice de baza in vederea dobandirii celor mai inalti indici morfo-functionali, in concordanta cu cerintele tehnice si tactice ale jocului. Pregatirea fizica speciala se caracterizeaza prin: -Miscari care dezvolta si perfectioneaza calitatile fizice cerute de particularitatile tehnicii si tacticii jocului de fotbal. Aceste miscari se concretizeaza prin exercitii pregatitoare care dezvlota viteza, forta, indemanarea si rezistenta in conformitate cu cerintele speciale ale executarii corecte a

procedeelor tehnice, dar in conditii specifice fotbalului. -Exercitii specifice pregatitoare in tehnica si tactica fotbalului. Din aceasta categorie fac parte alergarile si sariturile specifice jocului, precum si exercitiile pregatitoare pentru toate procedeele tehnice. De exemplu, pentru perfectionarea miscarilor in selatoare se vor efectua miscari laterale ale corpului, miscari de simulare a lovirii mingii etc. Asigurarea unei pregatiri fizice superioare, cerinta a conceptiei noastre de joc, se face numai daca la baza ei sta pregatirea fizica multilaterala. Aceasta se obtine prin imbinarea armonioasa a pregatirii fizice generale cu cea speciala. Pentru a sublinia caracterul obligatoriu al pregatirii fizice multilaterale necesare fotbalistului, trebuie sa analizam in mod dialectic legatura dintre pregatirea fizica generala si pregatirea fizica speciala. Generalul exista in toate fenomenele din sfera respective, este elemental comun, present alaturi de particularul lor. Specificul este reprezentat de acele trasaturi caracteristice care-I confera o identitate precisa. De exemplu, viteza fotbalistului are acelasi mecanism fiziologic si biochimic, acelasi substrat comun tuturor manifestarilor de viteza. Totusi, viteza jucatorului de fotbal are anumite particularitati, un specific care-l deosebeste de forma concreta a vitezei atletului, voleibalistului. Ar fi daunator daca in antrenament s-ar pune accent numai pe perfectionarea vitezei specifice,, dar tot atat de gresit ar fi sa negam existenta trasaturilor specifice vitezei fotbalistului si sa dezvoltam numai viteza generala. Legatura dintre pregatirea fizica generala si pregatirea fizica speciala trebuie sa fie inteleasa si aplicata in practica. In metodica antrenamentului sportive legatura stransa dintre cele doua laturi ale pregatirii fizice se face evidenta in urmatoarele doua sensuri: In primul rand se lucreaza pentru asigurarea bazei generale a calitatilor fizice si numai dupa aceea, cu ajutorul pregatirii fizice speciale, se desavarseste aspectul particular, specific calitatilor si care se imbina armonios su tehnica si tactica jocului. In al doilea rand, legatura armonioasa intre pregatirea fizica generala si cea speciala se extide pe toata durata anului, bineinteles in proportii variate, in functie de perioadele antrenamentului sportive. In prima etapa a perioadei pregatitoare, de iarna, predomina mijloacele pregatirii fizice generale, in proportie de aproximativ 50%. La inceputul acestei etape, sedintele de antrenament vor fi consecrate in intregimepregatirii fizice generale prin crosuri, alergari in aer liber, gimnastica. In a doua etapa, precompetitionala, pregatirii fizice generale I se afecteaza timp mai putin, iar mijloacele se restrang, se renunta la crosuri, la unele exercitii care dezvolta forta. In schimb, folosind metoda individualizarii, se continua lucrul cu acei jucatori care din diferite cause nu au reusit sa dobandeasca o buna pregatire fizica generala. In general, importanta si greutatea specifica a mijloacelor de pregatire fizica generala scad o data cu apropierea perioadei competitionale, facand loc, treptat, exercitiilor specifice. Efortul creste mai departe nu pe seama volumului, ci a intensitatii; volumul scade treptat pe seama reducerii timpului afectat pregatirii fizice generale. Incep sa fie create conditii favorabile pentru dobandirea formei sportive. In perioada competitionala, pregatirea fizica generala nu este suprimata si inlocuita total cu exercitii speciale. In aceasta perioada, cu toate ca ponderea cade pe pregatirea fizica speciala, dobandirea si mentinerea unei pregatirii fizice superioare nu se obtine decat in conditiile unei imbinari armonioase a pregatirii fizice speciale cu cea generala. La acest aspect trebuie luat in considerare ca la fotbal o perioada competitionala dureaza cam 3 luni si ca este normala mentinerea mijloacelor variate de pregatire fizica generala. Acestea apar mai pregnant in perioadele de 'prevenire' a oboselii, de odihna active, utile dupa 4-5 saptamani de eforturi intense si jocuri grele, in care a existat un mare consum de energie si supraincordarea centrilor nervosa. Sarcinile perioadei de tranzitie - realizarea odihnei active, refacerea sistemului nervos - sant rezolvate numai cu ajutorul mijloacelor de pregatire fizica generala. Ele nu trebuie sa pretinda vreo incordare deosebita, iar efortul necesar sa nu depaseasca nivelul mediu.

2.7 Particularitatile pregatirii fizice la nivelul seniorilor Efortul fizic produce in organism oserie de modificari: pe de o parte imbunatatirea functiilor fiziologice(cardio-respirator, bio-energetice) care duc la sporirea rezervelor energetice; pe de alta parte modificari legate de uzura musculara care duc la aparitia unor produsi de degradare(acizi, corpi cetonici).Acesti produsi fiind toxici dau uneori efecte nocive in functie de intensitatea efortului depus.Implicatiile efortului fizic asupra intregului organism sunt extrem de importante.Deoarece nivelul actual al performantei spoartive impune cerinte crescute de efort, antrenorii trebuie sa tina seama de efectele acestuia si sa opereze corect cu indicii efortului(volum si intensitate) in cadrul antrenamentului.Cresterea efortului se face fie pe seama volumuli, fie pe seama intensitatii.Este usor sa se mearga pe linia clasica pentru sporirea globala a efortului.Insa s-a constatat ca la acest gen de efort, fie ca jucatorii se opresc, fie ca ajung la un grad de solicitare si de uzura care provoaca simptomele supra-antrenamentului.Cunoasterea exacta a mecanismelor efortului ne fereste de amplificarea consecintelor negative ale pregatirii fizice, ce au efecte nu numai asupra calitatilor fizice ci si asupra intregului psihic si deci asupra actelor tehnico-tactice din joc. Dictonul " mens sana in corpore sano " este foarte vechi ,dar in toate timpurile.Pregatirea fizica specifica inaltei performante nu se aplica unor neantrenati.Dimpotriva , subiectii au un lung stagiu de adaptare cu posibilitati mari de a face fata efortului psiho-fizic foarte complex, meci de meci, an de an si de a se adapta cerintelor din ce in ce mai crescute ale performantei actuale.Uneori in stari evidente de uzura jucatorii de performanta dau dovada de energii nebanuite provocate de anumite stari afective.Acestea se platesc daca nu exista un nivel corespunzator de adaptare la efortul depus in

mod curent la meciuri, fie prin accidente, fie prin randementul foarte scazut in partidele urmatoare. De aceea, fata de actualele cerinte de adaptare a organismului, se impune sa alegem noi cai si metode de aplicare a antrenamentului fizic.In primul rand este necesara cunoasterea exacta a subiectului privind pregatirea fizica, cu toate implicatiile ei.Practic, antrenorul care se ocupa de pregatirea unei echipe de performanta stie cat de importanta este pregatirea organismului jucatorului in asa fel, incat sa reziste in mod egal la toate solicitarile din jocurile de campionat.Uneori interventiile acestuia urmaresc dezvoltarea acelor calitati specifice pentru joc , care vor permite ca actiunile jucatorului, ofensive sau defensive, sa sporeasca in timpul meciului.Alteori antrenorul insista asupra rezistentei de joc pe baza careia jucatorul poate sa faca fata actiunilor rapide ale echipei si ritmul accelerat de joc, poate sa-l oboseasca pe adversar si sa riposteze actiunilor tactice ale acestuia. Asadar, jucatorul are nevoie de o buna adaptare functionala, pe mecanismele cheie pentru ca organismul sa poata suporta acest efort deosebit.Rezultatul vizibil al antrenamentului optim este imbunatatirea vitezei, mobilitatii, fortei si rezistentei, calitati pe baza carora se realizeaza toate actiunile.Jucatorul trebuie sa-si imbunatateasca aceste calitati atat prin jocul cu mingea, cat si prin cel fara minge.In jos se insusesc o serie de elemente deosebite.De exemplu, daca un atacant este intampinat de portar si acesta l-a blocat, el trebuie sa poate face un salt de mare dificultate peste portar sau o rostogolire lunga ca sa-l fereasca. Prin urmare bagajul motric al jucatorului va cuprinde caderi prin rostogolire, sarituri diferite la minge etc.Toate aceste elemente sunt perfectibile chiar si la jucatorii de mare performanta.Pentru ca sportivul sa se mentina la cel mai inalt nivel in ceea ce priveste pregatirea lui fizica, antrenorul trebuie sa-i administreze un regin de lucru care sa sporeasca treptat si in felul acesta sa obtina adaptarea organismului acestuia la eforturi mari.Pentru cresterea calitatii pregatirii este nevoie de cunoasterea fiziologiei efortului, pentru ca speculand la maxim legile lui sa le folosim in favoarea noastra, in sensul incetarii consumului inutil de enrgie, aceasta economisind-o pentru competitie. Selectionarea acestor mijloace pentru realizarea acestui obiectiv are o importanta capitala.Pe langa antrenamentul functional, de baza, este necesar si antrenamentul specific pentru joc.Jucatorul trebuie sa fie capabil sa reziste timp de 90min, la tempoul cat mai ridicat si la situatiile variabile impuse de desfasurarea jocului.Daca intensitatea si incordarea nervoasa trec de un anumit nivel efectele sunt contrare si capacitatea organismului scade ceea ce-i determina pe o serie de jucatori sa evite eforturi prea mari.Orice suprasolicitare determina un cosum energetic sporit si chiar epuizare.Pe de alta parte, meciul este considerat caun antrenament complex, specific, care ajuta la cresterea rezistentei de joc. Nedublat de o pregatire fizica corespunzatoare duce la uzura nervoasa si automat apar reflexele de aparare care se manifesta prin reducerea cantitatii si intensitatii lucrului si chiar refuzul de a mai lucra.De aceea, antrenorul trebuie sa dozeze efortul din antrenamentul pentru pregatirea fizica, asigurand o platforma ridicata pentru antrenamentul specific.Cele doua forme de antrenament se imbina armonios, predominand cand unul cand altul, pe etape.In pregatire antrenorii, recurg de obicei la serie de mijloace, devenite clasice, de exemplu: exerciti de gimnastica si din atletism, sub forma de alergari, sarituri, aruncari si joc fara minge. JOCUL este compus dintr-o insiruire de faze cosumate cu eforturi diferite.Cu cat jucatorul este mai bine antrenat, cu atat el va rezista mai usor la variatia lucrului impusa de conditiile de joc.Antrenamentul lui trebuie sa cuprinda, de-alungul unui ciclu toate tipurile de efort, astfel ca la sfarsitul lui organismul sa fie in mod armonios adpatat la toate necesitatile de joc. Pe parcursul antrenamentelor se urmareste obtinerea urmatoarelor obiective: 1.capacitatea functionala a organismului si procesele de refacere sa ajunga la un asemenea nivel incat sportivul sa fie capabil sa fac fata datoriei de oxigen, care apare in timpul lucrului specific; 2.realizarea rezistentei substantelor energetice cat mai completa; 3.obisnuirea organismului cu fiecare tip de efort separat si global, la fel ca in joc, astfel ca datoria de oxigen sa fie cat mai mica si revenirea cat mai rapida. Pentru realizarea fiecarui obiectiv exista mijloace optime.Nu este indiferent cum alegem aceste mijloace si nici cum le combinam intr-o suita de exercitii si lectii.In selectionarea lor se porneste de la cunoasterea efectelor fiecarui exercitiu asupra organismului.Pregatirea fizica trebuie sa

imbrace forme destul de complexe, care sa tina seama de necesitatile jocului, exprimate valoric, in cantitati de efort general si specific, aerob si anaerob. Trecerea de la datele teoretice la practica, de la cunoasterea datelor stiintifice privind legile care guverneaza pregatirea fizica, la mijloacele ce trebuie gasite, este inca o etapa de inceput.