Economia creativdirecia dezvoltrii

economice a sec.
XXI

Economia creativ
- sector al economiei care
implica generarea de idei
i cunotine

Conceptul cuprinde:
Industria culturala :

Arta
Divertisment
Design
Arhitectura
Publicitate
Produse alimentare

Economia cunoaterii:

Educatie
Cercetare si dezvoltare
Robotica
Nanotehnologie
Telecomunicatii
Aerospace

Industria culturala

De cate ori apare pe piata un produs nou, acesta

este accesibil numai celor cu bani, dupa care,
incetul cu incetul, datorita principiului benzii
rulante si industrializarii, devine accesibil si
masei. Initial, respectivul produs confera
status, e o sursa de avantaj si de confort, dupa
care devine o necesitate. Cu timpul, publicul
uita faptul ca era scump, pentru ca
achizitia sa devine o banalitate.
Morala - decat sa vinzi putin si scump, mai bine
mult si ieftin
Aceasta logica domina sistemul productiei in
capitalism

In anul 1947 apare termenul de

industrieculturala - reprezinta ansamblul tehnicilor de
productie si reproductie sociala a operelor
culturale. Termenul a fost inventat de sociologii Theodor
Adomi si Max Horkheimer - ei considerau ca
industrializarea culturii afecteaza cultura, adica modul
individual de creare a unor bunuri unice, irepetabile, nonmercantile. Ei considerau ca industria culturala declanseaza
un proces de simplificare a culturii capodoperelor, pentru a
o face accesibila maselor semi-educate, pentru a le atrage si
a le convinge sa cumpere produse ieftine si distractive, care
sa le faca sa priveasca divertismentui imaginar, consumul
facil, evadarea in imaginar, dorinta de schimbare a unor
bunuri perisabile cu altele, la fel de perisabile. Pentru a
rezista pe piata, se introduc alte valori, iar standardizarea
productiei duce nu la valori estetice ci la valori comerciale .

Pentru a stimula curiozitatea publicului, firmele cheltuie

enorm pe publicitate. Productia de bunuri culturale in
regim industrial presupune introducerea principiului
benzii rulante: serializare, standardizare, omogenizare,
descompunerea produsului in unitati mai mici, realizate
de catre grupuri de specialisti si reasamblarea de catre
alti specialisti. In teatru, alte arte, e mai greu sa faci
serializare, produsul e manufacturier. In rest, e vorba
despre diviziunea muncii - intr-o televiziune, de pilda sunt si artisti si oameni din universul productiei.
Presiunea generata de eficientizarea productiei modifica
pozitia, prestigiul si comportamentul creatorilor - de
multe ori, ei devin functionari obedienti ai unei mari
masinarii birocratice - ex. un scenarist schimba firul
actiunii din roman, pentru ca publicul nu agreaza un
anume mod de a finaliza actiunea.

Economia cunoasterii

Se refera la economia bazata pe

cunoastere,adica o organizare economica care
utilizeaza intr-o masura semnificativa tehnologii
referitoare la utilizarea cunoasterii pentru a
obtine rezultate economice.Practic,
cunoasterea este considerata o adevarata
unealta de baza si i se recunoaste rolul esential,
in loc sa fie subinteleasa si, in consecinta,
ignorata in analizele economice.Insa
cunoasterea este considerata, simultan, si un
produs al proceselor economice

Deseori, economia globala contemporana este

descrisa ca fiind intr-o etapa de tranzitie catre o
adevarata economie a cunoasterii,
functionand tot mai mult ca o societate bazata
pe informatie.Transformarea deplina intr-o
adevarata economie a cunoasterii necesita rescrierea regulilor si practicilor specifice
economiei industriale privitoare la atingerea
succesului, pentru a tine cont de resursele de
cunostere in aceeasi masura in care se tine cont
de celelalte resurse economice.

Exista mai multe forte care actioneaza in

directia schimbarii regulilor economice:
globalizarea pietelor si produselor;
tehnologiile informationale, care
influenteaza direct;
intensitatea utilizarii informatiilor si
cunoasterii;
noile mijloace mass-media;
conectivitatea sporita, prin utilizarea
computerelor de diverse tipuri.

Caracteristicileambelorconcepte:

Produsele se disting prin calitatile lor unice, nu

numai pentru functionalitate si pret.
Are o mare incertitudine cu privire la ceea ce va
functiona si ce produse doresc clientii.
Progresul rapid al cunostintelor si societatii face
esential factorul timp.
Lucratorilor creativi li se apreciaza mult motivul si
efortul, dincolo de profiturile sociale si economice.
Economia creativa necesita o abordare de lucru
multidisciplinara.

Conform autorilor din Florida:

Creativitatea uman
este
cea mai mare
resurs economic".