Universitatea Stefan cel Mare

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Specializarea: Management

Principalele probleme ridicate

catre est a UE si rezolvarea lor
prin Tratatul de la Nisa

Student: Negura Claudiu

O scurta introducere despre Tratatul de la
Nisa

Tratatul a fost semna la 26 Februarie 2001

si a intrat in vigoare a 1 Februarie 2003, si
are urmatoarele obiective:
In conformitate cu Concluziile Consiliului
European de la Helsinki din 1999, UE
trebuia sa fie capabila sa primeasca, de la
sfarsitul anului 2002, noile state membre
pregatite pentru aderare.
 Deoarece doar 2 dintre statele
solicitante aveau o populatie mai
mare decat media statelor membre de
la vremea respectiva, ponderea
politica a tarilor cu o populatie mai
mica trebuia sa creasca considerabil.
Prin urmare, Tratatul de la Nisa viza
sa sporeasca eficienta si legitimitatea
institutiilor UE si sa pregateasca UE
pentru urmatoarea sa mare extindere.
 Problemele nesolutionate de Tratatul de la
Amsterdam trebuiau rezolvate prin Tratatul de la
Nisa. Cu toate acestea, tratatul a pregatit doar
partial Uniunea Europeana pentru extinderile
importante spre est si sud de la 1 Mai 2004 si 1
Ianuarie 2007. Prin urmare, ca raspuns la
intrebarile ridicate in Declaratia de la Leaken din
15 Decembrie 2001, conventia Privind viitorul
europei a incercat sa elaboreze un nou temei juridic
pentru Uniune, sub forma Tratatului de instituire a
unei Constitutii pentru europa. In urma
referendumurilor cu rezultate negative organizate
in doua state membre, acest tratat nu a fost
ratificat.
Tratatul de la Nisa este un Tratat care a
modificat Tratatul privind Uniunea
Europeana, tratatele de intituire a
Comunitatilor Europene precum si
anumite acte conexe. Fiind semnat de
sefii de stat si de guvern ai statelor
membre UE la 11 Decembrie 2000, in
cadrul Consiliului European de la Nisa
(Franta), tratatul a intrat in vigoare
dupa incheierea procesului de ratificare .
 Cele mai importante modificari care le
aduce Tratatul sunt:
Deciziile se iau prin intrunirea majoritatii
calificate (se renunta la unanimitate)
Se introduce majoritatea dubla, care cere, pe
langa majoritatea calificata, majoritatea
statelor membre (pe principiul ca fiecare stat
ar avea un vot). Aceasta formula trebuia sa
intre in vigoare la 1 Ianuarie 2005, insa data
a fost modificata prin Tratatul de Aderare
din 2003, pentru data de 1 Noiembrie 2004.
Intr-ouniune de 27 de state, cu regulile de
pana la Tratatul de la Nisa, Comisia
europeana ar fi avut 33 de membri,
numarul membrilor Parlamentului
European ar fi depasit cifra de 800, iar
procesul de luare a deciziilor ar fi fost
astfel puternic incetinit.
Despre noua regula a majoritatii calificate
din perspectiva Tratatului de la Nisa se
poate de adaugat ca aceasta, a inceput sa
fie aplicata din 2005. Astfel, pentru ca o
decizie sa fie adoptata este necesar, pe
langa o majoritate de voturi (255 din 345
pentru o Uniune cu 27 de state membre),si
ca majoritatea statelor sa fie votat
favorabil (14 din 27).
Votul in majoritate calificata a fost extins
in domeniile in care era necesara
unanimitatea: coeziunea economica si
sociala, incheierea de acorduri
internationale in domeniul proprietatii
intelectuale si al serviciilor, cooperarea
judiciara in materie civila.
 Totodata, in ceea ce priveste
functionalitatea Comisiei Europene,
conform Tratatului de la Nisa, in
componenta acesteia intra numai cate un
comisar de provenienta de fiecare stat
membru. Atunci cand Uniunea va avea
mai mult de 27 de state membre, numarul
comisarilor va ramane acelasi (27) si va fi
instaurat un sistem de rotatie ale carui
reguli vor fi stabilite de catre Consiliu
prin vot in unanimitate.
 Pentru buna functionare a Comisiei,
puterile presedintelui acesteia au fost
extinse. Presedintele are in atributiile sale
organizarea interna, eventualele
remanieri, va putea cere demisia
comisarilor. Presedintele este desemnat de
catre Consiliul Uniunii Europene, prin vot
in majoritate calificata.
Va multumesc!

O zi buna in
continuare!