Sistemul organizaţiilor

economice internaţionale
 Sistemul organizaţiilor economice internaţionale
(tipuri şi forme ale OEI);

 Organizaţii economice internaţionale din Europa

(UE, CEFTA, ICE, OCEMIN);

 Organizaţii economice cu caracter interregional

(OCDE, APEC).
Tipuri și forme ale organizațiilor economice
internaționale
 Definiție: Organizația internațională este o formă de coordonare a
colaborării internaționale - în domenii stabilite, pentru care statele au creat un
anumit cadru juridic - organizatoric (instituțional) permanent, printr-un statut
elaborat de comun acord, care prevede obiectul și scopul organizației, organele
și funcțiile lor, necesare realizării obiectivelor urmărite.
 Organizațiileeconomice internaționale, se caracterizează printr-o serie de
trăsături comune:
 au un caracter voluntar
au un caracter relativ stabil
au un caracter paritar
au la baza un acord multilateral
 statutul si functiile lor sunt stabilite de statele membre
nu dispun de putere de decizie, au însă drept de reglementare a unor activități
gradul de eficienta al organizațiilor economice internaționale este determinat de măsura in
care acestea contribuie la intensificarea creșterii economice a fiecărui stat membru
scopul lor este de a identifica diversele alternative in rezolvarea problemelor din zona/sfera
pentru care au fost create;
Istoria Uniunii Europene

 1945 – 1959 O Europă paşnică - începuturile cooperării

Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de ţări
vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se
unească, din punct de vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului,
propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia,
Luxemburg şi Ţările de Jos.

 1960 – 1969 Explozivii ani '60 - o perioadă de creştere economică

În anii '60 asistăm la apariţia unei adevărate „culturi a tinerilor”. Formaţii precum Beatles atrag un număr
impresionant de fani din rândul adolescenţilor oriunde apar şi contribuie, în acest fel, la stimularea revoluţiei culturale
şi la naşterea conflictului dintre generaţii. Este o perioadă benefică pe plan economic, care se datorează şi
faptului că ţările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. De
asemenea, acestea convin să exercite un control comun asupra producţiei de alimente.

 1970 – 1979 O comunitate în creştere - primul val de extindere

Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul statelor membre
ajungând, astfel, la nouă. Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru
crearea de locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace. Influenţa Parlamentului European asupra
afacerilor europene creşte. 1979 este anul în care membrii acestuia pot fi aleşi pentru prima dată prin vot direct, de
către toţi cetăţenii europeni.
Istoria Uniunii Europene
 1980 – 1989 Schimbarea la faţă a Europei - căderea zidului Berlinului
În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania şi Portugalia.
În 1987 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe şase
ani, destinat soluţionării problemelor legate de libera circulaţie a mărfurilor în UE. Astfel ia naştere „Piaţa unică”. 9
noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului şi pentru prima dată după 28 de ani se
deschid graniţele dintre Germania de Est şi cea de Vest. Reunificarea Germaniei are loc în luna octombrie 1990.

 1990 – 1999 O Europă fără frontiere

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin şi mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i
se adaugă cele „patru libertăţi”: libera circulaţiei a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Anii '90 sunt şi
anii în care au fost semnate două tratate, Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, în 1993,
şi Tratatul de la Amsterdam, în 1999.

 2000 – 2009 O nouă extindere

Diviziunile politice dintre estul şi vestul Europei sunt, în sfârţit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai
puţin de 10 noi ţări, urmate de încă două în 2007. O criză financiară lovește economia mondială în septembrie 2008,
ceea ce determină o mai strânsă cooperare economică între ţările UE. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate
statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare, la 1 decembrie 2009. Acesta îi conferă Uniunii Europene
instituţii moderne şi metode de lucru mai eficiente.

 2010 – astăzi Un deceniu de oportunităţi şi provocări

Noul deceniu începe cu o gravă criză financiară, dar şi cu speranţa că investiţiile în noi tehnologii verzi şi ecologice,
alături de o mai strânsă cooperare europeană, vor duce la o creștere şi o bunăstare de lungă durată.
Istoria Uniunii Europene

FILM https://www.youtube.com/watch?v=dFFJeATADeU
Construcția zonei euro
 Toate statele membre ale Uniunii Europene fac parte din Uniunea
Economică și Monetară (UEM) și își coordonează elaborarea politicilor
economice pentru a sprijini obiectivele economice ale Uniunii Europene

 Un număr de state membre au mers un pas mai departe prin înlocuirea

monedele lor naționale cu moneda unică - euro. Aceste state membre
formează zona euro.

 Când moneda euro a fost introdusă pentru prima dată în anul 1999,
zona euro era formată din 11 de state membre. Grecia a aderat în 2001,
la doar un an înainte de trecerea în numerar la moneda euro, fiind
urmată de Slovenia în 2007, Cipru și Malta în 2008, Slovacia în 2009,
Estonia în 2011, Letonia în 2014 și Lituania în 2015.

 Astăzi, zona euro are 19 state membre ale UE .

 Statele membre din afara zonei euro, Danemarca și Regatul Unit au

opțiunea de "opt-out”
Construcția zonei euro
 Celelalte state membre ale UE care nu fac parte din zona
euro sunt state nou intrate care au aderat în la Uniunea
Europeană în 2004, 2007 și 2013 după introducerea
monedei euro.

 În momentul aderării lor, nu au îndeplinit condițiile necesare

pentru intrarea în zona euro, dar s-au angajat să se alătura
zonei euro în momentul în care condițiile vor fi îndeplinite.

 Există și state membre cu un "derogare", cum ar fi Suedia.

 Andorra, Monaco, San Marino și Vatican au adoptat euro ca

monedă națională, în temeiul unor acorduri monetare
specifice cu UE, și pot emite propriile monede euro în
anumite limite. Cu toate acestea, deoarece acestea nu sunt
state membre ale UE, ele nu fac parte din zona euro
Zona euro
Zona euro _ film
https://www.youtube.com/w
atch?v=O37yJBFRrfg
Structura instituțională a UE
 Structura instituțională
a UE – film
https://www.youtube.com/watch?v=VvIP
SY_Sbfg
Structura instituțională a UE
Structura instituțională a UE
Structura instituțională a UE
Structura instituțională a UE – film
https://www.youtube.com/watch?v=d0diZ48_q7U
Vă mulțumesc!