Sistemul endocrin

Sistemul endocrin este format din:

1. Glande endocrine şi organe cu funcţii
endocrine.
2. Hormoni
3. Celule-ţintă.
Funcţii
 Participă la menţinerea homeostaziei şi a
echilibrului intern;
 Participă la regularea umorală a
organismului;
 Participă la procesele metabolice a
organismului;
 Stimularea creşterii organismului;
 Participă în cadrul reproducerii ( prin
stimularea secreţiei hormonilor sexuali);
 Diferenţierea caracterelor masculine sau
feminine la oameni în perioada adolescenţei.
Glandele endocrine- celule care secretă hormoni în
lichidul interstiţial sau şi în plasma sangvină.
Ele nu au canale de secreţie a hormonilor, dar
vascularizarea lor abundentă asigură difuzia rapidă a
hormonilor în sînge.
Sinteza, păstrarea şi secreţia hormonilor este realizată de:
Celulele epiteliului glandular dispuse difuz în mucoasa
stomacului, tractului intestinal, pancreas etc.
Sistemul cromafil situat în stratul medular al
suprarenalelor şi în paraganglionii SN simpatic.
Sistemul neurosecretoriu format din celule nervoase
secretorii ale hipotalamusului, care sintetizează,
păstrează şi secretă neurohormoni.
Unele celule ale tumorilor, plămînilor etc.
Hormoni- substanţe biologic active , secretate de
glandele endocrine.

Proprietăţile hormonilor:
Acţiunea hormonilor este lentă, excepţia adrenalinei;
Acţionează în cantităţi foarte mici;
Strictă specificitate;
Activitate biologică înaltă.
Funcţiile hormonilor:
• Determină creşterea şi dezvoltarea organismului;
• Determină adaptarea organismului la condiţiile
variabile ale mediului;
• Determină homeostazia;
• Controlează metabolismul.
Acţiunea hormonilor se răsfrânge doar
asupra unor celule specializate - celule
ţintă, în membrana sau citoplasma
cărora se găsesc proteine receptoare.
Celulele ţintă pot răspunde la acţiunea
unui sau a câtorva hormoni.
În funcţie de locul sintezei hormonului şi
distanţa faţă de celule ţintă, acţiunea lor
poate fi definită ca:
1. Endocrină- celulele ţintă sunt localizate la
o anumită distanţă de la locul sintezei.
2. Paracrină- celulele ţintă sunt localizate în
vecinătatea locului de sinteză a
hormonilor.
3. Autocrină- hormonul acţionează asupra
celulei care-i sintetizează şi-i secretă.
În organismul uman hormonii sunt elaboraţi de:

Glande endocrine Organe cu funcţii endocrine

• Hipofiza, epifiza - pancreas
• Tiroida , paratiroide - glande sexuale
• Timus - hipotalamus
• Suprarenale
Organe ce conţin aglomerări
de celule specializate
în sinteza şi secreţia hormonilor
- stomac, intestin subţire, inima, rinichi, placenta
Secretă hormoni
Hipofiza
• Hipofiza este o glandă mica (500
mg), situată median la baza
creierului într-o cavitate a osului
sfenoid denumită „şaua turcească”,
posterior de chiasma optica.
• Are trei lobi:
1. anterior, Adenohipofiza
2. intermediar
3. posterior. Neurohipofiza.
 Hormonii Funcţii
Lobul anterior:
Prolactina PRL •Iniţiază şi menţine lactaţia,
•generează comportamentul
matern.
Hipersecreţia:
•la femei- anovulaţie,
•la bărbaţi- impotenţa.
Luteinizant LH şi •Dezvoltarea gonadelor
•Stimulează ovogeneza şi
Foliculostimulator spermatogeneza,
FSH •Stimulează formarea corpului
galben şi eliminarea
progesteronului.
Tireotropina TSH •Dirijază secreţia
hormonilor glandei
tiroide,
•Acţionează asupra
ţesutului adipos,
Somatotropina STH •Stimulează creşterea
scheletului şi a
musculaturii.

• regează activitatea
Corticotropina ACTH
celulelor din zona
corticosuprarenalelor.
Lobul intermediar (2%
din masa glandei)
H. Melanostimulator
MST
Lobul posterior- neirohipofiza
H. Antidiuretic ADH- vasopresina
Oxitocina OT
Stimulează conţinutul de melanină din
piele şi a stratului pigmentar al retinei.
•Intensifică absorbţia urinei la nivelul
rinichilor
•Reglează P arterială, datorită acţiunii
asupra musculaturii netede din pereţii
rterelor.
Hiposecreţia- diabetul insipid-
eliminarea unei cantităţi sporite de
urină (organismul perde apa).
•Determină contracţia musculaturii
netezi ai uterului, grăbind expulzarea
fătului.
• stimulează ejecţia laptelui
Hormonii hipofizari:
1.Hormonul de creştere (hipofuncţie) - STH,
- nanism, dezvoltarea musculară şi osoasă
redusă.
HIPERSECREŢIA – GIGANTISM
aCROMEGALIA

Creşterea unor porţiuni ale

corpului - acromegalia
Dereglari ale glandei tiroide

hipotiroidism hipertiroidism
Hipotalamusul
• Regiune centrală a
diencefalului situată la
baza creierului, sub
talamus şi deasupra
hipofizei, care este
legată de el cu tija
pituitară.
Hipotalamusul asigură
un dublu rol de control
al secreţiilor
hormonale hipofizare
şi de control al
activităţii sistemului
nervos vegetativ.
Hipotalamusul secretă doi hormoni stocaţi în
hipofiză înainte de a fi eliberaţi în sânge :
 hormonul antidiuretic sau vasopresina, care
împiedică eliminarea apei din organism prin urină,
 ocitocina, care stimulează contracţiile uterine în
cursul naşterii.
Hipotalamusul
 mai secretă, liberine, hormoni care controlează
secreţiile antehipofizei.
 acţionează asupra funcţionării viscerelor (viaţa
vegetativă), de exemplu intervenind asupra
ritmului cardiac sau respirator.
 controlează, senzaţiile de foame şi de sete, deci
prizele alimentare, precum şi termoreglarea.
Epifiza- glanda pineală
Secretă:
1. melatonina- exercită efect de înălbire a pielii,
2. Hormoni peptidici- acţionează asupra
hipotalamusului, diminuînd secreţia hormonilor
adenohipofizari.
F-ţii:
- Ceas biologic
- Sedativ,
- De reproducere,
- De reglare a echilibrului hidroelectrolitic
- Reglează metabolismul intermediar(stimulează
secreţia insulinei, inhibă secreţia glucagonului).
Tiroida
• Tiroida este glanda
endocrină situată
la baza feţei
anterioare a
gâtului,responsabil
ă de sinteza şi
secreţia hormonilor
tiroidieni,sub
controlul hipofizei.
 Structură

Glanda tiroidă este un organ de volum mic,

cântărind mai puţin de 30 grame în stare
normală. Ea are forma unui fluture ale
cărei aripi, lobii, simetrici lateral, sunt
situaţi lipiţi de inelele traheei şi legaţi în
faţă printr-un istm. Tiroida este un organ
foarte superficial, uşor accesibil
inspectării şi palpării.
Tiroida este bogat vascularizată şi se compune
din două tipuri de celule:
• celulele C, care secretă calcitonina (hormonul
care micşorează nivelul calciului),
• şi celulele tiroidiene, cele mai numeroase,
care se grupează în vezicule. Acestea
captează iodul circulant în sânge şi îl
transformă în prehormon tiroidian, pe care îl
stochează în vezicule.
• Atunci când la tiroidă ajunge o stimulare cu
(TSH), veziculele eliberează o parte a
stocului lor hormonal sub formă de
triiodotironină, ori T3 (aproximativ 20%), şi de
tiroxină, ori T4 (aproximativ 80%).
Funcţiile:
• Stimulează metabolismul
• Activează erupţiile şi creşterea dinţilor.
• Contribuie la evacuarea apei, azotului, Na din
organism.
• Stimulează dezvoltarea normală a SNC
(perioada fetală, primii ani de viaţă),
• Intensifcă activitatea suprarenalelor,
glandelor sexuale, mamare,
• Activează lipoliza.
• Înlătură colesterolul din circulaţie
• Sporeşte absorbţia intestinală a glucozei.
 Patologie
• Tiroida poate
creşte în volum şi
poate forma o guşă
care cuprinde unul
sau mai mulţi
noduli. În plus,
tiroida poate
prezenta un defect
de funcţionare
(hipotiroidie) sau
un exces de
funcţionare
(hipertiroidie).
– Hipertiroidism
Excesul de hormoni tiroidieni au următoarele simptome:
• un tremur al extremităţilor,
• slăbesc uşor,
• transpiră chiar şi când stau pe loc,
• au un puls iute şi o stare de agitaţie.

–. Hipotiroidienilor:
• li se usucă pielea şi li se adună lichid în ţesuturi. Din
această cauză faţa lor e buhăită,
• cu nasul mai lat.
• Le cade părul din sprâncene, din cap şi de la subsuoară,
• au pulsul mai lent şi sunt cuprinşi de o somnolenţă ca şi de
o vorbire lentă,
• precum şi de o gândire înceată.
Guşa endemică
Boala lui Basedow-Graves (+)
• apare datorită hipersecreţiei de hormoni tiroidieni la
adult. Boala Basedow apare datorită prezenţei auto-
anticorpilor antireceptori TSH cu funcţie stimulatoare
asupra glandei tiroide.
• Manifestările clinice si paraclinice de hipertiroidie sunt:
• tumefacţia tiroidei,
• exoftalmie însoţită de diverse simptomatologii oculare,
• tulburări cardiovasculare (aritmii, tahicardie, eretism
cardiac),
• tremurături digitale fine,
• scădere în greutate,
• diaree,
• termofobie,
• transpiraţii profuze, astenie.
Boala lui Basedov (+)
 Tiroidita lui Hashimoto
• Tirodita lui Hashimoto
este boala tiroidiană
benignă cu evoluţie
cronică, antrenând
adesea o hipotiroidie.
Aceasta se manifestă
prin
• guşă tare, de volum
moderat
• şi prin semne de
hipotiroidie.
• În absenţa tratamentului
evoluează prin puşee
spre o tiroidită profundă.
Cretinism (-)
• Cretinismul la copii (din franceză crétinisme –
idioţie) este o afecţiune gravă întâlnită la om, care
se caracterizează prin>
• reţinerea dezvoltării psihice şi fizice.
• talie mică, degete scurte şi groase, picioare
scurte şi strâmbe,
• faţă mare cu fruntea îngustă, nas redus în
dimensiuni şi lat,
• debilitate mintală, stare psihică de idioţie şi
imbecilitate ş.a.
• Este o consecinţă a tulburării funcţionării
normale a glandei tiroide, cauzată, în special, de
insuficienţa de iod în alimente. Pentru a evita
această patologie, se recomandă utilizarea sării
Glandele suprarenale
• Glandele suprarenale -situate la polul
superior al celor doi rinichi „ca o căciulă”.
Ca activitate, prin secretarea hormonilor
corticosteroizi şi catecholaminelor (inclusiv
cortizolul şi adrenalina) ele sunt
responsabile cu regularea stărilor de stres,
a rezistenţei la infecţii şi substanţe
antigenice, a metabolismului şi a
sexualităţii (echilibrul dintre hormonii
androgeni -- „masculini” -- şi estrogeni --
„femeieşti” determină sexul animalului, ca
aspect şi ca activitate sexuală).
Zona medulară
reprezintă zona centrală a
glandei şi este inconjurată
de zona corticală.
Celulele cromafine secretă
hormonii:
• adrenalina (epinefrina)
• şi noradrelina
(norepinefrina).
Adrenalina-
• scindeză glicogenul în sînge
• Măreşte glucoza în sînge,
• Accelerează contracţiile inimii
• Măreşte P arterială,
• Măreşte frecvenţa respiratorie
• Generează reacţia de alarmă
Noradrenalina-
• Generează starea de repaus
• Exercită funcţii similare adrenalinei
• Vasoconstricţia, măreşte P sangvină.
Zona corticală
• Zona corticală - reprezintă zona periferică a glandei ale
cărei celule sintetizează cortizolul (în condiţii „normale”
de viaţă ele secretă echivalentul a 35-40 mg de acetat
de cortizon pe zi). Alte celule din zona corticală secretă
hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe bază de
colesterol) următori:
o - mineralocorticozii, care acţionează la nivelul
rinichilor stimulând reabsorbţia apei şi a sodiului şi
eliminarea potasiului;
o - glucocorticozii, cu rol hiperglicemiant,
hiperlgipemiant;
o - sexosteroizii, care gestionează dezvoltarea sexuală
prin două tipuri de hormoni: androgeni şi estrogeni.
Patologie
• Mineralocorticoizii (aldosteronul) în
caz de hiposecreţie produce boala
Adison, care se manifestă prin
• melanodermie (colorarea pielii în
brun),
• astenie, melanodermie
• scăderea eficieţei neuromusculare,
• tulburări gastro-intestinale şi cardio-
vasculare,
• scăderea în greutate,
• diminuarea funcţiei imunitare.
Hipersecreţie produc boala lui Conn
(provocată de excesul de
aldosteron) caracterizată prin
creşterea masei sângelui circulant şi
hipertensiune arterială
• Glucocorticoizii (cortizolul) în caz de
hipersecreţie produc boala lui Cushing.
Boală ce se menifestă prin obezitate,
hipertensiune arterială hiperglicemie
Pancreasul endocrin
• Pancreasul endocrin este reprezentat
de insulele Langerhans care sunt
alcătuite din două tipuri de celule
importante:
 Celule beta secretă insulină (70%)
 Celule alfa secretă glucagon (20%)
Glucagonul (antagonistul insulinei):
• Stimulează sinteza hidraţilor de carbon din
produsele degradării proteinelor şi lipidelor.
• Gegradează glicogenul hepaic,
• Sporeşte glucoza în sînge.
Insulina:
• Stimulează procesele anabolice în organism.
• Glicogeneza (transformarea glucozei în
glicogen)
• Stimulează sinteza proteinelor şi lipidelor
• Măreşte viteza de sinteză a ATP, ADN, ARN.
Hiposecreţia provoacă diabetul zaharat, Simptome:
• Hiperglicemie
• Creşte pofta de mîncare
• Diureza mărită
• Scade imunitatea organismului
• Cresc corpii cetonici în organism
Timusul
• Timusul este un organ mic, situat în
cavitatea toracală, între cei doi
plamani(partea posterioara a sternului).
• Timusul constă din 2 lobi neegali drept
si sting, de culoarea cenuşie, uniţi între
ei.Este acoperit cu capsula conjunctiva
de la care pornesc spre interior
prelungiri (septuri) ce impart lobii in
lobuli
Funcţii
• Maturizarea celulelor-T
(timocitelor)(anticorpi);
• Eliminarea replicelor autoagresive ale
celulelor-T, care provoacă omului aşa-
numitele boli autoimune
• Producerea hormonului de creştere la
copii (timopoetina)
• Funcţii limfatice.
Patologie
• Timomul este o tumoare benignă sau
malignă dezvoltată pe seama
timocitelor (celulele timusului). Un
timom este o tumoare rară care nu se
traduce de cele mai multe ori prin niciun
simptom. El este descoperit întâmplător
în cursul unei radiografii a toracelui.
Chirurgia permite îndepărtarea tumorii
sau recoltarea unei probe care să
confirme natura sa malignă sau
benignă.
Glandele sexuale
• Testiculele - o pereche de
organe de reproducere
masculine care produc, în
principal, testosteron, un
hormon care controlează
dezvoltarea caracteristicilor
sexuale masculine şi care
joacă un rol important în
dezvoltarea spermei.
Funcţii
Testiculul are două funcţii:

1. Funcţia exocrină este spermatogeneză, condiţie

prealabilă oricărei reproduceri.
2. Funcţia endocrină este secreţia hormonală de
testosteron, care:
• induce spermatogeneza,
• şi este responsabil de modificările pubertare şi
de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare
masculine (pilozitate, schimbarea vocii, repartiţia
musculară etc.).
Ovarul
Structură
• La femeia adultă, ovarele sunt formaţiuni mici
cu lungimea de 4 centimetri, lăţimea de 2
centimetri şi grosimea de 1 centimetru.
• Ele sunt amplasate de o parte şi de alta a
uterului .
• Un ovar este compus din două straturi de
ţesut: în centru, partea medulară conţine
vasele sangvine care asigură irigarea, la
periferie partea corticală care ocupă două
treimi din glandă, conţine la naşterea
persoanei toţi foliculii care vor asigura în
cursul fiecărui ciclu menstrual maturarea unui
ovocit şi expulzarea unui ovul, elementul
femel al reproducerii.
Funcţie

Rolul ovarului este dublu:

1.el eliberează în fiecare lună la femeie,
începând cu pubertatea şi până la
menopauză, un ovul maturizat în
folicul,
2. el secretă hormonii sexuali feminini
(estrogenii).
 Factorii ce influenţează asupra activităţii
gonadelor endocrine
1. SN Acţionează asupra stratului medular al
suprarenalelor se elimină adrenalina sau
noradrenalina.
2. Acţiunea hormonilor:
Hipofiza hormonii stimulează activitatea
gl. Tiroide, suprarenale, sexuale.
3. Balanţa de sare- apă a sîngelui
Conţinutul ionilor Ca2+ PO33- Na+ K+
Stimulează activitatea rinichilor şi a glandelor
paratiroide.
4. Acţiunea mecanică
Prezenţa alimentelor în stomac stimulează
activitatea fermentativă a stomacului
(eliminarea gastrinei) şi a duodenului
(eliminarea secretinei şi a holecistochininei).
5. Sarcina
Dezvoltarea embrionului stimulează
acţiunea corpului galben şi a placentei.
Homeostazia hormonală- echilibru dinamic al
concentraţiei hormonilor se reglează prin
mecanismul Feedback- utilizarea unui
component al sistemului pentru reglarea
 Feedback

+ -
La sporirea
Sporirea concentraţiei
concentraţiei
hormonului în sînge,
hormonului se
inhibă secreţia lui de
intensifică secreţia
către glanda endocrină
acestui hormon
 Mecanismul de reglare a hormonilor

Hormonii acţionează asupra anumitor celule

ţintă prin intermediul receptorilor:
Receptori

Membranari nucleari intracelulari,

secundari
(în citoplasmă)
 Căile de acţiune ale hormonilor
1. Asupra membranei plasmatice (insulina se uneşte
cu receptorul localizat în membrana citoplasmatică
şi modifică permeabilitatea membranei pentru
glucoză.
2. Asupra enzimelor din citoplasmă (adrenalina +
receptorul din plasmalemă, eliberează un produs
intermediar, ce asigură efectul final. Din ATP
ADP- care intervine în descompunerea treptată a
glicogenului.
3. Asupra organitelor celulare
(enzimele membranei mitocondriale asigură
sinteza ATP. Tiroxina inactivează aceste
enzime, o parte din energie se pierde sub
formă de căldură).
4. Asupra activităţii genelor
(cortizolul poate trece prin plasmalemă şi se
fixează de receptorii din citoplasmă.
Compusul format se transportă în nucleu,
unde activează anumite gene, prin
transcripţie şi formare de ARNm.