Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Departamentul Administrarea Afacerilor

Etapele de viață ale unei întreprinderi mici și mijlocii

A elaborat: .....
Gr.
A verificat: .....
 Întreprinderea

 Veriga de bază a economiei;

 O unitate economică în care au loc producerea unor bunuri, executarea unor lucrări sau
prestarea unor servicii conform cerințelor pieței;
 Orice formă de organizare a unei activități economice având scopul obținerii de profit prin
producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în
condiții de concurență.
 În majoritatea ţărilor dezvoltate întreprinderile mici și mijlocii
sunt în permanentă creştere datorită următorilor factori:

 Creşterea numărului şomerilor;

 Diversitatea şi individualizarea cererii;
 Modificările în structura organizatorică a întreprinderilor mari;
 Reorientarea economiei în direcţia diversităţii serviciilor;
 Mondializarea economiei naţionale;
 Politica guvernelor occidentale în domeniul susţinerii întreprinderilor mici și
mijlocii.
 Toţi aceşti factori au contribuit la creşterea rolului şi importanţei
întreprinderilor mici și mijlocii în economia ţărilor dezvoltate, şi anume la:

 Stimularea creşterii producţiei şi economiei;

 Contribuţia la crearea noilor locuri de muncă;
 Diversificarea produselor şi serviciilor pe piaţă;
 Îmbunătăţirea calităţii produselor şi satisfacerea cererii consumatorilor;
 Autorealizarea diferitor persoane, asigurându-le libertatea economică;
 Creşterea bunăstării populaţiei;
 Direcţie investiţională profitabilă şi iniţiată din sursele proprii;
 Ajustarea rapidă a sortimentului produselor şi serviciilor la cererea pieţei;
 Educarea spiritului de întreprinzător;
 Formarea clasei mijlocii de proprietari, care ar asigura stabilitatea în societate,
etc.
Agentul economic ce corespunde următoarelor
criterii:
Întreprinderea mică
 numărul mediu anual de salariaţi de cel mult
49 de persoane,
 suma anuală a veniturilor din vânzări de cel
mult 25 milioane lei,
 valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce
nu depăşeşte 25 milioane lei.
Clasificarea întreprinderilor
Agentul economic ce corespunde următoarelor
criterii:
Întreprinderea mijlocie
 numărul mediu anual de salariaţi de cel mult
249 de persoane,
 suma anuală a veniturilor din vânzări de cel
mult 50 milioane lei,
 valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce
nu depăşeşte 50 milioane lei.
 Etapele de viață ale întreprinderilor mici și mijlocii

I. Lansarea întreprinderii
II. Supraviețuirea
III. Consolidarea – consolidarea – menținere și consolidarea – pregătirea creșterii
IV. Creșterea
V. Maturitatea
VI. De declin
VII. De retragere din lumea afacerilor
 I. Etapă – Lansarea întreprinderii

 realizarea unei combinări eficiente a factorilor de producție pentru a obține un produs

competitiv, lansarea acestuia pe piață și formarea unei baze suficiente de clienți;
 întreprinzătorul trebuie să facă față cererilor de resurse financiare din această etapă;
 sursele principale de finanțare sunt asigurate de întreprinzători și familie;
 întreprinzătorul dispune de o piață și canale limitate de distribuție, oferta întreprinderii fiind
una limitată;
 organizarea întreprinderii este simplă, întreprinzătorul exercită controlul total al întreprinderii, iar
strategia întreprinderii vizează intrarea pe piață.
 II. Etapă – Supraviețuirea

 întreprinderea trebuie să genereze suficiente venituri pentru a ajunge la

pragul de rentabilitate, pentru a-și asigura resursele necesare reluării ciclului
de producție și pentru a finanța creșterea până la dimensiunile
oportunităților pieței;

 organizarea este încă simplă, întreprinderea are un număr limitat de angajați,

iar planificarea se rezumă la previziunea încasărilor;

 obiectivul principal al întreprinderii este supraviețuirea, iar întreprinzătorul

se identifică cu afacerea.
 Consolidarea – menținere
 Întreprinderea are o mărime suficientă și o poziție
bună pe piață pentru a realiza profit;
 Pe plan organizatoric, este posibil ca întreprinderea
să fi crescut suficient de mult incât să necesite
manageri profesioniști pentru a prelua unele din
atribuțiile întreprinzătorului;
 Strategia fundamentală se referă la consolidarea și
menținerea întreprinderii.
III. Etapă - Consolidarea
Consolidarea – pregătirea creșterii
 Întreprinzătorul consolidează întreprinderea, menținând
controlul operațiilor, dar, în același timp, pregătește procesul
de creștere;
 Fluxul de numerar este de regulă pozitiv, dar profitul este
reinvestit;
 Alături de resursele proprii, întreprinderea apelează într-o mai
mare măsură la resursele atrase;
 Trebuie dezvoltate noi produse și servicii, elemente care vor
susține procesul de creștere din etapa viitoare;
 Se aplică un management strategic în direcția fundamentării
viitoarei creșteri a întreprinderii.
 IV. Etapă – Creșterea

 Zonele principale de atenție din partea întreprinzătorului sunt: delegarea și perfecționarea structurilor
manageriale și fluxul de numerar;
 Existența unei competențe manageriale în direcția creșterii, în condițiile unui mediu intern și extern
tot mai complex;
 Trebuie pus un accent tot mai mare pe nevoile clienților, adaptându-se astfel producția
 Factorii care privesc întreprinderea: Factorii care privesc întreprinzătorul:

 resurse financiare - proprii și atrase;
 resurse de personal - numărul și calitatea acestora,
mai ales cele manageriale;
 resurse de sistem - gradul de complexitate a
sistemelor informaționale, de planificare și control;
 resurse de afaceri - baza de clienți, cota de piață,
relațiile cu furnizorii, tipul de produs sau serviciu,
procesele de producție și de distribuție.
 abilitățile operaționale ale întreprinzătorului în realizarea unor
activități importante ca marketingul, producția, desfacerea;
 obiectivele întreprinzătorului și gradul de convergență
dintre obiectivele personale și cele care privesc între-
prinderea;
 abilitățile manageriale ale întreprinzătorului și dorința de a
delega responsabilitatea și de a conduce;
 abilitățile strategice ale întreprinzătorului pentru a include în
cadrul obiectivelor sale punctele tari și slabe ale întreprinderii.

V. Etapă – Maturitatea
Întreprinderea poate să crească și în etapa de maturitate
Factorii care influențează creșterea
 VI. Etapă – De Declin

 Din punct de vedere temporal, declinul întreprinderii poate să fie calculate de întreprinzător,
treptat, acoperind o perioadă relativ mai mare de timp, chiar de trei până la cinci ani, dar la
fel poate să fie situație în care aceasta se produce destul de repede, ca regulă, după o etapă
de maturitate care nu a fost nici ea prea îndelungată.

 Pentru cea mai mare parte dintre întreprinderile mici și mijlocii ca și pentru întreprinzătorii
care le-au creat, etapa de declin este nu numai inevitabilă, dar, de fapt, reprezintă un
fenomen firesc și prin urmare, este/trebuie să fie acceptat.
 VII. Etapă – De retragere din lumea afacerilor

 O renunțare la rolul economic și social asumat și îndeplinit în perioada de timp în care s-au
derulat celelalte șase etape precedente.

 Cele două entități cresc împreună, se consolidează, se extind, se maturizează, iar apoi intră
în firescul declin, pentru ca totul să se sfîrșească cu un final asumat și decent.
 Concluzie

Întreprinderile mici și mijlocii au un rol important în asigurarea dezvoltării economice,

stabilității ei, creșterii mobilității și adaptabilității economiei naționale la condițiile schimbătoare
de ordin intern și extern. Ele reprezintă un factor de diversificare a economiei. Prezența
întreprinderilor mici și mijlocii bine dezvoltate în cadrul economiei este deosebit de important
în condițiile reformării structurale a economiei și creșterii șomajului, fenomene ce însoțesc
acest proces.
În țările dezvoltate din punct de vedere economic, întreprinderile mici și mijlocii sunt
considerate promotor al dezvoltării economice grație avantajelor pe care le oferă, ele
demonstrează o dezvoltare accelerată mai ales în domeniul serviciilor și a procedurii mărfurilor
de larg consum.
Întreprinderile mici și mijlocii sunt orientate spre satisfacerea necesităților pieței
locale și utilizează resursele și foța de muncă locală, având o contribuție substanțială în
soluționarea problemelor sociale.