MEDICAŢIA OFTALMICĂ

Medicaţia recomandată în afecţiunile oculare poate fi

administrată:

 local,
 subconjunctival,
 retrobulbar,
 intraocular sau
 pe cale sistemică.
Medicatie oftalmică

Calea de administrare trebuie aleasă în funcţie de:

 solubilitatea medicamentului,

 forma de prezentare a produsului medicamentos,

 fiziopatologia bolii,

 caracteristicile speciei şi

 în unele cazuri, factorul uman (abilitatea proprietarului

de a administra şi de a suporta financiar costul
tratamentului).
Medicatie oftalmică

ANESTEZICE LOCALE

Utilizarea anestezicelor locale  se impune în cazul stabilirii

diagnosticului sau pentru efectuarea procedurilor terapeutice.

Se poate utiliza: proparacaina, tetracaina sau oxibuprocaina.

 aplicate pe cornee, determină anestezia acesteia în câteva

minute pănă la 10-20 minute.

 pentru anestezia conjunctivei sunt necesare uneori 3-4

administrări la interval de 2-3 minute.
 trebuie ţinut cont de faptul că în anestezia conjunctivei
→ secreţia lacrimală şi reflexul de închidere a pleoapelor este
suprimat - motiv pentru care trebuie aplicate soluţii lubrifiante.
Medicatie oftalmică

ANESTEZICE INJECTABILE

Anestezicele injectabile pot fi utilizate pentru anestezia locală

sau regională a ariei perioculare.

Este recomandată: lidocaina şi mepivacaina în concentraţie

de1-2%, iar bupivacaina 0,25-0,75%.

 durata anesteziei depinde de substanţa utilizată, aceasta

fiind de 30-40 minute la lidocaină, 2 ore la mepivacaina şi 5-6
ore pentru bupivacaină.
 aceste anestezice locale pot fi administrate în asociere cu
→ epinefrina cu rol vasoconstrictor local pentru prelungirea
duratei de acţiune.
 pentru a intensifica rata de difuziune a anestezicelor locale
→ se poate administra hialuronidază.
Medicatie oftalmică

AGENŢI DE DIAGNOSTIC

 pentru depistarea ulcerelor de la nivelul corneei, în

medicina veterinară se utilizează fluoresceina - în formă de
soluţii aplicate pe suprafaţa oculară.

 soluţia injectabilă pe bază de fluoresceină - poate fi

administrată i.v. → cu scopul examinării circulaţiei
intraoculare prin angiografie.

 tot în scopul diagnosticării ulceraţiilor de la nivelul

conjunctivei - se poate utiliza soluţia de roşu Bengal care
determină colorarea în roşu a celulelor anormale de la
suprafaţa ochiului.
Medicatie oftalmică

SOLUŢII PENTRU LAVAJUL OCULAR

Aceste soluţii sunt utilizate:

 pentru a curăţa şi limpezi suprafaţa ochiului de
eventuali corpi străini sau
 pentru a reduce numărul de bacterii în caz de
conjunctivită.

 este imperios necesară utilizarea unor cantităţi reduse de

astfel de soluţii care trebuie aplicate cu o presiune cât mai
redusă.

Cea mai comună soluţie utilizată în acest scop este serul

fiziologic → în care se pot dizolva unele antibiotice în scopul
reducerii numărului de bacterii.
Medicatie oftalmică

Ca soluţii antiseptice se pot utiliza:

 povidone iodine care are un spectru larg de acţiune,

fiind în acelaşi timp bine tolerată de ţesutul ocular.

 clorhexidina în concentraţie de 2% diluată 1:40

(0,05%), constituie un alt antiseptic care poate fi utilizat
pentru lavajul corneei.
Medicatie oftalmică

Lavajul intraocular este necesar pentru a menţine

integritatea globului ocular în timpul operaţiilor, pentru
îndepărtarea corpilor stăini sau a celulelor sanguine.
 soluţia trebuie să fie izotonă (290-300 mOsm), cu un pH de
7,4 şi neiritativă.

In compoziţia acestor soluţii este de obicei inclus: calciul,

bicarbonat şi glutation
→ acestea constituind elemente necesare pentru păstrarea
sănătăţii ţesulului cornean, în special în timpul operaţiilor de
lungă durată.

 se poate utiliza soluţia Ringer sau serul fiziologic (0,9%)

Medicatie oftalmică

ANTI-INFLAMATORII

Medicaţia cu anti-inflamatorii steroidice sau nesteroidice este

frecvent utilizată în bolile de natură infecţioasă sau
neinfecţioasă ale ochiului,
 deoarece acestea pot determina procese patologice
degenerative care în final duc la pierderea vederii.

La alegerea unui anumit medicament anti-inflamator trebuie

ţinut cont de:
 gradul de penetrabilitate,
 combinaţia cu unul sau mai multe antibiotice şi
 costurile implicate.
Medicatie oftalmică

Pentru tratamentul inflamaţiilor de la nivel ocular, medicaţia

pe bază de corticosteroizi se aplica:
 atât la suprafaţa corneei
 cât şi intraocular.

 acetatul de prednisolon - datorită liposolubilităţii ridicate -

penetrează corneea → motiv pentru care este indicat în
tratamentele intraoculare, în special al uveitei anterioare

 la fel ca şi dexametazona sau flumetazona în combinaţie cu

neomicina şi polimixina.
Medicatie oftalmică

 există produse comerciale bazate pe combinaţia dintre

betametazonă cu gentamicină sau neomicină şi polimixină.
 în tratamentul blefaritei, conjunctivitei şi cheratitei este
recomandată utilizarea unor produse pe bază de antibiotice
în combinaţie cu acetatul de hidrocortizon.

 medrisonul este un antiinflamator de uz uman care este

recomandat pentru aplicaţii la nivelul corneei  cu un risc
mai redus de a induce creşterea presiunii intraoculare decât
dexametazona si betametazona.
 fluorometolona şi rimexolona sunt medicamente anti-
inflamatorii utilizate în medicina umană  la pacienţii care
prezintă reacţii adverse la medicaţia cu corticosteroizi uzuali.
Medicatie oftalmică

Terapia locală cu corticosteroizi poate fi însoţită de

administrarea medicaţiei anti-inflamatorii sistemice în
caz de:

 blefarită
 uveită
 sclerită
 episclerită
 bolilor inflamatorii care cuprind întreg globul
ocular, inclusiv nervul optic.
Medicatie oftalmică

Medicaţie anti-inflamatorie nesteroidică

 se recomandă utilizarea soluţiei de flurbiprofen pentru

prevenirea miozei intraoperatorii → care constituie un
factor de risc în operaţia de cataractă.

 diclofenacul poate fi utilizat în tratamentul post-

operator al cataractei,

 soluţia de indometacin 1% este un component al aşa

numitelor lacrimi artificiale.

 administrarea locală de ketorolac sub formă de soluţie

0,5% → reduce cantitatea de PGE2 din umoarea apoasă.
Medicatie oftalmică

Medicaţia anti-inflamatorie nesteroidică se poate administra şi

pe cale generală, cel mai frecvent fiind utilizate: aspirina,
fenilbutazona, flunixina, meglumina şi carprofenul.
 tratamentul postoperator al inflamaţiei globului ocular
se poate realiza pe cale sistemică cu sulindac şi acid
tolfenalic.

In general, în medicaţia oftalmologică veterinară nu sunt

utilizate medicamente antihistaminice

 în cazul iritaţiilor produse la nivelul corneei se pot utiliza

combinaţii de substanţe anticongestive (nafazolin) cu
antihistaminice (feniramin).
→ nafazolinul se utilizează ca medicaţie cu efect
vasoconstrictor.
Medicatie oftalmică

 la feline - tratamentul cheratopatiei proliferative sau

eozinofilice se realizează cu acetat de megestrol care este un
analog al progesteronului, mecanismul nefiind încă elucidat.

 în tratamentul granulomului ocular - la câine - se foloseşte

cu succes asocierea dintre tetraciclină şi niacinamidă,
tratamentul durând câteva săptămâni.

 ca medicaţie cu efect imunosupresiv în oftalmologie se

utilizează ciclosporina în cheratoconjunctivita sicativă a
câinelui.

 azatioprina este un medicament cu efect imunosupresiv

sistemic  recomandat în terapia diferitelor afecţiuni
oftalmologice, în special al uveitei şi scleritei.
Medicatie oftalmică

MEDICAŢIA ANTIBACTERIANĂ

Selectarea unui anumit antibiotic pentru terapia oftalmologică

trebuie să ţină cont de:

 spectrul de acţiune,
 tipul de bacterie implicată şi
 rezultatele obţinute în urma antibiogramei.

Din categoria antibioticelor aminoglicozide pot fi utilizate în

medicaţia oftalmică: gentamicina, tobramicina, kanamicina şi
amikacina.
 Medicatie oftalmică

Utilizarea cefalosporinelor (cefazolin 1:20) în terapia

oftalmică se recomandă rar, fiind indicată doar în cazurile
grave de infecţie cu bacterii Gram pozitive (Streptococcus
spp.).

Fenicolii - cloramfenicolul, tiamfenicolul şi florfenicolul pot fi

utilizaţi în infecţiile produse de clamidii, micoplasma,
rickettsii şi spirochete.

Quinolonele - enrofloxacina şi orbifloxacina sunt indicate

pentru tratamentul sistemic al infecţiilor oftalmice al
animalele domestice şi exotice, inclusiv la peşti.

 pentru tratamentul local al infecţiilor bacteriene se poate

utiliza ciprofloxacina, norfloxacina şi ofloxacina.
Medicatie oftalmică

Penicilinele sunt utilizate în general pentru tratamentul

sistemic în combinaţie cu un tratament local bazat pe altă
grupă de antibiotice.

 penicilina G poate fi injectată subconjunctival în cazul

cheratitei determinată de streptococi.

 soluţia sterilă de ampicilină în cantitate de 100mg/ml poate

fi utilizată prin injectare subconjunctivală în caz de cheratită
de natură streptococică.

 ticarcilina are acţiune asupra bacteriilor Gram-negative

Pseudomonas, Proteus, E. coli.
Medicatie oftalmică

Bacitracina şi polimixina B sunt frecvent utilizate ca

medicaţie antibacteriană în infecţiile oftalmice, în special în
combinaţie cu neomicina.

Colistina (sau polimixina E) este activă împotriva bacteriilor

Gram-negative, inclusiv Pseudomonas aeruginosa.

Sulfacetamida şi sulfisoxazolul se regăsesc în preparatele

oftalmice umane, fiind rar utilizate în medicina veterinară.

 combinaţia de sulfadiazină şi trimetroprim se utilizează ca

medicaţie adjuvantă sistemică, fiind semnalată eficacitatea
în toxoplasmoza oculară.
Medicatie oftalmică

Din grupa tetraciclinelor este recomandată în medicaţia

oftalmică, utilizarea:
 oxitetraciclinei (în combinaţie cu polimixina B),
 clortetraciclinei şi
 tetraciclinei.

 în scopul atingerii unor niveluri terapeutice ridicate

consecutive penetrării intraoculare este recomandată
utilizarea doxiciclinei şi a minociclinei.
Medicatie oftalmică

Eritromicina (0,5%) sub formă de unguent este bine tolerată

de către ţesutul cornean  fiind recomandată în infecţiile
cu bacterii Gram-pozitive, clamidii, micoplasme şi
rickettsi.

Azitromicina administrată pe cale orală realizează

concentraţii ridicate în ţesutul conjunctival, fiind recomandată
în infecţiile cu clamidii şi alte bacterii susceptibile.

Lincomicina poate fi administrată injectabil subconjunctival.

Clindamicina este recomandată în toxoplasmoza oculară la

feline.
Medicatie oftalmică

MEDICAŢIA ANTIFUNGICĂ, ANTIVIRALĂ ŞI

ANTIPARAZITARĂ

Natamicina este un antibiotic antifungic aprobat pentru

aplicaţii locale în medicina umană.

 se utilizează în infecţiile micotice al ochiului, inclusiv

cele produse de Fusarium.

Amfotericin B poate fi utilizat local, în cheratitele de natură

micotică, sub forma de soluţie 0,1-0,25%.

Nistatinul sub formă de cremă sau unguent, deşi are un

spectru îngust de acţiune, poate fi aplicat pe mucoasa
conjunctivală în cazul infecţiilor micotice.
Medicatie oftalmică

Miconazolul are un spectru larg de acţiune antifungic, fiind

recomandat în special la cai în cazul cheratitelor.

 preparatele oftalmice pe bază de miconazol sunt sub

formă de creme (2%) şi sunt bine tolerate de către animale,
chiar dacă sunt aplicate de patru ori pe zi timp de trei
săptămâni.

 datorită antagonismului, miconazolul nu trebuie

administrat concomitent cu amfotericina B.

 soluţiile pe bază de miconazol destinate administrării pe

piele  nu se pot folosi pentru tratamentul oftalmic datorită
compoziţiei pe bază de alcool etilic.
Medicatie oftalmică

Fluconazolul este un antifungic sintetic, sub formă

injectabilă (0,2%)  care este indicat în aspergiloză.

Clotrimazolul sub formă de cremă dermică(1%), poate fi

utilizat în tratamentul local al infecţiilor micotice la cal,
fiind bine tolerat.

Produsele dermice pe bază de tiabendazol, ketaconazol,

econazol şi itraconazol
 pot fi utilizate în tratamentul cheratitelor la cal şi câine
→ deşi au fost semnalate cazuri în care s-a produs
iritarea mucoasei conjunctivale şi a corneei.
Medicatie oftalmică

Medicaţia antivirală utilizată în tratamentul infecţiilor

oculare include idoxuridina, trifluridina, vidarabina, aciclovirul
care acţionează prin substituirea reacţiilor în interiorul ADN-
ului viral, ceea ce determină inactivarea lui.

In conjunctivita şi cheratita felină produsă de herpesvirus,

cel mai potent medicament a fost trifluridina urmată de
idoxuridină, vidarabină şi aciclovir.
 s-a încercat şi utilizatea interferonului, dar rezultatele nu
au fost concludente.
 de asemenea, ca tratament adjuvant al acestei boli virale,
s-a administrat şi aminoacidul L-lizină, deoarece s-a
observat că in vitro determină reducerea replicării virale.
Medicatie oftalmică

Telazioza este o boală care afectează globul ocular la

ierbivore, fiind produsă de Thelazia spp.

In tratamentul acestei parazitoze se utilizează produsele

pe bază de avermectine - în doză de 200µg/kgcorp:

 ivermectină
 doramectină
Medicatie oftalmică

MEDICATIA COLINERGICĂ ŞI ADRENERGICĂ

Pilocarpina este un medicament parasimpaticomimetic

utilizat în oftalmologie sub formă de soluţie în diverse
concentraţii (0,5-8%).

 în general, la animalele de talie mică concentraţia utilizată

este de 1-2%.

 induce mioză la 10-15 minute de la administrare, efectul

durând până la 6-8 ore.

 administrată local sub formă de gel (4%) la câine,

determină reducerea presiunii intraoculare pe o durată de
24 ore.
Medicatie oftalmică

Tot din categoria medicamentelor parasimpaticomimetice,

dar cu acţiune indirectă fac parte:

 isoflurofatul şi
 ecotiofatul

 care sunt indicate la câine în tratamentul primar al

glaucomului.

 utilizarea soluţiei de bromură de demecarium induce mioză

şi reduce presiunii intraoculare la câinii cu glaucom.
Medicatie oftalmică

Epinefrina (1-2%) este un agonist α şi β adrenergic

 care determină în prima fază reducerea secreţiei umorii

apoase şi ulterior facilitează scurgerea acesteia.

Cu acelaşi efect se pot utiliza şi hidroclorura de dipivefrin,

hidroclorura de apraclonidin.

Brimonidina este agonist al receptorilor α2 adrenergici

 care are efect şi mecanism de acţiune similar cu cel al
epinefrinei.
Medicatie oftalmică

Ca substanţe β-blocante recomandate pentru reducerea

presiunii intraoculate şi tratamentul glaucomului, în
medicina umană se foloseşte:
 timololul,
 betaxololul,
 carteololul,
 metipranolul şi
 levobunolul.

In medicina veterinară, timololul este cea mai utilizată

substanţă cu efect blocant asupra receptorilor β1 şi β2.
 poate determina ca efecte secundare: bradicardie,
aritmie, hipotensiune şi dispnee.
Medicatie oftalmică

Dilatarea pupilei se poate realiza prin două mecanisme:

 paralizia sfincterului sau
 stimularea muşchiului dilatator al irisului.

Substanţele antagoniste colinergice

 paralizează sfincterul irisului prin inhibarea acţiunii
acetilcolinei,
 sunt contraindicate în majoritatea formelor de glaucom.

Substanţele antagoniste adrenergice

 stimulează dilatarea muşchiului irisului prin mimarea acţiunii
norepinefrinei.
Medicatie oftalmică

Atropina este un alcaloid natural care determină:

 midriază  fiind indicată în tratamentul iridociclitei, a

cheratitei ulcerative sau a uveitei anterioare

 creşterea presiunii intraoculare  motiv pentru care este

contraindicată folosirea locală a atropinei în cazurile de
hipertensiune oculară.

Alte substanţe antagoniste colinergice utilizate în

oftalmologie la animale sunt tropicamida şi ciclopentolatul
 care după instilarea oculară induc midriază în decurs de
20-45 minute.
 Medicatie oftalmică

Din categoria substanţelor agoniste adrenergice face parte:

 fenilefrina  care este un puternic stimulant α-adrenergic
 utilizat sub formă de instilaţii oculare în concentraţie de 10%.
La câine  midriaza completă se instalează după 1-2 ore şi
durează până la 18 ore.

Pentru regresia midriazei se utilizează substanţe antagoniste

adrenergice:
 dapiprazolul  fiind o substanţă α-adrenolitică sintetică

 care determină mioză prin blocarea receptorilor α de la

nivelul muşchiului dilatator al irisului.
Medicatie oftalmică

In tratamentul glaucomului se utilizează şi substanţe din

grupul inhibitorilor anhidrazei carbonice:
 acetazolamida fiind prima substanţă din această
categorie.
 se prezintă sub formă de tablete sau soluţie injectabilă,
doza în cazurile acute de glaucom fiind de 5-10mg/kgcorp.
 la câine, efectul hipotensiv indus de acetazolamidă
durează 8 ore, iar la pisică 5 ore.
Din această categorie de medicamente fac parte şi:
etoxizolamida, diclorfenamida şi metazolamida,
 care sunt indicate în tratamentul de lungă durată a
glaucomului la câine.