Oncologie

Curs introductiv
 Oncologia – ramură a medicinei care
se ocupă de cancer

• Neoplasia – În latină, “creştere nouă”

• Cancer – “crab”
 Cele 6 caracteristici ale celulei
canceroase
• Independenţă de creştere
(Se divide continuu)
• Insensibilitate la stimulii
inhibitori (Nu se opreşte
din diviziune)
• Evitarea apoptozei (Nu
moare)
• Imortalitate (Nu
îmbătrâneşte)
• Neoangiogeneză (Se
hrăneşte)
• Invazie şi metastazare (Se
răspândeşte)
• Morfologia celulelor maligne este:
– Diferită de celula corespondentă normală a ţesutului de origine.
– Tind să fie variabile în dimensiune şi formă
– Tinde să prezinte nucleul mai mare, cu mai puţină citoplasmă decât
celula normală.
• Mai puţin diferenţiate
decât ţesuturile
înconjurătoare:
– Pot prezenta unele
asemănări cu ţesuturile
înconjurătoare dar pot fi şi
nediferenţiate.
– Celulele canceroase pierd
capacitatea de a-şi îndeplini
funcţiile normale dar câştigă
funcţii diferite (capacitate de
migrare, sinteză de factori
hormonali care amplifică activităţi
specificeorganice).
• Işi pierd capacitatea de ancorare la ţesutul similar,
permiţând migrarea spre alte sedii ale
organismului. Celulele maligne sunt capabile să
crească fără să fie ataşate de un substrat.
• Celulele canceroase pierd markeri şi receptori de
pe suprafaţă, modificându-şi activităţile normale
şi devenind de nerecunoscut de către sistemul
imun, care nu le percepe ca anormale.
• Procentul de celule care
proliferează într-o tumoră este
mult mai crescut decât cel al
celulelor normale cu aceeaşi
origine tisular.
• Celulele canceroase se divid în manieră
întâmplătoare, dezorganizată, creând celule cu
leziuni genetice şi alterări structurale şi funcţionale.
• Celulele maligne devin
nemuritoare prin alterarea
morţii programate
(=apoptoza, o funcţie care
limitează numărul diviziunilor
pe care le suferă o celulă
normală, această funcţie
previne ca celulele cu defect
să se mai replice ulterior).
• Majoritatea celulelor canceroase sunt capabile
să supravieţuiască cu oxigenare mai redusă
decât celulele normale, permiţând
proliferarea chiar în condiţii de deficit de
nutrimente.
• Prezenţa invaziei în
ţesutuile normale poate fi
frecvent întâlnită indicând
că tumora a devenit invazivă
şi poate deja metastaza.
 ETIOLOGIA CANCERULUI
I . FACTORI DE RISC AMBIENTALI
 AGENŢI FIZICI
– Radiaţiile ionizante
– Radiaţiile ultraviolete
– Traumatismele cronice, minore pot genera displazii care predispun la
cancer-protezele dentare
– Corpii străini
 FACTORI CHIMICI
• Poluarea
• Produşii industriali
• Medicamentele
– imunosupresive la pacienţii cu transplant pot determina apariţia de
limfoame maligne
– citostatice pot avea ca efect secundar apariţia unui al doilea cancer
(agenţi alchilanţi)
– Estrogenii- c. mamar, c. endometru, c. vagin.
II . FACTORI VIRALI ŞI PARAZITARI
Parazitul Schistosoma haematobius
Virusurile
– HBV, HCV(c. hepatic)
– papilomavirusuri - HPV tip A (produc tumori
benigne, maligne în regiunile
anogenitale)
– herpesvirurile- v. Ebstein-Barr
este implicat în etiologia
limfomului Burkitt,
c. Rinofaringelui.
III . FACTORI DE RISC COMPORTAMENTALI

 TUTUNUL
• determină c. epiteliale(c. bronhopulmonar, laringe, cavitate
bucală, esofag, vezică urinară, pancreas, probabil col uterin,
mamar).
• riscul este direct proporţional cu vârsta la debut, durata de
timp, numărul de ţigări pe zi, calitatea ţigărilor(utilizarea
filtrelor, conţinut scăzut de gudron, aditivi)
• Sub 10 ţigări /zi riscul este de 5 ori mai mare faţă de
nefumători, la 2 pachete de ţigări riscul creşte de 20 de ori.
• riscul îmbolnăvirii scade rapid în primii 4 ani de abstinenţă,
ajungând similar cu cel al nefumătorilor după 10-15 ani.
• fumul de ţigară conţine nicotină,
oxid de carbon, nitrozamine, hidrazine,
hidrocarburi aromatice policiclice,
toate cu efect cancerigen.
• inhalarea pasivă este la fel de nocivă
 ALCOOLUL
– implicat în etiologia c. epiteliale(cavitate bucală, faringe,
esofag, ficat).
– Alcoolul potenţează efectul tutunului
– determină leziuni hepatice cu scăderea inactivării de
substanţe cancerigene, a sintezei de proteine, carenţe de
proteine
– etilicii au o igienă deficitară şi o alimentaţie dezechilibrată
 ALIMENTAŢIA:
Factori alimentari implicaţi direct în apariţia neoplaziilor :
• Aditivi alimentari
• Contaminanţi alimentari (pesticide, insecticide, micotoxine, clorura de
vinil).
• Hidrocarburile aromatice policiclice
– Rezultă prin arderea combustibililor solizi şi lichizi, având putere
cancerigenă apreciabilă.
– Sunt prezente în alimentele prăjite, afumate fiind implicate în
etiologia c. gastric, c. colon.
• Nitrozaminele:
– Sunt substanţe cancerigene(peste 100), introduse în organism
odată cu alimentele ce le conţin sau se sintetizează în organism la
nivelul tubului digestiv.
– se formează din combinarea nitriţilor(alimente bogate în nitriţi-
carne, mezeluri, peşte, apă) cu aminele (proteine, AA)
– Nitrozaminele sunt implicate în etiologia c. Digestive (esofag, colon,
gastric, hepatic)

Factori alimentari implicaţi indirect în apariţia tumorilor maligne:

I. Creşterea aportului de grăsimi.
II. Creşterea aportului de proteine.
III. Deficienţa aportului de fibre alimentar
IV. Deficienţa de vitamine, minerale în alimentaţie se asociază cu risc
mai crescut de cancer.
IV . FACTORI DE RISC CONSTITUŢIONALI
 FACTORI GENETICI
• Cancerul este o boală genetică fiind datorată unor modificări ale
genelor şi a expresiei acestora.
• În majoritatea cazurilor
modificările apar întâmplător
(cancere sporadice), doar la un
număr redus de cazuri există o
transmitere de la părinţi la
descendenţi a defectelor genice
(cancere cu predispoziţie genetică).

 FACTORI IMUNOLOGICI sunt implicaţi în etiologia cancerului la

pacienţi cu deficit imun congenital sau dobândit.
 FACTORI ENDOCRINI
• In cancerul mamar sunt implicate:
– excesul de estrogeni şi progesteron (menarha precoce, menopauza
tardivă, obezitatea, tratamente hormonale).
– Prima sarcină la vârste tinere, alăptarea prelungită oferă
prtecţiepentru cancerul mamar.
• Cancerul de endometru:
– apare de obicei la nulipare cu triada: obezitate, HTA, DZ,(tratamente
estrogenice, menopauza tardivă, menarha precoce).
– Sarcina şi contraceptivele orale oferă protecţie pentru cancerul de
endometru.
• Cancerul de ovar:
– este mai frecvent la femeile cu menopauză tardivă, nulipare, în timp
ce contraceptivele, sarcinile, chiar avorturile prin faptul că scad
numărul ciclurilor ovulatorii oferă protecţie.
• C. Prostată:
– favorizat de cantitatea de testosteron crescută (eunucii, ciroticii nu fac
această boală)
 Tumori Benigne / Maligne
Celulele tumorale benigne Celulele maligne invadează
cresc local dar nu se pot ţesuturile înconjurătoare şi
răspândi prin invazie sau metastazează la distanţă
metastazare (cancer)
(nu sunt cancere)

Timp
 Denumirea cancerelor
Prefixul indică locaţia
Prefix Înseamnă
adeno- glandă
condro- cartilaj
eritro- hematii
hemangio- vase sangvine
hepato- ficat
lipo- ţesut adipos
limfo- limfocite
melano- melanocite
mielo- măduvă hematogenă
mio- muşchi
osteo- os
 Ce cauzează cancerul?
• Un agent care cauzează cancer se
numeşte carcinogen.
Ce cauzează cancerul?
• Cancerul se datorează unei mutaţii a unei
gene normale.
• Genele mutante care produc cancer se
numesc oncogene.
• Se crede că sunt necesare mai multe
mutaţii pentru a apare cancerul.
 Gene supresoare tumorale – p53

• “Gardianul genomic”
• Sesizează alterarea genelor
• Blochează ciclul celular şi activează repararea ADN
• Dacă nu se poate repara ADN, activează apoptoza

INACTIVAREA p53 PERMITE ACUMULAREA DE

MUTAŢII LA FIECARE DIVIZIUNE
Celula alterată genetic → Hiperplazia

Celulă
alterată
genetic
Hiperplazie

Mutaţia creşte viteza de diviziune a celulei afectate

 A doua mutaţie → Displazia

Celulele se înmulţesc exagerat (hiperplazie)

Ulterior, la circa 1 milion de celule apare o altă mutaţie celulară

Hiperplazie Displazie

Celulele au un aspect alterat, se divid şi mai rapid.

Apare displazia
 A treia mutaţie → Cancer in situ

O a treia mutaţie generează apariţia unei celule şi mai agresive,

cu diviziune rapidă şi necontrolată

Cancer in situ

Displazie

Se formează tumora in situ, limitată la membrana bazală

 A patra mutaţie → Cancer invaziv

Cancer invaziv

Cancer in situ

Vas de sânge

A patra mutaţie formează celule maligne, capabile să străbată

membrana bazală şi să invadeze ţesuturile subiacente
 Penetrarea membranei bazale

Cancer invaziv

Vase de sânge normale

Distrugerea membranei bazale permite contactul tumorii cu reţeaua

sangvină şi limfatică
 Angiogeneza

Vascularizaţie
tumorală

Cancer
invaziv

Vase de sânge
normale

Conectarea la vascularizaţia normală (angiogeneza) este esenţială

pentru supravieţuirea şi dezvoltarea tumorii.
 Invazia şi împrăştierea

Cancer invaziv

Cancer in situ

Vas de sânge

Tumora invadează vasele sangvine şi determină metastaze.

Ucide prin distrucţia organului primar sau metastazat.
 Metastazarea
Pentru a metastaza, celula malignă trebuie sa fie capabilă să
penetreze vasul şi se ataşeze de peretele vascular.

Metastază
ganglionară

Metastază
pulmonară

Mai puţin de 1 din 10 000 celule supravieţuiesc şi dau naştere la colonii

metastatice.