EVOLUŢIA

ŞI TENDINŢELE DE
EVOLUŢIE ALE CLIMEI
 A. MODIFICĂRILE CLIMATICE
ÎN TRECUT ŞI PREZENT
în evoluţia geologică a Terrei au existat mai multe glaciaţiuni
(Interval rece din perioada glaciară, caracterizat prin
dezvoltarea intensă a gheţarilor);

răcirea climei a început acum 1.000.000 de ani şi a durat până

acum cca. 10.000 de ani, cuprinzând mai multe oscilaţii
climatice;

de atunci Terra
se află într-o perioadă
de încălzire postglaciară;
 Cauzele glaciatiunilor
Oamenii de stiinta au identificat anumiti factori care pot crea conditiile
producerii glaciatiunii :
- compozitia atmosferica ( concentratiile de CO2 , metan ( CH4) , SO2 si
aparitia altor gaze si particule în atmosfera ) ;
- modificari ale orbitei Pamântului în jurul Soarelui ( cunoscute ca
ciclurile Milankovitch ) si posibile modificari ale orbitei Soarelui în jurul
centrului galaxiei;
- modificari ale pozitiilor placilor tectonice continentale si oceanice de pe
suprafata Pamântului ;
- modificari ale câmpului magnetic solar si a fluxului de energie solara ;
- modificari ale planului orbital al sistemului Pamânt – Luna ( Miscarea
Chandler ) ;
- eventualele impacte a unor meteoriti de mari dimensiuni ;
- eruptii ale unor supervulcani ( Toba )
 SCARA GEOCRONOLOGICĂ
Supereon Eon Eră Perioadă Epocă
Hadean
Eoarhaic
Paleoarhaic
Arhaic
Mezoarhaic
Precambrian
Neoarhaic
Paleoproterozoic
Proterozoic Mezoproterozoic
Neoproterozoic
Cambrian
Ordovician
Silurian
Paleozoic
Devonian
Carbonifer
Permian
Triasic
Mezozoic Jurasic
Fanerozoic
Cretacic
Paleocen
Paleogen Eocen
Oligocen
Cenozoic
Miocen
(Neozoic) Neogen
Pliocen
Pleistocen
Cuaternar
Holocen
 B. MODIFICĂRI CLIMATICE
ÎN VIITOR

evoluţia climatică este mult influenţată de activitatea antropică;

poluarea, concentraţia de dioxid de carbon pot duce la o încălzire

accelerată a climei, datorită măririi efectului de seră, rezultând o
creştere a t.m.a. terestre cu 1,5° - 4,5°C în următorii 50 de ani;

după încălzirea maximă ar putea avea loc o nouă glaciaţiune;

acum există unele oscilaţii ale unor fenomene climatice, cum ar fi

“oscilaţia sudică” sau “El Niño”
 C. STRATUL DE OZON, EFECTUL DE SERĂ
ŞI ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ
ozonul se formează în atmosfera înaltă a Terrei din cauza radiaţiei
ultraviolete solare.

stratul de ozon protejează suprafaţa terestră de radiaţiile ultraviolete solare,

iar lipsa lui ar însemna sfârşitul vieţii pe Pământ!

efectul de seră este încălzirea atmosferei din cauză că anumite gaze, ca

dioxidul de carbon şi monoxidul de azot împiedică răcirea porţiunii de pe
Pământ unde este noapte.

acelaşi fenonomen a dus la temperaturile de sute de C° de pe Venus, unde

atmosfera este alcatuită aproape exclusiv din dioxid de carbon;

efectul de seră poate fi stopat prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon

şi prin reîmpăduriri, plantele absorbind dioxidul de carbon şi transformându-l
în lemn.
 EFECTELE ÎNCĂLZIRII GLOBALE

există câteva idei acceptate de toată lumea, cum ar fi: schimbările

climatice, modificarea nivelului mării, schimbări geomorfologice,
schimbări în agricultură, etc.;
schimbările climatice: se estimează o creştere a t° planetei cu 0.5-2°C,
până în anul 2050, o creştere a nivelului precipitaţiilor şi o modificare a
distribuirii precipitaţiilor, o creştere a furtunilor tropicale.
modificările nivelului mării: probabil cu 5-40cm până în 2050;
mare parte din gheţari se pot topi (Groenlanda, de exemplu, cu 2.7
milioane de km3 de gheaţă);
acest lucru poate atrage după sine o majoră agravare a creşterii
nivelului mării;
schimbările geomorfologice: marile râuri vor fi puternic afectate de
încălzirea globală, multe zone vor fi inundate iar eroziunea în zonele de
coastă se va accentua;
vor fi de asemenea posibile modificări în agricultură şi chiar anumite
orientări politice, concretizate prin hotărâri, legi, etc.
 FENOMENUL “EL NIÑO”
“El Niño” este un curent din Oceanul Pacific, ce produce pe tot Globul
fenomene meteorologice ieşite din comun;
o data la 5 până la 7 ani, vânturile permanente din Pacific îşi schimbă
direcţia, împingând apele calde spre est, către America de Sud;
fenomenul începe în ianuarie, în timpul verii din emisfera sudică;
efectele lui se cunosc de secole, dar numai după 1970 oamenii de ştiinţă au
înţeles ce este “El Niño” şi cum perturbă acesta clima;
în spaniolă, înseamnă “Pruncul”, cuvânt ce îl desemnează pe Iisus;
denumirea datează din secolul al XVII-lea şi se datorează pescarilor
vorbitori de spaniolă, din Peru;
a fost ales numele acesta deoarece fenomenele meteorologice ieşite din
comun asociate cu “El Niño” încep în perioada Crăciunului;
în anii în care se manifestă “El Niño”, clima devine extrem de imprevizibilă;
cel mai puternic afectată este regiunea Pacificului;
“El Niño” din 1997-1998 a adus inundaţii masive în America de Sud, lăsând
fără adapost mii de oameni;
de asemenea, a declanşat un uragan, aducând ploi torenţiale în deşerturile
din California şi Nevada;
 în vestul Pacificului, “El Niño” aduce vreme caldă şi secetoasă, în anotimpul
în care ar trebui să fie umed, fiind cauza unor incendii în pădurile din Australia
şi Indonezia;
au fost semnalate numeroase cazuri de furtuni puternice în timpul cărora au
căzut din cer broaşte, peşti şi alte animale;
o posibilă explicaţie a acestui fenomen neobişnuit este că aceste vietăţi au
fost ridicate în aer de tornade, purtate la mari depărtări de către curenţii de aer
şi apoi au căzut pe pământ odată cu ploaia;
exista teorii ce încearcă să explice originea misterioaselor figuri ce apar pe
câmpurile cultivate de pe tot Globul, denumite, de obicei, ,,cercuri în lanuri”;
unii cred că ele sunt opera navelor extraterestre, dar se pare că anumite
figuri sunt consecinţa unor fenomene meteorologice ieşite din comun, cum ar
fi nişte mici tornade sau furtuni electrice;
oamenii de ştiinţă consideră că încălzirea globală a intensificat fenomenul
“El Niño”, în ultimii ani;
“La Niña” (“Fetiţa”) este un curent cu efecte inverse decât “El Niño”;
rezultă o variantă cu exagerări a condiţiilor meteorologice normale;
“El Niño” opreşte curenţii ce aduc substanţe nutritive de la fundul oceanului
către suprafaţă, afectând sursele de hrană ale animalelor marine;
E.N.S.O. sunt intiţialele denumirii “El Niño Southern Oscillation” (Oscilaţia
Sudică “El Niño”), expresie prin care oamenii de ştiinţă desemnează fenomenul
cunoscut ca “El Niño”.
Ciclon tropical
EL NINO
 modificarea pozitiei continentelor

• Înregistrarile geologice arata ca o perioada de glaciatiune noua poate aparea în

momentul în care pozitia continentelor ar putea produce blocarea sau reducerea
fluxului de apa calda de la ecuator la poli . Cresterea stratului de gheata duce la
marirea gradului de reflexie a Pamântului si în acelasi timp la reducerea gradului de
absorbtie a radiatiilor solare care produc racirea atmosferei .
• Terra de astazi are un continent peste Polul Sud si un ocean
înconjurat de continente la Polul Nord , ceea ce a dus la credinta
geologilor ca Pamântul va intra în viitorul apropiat în câteva
perioade de glaciatiune ; timpul estimat va fi între 2.000 si 50.000 de
ani depinzând si de alti factori ( se crede ca muntii Himalaya sunt un
factor major în actuala perioada de glaciatiune deoarece ei au
provocat cresterea cantitatii de apa - musoni - si astfel au produs
spalarea cantitatii de CO2 din atmosfera , micsorând efectul de
sera .
Variatii în deplasarea Terrei pe orbita din jurul Soarelui
( ciclurile Milankovitch )
• Milankovitch , om de stiinta de origine sârba , a propus ideea ca
intensitatea radiatiilor solare primita de Terra sunt influentate de trei
factori fundamentali :
• Factorul de precesie ( de rotire a axului Pamântului ) conform fig. 4A
, care are o durata de 23.000 de ani ;
• Factorul de înclinatie ( variatia axului Pamântului în plan vertical )
conform fig. 4B , aceasta variatie fiind cuprinsa între 21,5 grade si
24,5 grade si are o durata de 41.000 de ani ;
• Factorul de excentricitate ( orbita circulara a Pamântului se
transforma într-o orbita eliptica ) conform fig. 4C , care are o durata
de 100.000 de ani .
• Teoria propusa de Milankovitch este aceea ca aceste cicluri ale
miscarii Pamântului în jurul Soarelui au efect asupra climei Terrei
aducând perioade calde si reci , inclusiv perioadele glaciare .
 Variatia energiei solare
Exista doua tipuri de variatii a energiei solare :
pe o perioada lunga de timp , astronomii considera cresterea energiei
solare cu aproximativ 10 % la fiecare 1 miliard de an . Acest lucru poate
produce efectul de sera pe Pamânt ( temperaturile ridicate produc vapori
de apa care duc la efectul de sera ) .
pe perioade scurte de timp , exista diferite modificari ale energiei solare
numite cicluri solare ( Soarele produce diferite tipuri de reactii nucleare
care produc modificari ale compozitiei sale ) pe durata a milioane de ani
pot modifica fluxul de energie solara.
EFECTUL DE SERA
Efecte asupra atmosferei

Uragane
,
.Tornade
Efectele asupra atmosferei se manifestă prin creșterea vaporizației, a
precipitațiilor și a numărului furtunilor. După cum s-a spus mai sus,
creșterea temperaturii duce la creșterea cantității de vapori de apă care
poate fi conținută în atmosferă. Deși în secolul al XX-lea vaporizația s-a
redus ca urmare a întunecării globale, în perioada actuală vaporizația
crește datorită încălzirii oceanelor. Pentru a se realiza echilibrul circuitului
apei în natură trebuie să crească și nivelul precipitațiilor.Creșterea
precipitațiilor poate duce la intensificarea eroziunii în unele zone, de
exemplu în Africa, ceea de poate duce chiar la deșertificare, sau la
favorizarea creșterii vegetației în zonele aride.
 EFECTELE ASUPRA HIDROSFEREI

Ridicarea nivelului mării, acidifierea oceanelor, oprirea termosifonului salin

Creșterea nivelului mării în secolul al XX-lea.

Unul din efectele încălzirii globale este creșterea nivelului mării, efect care
are două cauze:
•creșterea volumului apei prin dilatare în urma încălzirii;
•adaosul de apă provenit din topirea ghețurilor din calotele polare și ghețarii
tereștri.
Conform rapoartelor IPCC, în secolul al XX-lea nivelul oceanelor a crescut
cu 0,1 - 0,2 m, însă efectul de creștere va mai dura mult timp. Nu se pot
face previziuni exacte, deoarece rezultatele depind de modelele emisiilor
gazelor cu efect de seră
Termosifonul salin este un fenomen de circulație globală a apelor
oceanice. El începe în nordul Oceanului Atlantic cu mișcarea apelor
sărate reci spre fund, ape care curg de-a lungul continentelor America
de Nord, de Sud și Antarctica până în oceanele Indian și Pacific. Acolo
se încălzesc și se ridică la suprafață, urmând un traseu invers, împinse
și de vânturile alizee. Prin această mișcare o cantitate imensă de
căldură este transportată de la ecuator spre nordul Europei, care astfel
are o climă mult mai blândă decât alte regiuni de la aceeași latitudine,
de exemplu Siberia. Prin topirea ghețurilor arctice, la apele reci se
adaugă o mare cantitate de apă dulce, cu densitate mai mică decât a
apei sărate, ceea ce micșorează presiunea activă care determină
scufundarea apelor reci. IPCC consideră că în secolul al XXI-lea
circulația termosifonului salin se va încetini, iar pe termen lung este
posibil chiar să se oprească definitiv.
Efecte asupra litosferei

Incendiu de pădure în 25 iulie 2007 în Grecia.

Încălzirea globală determină ridicarea temperaturii solului, ceea ce
duce la uscarea lui, favorizând incendiile de pădure. Între 20 iunie și 8
iulie 2008 în California se declanșaseră deja 18 000 de incendii,
devastând 241 600 ha. În afară de perturbarea ciclului carbonului,
incendiile pot duce la eroziunea solului, analog cu efectele
despăduririlor. Deși prin ardere se creează un efect sinergic, totuși,
prin încălzire regiuni mai nordice devin propice pentru dezvoltarea
pădurilor, astfel că efectul incendiilor de pădure asupra fenomenului de
încălzire globală este incert.
Un efect cert este însă eliberarea metanului prin topirea permafrostului
siberian și a gheții. Se estimează că în următoarele decenii ar putea fi
eliberate până la 70 de miliarde tone de metan, un gaz cu efect de
seră foarte puternic.
 Efecte asupra biosferei
IPCC prezintă o serie de observații privind influența încălzirii globale
asupra biosferei, observații care arată destabilizarea locală a climei și
dereglarea anotimpurilor. Aceste observații nu sunt însă distribuite
uniform, 96 % din ele au fost efectuate în Europa și America de Nord și
doar 2,75 % în alte continente.Conform acestora, anotimpurile apar
desincronizat față de prevederile astronomice, cu un avans local de
până la două săptâmâni.Acest lucru influențează de exemplu perioadele
de migrație ale păsărilor. Un studiu asupra comportamentului sezonier
al 130 de specii de animale a arătat un decalaj de cca. 3,2 zile pe
deceniu, iar în unele zone, de exemplu la Torino, chiar mai mult, de 4,4
zile pe deceniu.
Fenomenul se observă și la plante. În Europa, frunzele și florilor apar în
medie mai repede cu 2,4 - 3,1 zile, iar în America de Nord cu 1,2 -
2,0 zile pe deceniu. Momentul atingerii maximului anual al CO2 în
atmosferă în emisfera nordică confirmă avansul anotimpurilor, în 1990
el fiind atins cu 7 zile mai devreme ca în 1960
 Consecințe
Economice
Raportul UE privind consecințele încălzirii globale asupra mediului de securitate atrage
atenția asupra faptului că topirea ghețurilor arctice ar putea face exploatabile resurse
naturale ca pescuitul, sau zăcămintele de gaze naturale și petrol care sunt momentan
blocate sub platforma continentală înghețată. Acest lucru ar putea genera divergențe
între Rusia, Statele Unite, Canada, Norvegia și Danemarca.
Asupra agriculturii
Un timp s-a crezut că încălzirea globală are efecte benefice asupra agriculturii datorită
creșterii concentrației de CO2 asimilabil prin fotosinteză. Creșterea temperaturilor a
permis cultivarea plantelor în locuri unde acest lucru nu era posibil, de exemplu
cultivarea orzului în Islanda.Tot această încălzire poate determina deplasarea zonelor de
pescuit spre nord.
Deși în unele locuri, de exemplu în Siberia, încălzirea este favorabilă, în altele, de
exemplu în Africa, ea are efecte dramatice, deoarece contribuie la extinderea deșertului
Sahara peste Sahel.
Asigurări
Asigurările sunt direct afectate de modificările climatice. Se estimează că numărul
catastrofelor naturale s-a triplat față de anii 1960, iar din acestea, 35 - 40 % se
datorează încălzirii globale.
Transport
Drumurile, pistele de aterizare, căile ferate, conductele pot fi afectate de variațiile de
temperatură mai mari, pot avea o durată de serviciu mai mică și pot necesita întreținere
sporită. De exemplu, topirea permafrostului poate afecta aeroporturile.
 Inundații

• Ridicarea nivelului mării duce la acutizarea problemelor inundațiilor, în

special a zonelor foarte joase, cum sunt cele din Olanda, Bangladesh și la
Veneția. În zonele inundabile trăiesc adesea comunități foarte sărace,
deoarece este singurul teren fertil la care au acces. Sărăcia face să nu
poată plăti asigurări, ceea ce face să nu-și poată compensa pierderile în
caz de dezastre naturale.
• Trecerea de nord-vest
• Topirea ghețurilor arctice în perioada de vară poate deschide trecerea de
nord-vest, care în 2007 s-a deschis navigației în mod natural pentru prima
oară în istorie.Acest lucru scurtează cu cca. 5000 de mile marine (9000 km)
rutele navelor între Europa și Asia, în special a petrolierelor care nu pot
trece prin Canalul Panama.
• Sănătate
• Creșterea temperaturilor mărește riscul afecțiunilor cardiovasculare și
mărește concentrațiile de ozon troposferic, care este un poluant care poate
produce astm bronșic. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) apreciază
că procesul de încălzire globală este vinovat de moartea anuală a 150 000
de persoane și îmbolnăvirea altor 5 milioane din cauza valurilor de căldură
sau a diferitelor calamități naturale declanșate de acest proces.