EFORTURI ÎN SECŢIUNILE

ELEMENTELOR DE
REZISTENŢĂ. SOLICITĂRI
 FORŢE INTERIOARE. DEFINIREA
EFORTURILOR
(P)
RID
RED

R ES
a)
R

R ES
(P)
 
RID  RED  0
b) RED  
RID   RED
   
RES  RED  0 RID  RES
    
RES  RED
RID  RES  RED
Rezultanta forţelor interioare pe faţa din dreapta a unei
secţiuni este egală cu rezultanta tuturor forţelor exterioare
(active şi reactive) de la stânga secţiunii (principiul
echivalenţei), sau de la dreapta secţiunii, , cu semn schimbat
(principiul echilibrului).

Reducerea lui RID la centrul de greutate al secţiunii transversale

R
RI D G
G RED

M
Faţa din dreapta
secţiunii
Torsor de reducere în
raport cu G
Descompunerea componentelor torsorului ( R şi M ) după
axele de coordonate
Componentele
rezultantei

   
R  N  V y  Vz
R    
R  N  i  V y  j  Vz  k
Vz

N
Proiecţiile rezultantei
z

   
M  T  M y  M z sau :
T    
M  T i  M y  j  M z k
Mz Mî
z M
 Convenţii de semn
Faţa din stânga
Faţa din dreapta
secţiunii
secţiunii

N N

Sensul de rotire în Sensul de rotire în

raport cu punctul raport cu punctul
+
V V

M + M
Fibre comprimate
Fibre întinse

Fibre comprimate
M
+ M

Fibre întinse
 1 2

1 2
Faţa din dreapta

a secţiunii 1-1

1 2

1 2
?

M
Forţe de la
stânga
N

M
V
+ V N
Forţe de la
dreapta

Faţa din stânga

Faţa din dreapta
SOLICITĂRI
Intindere (compresiune) centrica

P P

N >0 Întindere centricã (solicitare simplã)

a)

P P

N <0 Compresiune centricã (solicitare simplã)

b)
Forfecarea pura

V 0 Forfecare purã (solicitare simplã)

 Incovoierea

My My

M 0 Încovoiere planã purã în jurul axei y

y
(solicitare simplã)
a)
Mx

Incovoirerea puraM x

M x 0 Torsiune pur ã (solicitare simplã)

b)
My My

Torsiunea
Torsiuneapura
pura
M 0 Încovoiere planã purã în jurul axei y
y
(solicitare simplã)
a)
Mx

Mx
M x 0 Torsiune pur ã (solicitare simplã)
b)
 SCHEMATIZĂRI

x
b x
x
P
x h y
z l
z
b

y 2ph y
h h y y h
l x
ph ph z l
P z z
b p p
2ph
z z

P
x
z l b/2 b/2
b/2 b/2
Mz =pb/2 y
Mz
P
y y x
P z l
z
P
P

z z
M z =pb/2
Dependenţa dintre eforturi şi încărcări - se da la examen
Diagrame de eforturi

x
M(x)
N(x)

V(x)

Legea de variaţie a efortului în lungul elementului reprezintă funcţia

efortului respectiv. Pentru a descrie o funcţie trebuie stabilite: domeniul de
definiţie, domeniul valorilor şi corespondenţa dintre cele două domenii.
Funcţiile eforturilor se reprezintă prin grafice denumite diagrame de
eforturi. Pentru fiecare grafic se consideră axa paralelă cu axa
elementului ca domeniu de definiţie, axa perpendiculară domeniul
valorilor, punctele de pe diagramă definind corespondenţa. Diagrama
unui efort este reprezentarea grafică a legii de variaţie (a funcţiei)
efortului în lungul elementului.
 Discontinuităţi în funcţiile eforturilor
Secţiune infinit vecină
la dreapta sectiunii
Pn
Px i M
i i

Secţiune infinit vecină

dx dx dx
la stânga sectiunii
a. b. c.
N Px N
i
dx
a)
Salt = Px
Forţa axială în
secţiunea infinit
Forţa axială în vecină la dreapta
secţiunea infinit
vecină la stânga
N
Px
N +
N

Nis  Px  Nid  0  Nid  Nis  Px

O forţă concentrată dirijată după axa barei determină, în secţiunea în care
acţionează, o discontinuitate în diagrama de forţă axială, egală cu valoarea forţei
concentrate.
Această discontinuitate se numeşte, în limbajul curent, salt.
 Pn
Pn
V is i Vid
i
b) dx
dx
V
Pn
Vis  Pn  Vid  0  Vid  Vis  Pn V is
Vid

O forţă concentrată dirijată după normala la axa barei determină

o discontinuitate (un salt) în diagrama forţei tăietoare, egală cu
valoarea forţei concentrate.
M
M is i Mid
dx
M
i c)
M
dx
M is
+
Mis  M  Mid  0  Mid  Mis  M

Un moment concentrat produce un salt în diagrama de moment,

egal cu valoarea momentului concentrat.
 Trasarea diagramelor de eforturi prin metoda
secţiunilor
• Raportarea la un sistem ortogonal de axe de
coordonate, cu originea în dreptul extremităţii stângă
sau dreaptă a elementului, axa absciselor fiind
paralelă cu axa elementului şi axa ordonatelor
perpendiculară pe aceasta. In abscisă sunt
reprezentate distanţele de la origine până în secţiunile
considerate, iar în ordonată valorile eforturilor din
secţiuni.
• Ordonatele pozitive sunt reprezentate deasupra axei
absciselor pentru forţă axială şi forţă tăietoare şi
dedesubt pentru momentul încovoietor. Rezultă astfel
că momentul se reprezintă pe fibra întinsă a grinzii.
N V

x x x

M
• Alegerea unui sens de parcurs de la origine către secţiunea
curentă.
• Determinarea reacţiunilor şi verificarea lor (folosindu-se
ecuaţiile de echilibru static).
• Stabilirea tronsoanelor de încărcare. Prin tronson se înţelege
porţiunea din grindă cu o singură lege de variaţie a încărcării. În
interiorul unui tronson nu există acţiuni concentrate.
• În secţiuni curente din fiecare tronson se scriu legile de
variaţie ale eforturilor şi se determină valorile semnificative (la
capetele tronsonului, punctele de extrem, etc.)
• Se reprezintă aceste valori în reperele corespunzătoare din
figura şi se trasează, la scară, graficul fiecărei funcţii. Diagrama
astfel obţinută se haşurează cu drepte perpendiculare pe
abscisă. O haşură (linie) reprezintă efortul din secţiunea
respectivă.
• Verificarea diagramelor de eforturi utilizând relaţiile
diferenţiale:
dN ( x)
 p t ( x) – Funcţia forţă axială este cu un grad mai mare decât
dx funcţia intensităţii încărcării pt(x); Panta într-un
punct la diagrama de forţă axială este egală cu
intensitatea pt(x) din secţiunea corespunzătoare a
dV ( x) grinzii.
  p n ( x) – Funcţia forţă tăietoare este cu un grad mai mare
dx
decât funcţia intensităţii încărcării pn(x); Panta într-
un punct la diagrama de forţă tăietoare este egală
cu intensitatea pn(x) din secţiunea corespunzătoare
a grinzii.
dM ( x) – Funcţia moment este superioară cu un grad funcţiei
 V ( x)
dx forţă tăietoare.
– Panta într-un punct la diagrama de moment
încovoietor este egală cu forţa tăietoare din
secţiunea corespunzătoare a grinzii. Pe tronsonul pe
care forţa tăietoare este pozitivă, momentul este
monoton crescător.
– Pentru forţă tăietoare negativă, momentul este
monoton descrescător.
 Trasarea diagramelor de eforturi prin puncte

• Etapele 1-3 rămân aceleaşi, în timp ce 4 şi 5 se simplifică

astfel: se calculează direct în puncte valorile eforturilor la
extremităţile tronsoanelor de încărcare; când există acţiuni
concentrate se determină eforturile în secţiunile infinit vecine
de la stânga şi de la dreapta. Urmează etapa 6, de
reprezentare în reperele corespunzătoare a valorilor
determinate anterior. Punctele obţinute se unesc utilizând
relaţiile diferenţiale. Rezultă astfel direct diagramele de
eforturi.