Cap.

STRATURI STABILIZATE
Straturi rutiere din agregate naturale
stabilizate
 Tehnologia stabilizării diverselor materiale, pentru
construcţia unor straturi rutiere, aduce o comportare
mai bună sub solicitările traficului, ale factorilor
climaterici şi hidrologici.

 După modul în care se acţionează asupra proprietăţilor

fizico-mecanice ale materialelor , metodele cele mai
importante de stabilizare sunt:
 Stabilizare mecanică ;
 Stabilizare cu lianţi ;
 Stabilizarea cu substanţe chimice .
 5.1
STABILIZAREA MECANICĂ
 Stabilizarea mecanică
 Prin stabilizare mecanică se înţelege complexul de operaţii
prin care se realizează îmbunătăţirea granulozităţii şi
ridicarea gradului de compactare a materialelor, în vederea
executării de straturi rutiere cu o capacitate portantă
sporită, fără întrebuinţarea lianţilor.

 De obicei se utilizează acest procedeu la realizarea

straturilor de fundaţie , şi sunt alcătuite din pământuri
necoezive (bolovăniş, pietriş , nisip) , pietruiri existente
scarificate, balasturi, pietrişuri concasate şi deşeuri de
carieră.
 Condiţii :
 Indice de plasticitate Ip este de 6…8% ;
 Echivalent de nisip EN >30% ;
 Compoziţie de granulozitate continuă care să se
încadreze în zona corespunzătoare .
Zona de granulozitate a materialelor care pot fi
stabilizate cu ciment
Stabilizare cu ciment
Stabilizare cu ciment
 5.2.2 Tratare cu var
 Efectele varului:
 Modificări în procesul de adsorbţie a argilelor,
reducând sensibilitatea la apă ;
 Flocularea argilei şi glomerularea pământului,
granulozitatea şi lucrabilitate imbunătăţită ;
 Reduce plasticitatea pământurilor argiloase, creşte
limita inferioară de plasticitate ;
 Măreşte coeziunea, rezistenţa mecanică şi capacitatea
portantă a pământurilor ;
 Uscarea pământurilor supraumezite ;
 Schimbă concentraţia ionilor de hidrogen, crescând
ph-ul .
 Metode de stabilire a dozajului:
 Metoda clasică : pe baza rezultatelor din încercări pe
epruvete cu diferite dozaje ;
 Metoda simplificată : folosind abace întocmite pe baza
unui număr mare de încercări ;

Tipul pământului Dozajul de var [%]

Nisip argilos 4…8

Argilă nisipoasă 6…10

Argilă slabă 8…12

Argilă grasă 10…15

Stabilizare cu var
Stabilizare cu var
 5.2.3 Stabilizare cu lianţi puzzolanici

 Prin stabilizare cu lianţi puzzolanici se înţelege

îmbunătăţirea adusă proprietăţilor fizico-chimice
şi mecanice ale agregatelor naturale sau
pământurilor, prin amestecarea lor cu cantităţi
determinate de liant, apă şi activator (ciment sau
var) şi prin compactare.
 Materiale utilizate:
 Agregatele naturale ;
 Produse de carieră prelucrate ;
 Deşeuri de carieră .

 Distribuţia granulometrică a amestecului de agregate ,

liant puzzolanic şi activator trebuie să se încadreze în zona
amestecului optimal , în caz contrar se mai fac completări.

 Elaborarea dozajelor se face cu metoda clasică , pe baza

încercărilor pe epruvetele realizate cu dozaje diferite.

 Se adoptă dozaje de:

 20, 25, 30 % pentru zgură granulată ;

 10, 20, 30% pentru cenuşă de termocentrală ;

 6, 8, 10% pentru tuful vulcanic ;
 2, 3% pentru activatori.
Stabilizare cu zgură
Stabilizare cu cenuşă de termocentrală
Stabilizare cu tuf vulcanic